Sfârșitul lui Hitler PDF
Preview Sfârșitul lui Hitler
l.S.B.N.: 973-9343—04—X Tiparul executa! sub comanda nr. 70 357 Regia Autonomă a Impriqicriilor Imprimeria „COBESI“ Bucureşti ROMANIA The last days of Hitler Copyright © 1995 by EA. Herbig Verlagsbuchhandhmg GmbH; München - Berlin Toate drepturile asupra ediţiei în limba română sînt rezervate Editurii LIDER - Bucureşti N A L P - l U N O J \ D O Cuprins Prefaţa .......................................................................... 7 . Legende, minciuni şi adevăruri spuse pe jumătate ...... l7 .Buncăiul .................. 37 . Lunile, zilele şi orele finale .......................................... 7l . Sinuciderea ......................... _. ...................................... l 68 . Distrugerea cadavrelor ..............._ . .............................. 2 36 . Identificarea odontologică ............................ ........... 283 . Ruşii tulbură apele ..................................................... 301 . Eva Braun şi Hermann Fegelein ............................... 327 Note ......................._. .................................................. 351 Explicatii ale unor termeni şi denumiri ..................... 391 Prefaţă La 30 aprilie 1995 s-au împlinit cincizeci de ani din ziua în care Hitler şi—a luat viaţa. În istoria omenirii, rareori s-a mai întîmplat ca moartea unui om, care, în. viaţă fiind, a dominat cea mai mare parte a Europei, să dea naştere la atit de multe legende, minciuni şi adevăruri spuse pe jumătate. Autorităţile sovietice, singurele împuternicite să întreprindă cercetări, au făcut tot posibilul să încîlcească lucrurile şi mai mult, în loc să le clarifice. În plus, ceea ce au descoperit pe parcursul cercetărilor nu a fost încă dat publicităţii. (Nu con- sider publicaţiile ziaristului rus Lev Bezemenski: Der Tod des Adolf Hitler — „Moartea lui Adolf Hitler“, Editura C. We- gener, Hamburg, 1968, Şi Hitlers letzte" Reise — „Ultima călătorie a lui Hitler“, înDer Spiegel, 30, 1992, p. 1 10 $. mm.), drept rapoarte oficiale ale cercetărilor sovieticilor.) Au existat martori ai morţii lui Hitler şi ai incinerării trupului său şi aceşti martori au fost inter0gaţi în Occident. Însă corpul lui Hitler nu a fost găsit niciodată şi de aici au început zvonurile care au îmbrăcat nenumărate versiuni în ultimii cincizeci de ani. 7 Aş vrea să citez numai un exemplu din nenumărate altele care, împreună cu publicaţiile lui Bezemenski, m-au determinat să cercetez mai temeinic soarta lui Hitler. Istoricul- german Werner Maser scrie în lucrarea sa biografică Adolf Hitler (p.523): „Trupul carbonizat (al lui Hitler) — din faţă nu mai rămăsese nimic şi în locul craniului era numai o arsură oribilă — a fost înfăşurat într-o pînză gudronată şi coborît într-o groapă dc obuz în marele cimitir din jurul Cancelariei şi acoperit apoi cu pămînt, în timp ce artileria sovietică trăgea foc continuu. Pămîntul a fost bătătorit după aceea cu un mai de lemn“, relatează adj utantul lui personal, Otto Günsche... Maser citează mărturia lui Günsche' „declaraţie dată în faţa unui prieten şi a dr. Giesing. Relatatä de dr. Giesing la 8.V1. 1971“. L-am întrebat pe Günsche despre aceasta la 14 octombrie 1994, iar el mi-a spus „Nu-1 cunosc pe acest domn (referindu-se la Maser) şi nu am spus acest lucru niciodată, nimănui“. Ziaristul german Joachim C. Fest, care a folosit mult din materialul lui Maser, scrie deja la p. 1023 a biografiei intitulate Hitler: „Cu puţin înainte de ora 23.00, resturile trupului aproape în întregime ars au fost împinse pe o pînză gudronată şi, după cum relatează Günsche, ‘au fost coborîte într-un crater de obuz în faţa intrării în buncăr, acoperite apoi cu pămînt şi bătătorite cu un mai de lemn "€ . Drept sursă, Herr Fest îl citează pe Maser la pagina 1 152 cu următoarele cuvinte: „ 124. declaraţie a lui Otto Günsche, citat dupä W. Maser, Hitler, p.432.