Silently seduced : when parents make their children partners

113 Pages·2011·1.503 MB·Romanian

by  Dr. Kenneth M. Adams

Seducția Ascunsă 
Când Părinții Fac Din Copiii Lor Parteneri 

Dr. Kenneth M. Adams
1 
Ce este seducția ascunsă? 

Atâta timp cât copilului interior nu îi este permis să conștientizeze ce i
​
s-a întâmplat, o parte din viața sa emoțională va rămâne paralizată… toate
apelurile la iubire, solidaritate și compasiune vor fi inutile.
— Alice Miller, For Your Own Good

Tom a ajuns acasă după o zi lungă la birou și aștepta cu nerăbdare să 
ia cina liniștită, intimă, pe care el și soția sa o plănuiseră. Telefonul a sunat. 
Era mama lui. „Acum ce mai este?” - se gândea. În continuare a ascultat-o 
cum i-a descris evenimentele petrecute în ziua respectivă. În cele din urmă, a 
început să discute despre cât de singură și nefericită se simte cu tatăl lui. În 
acel moment Tom a simțit cum furia lui dă în clocot, dar a rămas paralizat de 
vinovăție. El a căutat o scăpare din tirada ei, cumva să se scuze politicos și 
să-și mănânce cina, îndelung așteptată. 
Cum pot trece de acest moment? Tom s-a gândit în timp ce mama lui 
continua  să-și  descrie  sentimentele  de  nemulțumire  față  de  tatăl  său. 
Nerăbdător  și  indignat,  făcea  pași  prin  casă  în  speranța că  mama  lui va 
închide telefonul. Când i-a spus: „Nu știu ce m-aș face dacă nu te-aș avea pe 
tine. Mi-aș dori ca tatăl tău să mă asculte așa cum faci tu”, Tom nu a mai 
rezistat. A închis fără niciun cuvânt și a aruncat telefonul pe podea, cu furie. 
Cu ochii înăbușiți de lacrimi, a țipat către soția sa: „Nu vreau să știu despre 
problemele  ei  personale!  Urăsc  asta,  dar  nu  știu  ce să fac.”  Așa  cum se 
întâmplase de atâtea ori, seara lui Tom împreună cu soția sa fusese distrusă. 
În calitate de terapeut, am învățat că povestea lui Tom nu este unică. 
Frecvent, aud comentarii de genul: „Nu pot să suport atunci când tata încă îmi 
spune cât  de mult își iubește ,micuța prințesă‘ ” sau „aș dori ca mama să 
nu-mi mai spună despre singurătatea ei; nu este treaba mea” sau  „știu că 
tata nu face intenționat asta, dar mă simt ciudat când pare atât de preocupat 
de felul în care mă îmbrac și devine gelos când ies cu bărbați.”
Lista este interminabilă, dar tema este aceeași: un sentiment invaziv de 
încălcare  și  depășire  a  barierelor  psihologice.  Aceste  încălcări  se  fac  de 
obicei în numele iubirii și grijii față de copil. 
Nu  există  o  legătură  de  iubire  sau  de  grijă  într-o  relație  strânsă 
părinte-copil atunci când aceasta servește nevoilor și sentimentelor părintelui 
și nu ale copilului. „Legătura strânsă” cu părinții, în special cu părintele de sex 
opus, nu este o sursă de confort așa cum pare. Este o relație în care individul, 
atât în copilărie, cât și mai târziu ca adult, se simte în mod tăcut sedus de 
părinte.  Sentimentele de  apreciere  și recunoștință  nu predomină în aceste 
relații „apropiate”. În schimb, ele sunt o sursă de confuzie și furie progresivă.  
În cadrul prelegerilor mele despre acest subiect, unii participanți sunt 
destul  de  vocali  în  reacția  lor.  Aceștia își  exprimă  ușurarea și  abia atunci 
înțeleg de ce uneori urăsc cu mânie același părinte care i-a iubit întotdeauna 
„atât de mult”. Unii sunt amorțiți pe scaunele lor și nu pot vorbi, în timp ce alții 
abia  așteaptă  să  plece.  Câțiva  părinți  curajoși vorbesc, sugerând că  abia 
acum încep să înțeleagă de ce fiii sau fiicele lor au probleme în relații. 
Alții ascultă  prelegerile și  insistă că nu există nimic rău în relația lor 
strânsă cu părintele lor de sex opus. De fapt, ei pretind că se simt speciali și 
privilegiați.  Acestor  copii  li  s-a  oferit  o  poziție  specială  fiind  idealizați  de 
părinte.  Însă nu  există  niciun  privilegiu  în  a fi  constrâns  din  copilărie  prin 
faptul că ești partenerul-surogat al părintelui tău. Ca și adulți, acești indivizi își 
idealizează  părinții  pentru  a înlocui  durerea  copilului interior abandonat și 
victimizat. A fi partenerul-surogat al unuia dintre părinți înseamnă a fi victima 
incestului emoțional ascuns. 
Această  carte  descrie  experiența  de  seducție  tăcută  a  victimelor 
incestului emoțional ascuns și efectul acesteia asupra sexualității, intimității 
și relațiilor lor. 
În  mod  constant  de-a  lungul  acestei  cărți  folosesc  exemple  ale 
supraviețuitorilor incestului emoțional ascuns cu părintele său de sex opus. 
Acest lucru evidențiază mai bine tensiunea sexuală și romantică inadecvată 
creată de incestul ascuns. Cu toate acestea, un copil poate fi, de asemenea, 
partenerul-surogat  al  părintelui  de  același  sex.  Capitolele  patru  și  opt, 
abordează  probleme  specifice  incestului  ascuns care implică părintele de 
același sex.  
Dacă  un  individ  devine  partenerul-surogat  al  unuia  dintre  părinți  în 
copilărie și continuă să joace acest rol la maturitate, viața lui va fi profund
afectată. Dacă te regăsești în următoarele descrieri, această carte este pentru 
tine. 

