Table Of Content

jan mukařovský Probleme de estetică generală • Funcţia, norma, valoarea estetică, apreciate ca fapte sociale ©Teoria artei #Arta ca fapt semiolo gic • Concepte cehoslovace în teoria artei • Intenţionalitate şi neintenţionalitate în artă • Esenţa artelor plastice •Funcţiile în arhitectură • Literatura şi limbajul poetic • Estetica limbii •S e mantica imaginii poetice • Intonaţia ca factor al ritmului poetic • studii de estetica editura univers JAN MUKAROVSKÝ STUDU DE ESTETICĂ JAy 31UKAŘ0V8KÝ KAPITOLY Z ČESKÉ POETIKY, Nakladatelství Svoboda, Praha, 1948 STUDIE Z ESTETIKY Odeon, Praha, 1966 Toate drepturile asupra acestei versiuni sini rezervate Editurii Univers STUDII DE ESTETICĂ JAN MUKAŘOVSKÝ Traducere, prefaţă şi note: CORNELIU BARBORICÄ Bucureşti, 1974 Editura UNIVERS NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI în volumul de faţă am selectat unele dintre cele mai importante studii scrise de Jan Mukařovský în perioada 1932 — 1947 şi adunate în urmă toarele volume : Kapitoly z české poetiky (Capitole de poetică cehă), I—III, Praga, 1948, şi Studie z estetiky (Studii de estetică), Praga, 1966. Lucrările traduse au fost grupate în trei secţiuni: probleme de estetică generală, teoria artei, literatura şi limbajul poetic. Precum se vede, am procedat nu după criteriul cronologiei (cronologia operei putînd fi uşor refăcută de cititor pe baza datelor specificate de noi), ci după criteriul tematic şi sistematic, intenţia care ne-a călăuzit fiind de a ilustra, în acest mod, principalele laturi ale concepţiei estetice propuse de Jan Mukařovský, adică de a-1 prezenta pe savantul ceh ca făuritor de doctrină. Din variata şi vasta sa operă, am reţinut exclusiv studiile care tratează probleme de importanţă teoretică mai generală. Numeroasele studii cu caracter oarecum particular, efectuate pe materiale din literatura, critica, teatrul, pictura, cinematografia cehă — deşi saturate de subtilităţi de ordin teoretic general—au rămas în afara culegerii de faţă, care vrea să fie, precum am spus, o introducere în sistem. Textele au fost traduse integral, cu unele excepţii, puţin numeroase, de exemplificări din literatura şi limba cehă, foarte specifice şi greu tra ductibile, pe care fie le-am omis (consemnînd omisiunea prin puncte de sus pensie între paranteze drepte), fie le-am înlocuit cu exemple edificatoare din limba română. Am păstrat textul autorului intact din punctul de vedere al aparatului ştiinţific. Cititorul va observa unele inconsecvenţe şi omisiuni în tehnica citării, care sînt ale originalului. Notele aparţinînd autorului sînt numero tate, spre deosebire de diversele note explicative date de noi şi marcate cu asterisc. De asemenea, am tradus toate citatele pe care J. Mukařovský le dă numai în original. La începutul fiecărui studiu am menţionat titlul In original şi sursa după care se traduce, iar la sfîrşit am indicat locul şi anul primei apariţii, vi/NOTA ASUPRA EDIŢIEI eventual anul primei redactări, în cazurile cînd între redactare şi publicare s-a scurs un număr mai mare de ani. Pentru a veni în ajutorul cititorului român, am considerat util să alcă tuim un indice de nume şi titluri cehe şi slovace, care se întîlnesc în textul lui Mukařovský . Prefaţa are şi ea un caracter pragmatic-didactic : încearcă să lămurească sistematic conţinutul unor concepte fundamentale în doc trina estetică a lui Mukařovský. Aplecîndu-se asupra acestui volum, cititorul român de astăzi, informat despre cercetările structurale moderne şi conştient de marea lor actualitate, va putea cunoaşte o sursă principală a acestora — opera lui J. Mukařovský, reprezentant marcant al doctrinei promovate de Cercul lingvistic de la Praga. Mulţumim Editurii Univers pentru facilitarea publicării acestei inte resante culegeri şi, în egală măsură, tovarăşei Inna Cristea, care ne-a acordat un preţios ajutor. CORNELIU BARBORICÄ DESTINUL UNUI DEMERS ESTETIC MODERN 1. Premise. Cercul de la Praga despre Cercul lingvistic de la Praga s-a