Repere si practici actuale

197 Pages·2006·3.09 MB·Romanian

INSTITUTUL DE STIINTE ALE EDUCATIEI
Laboratorul Teoria Educatiei

Coordonatori:
Mihaela Ionescu Elisabeta Negreanu

Repere si practici actuale

Bucuresti
2006
Autori:
Dr. Elisabeta Negreanu (coord.), cercet. st. princ. II – cap. Introducere, cap. 3, 9.
Mihaela Ionescu (coord.), cercet. st. princ. III – cap. Introducere, cap. 4, 9, 10.
Gabriela Alecu, cercet. st. princ. III – cap. 5, 9.
Dan Badea, cercet. st. princ. III – cap. 2, 9.
Dr. Gheorghe Bunescu, cercet. st. princ. II – cap. 1: 1.1, 1.2, 1.3., cap. 6, 9, 10.
Dr. Monica Cuciureanu, cercet. st. princ. III – cap. 7, 9, 10.
Adrian Mircea, cercet. st. – cap. 8, 9.
Cornelia Novak, cercet. st. princ. III – subcap. 1.4.

Analiza datelor statistice:
Cornelia Novak

Institutul de Stiinte ale Educatiei
?
2006 Autorii

Autorii multumesc tuturor cadrelor didactice, directorilor din cele 64 de unitati
scolare din învatamântul preuniversitar si inspectorilor scolari care au sprijinit
desfasurarea anchetei de teren si au facut posibila realizarea acestei cercetari.

Editura Cartea Universitara
e-mail: [email protected]
www.carteauniversitara.ro

Editura acreditata de Minsterul Educatiei si Cercetarii prin
Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul Superior

ISBN 973-731-297-X
CUPRINS

Introducere____________________________________________________________________6
1. Fundamente teoretice si metodologice ale cercetarii privind educatia în familie _________8
1.1. Definiri conceptuale ________________________________________________________8
1.2. Orientari teoretice privind educatia familiala ____________________________________12
1.3. Principii metodologice ale proiectarii instrumentelor cercetarii______________________16
1.4. Aspecte metodologice privind esantionarea_____________________________________21
2. Influenta contextului socio-cultural al familiei asupra educatiei copilului. Sanctiuni
si recompense. Sprijin si control la lectii___________________________________________29
2.1. Observatii generale________________________________________________________29
2.1.1. Factorii de influenta____________________________________________________29
2.1.2. Problematica analizata__________________________________________________30
2.1.3. Ipoteza de lucru - habitusul ______________________________________________30
2.1.4. Pozitia fata de raspunsurile copiilor________________________________________31
2.2. Sanctiuni si recompense în familie: cine si cum le administreaza din perspectiva
mediului de rezidenta si a tipului de familie ____________________________________31
2.2.12. Constatari si interpretari privind sanctiunile si recompensele_____________________44
2.3. Sprijin si control la lectii____________________________________________________48
2.3.1. Implicarea parintilor în activitatea scolara/de învatare acasa ____________________48
2.3.2. Sprijin la lectii ________________________________________________________48
3. Tendinte actuale în stilurile / practicile educative adoptate de familie_________________50
3.1. Abordarea stilului si a stilurilor educative ______________________________________50
3.2. Clasificarea stilurilor educative în familie ______________________________________51
3.3. Manifestari ale stilurilor educative____________________________________________55
3.3.1. Stilul familial în genere si realizarea functiilor familiei ________________________55
3.3.2. Protectia si îngrijirea copiilor – relatia de continuitate în familie _________________56
3.3.3. Comunicarea în familie _________________________________________________58
3.3.4. Stilul educativ în familie si dezvoltarea personalitatii__________________________62
3.3.5. Cooperarea si asumarea responsabilitatilor în familie__________________________64
3.3.6. Autoritatea ___________________________________________________________68
3.4. Concluzii________________________________________________________________69
4. Dimensiunea de gen în educatia familiala________________________________________71
4.1. Rolurile de gen în spatiul familiei între dinamica si constanta - o perspectiva
diacronica_______________________________________________________________72
4.2. Distributia rolurilor parentale în functie de gen__________________________________74
4.2.1. Utilizarea timpului împreuna cu copilul ____________________________________76
4.2.2. Realizarea activitatilor gospodaresti în familie _______________________________76
4.2.3. Sprijinirea activitatii scolare a copilului ____________________________________78
4.2.4. Instanta autoritatii în spatiul familial. Distributia de gen a rolurilor_______________80
4.2.4.1. Dominanta autoritatii de control_______________________________________80
4.2.4.2. Aplicarea sanctiunii pozitive__________________________________________81
4.2.4.3. Autoritate de decizie________________________________________________82

