Terapia centrată pe client. Practica ei actuală, implicaţii și teorie PDF
Preview Terapia centrată pe client. Practica ei actuală, implicaţii și teorie
Carl R. Rogers Institutul Vestic de Științe Comportamentale, La Jolla, California Terapia centrată pe client Practica ei actuală, implicații și teorie Cu contribuții la capitole de ELAINE DORFMAN Școala Medicală a Universității Pennsylvania THOMAS GORDON Psiholog Consultant Pasadena, California NICHOLAS HOBBS Colegiul pentru Profesori „George Peabody" Traducere din engleză de Corina Dedu TRei Cuprins 9 Introducere la ediția în limba engleza 11 Prefață 15 Partea I. O perspectivă actuală asupra terapiei centrate pe client 17 Capitolul 1. Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client 30 Capitolul 2. Atitudinea și orientarea consilierului 68 Capitolul 3. Relația terapeutică așa cum este trăită de client 126 Capitolul 4. Procesul terapiei 181 Capitolul 5. Trei probleme ridicate de alte perspective: transfer, diagnoză, aplicabilitate 211 Partea a II"a. Aplicarea terapiei centrate pe client 213 Capitolul 6. Terapia prin joc de Elaine Dorfman M.A. 249 Capitolul 7. Psihoterapia centrată pe grup de dr. Nicholas Hobbs 285 Capitolul 8. Conducerea și administrația centrate pe grup de dr. Thomas Gordon 338 Capitolul 9. Predarea centrată pe student 375 Ca pitol UI 10. Formarea consilierilor și a terapeuților 417 Partea a III"a. Implicații pentru teoria psihologică 419 Capitolul 11. O teorie a personalității și comportamentului 461 Bibliografie 473 Index Terapia centrată pe client ■ Cuprins Păstrăm vii în amintire cele câteva întâlniri pe care le-am avut, în anii dezolanți de rutină și păcat, cu suflete care au făcut sufletele noastre mai înțelepte; care au rostit ceea ce noi gândeam; care ne-au spus ceea ce noi știam; care ne-au lăsat să fim ceea ce în sinea noastră eram. - Emerson, Comunicatul Școlii Divinity, 1838 Prefață J Această carte este produsul multor minți și rezultatul unei interacțiuni de grup intense. Mai întâi de toate, este un produs al personalului din cadrul Centrului de Consiliere al Universității din Chicago și a muncii realizate acolo în psihoterapie și în cercetarea psihoterapeutică. Atât de profund a fost melanjul gândirii și al experienței în acest grup, încât fiecare membru al personalului ar avea Într-adevăr îndrăzneala să considere orice conceptualizare a psihoterapiei ca fiind în exclusivitate a sa. Cartea de față reprezintă, de asemenea, o comasare a ideilor și experiențelor aparținând psihologilor și altor specialiști din domeniul terapiei, răspândiți între cele două coaste ale Americii. Autorul ar dori să își exprime îndatorirea față de cei care i-au influențat gândirea, numindu-i pe câțiva care au toate șansele să descopere porțiuni ale propriei lor gândiri incluse în această carte. Lista i-ar include pe: Virginia M. Axline, Douglas D. Blocksma, Oliver H. Bown, John M. Butler, Arthur W. Combs, Paul E. Eiserer, Thomas Gordon, Donald L. Grummon, Gerard V. Haigh, Nicholas Hobbs, Richard A. Hogan, Bill L. Kell, E.H. Porter Jr., Victor C. Raimy, Nathaniel J. Raskin, Esselyn C. Rudikoff, Elizabeth T. Sheerer, Jules Seeman, Arthur J. Shedlin, William U. Snyder, Donald Snygg, Bernard Steinzor, H. Walter Yoder. Din această listă sunt omiși mulți a căror muncă este tot atât de semnificativă ca activitatea celor enumerați aici, dar îi include, cred, pe cei a căror gândire a influențat cel mai mult conținutul acestei cărți. în plus, autorul este profund îndatorat lui Elaine Dorfman, Nicholas Hobbs și Thomas Gordon pentru contribuțiile lor la capitole individuale, în zone în care el se simte mai puțin competent. Scriind această carte, m-am gândit adesea la ideea sugerată de un lingvist, că adevărul, autenticul, înțelesul real al unui cuvânt nu poate fi niciodată exprimat în cuvinte, pentru că înțelesul real ar fi lucrul în sine. Dacă o persoană dorește să transmită un astfel de înțeles real, ar trebui să-și astupe gura și să arate. Asta este ceea ce mi-ar plăcea cel mai mult să fac. Aș azvârli cu bucurie toate cuvintele acestui manuscris dacă aș putea, cumva, să arăt efectiv către experiența pe care o reprezintă terapia. Este un