Caracteristici comune ale seducției ascunse 
​

Relația de dragoste / ură. ​Adesea ai un sentiment intens de dragoste și 
de  ură  pentru  părintele  de  sex  opus.  Pe  de  o  parte  te  simți  special  și 
privilegiat datorită relației;  pe de altă parte ai frecvent impresia că nu faci 
suficient pentru acel părinte. Acest conflict dezvoltă sentimente de vinovăție 
ce provoacă furie, care rareori este exprimată direct. 
Distanță emoțională față de părintele de același sex. ​Spre deosebire de 
relația de dragoste / ură cu părintele de sex opus, aici te simți abandonat de 
către părintele  de același sex. Această relație este adesea competitivă, iar 
părintele  este  tratat  ca un adversar. Sentimentul  de  dispreț  față  de acest 
părinte apare ca fiind normal. 
Vinovăție și  confuzie  față de  nevoile  personale. Te simți rușinat  de 
nevoile tale și ai probabil dificultăți să identifici care sunt acestea. În general, 
încerci să fii „puternic”, oferind grijă sau întotdeauna „să fii de ajutor” pentru 
ceilalți ca un mod de a-ți satisface propriile nevoi. 
Sentimente  de  inferioritate. Este  posibil să ai sentimente cronice de 
inferioritate și  nonvaloare. Crezi că  valoarea  ta ca bărbat sau femeie este 
determinată de ceea ce poți face și nu de cine ești. 
Relații multiple. Este posibil să fi fost în multe relații și nu te-ai simțit 
niciodată mulțumit. Ești mereu în căutarea partenerului sau relației perfecte. 
Găsirea unui echilibru în intimitate este dificil pentru tine. 
Dificultate  de  angajament.  În  general,  ești  ambivalent  în  privința 
angajamentului  în  relații.  Pare  că  ești  întotdeauna  „pe  picior  de  plecare”, 
pentru siguranță. 
Relații pripite. Te angajezi rapid într-o relație nouă, apoi îți dai seama 
mai târziu că nu a fost o alegere bună. Te simți prea vinovat să te desparți și 
încerci să faci relația „să meargă”. 
Regret pentru relațiile trecute. ​Descoperi că te uiți înapoi la o relație 
anterioară și te întrebi dacă ar fi putut funcționa dacă ai fi rămas. 
Disfuncție sexuală.  Te simți blocat sexual sau compulsiv în căutarea 
unor experiențe intense sau aventuri sexuale. Sexul poate deveni dependență.
Compulsii / Adicții.  Ai alte compulsii sau dependențe. S-ar putea să fii 
exagerat  de  ambițios  când vine vorba de profesie, succes și realizări. S-ar 
putea să devii dependent de mâncare, fie alimentație exagerată compulsivă, 
fie înfometare.
2 

Când un copil este trădat de dragostea părintelui 
Copiii voștri... sunt fiii și fiicele dorului de viață. Ei vin prin tine, dar nu
de la tine și, deși sunt cu tine, totuși nu îți aparțin.
—Khalil Gibran, The Prophet

Incestul  ne  produce  confuzie  și  tulburare.  Cuvântul  este  folosit  de 
obicei  pentru  a  descrie  contactul  sexual  dintre  un  părinte  și  un  copil. 
Dicționarul ​Webster’s New World definește incestul ca „actul sexual între rude 
prea apropiate pentru a se putea căsători legal.” Există atât forme de incest 
explicit cât și ascuns. 

