Untitled - Limba Romana

218 Pages·2013·2.72 MB·Romanian

REVISTĂ
de ştiinţă şi cultură
Nr. 4-6 2004
aprilie-iunie
REDACTOR-ŞEF
Alexandru BANTOŞ
COLEGIUL DE REDACŢIE
Alexei ACSAN, Mioara AvrAM
(Bucureşti), Ana BANTOŞ, Eugen
BELTECHI (Cluj), Silviu BERE­
JAN, Vladimir BEŞLEAGĂ, Mircea
BORCILĂ (Cluj), Leo BUT NARU,
Gheor ghe CHI VU (Bucureşti), Mihai
CIMPOI, Anatol CIOBANU, Ion
CIO CANU, Theodor CODREANU
(Huşi), Anatol CODRU, Nicolae
COR LĂ TEANU, Nico lae DABIJA,
Boris DENIS, Demir DRAGNEV,
Stelian DUMIS TRĂCEL (Iaşi), Andrei
EŞANU, Iulian FILIP, Gheorghe
GON ŢA, Victor V. GRECU (Sibiu),
Ion HA DÂRCĂ, Du mitru IRIMIA
(Iaşi), Dan MĂNUCĂ (Iaşi), Nicolae
MĂTCAŞ, Vasile MELNIC, Valeriu
RUSU (Franţ a), Marius SALA
(Bucureşti), Gheorghe STOG (Bălţi),
Dumitru TIUTIUCA (Ga laţi), Petru
ŢARANU (Vatra Dorn ei), Vasile
ŢÂRA (Timi şoara), Ion UNGU­
REANU, Grigore VIERU
Pentru corespondenţă:
Căsuţa poştală nr. 83,
bd. Ştefan cel Mare nr. 134,
Chişinău, 2012, Republica Moldova.
Tel.: 23 87 03, 23 46 98
e-mail: limba_romana @ mail.md
Ştefan cel Mare a înălţat Moldova şi a implicat­o ca putere în procesul
complex, transformator, care a făcut din Europa celei de a doua jumătăţi a
secolului al XV­lea o „Nouă Europă”.
Academician Ştefan ŞTEFĂNESCU
LIMbA ROMânĂ
REVISTĂ DE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ
EDITOR: colectivul redacţiei
ISSN 0235–9111
REDACTOR STILIZATOR: Grigore CANŢÂRU
LECTOR: Veronica ROTARU
PROCESARE COMPUTER: Oxana BEJAN
Com. nr. 2239 Editura „Universul”
Colegiul de redacţie exprimă şi pe această cale recunoştinţă distinsei
familii Andrei şi Valentina Eşanu, pentru contribuţia adusă la pregătirea
compartimentului dedicat domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Acest număr este ilustrat cu imagini (pag. 6, 8, 9, 16, 17, 26, 77, 118, 122,
143) din albumul ŞTEFAn, excepţională lucrare grafică apărută
la Editura Princeps cu sprijinul Primăriei municipiului Chişinău şi al Comisiei
Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO.
Autori: Ioan Mânăscurtă, Mihai Potârniche (idee şi concepţie)
şi Vlad Atanasiu (prezentare grafică).
Coperta I: Ştefan cel Mare – figură tutelară a neamului
Coperta IV: Chipul domnitorului. Frescă. Mănăstirea Dobrovăţ
Revista „Limba Română”
Contribuţii importante la crearea unui spaţiu al comunicării libere între toţi cei
interesaţi de limba, istoria şi cultura românilor.
Rubrici permanente – Starea de veghe, Sociolingvistică, Lecţiile istoriei,
Analize şi sinteze, Poesis, Ştiinţe ale comunicării, Portofoliul profesorului ş.a. –
susţinute de specialişti notorii din Republica Moldova, România, Franţa, Grecia,
Germania, S.U.A., Canada ş.a.
Suport didactic pentru procesul de învăţămînt, inclusiv pentru examenul
naţional de bacalaureat.
Abonaţi-vă la revista “Limba Română”
Abonamentele pot fi perfectate la agenţiile “Poşta Moldovei” şi “Moldpresa”. În
România – la Rodipet (a se consulta catalogul publicaţiilor din Republica Moldova,
poziţia 77075).
Orice articol publicat în revista Limba Română reflectă punctul de
vedere al semnatarului şi nu coincide neapărat cu cel al redacţiei.
