Stanciu Stoian - Din problemele localismului educativ

265 Pages·012.712 MB·265\265

STANCIU STOIAN
DIN PROBLE11ELE
I.-JOCALISl\1UL UI
EDUCATIV
EDITURA LIBRARIE.I
SOCEC & Ca. . S. A.
BUCUlltŞTI

PREFAŢĂ LA EDIŢIA 1 şi II-a
Problema Ioealismului educatiD nu se pune
acum pentru prima oară. Se pare însă că acum ea
s'a pus cu mai multă insistenţă d.ecât altădată -
anume, pe teren practic. In ţara noastră ea mai fu
sese discutată teoretic. N'am aDut însă o atmosferă
de înţelegere creiată în jurul ei şi de aceea, poate,
nici realizările n'au fost posibile.
Cei cari s'au ocupat în rrwd special, la noi, şi
cu multă competenţă de prcŢJ:lgarea acestui spirit
nou, ce trebuia introdus în şccală, au fost d-nii: Si
mion Mehedinti, 1. C. Petrescu şi Apostol Culea.
Primul El ajuns la conDinţ:;el'ea că şcoala noastră
trebue să se apropie de realif:'ifile sociale din jurul
ei, pornind dela studii de etnografie şi - credem -
şi dela acel criticism junimist, care, de trei sferturi
de Deac deplânge înstrc'iinarea clasei noastre culte
de sufletul poporului.
D-II. C. Petrescu a coborit problema din dome
niul ideologiei generale în domeniul pur al şcoalei
şi nl pedagogiei. Lucrarea d-sale, "Regionalismul
educatiD", este, din (lcest punct de vedere piatră de
temelie pentru studl~ile ce se cer f licute.
Acela: însă, care cel dintâiu a Încercat în firi
parea unui inceput de re-alizări a fost d-l Apostol
Culea. Atât în .cursurile practice de vară dela Bra
şov, cât şi în calitatea pe care o ocupă d-l Culea, a
înteles să facă din problema adaptării şco alei la
lJieata locală însufi centrul preocupărilor sale. Ac
fivitatea. a.ceasta sperăm, că va fi intensificată acum,
când d-II. C. Petrescu este Secretar General al Mi
nisterului Instrucţiei.
La. cei de mai sus trebue să adăogăm influenţa
şcoalei sodologice dela. Bucureşti, de sub conduceretl
d-lui Prof. Gusti, care prin doctrina sociologiei rea
Uste a monografiei sociologice, a contribuit mult la
evoluţia pedEigogiei pe linia realismului pedagogic.
Ceea ce am încercut noi, în paginile ce urmeazii
nu este altceva decat o continuare i'n amănunte a. ce
lor reilli~ate deja de el-nU Mehedinti, Petrescu şi
Culea. Capitolele ltcelifei lucrări nu sunt de altfel
decât tot atâtea conferinte tinute la cercurile cul
turale ale învăţătorilor,' îl~ cursul anului şcolar
19'31-19'32.
Fundamentarea psihologică şi sociologică a 10-
ealismului a formal .subiectul cOTl-ferinţelor dela Buf
lea şi Bolintinu din Vale, jud. Ilfov, precum şi
al ilceleia dela Călăraşi, jLtd. Ialomita.
Capiiolul intitulat "Pedagogie şi folklol'" a. fost
(:())JlUnicât înviiţiitol'ilol' în cercul cultural dela: Mă­
gLLi'ele-Oteteliţianu, jud. Ilfov. Tot conferinţe au fo:;t
celelalte două capitole, "fndividualizareet învăţă­
mAntului în cadrul dictat de vieaţa locală" şi "Pro
blema centrelor de interes". Prima conferinţă s'a
ţinut la Tâncăbeşti,. a doua la Moara Săracă, jud.
ilfov.
In toate aceste întreţineri CU învăţătorii, gândul
';
nostru n'a fost numai să punem chestiunea şi s'o
discutăm, ci sii trecem la practică. Pentru aceasta,
la fiecare cerc am, ţinut mult ca să se facă câte o
lecţie demonstrativă în acest sens. Unul sltu doi
învăţători erau aleşi să studieze regiunea sau 10-
ccditatea. respectivă dintr'un punct de vedere (bio
grafic, istoric, flora: şi fauna ţinutului, economia
lui, etc.), iar lecţia demonstrativă se făcea în legă­
turti cu acest studiu.
Am observat marele interes cu care este încon
.furată ideea, Ccll'e, pentru toată lumea părea în ade
văr nouă sub aspectul ei practic. Fiecare asemenea
cerc cultural li numărat între 80 şi 150 ascultători,
8Ş<1 încâ.t, dacă s'ar continu.a pe această cale, cre
dem că ideea al' deveni familiară şi înfăptuirea ei
integrală n'ar întârzia.
Cu lucrarea de fafă înţelegem, să mai adăugăm
o cărămidă la temelia edificiului ce se va ridica, -
fi să inmugul'int un îndemn in plus.
AUTORUL.