Incestul explicit 

Incestul explicit apare atunci când există contact sexual în orice relație 
dependentă care implică rude de sânge, cea mai evidentă fiind între părinte și 
copil. O definiție mai incluzivă este dată de Mike Lew în „Victims No Longer”, 
care afirmă: „Incestul este o încălcare a unei poziții de încredere, putere și 
protecție”.  Dependența  din  aceste  relații  este  exploatată  de  adult  pentru 
nevoile lui sexuale și prin acest lucru se traversează linia incestuoasă. După 
cum  vom  discuta  mai  târziu,  aceasta  este  aceeași dependență  care  este 
folosită de părinte pentru a transforma un copil într-un partener-surogat. 
Contactul sexual  în  relațiile dependente  nu este niciodată justificabil, 
deoarece  există  întotdeauna  o pierdere a  libertății  de  a alege.  Persoanele 
aflate  în  relații  dependente  rareori  îi  provoacă  pe  cei  aflați  în  poziții  de 
autoritate, chiar și dacă se simt victimizați și invadați. Acest lucru este valabil 
mai ales atunci când părintele manifestă abuzul asupra copilului. Unul dintre
modurile în care părinții își justifică comportamentul este să creadă: „Acesta 
este copilul meu, așa că pot face ceea ce vreau.” 
Copiii nu sunt o proprietate. Se simt îngroziți și degradati atunci când 
un  părinte  sau  orice  adult  manifestă  vreun  comportament  sexual  cu  ei. 
Cooperarea nu înseamnă o plăcere egală. Sunt prea speriați, prea nevoiași din 
punct de vedere emoțional sau prea înfometați după afecțiune pentru a spune 
nu.  Chiar  dacă  copiii  raportează  că  la  un  anumit  nivel  s-au  bucurat  de 
contactul  sexual,  acesta  dăunează  emoțional.  În  general,  copiii sunt prea 
nevoiași și confuzi pentru a înțelege atingerea sexuală necorespunzătoare. 
Distracția lor este, la un anumit nivel, o sursă de vinovăție și rușine mai târziu 
în viață: „A fost vina mea pentru că mi-a plăcut și nu am spus nu. Toată viața 
am purtat vinovăția pentru că am crezut că l-am sedus pe tatăl meu. Abia 
când  am  reconstituit  epava  vieții  mele,  am  realizat  că  sunt  o  victimă  a 
incestului.” 
Din  punct  de vedere  istoric, cele mai  multe  rapoarte despre incestul 
explicit au implicat fete. Cu toate acestea, mulți băieți au fost agresați sexual 
atât de femei, cât și de bărbați. Din păcate, cazurile de băieți agresați au fost 
slab  raportate.  Acest  lucru  începe  să  se  schimbe, datorită eforturilor unor 
grupuri  precum  Bărbatul  Supraviețuitor.(A  se  vedea  anexa  și  bibliografia 
pentru  resurse și  cărți despre abuzuri sexuale la băieți.) Cazurile raportate 
implică, în general, un bărbat adult cu un băiat; cu toate acestea, mulți băieți 
raportează că au fost agresați sexual de mame, mame vitrege, mătuși, vecine 
și bone. Stereotipurile sexuale despre bărbați contribuie la raportarea redusă 
a băieților ca victime ale incestului. De exemplu, mitul potrivit căruia „bărbații 
sunt mai sexuali decât femeile și își doresc întotdeauna sexul” sugerează că 
un băiat tânăr ar fi bucuros să fie stimulat sexual de o femeie adultă și nu s-ar 
simți  neapărat  victimizat.  Dimpotrivă,  un  băiat  tânăr  care  doar ce  a aflat 
despre corpul său și sexualitate ar fi copleșit să fie atins de o femeie într-o 
manieră sexuală. 
Un bărbat și-a descris rușinea și confuzia în timpul relației din copilărie 
cu mama sa: 
“​Mama  a  insistat  întotdeauna  să-mi  spele  organele  genitale,  chiar  și 
atunci când eram suficient de mare pentru a mă descurca singur. Uneori era 
jenant; alteori mi-a plăcut. Nu știam ce să gândesc. Uneori îmi dădea sărutări 
pe buze care păreau să dureze prea mult.  De multe ori m-am trezit excitat 
sexual când mă uitam la ea. Am simțit că sunt ciudat și m-am îngrijorat că va
afla cineva. Până în ziua de azi simt că aș fi un fel de pervers, pentru că am 
fost excitat sexual de prezența mamei mele.” 

