toponimicul localităților moșna, nemșa și alma vii și două legende despre întemeiere

92 Pages·2016·3.59 MB·Romanian

Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
TOPONIMICUL LOCALITĂȚILOR MOȘNA, NEMȘA ȘI ALMA VII ȘI
DOUĂ LEGENDE DESPRE ÎNTEMEIERE

Toponimia poate fi considerată drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă, unde
se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări şi fapte mai mult sau mai puţin vechi
care s-au petrecut de-a lungul timpului impresionând sufletul popular.
Potrivit unei legende de mare circulaţie, în rândurile populaţiei săseşti de la Moşna, în
momentul în care aceştia au imigrat spre această localitate au trecut Hula Pelişorului.
De aici o pasăre le-ar fi indicat locul unde să-şi întemeieze aşezarea. De la acea pasăre, potrivit
legendei, localitatea s-ar numi Meschen. Carl Römer, autorul unui studiu despre localitate,
crede că de atunci, pasărea a rămas simbolul și heraldica comunei.
Acest semn a fost folosit sute de ani la însemnarea animalelor care mergeau la păşune, ca
semn distinct faţă de satele vecine. Acelaşi autor admite şi o altă variantă legată de toponimia
locală. Şi anume că mai întâi ar fi fost heraldica de la care s-a născut legenda. Credem că nu
întâmplător a fost făcută această afirmaţie, deoarece în bogata literatură de specialitate
consacrată localităţilor ce au făcut parte din Pământul crăiesc nu se afirmă cu certitudine că
denumirea localităţii e de factură germană.
În lucrarea Aşezarea sașilor în Transilvania, Thomas Nägler atunci când analizează originea
și denumirea celor 242 localităţi săseşti crede că numele localităţii este de origine slavo-
română, traducerea cuvântului fiind “muscă” sau “insectă”. La fel şi Walter Scheiner în
lucrarea Toponime … Nume de localităţi, consideră numele localităţii tot slavo-român, acesta
provenind din slava veche - Much+ina = Muşina (musca). Gustav Kisch explică la fel ca şi
Walter Scheiner, trăgând aceeaşi concluzie, și anume că toponimicul localităţii este de origine
slavă. Acestor păreri subscriem și noi, având în vedere că în primul document din anul 1280
denumirea localităţii este Musyna.
După prezentarea succintă a acestor opinii să urmărim cu ajutorul izvoarelor cercetate evoluţia
denumirii localităţii până în anul 2015:
 1280 Musyna
 1283 villa Musyna
 1315 Musna
 1359 Muschna
 1503 Mussen, Moschin
 1532 Myschen
 1541-1550 Meschenn
 1561 Mwsna
 1733 Musna
 1760 – 1762 Meschen
9
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
 1830 Momna
 1854 Muzsna, Meschen, Moşna
 1900 Moşna, Meschen, Muzna, Muzsnai
Mojna
 1919 Mojna, Moşna, Meschen
 1994 Moşna, Meschen.
 2004 Mosna, Meschen
Alma Vii face parte din actuala comună Moșna. Iată o scurtă descriere și o mică legendă a
satului Alma Vii facută de un bătrân dascăl al școlii române în anul 1940.
Comuna Alma Vii numită de unguri Saz Almad, iar de sași Almen este așezată la 18 km sud
de Mediaș. Este o localitate mică spintecată în două de albia râului Calba (Alma), care
traversează hotarul comunei de la est la vest. Săsește se spune Almen. Numele acesta a fost
aflat de un bătrân preot lutheran Karl Reik, actualmente pensionar din Sibiu .
Dupa izvoare Alma Vii vine de la cuvantul Helma. Aceasta era o tânără săsoaică, care a fost
scoasă din satul natal, ce se afla în apropierea Almei, și aruncată intr-un lac cu denumirea de
Balta Batrână care se găsește în estul localității. Aceasta mai figurează și astăzi cu numele de
Alter Var fiind colmatată de aluviunile aduse de râul Calba.
Nu se știu motivele pentru care tânăra fată a fost pedepsită, dar legenda spune ca tânăra fată
venindu-și în simțiri, a ieșit din apă și s-a ascuns în trestia de pe mal unde a stat mai multe
zile. Acest loc fiind depărtat de alte sate și socotind că ar putea trăi aici liniștită și-a făcut pe
malul apei o colibă, punând după cum spune tradiția primul început de așezământ omenesc,
care apoi a devenit sat și a luat denumirea de Helma-Helmen- Almen-Alma. Ungurii au
denumit această localitate mai târziu Sas Almad – măr săsesc.
Alma Vii- Evoluție toponimică
Ungurește –Szaszalmas
Germană - Almen
1356 – Almasius
1417 – Villa Alma
1733 – Halma
1760-1762 - Allmen
1805 - Almen
1806-1854 - Szasz Almas, Almen, Alma
1807-1998 - Almen, Alma Vii
2003- 2015 Alma Vii
Tot din comuna Moșna mai face parte și Nemșa care are urmatoarea evoluție toponimică:
Limba maghiară- Nemes
Limba germană – Nemesch