3
4.3. Dimensiunea expresiv/emotionala în raporturile parinti – copii (securitate,
protectie, comunicare) _____________________________________________________83
4.4. Reproductia rolurilor de gen în educatia familiala ________________________________84
4.5. Concluzii________________________________________________________________85
5. Disfunctii ale climatului familial________________________________________________86
5.1. Conflictualitatea familiala. Precizari terminologice_______________________________86
5.2. Conflicte interparentale. Prezentarea motivelor si a distributiei lor pe ranguri __________89
5.2.1. Problemele economice si sociale ale familiei ________________________________91
5.2.2 Comportamentul neascultator al copilului ___________________________________93
5.2.3. Comportamente parentale deviante ________________________________________94
5.3. Conflicte între parinti si copii. Prezentarea motivelor si a distributiei lor pe
ranguri _________________________________________________________________95
5.3.1. Activitatea scolara nesatisfacatoare________________________________________97
5.3.2. Alegerea unor prieteni nepotriviti _________________________________________98
5.3.3. Deviantele comportamentale ale copilului__________________________________101
5.4. Concluzii_______________________________________________________________102
5.4.1 Influenta factorilor sociologici asupra conflictualitatii familiale _________________102
5.4.2. Probleme generale ale familiei___________________________________________103
5.4.3. Conflictualitate interparentala ___________________________________________104
5.4.4. Conflicte între parinti si copii ___________________________________________104
5.4.5. Atitudini si comportamente educative deficitare_____________________________105
6. Participarea familiei la viata scolara a copilului. Responsabilitatea si parteneriatul
factorilor educationali _________________________________________________________106
6.1. Participarea familiei la viata scolara a copilului_________________________________110
6.1.1. Cunoasterea profesorilor, colegilor, prietenilor______________________________111
6.1.2. Participarea la sedintele cu parintii _______________________________________113
6.1.3. Ajutorul parintilor la teme scolare________________________________________115
6.1.4. Sfatuirea copilului cu parintii în problemele scolare si sociale__________________119
6.2. Responsabilitatea si parteneriatul factorilor educationali__________________________122
6.2.1. Responsabilitatea educatiei _____________________________________________123
6.2.2. Responsabilitatea pentru influentele negative din educatia copilului _____________125
6.2.3. Cui cer ajutor parintii?_________________________________________________128
6.4. Concluzii_______________________________________________________________129
7. Educatia parintilor si educatia viitorilor parinti _________________________________131
7.1. Introducere. Ce este educatia parentala?_______________________________________131
7.2. Parintii ca poli principali ai educatiei parentale _________________________________132
7.2.1. Tipuri de programe educative pentru parinti________________________________133
7.2.2. Parametri ai educatiei parentale__________________________________________134
7.3. Copilul – un viitor parinte: educatia viitorilor parinti_____________________________140
7.3.1. Modelul familial – punct de pornire în educarea copiilor ca viitori parinti_________140
7.3.2. Educatia copiilor ca viitori parinti în spatiul scolii ___________________________142
7.3.3. Tipuri de programe de interventie pentru copii______________________________142
7.4. Concluzii_______________________________________________________________143
8. Concordante si discordante între opiniile copiilor si opiniile parintilor în familie ______145