Victima  unui  incest  explicit  reacționează  în  mod  obișnuit  prin 
internalizarea greșelii — cu alte cuvinte, victima se simte responsabilă pentru 
ceea ce s-a întâmplat. Această internalizare a vinovăției sau a greșelii inhibă 
exprimarea sănătoasă a furiei. În schimb, ura de sine o chinuie. Exprimarea 
furiei  este  însă  necesară  în  procesul  de  vindecare  și  eliberare  a  victimei 
incestului. 
Incestul  explicit este una dintre cele mai înfricoșătoare și traumatice 
experiențe pe care trebuie să le îndure o fată sau un băiat. Un mit comun este 
că  incestul  explicit  este  excepția  mai  degrabă  decât  regula  în  familiile 
americane.  Nu  este  cazul.  Centrul  Național  pentru  Victimele  Criminalității 
raportează că una din patru fete și unul din șase băieți vor fi subiectul unui 
episod de abuz sexual până la vârsta de optsprezece ani. 
Un alt mit este că majoritatea abuzurilor sexuale sunt comise de către 
persoane  necunoscute  sau  din  afara  familiei.  De  fapt,  potrivit  Childhelp, 
șaizeci și opt la sută din toate abuzurile sexuale din copilărie sunt comise de 
către membrii familiei. 
Cu  toate  acestea,  oricât  de  traumatizant  și  vătămător  ar  fi  incestul 
explicit,  vindecarea  este  posibilă  dacă  adulții  sunt  ghidați  cu  blândețe, 
susținuți  să  își  depășească  durerea  și  apoi  să  își  exprime  sentimentele. 
Victimele  trebuie  încurajate să-și exprime supărarea  cauzată și să înlăture 
rușinea  și  vinovăția.  Trebuie  să  rămână  împăcați  cu  gândul  că  nu  ei  au 
provocat  incestul.  În  timp,  această  abordare  ajută  victimele  să  îndure 
pierderea inocenței lor sexuale. Acceptând tristețea și vărsarea lacrimilor se 
permite o curățare din  experiența incestului. Astfel, apare confortul dat de 
acceptarea propriei sexualități, crescând și speranța pentru un viitor sănătos 
al relațiilor romantice.  
În general, victimele incestului care nu se recuperează sunt cele care 
păstrează secretul experienței, neagă că a avut loc vreodată sau minimizează 
efectele  acesteia.  În  aceste  cazuri,  comentariile  includ  frecvent  afirmații 
precum: „Ei bine, s-a întâmplat o singură dată. . . poate de câteva ori ” sau 
„Este  mai  ușor  să  uiți  de  asta.”  Drept  urmare,  victima  rămâne  blocată în 
vinovăție  și  rușine.  Aceasta  contribuie  la  relații  intime  și  sexuale 
nesatisfăcătoare.
Victimele  au nevoie de sprijin și  de  îndrumări  profesionale  adecvate 
pentru a se recupera după abuz. Victimele incestului (atât copii cât și adulți) 
care  raportează  experiențele  lor  unui  ajutor  profesionist  (terapeut,  medic, 
preot, asistent medical sau profesor) pot constata că nu sunt crezuți. Mai rău, 
uneori sunt acuzați că ei sunt de fapt seducătorul. Acest lucru favorizează 
rușinea  și  reprezintă  un  alt abuz.  Este  necesară  o  îndrumare  profesională 
adecvată,  care  să  nu  favorizeze  rușinea.  Grupuri  de  asistență  precum 
Supraviețuitorii  Incestului  și  Supraviețuitorii  Incestului  Anonimi  sunt 
disponibile pentru  ajutor.  (Consultați  anexa  pentru lista  acestor grupuri de 
suport și a altor grupuri de asistență.) 
Dacă  copiii  sunt  ignorați când  apelează  la ajutor  profesionist  sau  la 
oricare  alt  adult,  ei  cad  într-o  disperare  profundă.  Profesioniștii  adecvați 
trebuie să fie dispuși să asculte și să intervină atunci când este necesar. Un 
profesionist care primește un raport de incest și alege în mod conștient să nu 
ia  măsuri  adecvate,  participă  la  procesul  de  victimizare.  Acest  lucru  este 
valabil și dacă un copil merge la un părinte care se plânge de celălalt părinte 
că  este  abuziv  sexual.  Dacă  acel  părinte  minimizează  sau  neagă  abuzul 
înseamnă că este participant la incest. În felul acesta, copilul este abuzat de 
ambii părinți prin contactul sexual direct al unuia și prin lipsa de protecție din 
partea celuilalt. 