scris din ce în ce mai mult în ultimul deceniu.1 Acest interes pentru ,,şcoala de la Praga“ se explică şi prin proliferarea rapidă în anii postbelici a unor orientări structurale în Franţa şi Statele Unite ale Americii, care continuă şi dezvoltă idei fecunde germinate la Praga între cele două războaie mondiale. Printre figurile marcante ale Cercului se numără personalităţi din lumea întreagă. De la naşterea sa, Cercul a fost un fenomen internaţional; pe lîngă savanţii cehi Vilém Mathesius, Bohuslav Havránek, Jan Mukařovský, Felix Vodička şi alţii, au contribuit la zămislirea şi extinderea noii direcţii mai ales Roman Jakobson şi Trubeţkoi; apoi André Martinet, P. Bogatîriov şi René Wellek. Avînd în vedere contribuţia fundamentală a savanţilor ruşi, care aduc, mai ales în materie de poetică şi limbaj poetic, zestrea de idei a formaliş tilor din cercul OPOIAZ-ului, R. Jakobson avea, în esenţă, dreptate să caracterizeze Cercul de la Praga drept o „simbioză ceho-rusă“. Explicaţia dată de Jakobson priveşte nu numai relaţia de la formalismul rus la struc turalismul praghez, ci şi rădăcinile cehoslovace ale fenomenului: ,,Ter menul «Şcoala de la Praga * a fost folosit, în ultimii ani, în literatura de specialitate din lumea întreagă, pentru a desemna grupul de cercetători în domeniul literaturii şi al limbilor, slave sau germanice, care au fondat în 1926 «Cercul lingvistic de la Praga » sub direcţia lui V. Mathesius şi care au luptat pentru a desprinde o metodă consecventă — structuralistă, totalistă (strukturalistische, ganzheitliche) — în domeniul ştiinţei literaturii şi a limbii, ca ştiinţă a semnelor. Grupul de la Praga este un exemplu caracteristic pentru tendinţele care se manifestă astăzi în ştiinţa mondială ca urmare a unei necesităţi interne ; dar nu este de prisos să urmărim legătura ce există 1 J. Svoboda, L’icole linguistique de Prague, !n „Le parole e le idee“. Revista internazionale di varia cultura, Napoli, IV, 1964, pp. 239-242; T. V. Bullgblna, Ilpasiccicaji JiHHrBHCTH- leCKaa niKO.ia, în voi. OCHosiiue Hanp&BJieHim CTpyKTypajiH3Mft. Moscova 1964. pp. 46 —115: J. Vachek, The lingvistic School of Prague. An introducHon to its theory and practice, Bloo- mington-London, 1966; G. C. Lepschy. La linguistique structurale, cap. L’icole de Prague. Payot, Paris, 1968, pp. 57-78 etc. VIII/PREFAŢĂ între ele şi tradiţia praglieză în ştiinţa limbii. Chiar dacă lingvistica pra- gheză s-a menţinut, pînă nu demult, sub semnul unui strict pozitivism, întîlnim aici, mergînd pînă în trecutul cel mai îndepărtat, un efort intens şi mereu reînnoit în direcţia unei fenomenologii a limbajului: disputele de la Praga, fructuoase şi pasionante, dintre realişti şi nominalişti la jonc- tura secolelor al XIV-lea şi al XV-lea, panglotismul lui Comenius şi consi deraţiile lui asupra limbii şi culturii în epoca barocului, activitatea lui Bolzano şi a elevilor săi, tentativele hegelienilor cehi şi slovaci în sensul unei dialectici a limbajului; în fine, distincţiile dintre problematica istorică şi cea statică în ştiinţa limbii, odată cu lucrările lui Masaryk din anii ’80 (ai secolului al XIX-lea — n.n.), care se pronunţă pentru subordonarea diacroniei lingvistice sincroniei şi pentru o concepţie teleologică asupra evoluţiei limbii. Dar unicitatea şi creativitatea unui loc nu se manifestă numai în ceea ce are el pur nativ, ci mai ales în selectarea şi punerea în legătură a elementelor pe care le preia. Marca universului ceho slovac o constituie aşezarea sa la răscrucea dintre culturi diferite. Nimeni nu va putea dezminţi faptul că «Şcoala de la Praga » este produsul unei simbioze între gîndirea cehă şi gîndirea rusă şi că ea a folosit, de asemenea, experienţa proprie ştiinţei occidentale şi americane. Anumite puncte de contact sînt caracteristice în dezvoltarea modernă a ştiinţelor umane — a «ştiinţelor spiritului * — în Cehoslovacia accentul fiind în mod deosebit pus pe un punct de vedere teleologic şi pe generalizarea acestuia“2. Deşi se ştie