10
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
1359- villa Nymps (prima atestare documentara)
1395 – Nymisch
1400 – Nyms
1552 – Nymeys
1733 – Nemse, Numsa
1760-1762- Nimes
1805 – Niemesch
1808 – Nemez
1839 – Nimsa, Nimisch
1850 – Nemes, Nemetz
1854 – Nemes, Niemesch, Nemșa
1930 – Niemesch, Nemșa
2003- 2015 Nemșa
Folosind același Dictionar istoric al localităților din Transilvania întocmit de Coriolan Suciu
în anul 1967, aflăm că pentru cele două sate dispărute Fucsdorf și Ghisdorf aflate în imediata
apropiere de Moșna și Alma Vii avem urmatoarea evoluție toponimică:

1267- Farkastelke
1356- villa Furkasii
1359- Furkeschdorf
1487- Furkeschdorff- localitate dispare
2015- Zona apare sub denumirea de Fucsdorf

Ghisdorf

1359- Weisdorf
1415- Viszdorff
1519- Weisdorf
2015- Ghisdorf – românește

11
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
CADRUL GEOGRAFIC
AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI VECINII
Veche localitate a pământului transilvan, Moşna este situată în partea centrală a ţării, la
intersecţia paralelei de 46°5' latitudine nordică cu meridianul de 24°25' longitudine estică.
Centrul ţării este considerat locul în care paralela de 46° latitudine nordică intersectează
meridianul de 25° longitudine estică, punct ce se află la o distanţă de 36 km de Moşna, în
Dealul Frumos. În cadrul judeţului Sibiu, a cărui parte integrantă este din 1968 - când în
România a fost efectuată o nouă organizare administrativ-teritorială - Moşna se află în partea
de nord a acestuia. Distanţa dintre Moşna şi municipiul Sibiu - reşedinţa judeţului este de 66
km, iar până în Capitală moşneanul are de străbătut 343 km. În partea sa nordică Moşna se
învecinează cu municipiul Mediaş, de care este situat la o depărtare de 10 km, legătura fiind
realizată prin intermediul DJ-141. Poziţia geografică favorabilă de care dispune i-a permis
scoaterea din izolarea la care au fost supuse atâtea aşezări ale ţării, şi în acelaşi timp i-a
influenţat şi evoluţia de-a lungul timpului. Vatra satului urmăreşte firul văii Moşnei,
alungindu-se pe direcţia SE-NV, pe o distanţă de aproximativ 2,5 km, având o suprafaţă de
114 ha. Vecinii direcţi ai Moşnei sunt: Mediaş, Ighişul Nou, Motiş, Metiş, Alma-Vii, Nemşa
(ultimele două aparţin de comuna Moşna), Richiş, Buzd, Aţel. Unele locuri îşi împrumută
topica din flora locală (varză – Colnici – Kohling; mazăre - Apusperchi, tutun - Tabac) sau
trimit la vechea funcţie economică a locului (Dealul Morii, Coasta Morii) sau chiar la ierarhia
socială a timpurilor apuse: Viile Domneşti, Luncile Domneşti. Foarte multe toponime, cum
ar fi Acrâştoalal, Ţundrul, Bosperichi, Borpoş, Granchina sunt o adaptare românească a
vechilor denumiri săseşti.
RELIEF
Dealurile din jurul Moşnei se caracterizează adesea prin versanţi cu înclinare mai mare cum
ar fi: Ştiobor (536 m), Ţundrul, Pe Mămuie, cu energii de relief cuprinse între 200-250 m, dar
şi prin versanţi cu înclinare medie, ei constituind pentru localnici areale de arătură, domenii
de păşunat, de fâneţe, livezile şi parcele viticole.
Alcătuirea geologică a acestora este din roci noi sedimentare cum ar fi: marne, nisipuri, argilă,
dispuse monoclinal (stratele de roci înclină într-o singură direcţie) structură ce dă naştere la
creste, văi asimetrice şi alte tipuri de relief structural, care, de altfel, caracterizează întregul
podiş al Târnavelor.
În Moşna, în urma eroziunii, iau naştere şiroaie, rigole, ravene, dezvoltate pe versanţii tuturor
dealurilor însă, cea mai puternică eroziune exercitată de acţiunea apei din ploaie asupra unui