Sumar 3

Silviu VĂCARU. Scribi în cance-
laria domnească a lui Ştefan cel Mare
90
SUMAR
Andrei şi Valentina EŞANU.
Un letopiseţ slavo­român inedit de la
Mănăstirea Hilandar
ŞTEFAn CEL MARE ŞI
101
SFânT – 500 DE AnI DE LA TRE-
Nicolae FUŞTEI. Întâlnirea lui
CEREA În nEMURIRE
Ştefan cel Mare cu Daniil Sihastrul
Ioan ALEXANDRU. Ştefan cel
după lupta de la Războieni
Mare
109
5
Andrei şi Valentina EŞANU. Le-
genda a IV­a din O samă de cuvinte
APĂRĂTOR AL PATRIEI ŞI
de Ion Neculce. O nouă tâlcuire
AL CREDInŢEI
112
Mihai CIMPOI. Ştefan cel Mare,
Ana BANTOŞ. Destinul unei
personaj şi simbol
imagini sau nevoia de certitudine
6
118
Ion ŢURCANU. Figură tutelară
Mariana VĂCARU. Chipul dom-
a românilor
nitorului în Apus de soare
10
122
Andrei şi Valentina EŞANU.
Dumitru NĂSTASE. Ştefan cel
Ştefan cel Mare. Viaţa şi activitatea.
Mare împărat
Tabel cronologic
127
14
Mircea PĂCURARIU. Ctitor de
SOCIOLInGVISTICĂ
lăcaşuri sfinte
Gheorghe MOLDOVANU. Politi-
22
că, planificare şi amenajare lingvistică
Eugen DENIZE. Ştefan cel
140
Mare înDiarii lui Marino Sanudo

27
Nagy PIENARU. „Proiectul PORTOFOLIUL PROFESO-
scitic”. Relaţiile lui Ştefan cel Mare RULUI
Angela COŞCIUG. Perspecti-
cu Hoarda Mare
ve statice şi dinamice în abordarea
41
Gheorghe GONŢA. Confruntă- textului
rile moldo­otomane în timpul domniei 144
lui Ştefan cel Mare Alina AGA­SOBOL. Mijloace
54 sintactice de exprimare a aspectuali-
Vlad MISCHEVCA. Ştefan cel tăţii în limba română
Mare şi Sfântul Munte Athos 147
66 Svetlana SÂRBU. Conţinuturi
Marius PORUMB. Ştefan cel integrate prin literatură şi artă plastică
Mare şi Transilvania 150
78 Elena PAREA. Specificul psiho-
Alexe RĂU. Cultura scrisă în pedagogic şi psiholingvistic al formării
epoca lui Ştefan cel Mare şi Sfânt vorbirii
84 154
4 limba Română
ŞTIInŢE ALE COMUnICĂRII Dialog: Alexandru BANTOŞ – Ion
Elena TROHIN. Note privind DEDIU
comunicarea mediată de computer 184
158
Ludmila ZBANŢ. Traducerea AnALIZE ŞI SInTEZE
unor structuri şi blocuri semantico­ Elena PRUS. Poetica mitului
189
sintactice ale intensităţii absolute
Diana VRABIE. Trestiile lui
161
Midas
195
AnIVERSĂRI
MIHAIL GH. CIbOTARU – 70
AnIVERSĂRI
„Cred în destinul de mâine al
EFIM TARLAPAn – 60
Basarabiei...”. Dialog: Alexandru
„Scrisul meu este satiră di-
BANTOŞ – Mihail Gh. CIBOTARU
rectă la adresa RĂULUI din BINE şi
165
odă indirectă la adresa BINELUI din
Mihail Gh. CIBOTARU. Iar bârfa RĂU!...”. Dialog: Teodor CODREA-
se plimba prin ziare... NU – Efim TARLAPAN
178 205
Efim TARLAPAN. Satire, paro-
AnIVERSĂRI dii, epigrame
IOn DEDIU – 70 211
„Limba maternă trebuie să fie
studiată pe parcursul întregii vieţi, Autorii noştri
de la naştere până la moarte”. 215
ªtefan cel Mare ºi Sfânt –
500 de ani
de la trecerea în nemurire
ŞTEFAn CEL MARE
Sute de care pline cu piatră din Carpat
Printre păduri pe rîuri de pe sate
Sub roţi calcă Moldova nencetat
Pînă deschid la ceruri o cetate
Răzeşii toţi, monahi şi monahii,
Pietrari dulgheri şi orice­ndemînare,
Domnului Ştefan, întors dintre nohai,
Îi sîngerează şoldul de­a călare
N­are hodină sîngele­n pămînt
Cei răposaţi în luptă nu­şi află liniştire
Pînă ce­n jertfa Podului Înalt
Nu se întrupă turn de mănăstire
Pe Valea Albă oasele bolesc
Sub ploi şi gheţuri în devălmăşie
Pînă ce braţu­n criptă nu le­a strîns
La Războieni în sacră temelie
Cu cît mai grele­s lupte de purtat
Şi răni deschid întruna nemiloase
Cu­atît pe ţară cerul s­a lăsat
Şi umbra lui a Patrie miroase
Ioan ALEXAnDRU
6 limba Română
Se valorizează, astfel, mitul „bunului
Mihai CIMPOI
sălbatic” al Vîrstei de Aur şi perfecţi-
unii începuturilor.
