Cea mai importantă preocupare a metodei de interpretare a lui Omraam Mikhael Aîvanhov este de a considera aceste scurte povestiri reale sau simbolice ca tot atâtea date şi situaţii psihologice. Cele zece fecioare invitate la nunta mirelui, bogatul care cere socoteală administratorului său, stăpânul care va angaja nişte lucrători pentru ogorul său, dar şi discipolii înfricoşaţi de furtună trezindu-l pe Iisus adormit în barcă, chestiunea impozitului datorat Cezarului... sunt dezvelite astfel de caracterul lor temporal şi pitoresc, deci exterior şi de durată limitată, pentru a se înfăţişa ca nişte realităţi constante ale vieţii noastre interioare în sânul căreia se înfruntă şi se împacă forţele antagoniste ale spiritualului şi materialului.