teren mai puţin fixat, poate fi observată pe strada principală de la Căminul Cultural şi până la
uliţa Chistalcinei când, după fiecare ploaie torenţială, şanţurile de scurgere din acest sector
într-un interval foarte scurt sunt colmatate pînă la limită cu aluviunile aduse din zona
Chistalcinei.
12
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
La modelarea reliefului comunei Moşna contribuie şi alunecările de teren, proces cu o
dezvoltare totuşi redusă în arealul localităţii. Alunecările din timpurile geologice mai vechi
apar, în general, stabilizate, cele mai recente fiind cauzate în mare parte de factorul antropic
şi poate fi întâlnit în multe puncte: Vencina (continuarea pădurii de pin cu localitatea Nemşa
au afectat doar pădurile de la suprafaţă), Şipot, Acrăştiola, Hulă, acestea din urmă au avut şi
urmări mai grave.
Actualmente, au fost parţial stabilizate, dar în timpul unor ani mai bogaţi în precipitaţii ar
putea fi tendinţe de reactivare.
Tot aici putem aminti şi surpările (prăbuşirile), care sunt căderi bruşte de particule sau mase
de roci pe pante, abrupte, înalte, la malurile văii Moşnei şi ale afluenţilor săi, acolo unde sunt
mai înalte, dar mai ales la râpele de desprindere din cunoscutele puncte: Dealul Morii
(poligon), Bosperchi, Hulă, La Râpă.
Alături de dealuri, apar în peisaj şi forme joase, reprezentate de văile secundare cu scurgere
permanentă, luncile dezvoltate în partea de nord a satului, ele fiind locul culturilor de cereale
şi a legumelor, datorită fertilităţii deosebite a solului.
CLIMA
Analizând aspectele climatice din arealul localităţii Moşna putem vorbi de un topoclimat
„dirijat” de legile atmosferice generale care se manifestă la nivelul zonei deluroase a
Transilvaniei.
Toate elementele climatice de care dispunem (temperatura aerului, precipitaţiile, vânturile)
ne îndreptăţesc să afirmăm că la Moşna, în afara unor manifestări meteoclimatice
nesemnificative, climatul nu se abate de la tiparele specifice Transilvaniei centrale.
Temperatura medie anuală este la Moşna de 8,6ºC (la Mediaş, fiind de 8,4ºC), ideală pentru
optimul termic necesar culturilor agricole din zona temperată.
Atlasul climatologic naţional al României precizează pentru partea centrală a Transilvaniei
numeroşi ani, în care, atât la Mediaş cât şi în arealul său periferic (deci şi la Moşna),
temperaturile medii anuale au fost sub 8,5ºC.
Valoarea maximelor şi a minimelor climatice n-au fost înregistrate oficial, aşa că nu putem
şti cu exactitate când au fost atinse aceste extreme şi care au fost valorile lor. La Mediaş
maxima negativă a coborât sub -30ºC până la -34,1ºC, iar cea pozitivă a urcat până la +36,9ºC.
Totuşi, la Moşna de-a lungul anilor s-au instalat binecunoscutele „geruri ale Bobotezei”.
APE
Principala apă curgătoate care drenează arealul localităţii Moşna este Valea Moşnei care îşi
are obârşia în partea de sud-est a satului în punctul Hula Almei. După ce-şi culege primele
ape din Loch şi Grohlung îşi dirijează cursul exact pe direcţia opusă a izvorului şi anume
13
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
nord-vest, vărsându-se în cele din urmă în Târnava Mare, după ce a drenat partea sudică şi
sud-estică a oraşului Mediaş.
Cu toate acestea, apele Moşnei au fost şi au dat dovadă de o mare importanţă economică. Încă
din Evul Mediu şi până în zilele noastre, acestea au fost valorificate fiind puse în funcţiune
cele două mori amplasate în locuri bine cunoscute astăzi: Dealul Morii şi Coasta Morii.
Alături de aceste ape curgătoare oamenii au amenajat bălţi (lacuri), pentru adăpatul
animalelor, stropitul viilor sau agrement. Aşa putem aminti Ghizdorf şi La Vie.
PĂDURI