ŞTEFAn CEL MARE,
Ştefan cel Mare este omul exem-
PERSOnAj ŞI SIMbOL plar în mijlocul unei istorii vitrege, tero-
rizată de păgîni, de necredincioşii ex-
Distingem, în evocarea folclo- terni, de trădătorii şi duşmanii interni.
rică şi literară a lui Ştefan cel Mare, După Hegel, poporul este mo-
două moduri de portretizare: unul ral, virtuos şi puternic în măsura în
biografic şi documentar, alimentat care realizează ceea ce voieşte şi
de cronicari şi de tradiţia populară îşi apără creaţia sa împotriva tuturor
şi transpus cu mijloace epice sau forţelor din afară printr­o străduinţă
dramaturgice (sub forma generalizată constantă de a se obiectiva. El se
de baladă, naraţiune istorică, poem, identifică, în perioadele de împlinire,
cîntec), şi altul simbolic, realizat în cu esenţa sa lăuntrică, el „este la sine,
proiecţii mitopo(i)etice arhetipale, se are pe sine în faţă, ca obiect” . O
prototipale. El apare, ca personaj şi lege implacabilă face ca individul să
ca simbol, printr­un transfer de la evo- treacă de la vîrsta bărbăţiei la vîrsta
carea factologică la cea mitologică. bătrîneţii. Zeii şi domnitorii pot da
Virtuţile reale ale personajului acestei treceri un scop prin crearea
istoric se transformă într­o marcă de- unei alcătuiri morale şi politice. „În
ontologică şi ontologică, domnitorul acest chip a stăpînit la început Cro-
fiind conceput ca o Fiinţă exemplară, nos timpul în epoca de aur, lipsită
stînd sub semnul desăvîrşirii morale de înfăptuiri morale, iar ceea ce s­a
şi spirituale. Faptul documentar este născut, copiii acelei epoci, au fost
substituit prin semnificaţie (mitică, înghiţiţi de către ei înşişi. Jupiter, abia,
simbolică, parabolică). Se contu- din capul căruia s­a născut Minerva
rează, cu toată claritatea, Modelul, şi în preajma căruia se aflau Apolo şi
dimensiunile paradigmatice. E vorba muzele, a înfrînt timpul, dînd trecerii
de un domnitor devenit Domnitor, lui un ţel. El este Zeul politic, care a
personaj­cheie al istoriei, în care el dat existenţă unei alcătuiri morale,
apare ca model de împlinire umană. anume statului” [1. p, 74].
Apărător al Patriei şi al Credinţei 7
Mutatis mutandis, Ştefan cel vremurile” (Nicolae Iorga), „diplomat
Mare este domnitorul, „zeul politic” ascuţit”, „strateg teribil şi prudent”.
care a impus „vîrsta bărbăţiei”, a Sintetizînd aceste encomioane,
înfrînt timpul, dînd marii treceri (vor- care sunt expresia unui personaj­mit,
ba lui Blaga) un scop şi existenţă Tudor Vianu conchidea că pe lîngă
unei alcătuiri morale prin fortificare tradiţiile populare care ne­au transmis
statală. Intuiţia lui Eminescu, în Mu- figura unui viteaz, a unei personalităţi
şatin şi ursitorile, mergea anume şi domnitor creştin consunător cu in-
spre această semnificaţie istorică şi teresele poporului, pe lîngă mărturiile
supraistorică, zeiască­politică a vo- documentare ale cronicarilor care au
ievodului medieval, Evul Mediu fiind mijlocit cunoaşterea evenimentelor
de asemenea, în reprezentarea sa, o „Scriitorii moldoveni au întreţinut
epocă a împlinirii. flacăra vieţii pe altarul domnului.