proces, un lucru-în-sine, o experiență, o relație, o dina mică. Nu este ceea ce această carte spune că este, nici ceea ce altă carte spune că este, nu mai mult decât o floare este descrierea ei de către fitolog sau exaltarea poetului cu privire la ea. Dacă volumul de față servește ca un indicator vizibil, Terapia centrată pe client ■ Prefață 12 arătând către o experiență care se dezvăluie simțurilor noastre auditiv și vizual și capacității noastre de trăire emoțională și dacă surprinde interesul câtorva oameni și îi provoacă să exploreze mai în profunzime acest lucru-în-sine, își va fi îndeplinit scopul. Dacă, pe de altă parte, această carte se adaugă mormanului deja cutremurător de cuvinte despre cuvinte, dacă cititorii ei extrag din ea noțiu nea că adevărul înseamnă cuvinte și că pagina tipărită este totul, atunci, cu tristețe, va fi eșuat în atingerea scopului său. Și dacă suferă acea ultimă decădere de a deveni „învățătură de curs" — în care cuvintele neînsuflețite ale unor autori sunt disecate și revărsate asupra minților studenților pasivi, astfel încât persoane pline de viață să poarte cu sine fragmentele neînsuflețite și disecate a ceea ce odată au fost gânduri și experiențe vii — atunci, de departe, mai bine ca prezenta carte să nu fi fost niciodată scrisă. Terapia este despre esența vieții și așa trebuie să fie înțeleasă. Doar trista deficiență a capacității de comunicare a omului face necesar să ne asumăm riscul încercării de a prinde în cuvinte acea experiență vie. Dacă scopul cărții de față nu este pur și simplu să aștearnă cuvinte inerte pe hârtie, care este atunci scopul ei? Ce intenționează să transmită? Despre ce este această carte? Permiteți-mi să încerc să ofer un răspuns care, într-un oarecare grad, poate transmite experiența vie a ceea ce această carte se dorește a fi. Cartea este despre suferința și speranța, anxietatea și satisfacția care umplu cabinetul fiecărui terapeut. Este despre unicitatea relației pe care fiecare terapeut o formează cu fiecare client și, în aceeași măsură, despre elementele comune pe care le descoperim în toate aceste relații. Prezenta carte este despre experiențele extrem de personale ale fiecăruia dintre noi. Este despre un client din cabinetul meu care stă acolo, în colțul biroului, luptându-se să devină el însuși, îngrozit în același timp să fie el însuși — făcând efortul să-și înțeleagă trăirea așa cum este, dorind sâfie acea trăire și totuși profund temător în fața acestei dorințe. Cartea este despre mine în timp ce stau acolo împreună cu acel client, privindu-1 în față, participând la acea zbatere pe cât de profund și sensibil sunt capabil. Este despre mine, pe măsură ce încerc să îi percep trăirea și înțelesul, și sentimentul, și gustul, și aroma pe care le are pentru el. Este despre mine, în timp ce deplâng nedesă vârșirea mea atât de umană în înțelegerea acelui client și eșecurile ocazionale de a vedea viața așa cum îi apare lui, eșecuri care cad ca niște obiecte grele peste urzeala delicată, intricată, a creșterii care are loc. Este despre mine în timp ce mă bucur de privilegiul de a fi moașa unei noi personalități — în timp ce asist cu evlavie la emergența unui Sine, a unei persoane, în timp ce văd un proces de facere în care am avut o parte importantă și înlesnitoare. Este atât despre client, cât și despre mine în timp ce privim cu uimire forțele potente și ordonate care sunt vizibile în toată această experiență, forțe care par adânc înrădăcinate în universul ca întreg. Cartea este, cred, despre viață, așa cum viața se relevă pe sine cu însuflețire în procesul terapeutic — cu puterea sa oarbă și cu formidabilele sale capacități distructive, dar cu încrederea sa prevalentă față de creștere, dacă oportunitatea pentru creștere este oferită. CARLR. ROGERS V.A. '" URECHIA Dar cartea este și despre colegii mei, și despre mine în timp ce punem la ț începuturile analizei științifice ale acestei experiențe vii, emoționale. Este dt conflictele noastre în această privință — despre sentimentul nostru intens că procesul terapeutic este bogat în umbre, complexități și subtilități și despre sentimentul nostru la fel de acut că descoperirea