4
8.1. Câteva concluzii _________________________________________________________153
9. Concluzii generale __________________________________________________________154
9.1. Dominante ale practicilor educative. Coerenta, coeziune, distributie a rolurilor________154
9.2. Factori de risc socio-educational în familie ____________________________________155
9.3. Familia ca instanta educativa – roluri, relatii, raspundere si impact în “reteaua”
de influente educationale specifica societatii contemporane_______________________156
10. Recomandari privind educatia parintilor si a viitorilor parinti ____________________159
ANEXE_____________________________________________________________________163
Bibliografie__________________________________________________________________193

5
Introducere

Preocuparea deosebita pentru analiza educatiei informale în România (insuficient abordata ca obiect
al cercetarii stiintifice, desi din ce în ce mai importanta ca impact educational) a fost concretizata în
anul precedent când în cadrul Laboratorului Teoria Educatiei am realizat o cercetare privind relatia
dintre educatie si mass media, încercând sa surprindem statutul de factor educational al mass media
si raporturile ei cu celelalte instante educative precum familia si scoala. Însa, în registrul larg al
educatiei informale si familia detine un rol foarte important si de aceea prezenta cercetare se înscrie
în continuarea preocuparii noastre de ansamblu de a investiga si de a instrumenta functionalitatea
educatiei informale, alaturi de educatia formala, care se realizeaza în sistemul de învatamânt si de
educatia non-formala, realizata de catre institutii culturale si organizatii care îsi dedica activitatea în
mod declarat nevoilor de educatie suplimentara, complementara sau continua.
Educatia familiala reprezinta o modalitate esentiala de realizare a educatiei informale si manifesta
principalele caracteristici ale acesteia: se realizeaza în mod nesistematic, prin experiente de viata
traite în mod concret, direct; se manifesta difuz în conduita indivizilor si a grupurilor, impregneaza
personalitatea cu specificul sau prin influentarea implicita, integrala si continua.
În abordarile contemporane ale fenomenului educatiei se discuta despre eroziunea functiilor familiei
si mai ales a functiei de socializare si, implicit, despre limitele educatiei familiale, educatia fiind
atribuita în principal scolii. Totodata se discuta despre de-scolarizarea educatiei, despre necesitatea
întoarcerii prioritatilor educatiei la familie, scoala având ca sarcina doar instruirea. Tendinte
contradictorii se manifesta si în spatiul educatiei, reflectate si în cercetarea acesteia si mai ales în
promovarea unor politici educationale. Sunt pe de-o parte tendinte de concentrare a educatiei într-un
singur focar, scoala sau familia, pe de alta parte sunt tendinte de difuziune a acesteia în comunitate,
datorita globalizarii, informatizarii, mass-media. Infuzia în continuturile educatiei a virtualului, a
informatiilor punctuale despre realitate, viteza schimbarilor în toate planurile vietii si reformarea
educatiei pentru a fi adecvata acestora, relativizarea valorilor, au produs efecte care deseori conduc
spre interogatia: “educatia încotro?”
În acelasi timp, familia din România ca institutie sociala se afla în fata unor provocari de ordin
socio-economic care au condus la aparitia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educatiei
copilului în familie: rata crescuta a divorturilor, cresterea numarului familiilor monoparentale,
cresterea numarului cuplurilor consensuale, cresterea fenomenului violentei domestice, cresterea
numarului de familii dezavantajate socio-economic, cresterea numarului de parinti care pleaca în
strainatate pentru a munci etc.
Tinând seama de aceste realitati de ordin social, cunoasterea tendintelor educatiei în ansamblu si
realizarea unei reforme autentice în acest domeniu, cu consecinte benefice pentru ansamblul
societatii, nu se pot realiza fara abordarea educatiei familiale pentru a raspunde acestor noi
provocari si fara corelarea schimbarilor care se produc în interiorul acesteia si a efectelor pe care le
provoaca, cu ansamblul proceselor din societate, cu schimbarile din educatie. Reforma educatiei
presupune nu numai reforma învatamântului. Scoala în consonanta cu familia poate sa realizeze
propria ei contributie coerenta la educarea tinerei generatii.
Prioritatilor politice actuale vizeaza în mare parte obiective1 care privesc implicit educatia în familie
si scoala: abordarea educatiei ca forta principala a schimbarii tehnologiei, economiei, administratiei
si a promovarii de valori în societate; acces egal si sporit la educatie; calitatea ridicata a educatiei si
pregatirea societatii bazate pe cunoastere; transformarea educatiei în resursa de baza a modernizarii
României; considerarea investitiei în capitalul uman ca investitia cea mai profitabila pe termen
lung; reducerea saraciei si a marginalizarii sociale; îmbunatatirea standardului de viata s.a.
“Întarirea libertatilor individuale, sporirea sigurantei cetateanului si a familiei” 2 nu pot sa devina
o realitate daca familia nu-si realizeaza functiile, în principal, functia de socializare/educativa.