că şcoala pragheză a defrişat terenuri noi nu numai în ling vistică, ci şi în ,,ştiinţa literaturii“, cum spune şi Jakobson în citatul de mai sus, în genere această latură a activităţii membrilor Cercului este puţin sau chiar foarte puţin cunoscută 3. în privinţa cauzelor, lucrurile pot fi complicate, noi ne vom opri sumar asupra uneia dintre ele, care ni se pare a fi esenţială. Cel ce a întemeiat un întreg sistem de interpretare estetică 2 Alocuţiune rostită de R. Jakobson în şedinţa din 12 septembrie 1936 a Cercului de la Copen* haga. Vol. Le Cercle de Prague, présentation de Jean-Pierre Faye et Léon Robei, Change, Seuil, Paris, 1969, pp. 93 — 94; vezi, de asemenea, R. Jakobson, Vers tine science de l’art poétique, în vol. Tfiéorie de la littérature. Textes des formalistes russes..., Editions du Seuil, Paris, 1965, p. 11; despre continuitatea dintre şcoala formală şi şcoala pragheză vorbeşte şi Tzvetan Todorov (a se vedea Présentation, în Théorie de la littérature, ed. cit., p. 15) ca şi alti cercetători. 3 De remarcat o antologie In engleză; P. L. Garvin, A Prague School reader on aesthetics, lilerary structure and style. Washington, 1964. DESTINUL UNUI DEMERS ESTETIC MODERN /IX structuralistă*, Jan Mukařovský, cîndva profesor de estetică la universi tăţile clin Praga şi Bratislava, a fost pînă nu demult un om uitat şi ignorat. Este adevărat că faimoasele Teze ale Cercului lingvistic din Praga, publi cate în ,,Travaux du Cercle.. la care profesorul Mukařovský îşi adusese substanţial contribuţia şi în care unele idei estetice noi îşi găsiseră deja noua formulare, au fost şi sînt notorii în lumea ştiinţifică. Totuşi edificiul ideilor lui începe să se ridice abia după aceea, mai întîi în studii concrete pe material din istoria literaturii cehe, greu accesibile cercurilor ştiinţifice internaţionale (Poezia lui Karel Hlaváček—1932,,,Măreţia naturiiu de Polák — 1934 etc.), apoi în studii din ce în ce mai numeroase de sinteză teoretică (Opera literară ca ansamblu de valori — 1932, Intonaţia ca factor al ritmului poetic — 1933, Funcţia estetică şi norma estetică, apreciate ca fapte sociale —1935, studiu care apare în anul următor într-o formă lărgită, incluzînd şi consideraţii pe marginea valorii estetice, Arta ca fapt semiologic — 1936, Denumirea poetică şi funcţia poetică a limbajului — 1938, Estetica limbii — 1940, Despre limbajul poetic — 1940, Poate avea valoarea estetică in artă o valabilitate generală'! — 1939 etc.). Dar, în 1938, începe împresurarea Cehoslovaciei, urmată curînd de aneantizarea ei. Roman Jakobson şi René AVellek părăsesc teritoriul cehoslovac. în 1941, Jan Mukařovský adună şi publică în două volume — Kapitoly z české poetiky (Capitole de poetică cehă) — celc mai însemnate studii scrise de el pînă atunci. într-o Europă cufundată în negură şi blocată de armate vrăjmaşe, Cercul de la Praga continuă să se reunească, Jan Mukařovský perseverează în elabo rarea unor noi sinteze, dar circulaţia valorilor este acum la punctul zero (cîteva foarte importante studii vor vedea lumina tiparului tîrziu după război, în volumul Studie z estetiky, 1966 : Intenţionalitate şi neintenţionali- tate în artă, Individul şi evoluţia literară, Personalitatea în artă). Sertarul biroului tezaurizează ceea ce este gînd scris în taină. După război urmează o scurtă perioadă de înseninare, fructificată de esteticianul ceh mai ales în studiile Despre structuralism (1946), Concepte cehoslovace în teoria artei şi Arta şi concepţia despre viaţă (1947). Pregăteşte pentru tipar o nouă ediţie, lărgită, a studiilor sale de poetică şi estetică (Kapitoly z české poetiky, I—III, Praga, 1948). După ce în ultimele sale lucrări făcuse declaraţii în care proclama convergenţa dintre principiile sale structurale şi materialis *Neologismul „structuralism“ (incehă; Strukturalismus), care a făcut o strălucită carieră în ştiintele moderne, s-a născut în Cercul de la Praga, după cum remarcă Jean-Pierre Faye în vol. Le Cercle de Prague, ed. cit., p. 13.