științifică, generalizarea, este rece, neînsuflețită și lipsită de plinătatea experienței. Dar cartea exprimă, sper, și convingerea noastră din ce în ce mai mare că, deși știința nu poate să facă niciodată terapeuți, poate ajuta terapia; că, deși descoperirea științifică este rece și abstractă, ne poate ajuta să eliberăm forțele care sunt intime, personale și complexe; și că, deși știința este lentă și stângace, reprezintă cea mai bună cale spre adevăr pe care o cunoaștem, până și într-o zonă atât de sensibil intricată cum este cea a relațiilor umane. Apoi cartea este despre ceilalți și despre mine în timp ce ne vedem de sar cinile noastre zilnice și constatăm că suntem iremediabil influențați de experiența terapeutică la care am luat parte. Este despre fiecare dintre noi în timp ce încercăm să predăm, să conducem grupuri, să oferim consultanță în organizații, să fim administratori și supervizori și descoperim că nu mai putem funcționa așa cum o făceam înainte. Este despre fiecare dintre noi în timp ce încercăm să facem față revoluției interioare care a însemnat pentru noi terapia: faptul că nu putem preda, prezida o comisie sau crește o familie fără ca manifestările noastre să nu fie profund influențate de o experiență intensă și mișcătoare care are elemente comune pentru noi toți. în cele din urmă, cartea este despre noi toți în felul în care suntem uimiți de această experiență — pe măsură ce ne străduim să o integrăm într-un cadru intelectual, pe măsură ce încercăm să elaborăm concepte care să o conțină. Este, în cele mai profunde aspecte, despre noi, pe măsură ce ne dăm seama de incapacitatea acestor cuvinte, forme, constructe, de a conține toate elementele procesului viu pe care l-am trăit împreună cu clienții noștri. Este despre sentimentele noastre ezitante, pe măsură ce avansăm aceste teorii în speranța că vor aprinde ici și colo o scânteie care va ajuta la iluminarea și progresul acestui întreg demers. Poate că toate acestea transmit o oarecare idee despre conținutul cărții. Dar această notă introductivă nu poate fi încheiată fără un cuvânt de mulțumire adresat oamenilor care au scris-o cu adevărat, care, în cel mai autentic sens, au fost colaboratorii săi cei mai importanți: clienții cu care am lucrat. Acestor bărbați, femei și copii care s-au adus pe ei și au venit împreună cu frământările lor la noi, care, cu atâta grație naturală, ne-au îngăduit să învățăm de la ei, care au dezvăluit pentru noi forțele care acționează în mintea și în sufletul omului — către ei se îndreaptă gratitudinea noastră cea mai profundă. Sperăm că această carte va fi demnă de ei. Carl R. Rogers Chicago, Illinois Terapia centrată pe client ■ Prefață 1254893 CAPITOLUL 1 Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client Interesul profesional față de psihoterapie este, după toate probabilitățile, zona cu cea mai rapidă creștere dintre științele sociale de astăzi. în psihologia clinică și psihiatrie, dezvoltarea acestui domeniu înaintează cu o rapiditate uimitoare. Aproape douăzeci la sută dintre membrii Asociației Psihologice Americane declară că psihoterapia — sau consilierea pentru adaptare sau vreun termen similar — este unul dintre interesele lor principale, în timp ce, cu o decadă în urmă, acest lucru ar fi fost adevărat doar pentru câțiva dintre ei. Programele de formare în psihoterapie au crescut ca număr, scop, intensitate și, sperăm, ca eficiență. Mai mult, vedem educatori care sunt dornici să țină pasul cu dezvol tările din terapie, pentru a putea adapta și utiliza aceste descoperiri în activitatea școlară, a consilierilor și a profesorilor de reabilitare. Preoți și personal al cultelor religioase caută pregătire în consiliere și psihoterapie, cu scopul de a-și îm bunătăți abilitățile de abordare a problemelor personale ale enoriașilor lor. Sociologii și psihologii sociali sunt în mod deosebit interesați de acest domeniu, datorită posibilelor sale adaptări la lucrul cu grupurile și pentru că aruncă lumină atât asupra dinamicilor grupurilor, cât și ale indivizilor. Și ultimul, dar nici pe departe cel mai puțin însemnat, cetățeanul de rând susține creșterea rapidă a muncii terapeutice cu copiii săi în