1 vezi: www.guv.ro.obiective, Program de Guvernare.
2 www.guv.ro.obiective, Program de Guvernare.i

6
Calitatea educatiei în familie marcheaza de timpuriu dezvoltarea personalitatii individului, sansele
reusitei scolare si ale afirmarii ulterioare.
Motivatia proiectului a pornit în primul rând de la premise obiective. Familia si scoala reprezinta
principalele instante responsabile de educatia copilului. Distribuirea responsabilitatilor între cele
doua institutii este posibila în conditiile în care ambele sunt pregatite în egala masura pentru a-si
exercita functia educativa pe care o detin.
În al doilea rând se poate constata ca atentia institutiilor guvernamentale s-a concentrat în cea mai
mare masura asupra pregatirii scolii pentru a face fata schimbarilor survenite în societatea
româneasca din ultimii 15 ani, în timp ce pentru familie nu au fost vizate decât anumite masuri
punctuale, de protectie sociala sau de prevenire, reducere a unor stari grave cum sunt abandonarea
copiilor, violenta domestica. În prezent, în România, a fost realizat un singur studiu pe un esantion
national reprezentativ care a radiografiat practicile educationale ale familiei cu rol determinant
asupra copilului3. Desigur ca este insuficient si din acest motiv este greu de apreciat care ar fi
masurile ce pot fi luate pentru a îmbunatati competentele parintelui si consideram ca este de o reala
necesitate orientarea preocuparilor în directia sprijinirii familiei în efortul ei de a asigura succesul
personal, social si profesional al copiilor.
Exista studii care atesta rolul de factor determinant pe care îl detine familia în întregul parcurs al
evolutiei individului prin valorile, credintele, normele, practicile existente în spatiul cotidian al
caminului. Care sunt acestea si cum se rasfrâng ele asupra devenirii copilului nu a fost înca analizat.
Pe de alta parte, sunt însa si cercetari care atesta faptul ca parintii se confrunta în prezent cu
numeroase probleme în educatia copiilor pe care deseori nu stiu cum sa le abordeze pentru o
rezolvare cât mai eficienta si cu efecte pozitive pe termen lung. Ei însisi descopera o noua realitate
cotidiana a vietii care presupune un alt tip de cultura a educatiei în familie, mult diferita de cea
traita de ei în propriile lor familii. Parintii se afla deseori în situatia de a decide fara a sti care este
cea mai potrivita decizie, risca uneori sa devina incoerenti, inconsistenti si contradictorii în actiunile
lor. Aceasta stare genereaza o incoerenta la nivelul sistemului de valori pe care familia îl poate
transmite, o stare de nesiguranta a copilului si de nemultumire de sine a parintelui (care se poate
reflecta si ca nemultumire fata de copil) – acestea pot sa amplifice fenomenul de abandon în familie
a copilului (copilul este lasat în grija bunicilor) sau un abandon în fata exagerarii competentei
institutiilor scolare (gradinita, scoala, sunt institutii care trebuie sa faca educatie si deci ele poarta
întreaga responsabilitate). Se afecteaza astfel viata de familie, se determina „fuga” parintilor în
activitatea profesionala, motivata si de satisfacerea nevoilor economice specifice familiei. Pentru
parinti însa, performantele, imaginea de sine în plan profesional sunt afectate de esecul ca parinte si
de absenta echilibrului si a satisfactiilor pe care ar trebui sa le ofere familia. La rândul sau, copilul
care nu dispune de o familie responsabila, care sa puna în centrul preocuparilor sale interesul
acestuia, sa promoveze valori autentice, nu va putea sa capete identitate familiala si demnitate
culturala si nu va putea în consecinta sa îsi asume propriile responsabilitati fata de sine, de familie,
de societate.
De aceea am considerat ca este necesara cercetarea educatiei familiale în prezent, pentru a se putea
stabili repere stiintifice adaptate societatii noastre, necesare elaborarii de programe pentru pregatirea
parintilor si a viitorilor parinti, pentru stabilirea unor parteneriate eficiente între familie, scoala si
alte institutii educative.