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A. 11I-a
Lucrarea de faţă a apărut În prima şi a doua
ediţie a sa in fmprejurări cari nu ne dădeau mari
sperante în privinţa ideilor ce le" cuprinde. Peda
gogia românească trăia încă pe atunci sub domnia
unor idei care excludeau ca pe ceva ruşinos aproape
încercările de realism pedagogic. Nu vrem să spu
nem prin aceasta că am fi fost singurul în a fi pro
fesat astfel de idei acum aproape un deceniu. Erau
în orice caz cu curaj aceia! care
puţini şi puţin
se încumetau s'o facă.
Astăzi lucrurile s'au mai schimbat. Deşi idea
lismul pedagogic este încă destul de puternic, rea
lismul pedagogic este însă şi el în creştere. A con
tribuit la aceasta şi influenţa curentelor similare
din Apus, dar a contribuit mai ales răspândirea şi
aprofundarea sociologiei ca ştiinţă a realităţii so
ciale. Astăzi pedagogia nu mai apare, datorită mai
ales sociologiei ca o disciplină dedusă din psi1wlogia
g<merală şi dintr' o etică tot aşa de generală sau
filosofică. Pedagogia este din ce în ce mai mult
privită ca o artă bazată pe ştiinţa educaţiei, -
ştiinţa: faptului educativ. Educaţia sau faptul edu
cativ este o funcţie socială şi educaiorul trebue să
Cunoască acest fapt, pentru ca să ştie care sunt le-
8
;gile lui după loc şi tilnp şi să ştie prin urmare curn
şi in ce direct-ie să-ş-i orÎenteze a.c,t iuneiJ.
Nu înseanw,ă, că pedagogia se va dispensa pe
viitor de psihologie şi de etică. Psihologia îi va fi
întotdeauna de folos. li Da fi apoi de folos şi etica,
pentrucă vom fi veşnic purtaţi să postulăm în: ab
.solut legi morale, către care fiinţa noastră se în
dreaptă cu credinţa că actualul ~'i cOt/cretul nu epui
zează realitatea întreagă. Vom utiliza însă mai ales
ceea ce putem să ne explicăm dupi"i legile logicei
şi metode ştiinţifice din realitatea înconjurătoare:
psihologia infantilă clădit-ă cu metode ştiinţifice şi
sodologia.
Dar orice alte ştiinţe ajutătoare ar mai utiliza
pedagogia, un fapt este nou în felul cum îşi pune
ea problemele azi. Ea nti mai este un capitol apli
cativ al aUor ştiinţe. Există un fapt CClre poate fi
numit fapt educativ şi există o funcţie educativă ,a
vieţii sociale şi umane. Pedagogu.l este cercetătorul a
cestei realităţi, când vrea să se menţină pe plan teo
retic sau este cel ce aplică legile descoperite de cer
cetătol', când lucrează pe plan practic de aplicări.
Pedagogul practic a.re în aces{ ca.z misiunea să
crească elementul uman pentru destinul său, po
trivit legilor acestei creşteri. Şcoala, - instituţia de
care se serve:;,te el în acest scop -, devine în acest
caz altceva decât un tipa.r în care să se toarne uni
form energia umană. Ea trebue să se adapteze rea
lităţii, precum grădinarul ţine sea.ma de plantele
pe care le cultivă. Ea trebue Sit se adap-teze locului,
timpului şi omului ca fiinţă izolată sau în grup,
pentrucă mai ales în aceste condiţii trăieşte şi se
9
desvoltă factorul cel mai important al educaţiei co
pilului.
lI/oi am numit această potrivire a şcolii, după
realitatea umană a unui timp şi loc, iocalism. :.Vu
suntem singurii .~i cei din/fii core am făcut acest
lucru, după cum 'mai sunt multi care-i dau alte eti
chete. La toti este însă vorba de o educaţie realistă.
Aceasta singură poate îndem.na la lucru o generaţie
care cere supunere la obiect, nu nesocotirea vieţii,
care altfel în/rânge până la sfârşit orice idealism,
dacă el este numai fornul. a ullei iluzii sau a unei
imaginatii facile şi necontrolate.
Forţa acestei concepţii nu mai are nevoie astăzi
de multă argumentare pentru a fi dovedită. Ea s' a
afirmat deja într'un fel sem altul în reformele ţCO­
Iare din ultimele două decenii sau în experientele
112ari1or peda.gogz. Este mai mult nevoie de explica
rea principiilor ~ale de bazei, pentru a ne-a apropia
mai mult, precum e mare neooie de muncă şi cer
cetări, pentru a-i descoperi toate virtuţile, - căci
azi suntem doar la început.
Lucrarea de faţă, foarte puţin l'evăzută şi com
pletată, faţă de primele editii, educe poaie prea
puţine cuceriri noui, la ceea ce a pus în discuţie în
trecut. Suntem in să mulţumiţi dacă va face, cu cât
de puţin spor, oficiul de până acum, faţă de cei pe
care problemele ce le pune îi interesează, mai a·le.~
practic. Vreodată poate, mai târziu, dacă fmpre.iu
rările ne Val' fi prielnice vom încerca. să privim ma
rea problemă a educaţiei realiste şi populare din
tr'un punct de vedere mai întreg.
15 Martie 1939. AUTORUL