Aruncând o privire asupra arealului Moşnei, observăm că cea mai mare parte a lui este
acoperit cu păduri, atingând o suprafaţă de 800 de ha. Pădurea de fag (Fagus sylvatica) în
hotarul Moşnei dă nota predominantă. Fagul preferă în deosebi dosul, acolo unde răcoarea şi
umezeala sunt refuzate de alte specii lemnoase, iar el poate fi întâlnit în: Resal Loch, Gunăs,
Acrăştioala, Grâul Corbului, La Morminte.
Alături de fag se poate întâlni carpenul (Carpinus betulus), iar în amestec cu acesta cireşul
sălbatic (Cerasum avium) şi frasinul (Frasinus excelsior). Stejarul este mai puţin întâlnit, iar
din speciile de stejar întâlnite la Moşna face parte gorunul, dar nu formează asociaţii
închegate, ci numai individualizate.
Pe versanţii însoriţi în (Colăndoala, Fofăndoala, Bosperchi, Hulă) se poate observa salcâmul
(Acer tartaricum) care vegetează foarte bine, el fiind folosit şi pentru fixarea terenurilor
degradate. La marginea arboretelor se dezvoltă alunul (Corylus avellana), teiul câinesc
(Lycustrum vulgaris), dar şi sângerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas) şi socul alb.
Primăvara, înainte de înfrunzirea arborilor, stratul erbaceu se impune prin mulţimea
multicoloră a plantelor de primăvară: ghiocei, brebenei, viorele, floarea paştelui şi alte specii
de nobleţe naturală.
La umbra pădurilor de fag şi carpeni trăiesc ferigile (Dryopteris filix mas), iar în solul bogat
în humus îşi găsesc hrana o mare varietate de ciuperci: bureţi galbeni (Canthorellus cibarius),
iutarii (Lacturius piperatus), urechiuşa, ghebele şi păstrăvul de fag bine cunoscute de oamenii
locului.
Din familia coniferelor, la Moşna poate fi întâlnit pinul (Pinul sylvestris ) pe Dealul Morii,
plantaţia fiind realizată în 1910.
Tot în cadrul vegetaţiei putem aminti pe cea de curte sau livadă: mărul (Malus pumila), părul
(Pirus domestica), prunul (Prunul domestica), nucul (Juglanus segia), dar şi agrişul (Ribes-
uva-crispa) şi coacăzul roşu şi negru (Ribes rubrum), mai ales în gospodăriile saşilor.
Pe dealurile însorite în partea sudică sunt plantate specii adecvate din domeniul fâneţelor şi
păşunilor.
14
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
Aici pot fi întâlnite: laptele câinelui (Euphoria seguieriana), firuţa, păiuşul, olesiga, colilia
(Stipa pennata), sunătoarea, coada şoricelului, traista ciobanului, precum şi urda vacii.
În Zeidifoada, stânjenelul (Iris germanica) ocupă un loc destul de mare, arealul putând fi
declarat ”microrezervaţie” a satului. Destul de răspândite sunt şi speciile lemnoase, sub formă
de tufişuri cum ar fi: porumbarul (Prunus spinosa), măceşul (Rosa canina), păducelul.
De-a lungul văilor şi în luncă, unde umiditatea este mare, se poate întâlni salcia (Salix alba),
răchita, plopul alb la care se adaugă şi o serie de specii de ierburi care se găsesc din abundenţă:
trestia (Phragmites communis), rogozul (Carex riparia), papura (Typha latifolia), podbalul şi
mătasea broaştei.
De o mare însemnătate economică şi pentru săteni este cultura verzei (Bassica sativum),
Moşna fiind renumită în astfel de culturi încă din secolul al XVI-lea.
FAUNA
Ca în orice regiune naturală, fauna trebuie privită în legătură cu condiţiile de relief (altitudine,
orientarea versanţilor), climă (temperatură, lumină, precipitaţii) şi vegetaţia din zonă (pădure,
pajişti naturale).
Cea mai mare consistenţă numerică şi cea mai viguroasă conservare o dovedeşte porcul
mistreţ (Sus scrofa), semnalat în toate anotimpurile şi în toate părţile satului aducând mari
pagube economice locuitorilor.
Dintre rumegătoarele sălbatice, o podoabă a faunei noastre o reprezintă căprioara (Capreolus