Cu Ştefan cel Mare poporul ro- Interpretarea muntenească a pus
mân capătă, prin urmare, o conştiinţă într­o lumină mai vie lupta lui Ştefan
de sine, care este esenţialul factor împotriva tiraniei străine, solidaritatea
constructiv al naţionalităţii. lui cu mulţimile. Alecsandri s­a oprit
Procesul de mitizare a voievo- şi el, într­unul din momentele cele
dului muşatin are şi acest temei al mai fericite ale creaţiei sale, asupra
trecerii la etapa superioară a împlinirii legăturii lui Ştefan cu poporul său”
sale în istorie. . Ispirescu a realizat o povestire în
În schimbul elementului bio- limba vie a poporului, Iorga i­a reliefat
grafic şi hagiografic vine encomionul virtuţile politice şi forţa caracterului,
valorizator de esenţă, de proiectare a Delavrancea a surprins voinţa de
eului (individului) în conştiinţa de sine legalitate a suveranului supus însă
a naţiunii, pe care o întruchipează condiţiei obşteşti, Mihail Sadoveanu
Ştefan cel Mare şi Sfînt. a vorbit despre sufletul uman şi viaţa
Putem urmări acest proces în interioară a eroului (în Viaţa lui Şte-
evoluţia mijloacelor stilistice enco- fan cel Mare) şi a dat cea mai adîncă
miastice, care se nuanţează şi se viziune asupra personalităţii cu o
esenţializează valoric prin asocierea misiune universală în Fraţii jderi,
procedeelor antonomastice (sinec- epopee naţională, „o Iliadă a noastră”
docice). Domnitorul este, în repre- [2, p. 625].
zentările mitopo(i)etice ale scriitorilor Din perspectiva zilei de azi ima-
noştri care potenţează acea imagine ginea mitopo(i)etică cea mai complexă
prototipală de „om nu mare de stat”, şi consunătoare cu viziunea postmo-
„adînc gînditor”, „măreţ”, „plin de duh, dernă ne pare a fi cea eminesciană.
apărător al dreptăţii”, „care era de faţă Ştefan cel Mare este însăşi conştiinţa
la orice bătaie, înţelegea foarte bine noastră identitară, este lucrarea ei
măiestria războiului, mai totdeauna în întru şi împotriva istoriei (vitrege), este
triumf la biruinţă” (ea apare la croni- „atletul creştinătăţii” care aleargă cu
cari, apoi în compilările lui Vartolomei ideea mare a unei Europe creştine
Măzăreanu, Constantin Lecca ş.a.), unite cu toţi românii uniţi întru această
un „erou”, un „duios părinte”, un Lu- idee. Căci dacă Decebal este ipostaza
ceafăr (Gheorghe Asachi), „erou al eului sfîşiat şi căzut din paradis în
Moldovei”, al „Ţării noastre părinte”, istorie, Ştefan cel Mare este ipostaza
un „principiu nebiruit” (Constantin Eului care cunoaşte, în mod hegelian,
Stamati), urmaş al romanilor, mama suprema realizare de sine, redaciza-
lui fiind „o spartană” (Ion Heliade­Ră- rea afirmării.
dulescu), „un suflet mare” ce „alerga
la idei mari”, adică unirea tuturor
românilor (Dimitrie Bolintineanu), REFERInŢE bIbLIOGRAFICE
„fiind de natură gigantică, divină”,
„creator sublim”, „în care crede 1. Hegel, G.W.F., Prelegeri de filo-
întreaga Românime” (Vasile Alec- logie a istoriei, Bucureşti, 1997.
sandri), „strămoşul cuminte”, „omul 2. vianu, Tudor, Studii de literatură
viteaz, dar nu crunt, pe care­l vreau română, Bucureşti, 1964.
8 limba Română
Apărător al Patriei şi al Credinţei 9
a
n
ut
P
a
e l
d ă
Mare efan Fresc
cel e Şt ânt.
n el Sf
efaMar şi
ntul lui Ştranţă la a mântuicel Mare
MormâCu speEl ne vŞtefan