„“. Fest citează deja declaraţia lui Günsche de la Master. Acest exemplu demonstrează modul în care iau naştere şi se perpetuează 8 legendele în literatură prin pana unor istorici şi ziarişti reputaţi. Destinul lui Adolf Hitler mă preocupă de mai mult timp. Am discutat cu martori autentici — Albert Speer 2, Christine Schroeder 3, Hennann Giesler ", Otto Gănsche, Walter FrentzS, Adolf Dirr “ şi mulţi alţii — şi, pe parcursul unei cercetări laborioase, am coroborat declaraţiile lor cu ale altormartori istorici. Am luat in considerare numai mărturiile martorilor care au fost direct implicaţi în evenimente. Există un material foarte amplu provenind de la alte persoane, ale căror cunoştinţe se bazează pe relatări indirecte şi ştim cu toţii ce probleme ridică afirmaţiile făcute din auzite. Materialul fundamental pe care m—am bazat — mărturii, interviuri, rapoarte scrise, fotografii, planuri etc. — provin de la următoarele instituţii: Centrul de Documentare din Berlin, Arhivele federale germane din Koblenz, dosarele Tribunalului de Denazifrcare şi colecţia David Irving de la Institutul de Istorie Contemporană din München, mărturiile oamenilor din anturajul intim al lui Hitler aflate la Arhivele Naţionale din Washington DC (Comisia istorică de interogatorii, Departamentul de Război, Statul Major general G — Istorie, Centrul de Informaţii al Armatei a treia şi Sediul Forţelor SUA, Teatrul European, Centrul de Informaţii Militare); aşa- numitele „Documente Musmanno“ 7; şi mărturiile martorilor audiaţi în 1952 în timpul procesului Curţii Federale de la Berchtesgaden în vederea declarării morţii lui Hitler şi a stabilirii momentului exact al acesteia. Acestea din urmă necesită anumite explicaţii. La 2 iulie 1948, Biroul de Înregistrări de la Berlin-Mitte notifica unui avocat din München în legătură cu audierile în faţa Tribunalului-de Denazifrcare: ' „În legătură cu cererea dvs. din 21.06.1948, vă informăm că moartea lui Hitler nu a fost înregistrată la Biroul de Inregi strări 9 din Berlin-Mitte. lncercările noastre de a găsi inregistrări ale morţii lui Adolf Hitler, care să ne permită să o clasificăm ca atare, au rămas fără rezultat“. Cu alte cuvinte, la trei ani după moartea lui Hitler nu exista încă o declaraţie oficială a morţii la nici unul din cele trei oficii pentru inregistrarea populaţiei de la reşedinţele oficiale ale lui Hitler (Berchtesgaden, München şi Berlin). Oficiul de Înregistrări din Berlin, care avea jurisdicţie asupra problemei, refuza să consemneze în mod oficial decesul lui Hitler. Şoferul lui Hitler, Erich Kempka“, şi fostul conducător al organizaţiei de tineret al NSDAP, Artur Axmann ", au mărturisit amîndoi la Nürnberg, sub prestare de jurămint, că în ziua de 30 aprilie 1945 văzuseră un corp care era cărat afară din buncărul lui Hitler, înfăşurat într-o pătură şi îmbrăcat cu pantalonii, pantofii şi şosetele acestuia. Totuşi, Oficiul de Înregistrări din Berlin nu a considerat că aceasta este o dovadă suficientă a faptului că Hitler e mort, susţinînd că ar fi putut fi orice cadavru purtînd pantalonii şi pantofii lui. Problema dacă moartea lui Hitler putea fi consemnată oficial prezenta importanţă pentru audierile în cadrul denazificării. Dacă moartea lui Hitler nu era dovedită în mod indubitabil, audierile împotriva lui frebuiau să se desfăşoare în contumacie în faţa unui tribunal care ar fi 'putut să—l condamne la maximum zece ani într-un lagăr de muncă ca „acuzat principal“. Pe de altă parte, dacă Hitler era mort, era necesară numai confiscarea averii sale. În octombrie 1948 au început audierile la Tribunalul de Denazificare nr. 1 din München împotriva acuzatului „fostul Cancelar al Reich-ului, Adolf Hitler“ şi la 15 octombrie s-a ajuns la luarea unei decizii prin care era considerat „acuzat principal“. În pofida faptului că în faţa tribunalului nu a fost lO
The list of books you might like