capreolus) dar şi ţapul alături de cerbi (Cervus elaphus), "o făptură mândră, elegantă şi
puternică", însuşiri împerecheate cam rar în lumea animală, nedespărţiţi de ciutele lor.
În număr mare continuă să fie întâlnită şi vulpea (Vulpes vulpes) rar animal care să se fi
bucurat de atâta "pomenire". Poporul nostru ca şi altele îi cunoaşte de minune obiceiurile şi
însuşirile încât o ia drept exemplu pentru a da mai multă plasticitate vorbelor.
Bogat în exemplare este iepurele (Lepus carpensis), care "plăteşte" sărmanul toate păcatele
rudelor lui, rozătoarele. E atât de urmărit şi vânat încât ne mirăm cum se mai "ţine" neamul
lui pe suprafaţa pământului.
Veveriţele (Sciurus vulgaris) reprezintă şi ele o raritate prin pădurile noastre; apariţia lor în
zonă are un caracter de eveniment.
Din familia jderilor sau mustelidelor, pădurile Moşnei ocrotesc frumoase exemplare de bursuc
sau viezure (Meles meles), unul din aceştia obţinând în anul 1987 locul VI la trofeele din
familia ce-o reprezintă la nivel european.
Total accidental se rătăceşte uneori prin pădurile din Ghizdorf ursul (Ursus arctos), prezenţa
lui fiind apoi mult comentată.
15
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
Trecând în lumea păsărilor, cele mai cunoscute specii care trăiesc în pădurile din vecinătatea
satului dar şi-n vatra acestuia sunt: vrabia, a cărei denumire ştiinţifică este Passer domesticus,
pentru că deşi e liberă, nu se depărtează de aşezările omeneşti, rândunica (Hirunda rustica)
care aduce bucuria căldurii în satele noastre, mierla neagră dar şi singuraticul cuc (Cuculus
canorus), de la care bucuria, supărarea, dragostea de peste an capătă dezlegare; el e întrebat,
cum se întrebau în vechime oracolele.
N-o putem trece cu vederea nici pe ciocănitoare, care reprezintă pentru păsările de la noi
semnul trudei, al muncii grele, a neobositei alergături după hrană.
Nu are ca şi celelalte păsări răgaz pentru bucurie, pentru cântare, aşa cum ar arăta-o
îmbrăcămintea.
Destul de des, în zonă sunt întâlniţi: fazanii, porumbeii şi ciorile de câmp, însă barza sau
cocostârcul (Ciconia ciconia) este doar pasageră, iar coţofana (Pica pica) apare şi ea
accidental.
Din familia răpitoarelor de zi, pe deasupra curţilor dând ocol, se roteşte des uliul găinilor sau
hârăul (Accipiter gentilis). Zona nu duce lipsă nici de răpitoare de noapte. Nimic nu te
impresionează mai mult decât strigătul plângător al cucuveicii ori cel pătrunzător al
huhurezului, un râs strident, ieşit din necunoscutul întunericului.
Dacă cucuveaua (Athene noctua) este cea mai comună din familia lor şi cea mai mică, buha,
bufniţa (Bubo bubo) este reprezentantul cel mai mare al acestora.
Într-o ritmicitate evolutivă stabilă îşi dovedesc funcţiile naturale şi mamiferele mici de casă
sau hotar: cârtiţa (Talpa europaea), şobolanul mare (Erinaceus erinaceus), şoarecele de casă
(Mus musculus) şi cel de câmp, dar şi hârciogul (Cricetus cricetus), dihorul (Putorius
putorius) şi nevăstuica (Muste la nivalis).
Nevertebratele întâlnite la tot pasul sunt melcii (Helix pomatica) (a căror recoltare în cantităţi
atât de mari în fiecare an ridică semne de întrebare asupra echilibrului acestei specii).
Amfibienii sunt reprezentaţi de broasca de apă (Rana rudibundar), broasca de iarbă (Rana
temporariă) şi cea râioasă.
Dintre reptile în zonă poate fi întâlnit guşterul (Lacerta viridis), considerat cea mai mândră
dintre reptilele noastre, şopârla de pădure şi cea de casă, care deşi prezente nu au prea mare
importanţă.

16
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna
HĂRȚI ȘI PLANURI

17
Pe urmele lui St. L. Roth în Comuna Moșna

18