școală, cu miile de veterani, cu muncitorii din industrie și cu studenți, părinți și alți adulți care doresc ajutor psihologic. Pe scurt, pare să existe o puternică tendință către studierea, dezvoltarea și utilizarea acelor proceduri care oferă ajutor pentru a-i aduce omului modern mai multă pace sufletească. S-ar părea că, pe măsură ce cultura noastră a devenit mai puțin omogenă, îi oferă individului mult mai puțină susținere. Nu se poate sprijini pur și simplu confortabil pe normele și tradițiile societății sale, dar își dă seama că multe dintre problemele fundamentale și conflictele vieții își au originea în el însuși. Fiecare om trebuie să își rezolve în interiorul său problemele pentru care, înainte, societatea lui își asuma responsabilitatea deplină. Pentru că psihoterapia promite să rezolve o parte dintre aceste conflicte, să-i ofere individului o adaptare Terapia centrată pe client ■ Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client 18 mai satisfăcătoare la sine însuși, precum și o relație mai satisfăcătoare cu ceilalți și cu mediul său, a devenit un centru de interes public și personal semnificativ. Odată cu tot mai largul interes arătat domeniului și odată cu dezvoltarea procedurilor psihoterapeutice, consilierea non-directivă sau centrată pe client a crescut la rândul său. Este un produs al timpului său și al contextului său cultural. Dezvoltarea sa nu ar fi fost posibilă fără luarea în considerare a impulsurilor inconștiente ale omului și a naturii sale emoționale complexe, care a reprezentat contribuția lui Freud la cultura noastră. Deși s-a dezvoltat pe un făgaș oarecum diferit de perspectivele terapeutice ale lui Horney sau Sullivan, sau ale lui Alexander și French, totuși există multe fire de legătură cu aceste conceptualizări modeme ale gândirii psihanalitice. Rădăcini ale terapiei centrate pe client se pot găsi în special în terapia lui Rank și la grupul din Philadelphia, care i-a integrat viziunile printre ale sale. Chiar și mai profund, terapia centrată pe client a fost influențată de psihologie așa cum s-a dezvoltat în Statele Unite, cu geniul său pentru definiții operaționale, pentru măsurători obiective, cu insistența sa asupra metodei științifice și cu necesitatea de a supune toate ipotezele unui proces de validare obiectivă sau de contestare. Așa cum va fi evident pentru cititorii acestui volum, este, de asemenea, îndatorată psihologiei Gestalt, cu accentul său pe întreg și pe interrelațiile din cadrul grupului de fenomene pe care noi îl considerăm un individ. Unele dintre rădăcinile sale se întind chiar și mai departe, în filosofia educațională și politică și socială care se află în miezul culturii americane. Atât de adevărat este acest lucru, încât paragrafe dintr-o carte precum micul volum al lui Lilienthal despre TVA, extrase din context, ar putea fi la fel de bine considerate o expunere a orientării de bază a terapeutului centrat pe client.1 Astfel, terapia centrată pe client s-a conturat atât în mod conștient, cât și inconștient pe baza multor curente de gândire clinică, științifică și filosofică prezente în cultura noastră. Totuși, ar fi probabil o greșeală să vedem terapia centrată pe client doar ca pe un produs al influențelor culturale. Cel mai profund dintre toate, este construită pe observațiile specifice, strânse și intime ale comportamentului omului într-o relație, observații care se consideră că transcend într-un oarecare grad limitările sau influențele unei culturi date. In același fel, prin încercările sale investigative de a descoperi legile semnificative care acționează într-o relație terapeutică, se străduiește să ajungă direct la constante, la secvențe comportamentale care sunt valabile nu doar pentru o zi sau pentru o cultură, ci care descriu și modul în care funcționează natura omului. Deși cu zece ani în urmă nici „non-directivă", nici „centrată pe client" nu existau ca denumire, interesul referitor la punctul de vedere descris de acești 1 Vezi, de exemplu, discuția din Democracy at the Grass Roots și din The Release of Human Energies în TVA — Democracy on the March, de David E. Lilienthal. CARL R. ROGERS
The list of books you might like