Incestul ascuns 

Victimele  incestului  ascuns,  denumit  și  incest  emoțional,  suferă 
dificultăți  și  dureri  similare  cu  cele  ale  victimelor  incestului  explicit. 
Înțelegerea  incestului  ascuns  ca  un  abuz  sexual  este  mai  puțin  clară, 
deoarece contactul sexual direct nu are loc efectiv. Aceasta nu înseamnă că 
implicațiile  incestului  explicit sunt  ușor de identificat sau de evidențiat: nu 
sunt. Cu toate acestea, există sentimente și dinamici asemănătoare cu cele 
ale incestului ascuns. Deși există un număr estimat de victime ale incestului 
explicit,  nu  sunt  disponibile  statistici  similare  cu  privire  la  victimele  celui 
ascuns. Numerele sunt potențial uimitoare, deoarece posibilitatea unui incest 
ascuns există oricând are loc o ruptură în legătura emoțională, spirituală sau 
sexuală dintre părinți. 
Incestul ascuns apare atunci când un copil devine obiectul afecțiunii, 
iubirii,  pasiunii  și  preocupărilor  unuia  dintre  părinți.  Părintele,  motivat  de
singurătatea și golul interior creat de o căsătorie sau o relație cu probleme, 
face  din  copil  un  partener-surogat. Granița  dintre iubirea grijulie și  iubirea 
incestuoasă  este  traversată  atunci  când relația cu  copilul  există pentru  a 
satisface  nevoile  părintelui  și  nu  pe  cele  ale  copilului.  Pe  măsură  ce 
deteriorarea căsătoriei progresează, dependența de copil crește, iar răspunsul 
părintelui de sex opus către copil devine tot mai caracterizat de disperare, 
gelozie  și  o  ignorare  a  limitelor  personale ale copilului.  Copilul devine un 
obiect care trebuie manipulat și folosit, astfel încât părintele să poată evita 
durerea și realitatea unei căsnicii cu probleme. 
Copilul se simte folosit și captiv iar acestea sunt aceleași sentimente 
pe care le experimentează și victimele incestului explicit. Încercările de joacă, 
autonomie  și  prietenii  fac  copilul  să se simtă  vinovat  și  singur,  niciodată 
capabil să se simtă bine în legătură cu nevoile sale. În timp, copilul devine 
preocupat  de  nevoile  părintelui  și  se  simte  protector  și  îngrijorat. De  aici 
rezultă  o  căsătorie  psihologică  între  părinte  și  copil;  copilul  devine 
soțul-surogat al părintelui. 
O  legătură  emoțională,  sexuală  și  spirituală  sănătoasă  între  părinți 
creează  limite  invizibile,  nerostite  care  canalizează  în  mod  corespunzător 
sentimentele și energiile sexuale. Când un copil crește într-o familie în care 
relația dintre părinți este perturbată cronic, sentimentele și energia sexuală nu 
sunt  niciodată  puse  în  perspectivă.  Pentru  copil,  iubirea  părintelui  este 
percepută  mai mult  restrângătoare  decât eliberatoare, mai mult solicitantă 
decât generoasă și mai mult invazivă decât purtătoare de grijă. Relația devine 
abuzivă și energizată sexual, chiar și fără insinuări sexuale, atingere sexuală 
sau  sentimente  sexuale  conștiente  din  partea părintelui.  Lipsa  cronică  de 
atașament în căsătorie este suficientă pentru a crea o atmosferă de energie 
sexualizată care se revarsă peste copil. 
Energia sexuală sau tensiunea creată într-o relație a incestului ascuns 
este  mai  mult  asemănătoare  cu  dragostea  din  adolescență  decât  cu 
dragostea grijulie părinte-copil. Eric a descris povestea lui, cum a crescut cu 
un tată alcoolic și o mamă care l-a ținut aproape. 
Mama și cu mine ne-am certat de multe ori, dar aș fi ucis pe oricine ar fi 
pus mâna pe ea — inclusiv pe tatăl meu. Uneori am avut probleme de gelozie 
când ea acorda mai multă atenție tatălui meu sau vreunui alt bărbat. Era a mea 
și nu aveam de gând să o împart.