3 Iliescu, M (coord.), Cunostinte, atitudini si practici parentale în România – cercetare de referinta. Rezumatul
raportului. Fundatia Copiii nostri, Centrul pentru Educatie si Dezvoltare Step by Step, studiu realizat cu sprijinul
Reprezentantei UNICEF în România si Petrom, Bucuresti, 2005.

7
1. Fundamente teoretice si metodologice ale cercetarii privind educatia
în familie

1.1. Definiri conceptuale
Istoria vietii familiilor are atât continuitate, cât si discontinuitate - prin conectarea generationala
- iar schimbarea tinde sa fie mai degraba graduala decât dramatica; desi modelele familiale sunt
diferite si se schimba de la o societate la alta, totusi, institutia familiei ramâne stabila4.
Majoritatea cercetatorilor admit ca pe masura evolutiei societatii, raporturile parinti-copiii sunt
tot mai mult definite printr-o dimensiune emotionala si ca interesul parintilor pentru educatia
copiilor creste5.
Exista mai multe definitii ale unor concepte fundamentale - cum ar fi familie, socializare,
educatie si altele - deoarece sunt posibile mai multe perspective teoretice de definire a acestor
concepte.
Mihailescu6 sesizeaza ca familiile din societatile contemporane au suportat în ultimele decenii
transformari profunde, atât de importante încât si termenul de "familie" a devenit tot mai
ambiguu, el tinzând sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente.
Dinamismul structurii si functiilor familiei poate parea multora surprinzator. Opinia curenta,
preluata si în discursul politic si stiintific, afirma ca familia este cea mai fidela pastratoare a
traditiilor, a valorilor nationale. Contrar acestor opinii, familia este mai putin "depozitara" si mai
curând "barometrul" al schimbarilor sociale.
Definitiile date familiei au încercat sa puna în evidenta o serie de aspecte de ordin structural si
functional7: familia este un grup care îsi are originea în casatorie, fiind alcatuit din sot, sotie si
copiii nascuti din unirea lor (grup caruia i se pot adauga si alte rude) pe care îi unesc drepturile si
obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale - Cl. Levi Strauss; familia constituie un
grup înzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respecta anumite traditii, chiar
inconstient, care aplica anumite reguli de educatie, care creeaza o atmosfera - R. Vincent; familia
este un grup social, realizat prin casatorie, cuprinzând oameni care traiesc împreuna, cu o
gospodarie casnica în comun, sunt legati prin anumite relatii natural-biologice, psihologice, morale
si juridice - O. Badina, Fr. Mahler. Familia apare ca elementul natural si fundamental al societatii,
una dintre verigile sociale cele mai vechi si mai specifice în asigurarea continuitatii si afirmarii
fiintei umane8.
Familia, în sens larg - reprezinta un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de vârsta,
casatorie sau adoptie si care traiesc împreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii;
în sens restrâns - reprezinta un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia9.
Familiile se diferentiaza dupa anumite criterii, între care: gradul de cuprindere a grupului familial;
modul de exercitare a autoritatii în cadrul familiei; modul de stabilire a rezidentei. În raport cu
gradul de cuprindere, se deosebesc: familie extinsa - care poate cuprinde un numar mare de rude
de sânge, mai multe generatii (specifica societatilor traditionale); familie nucleara - care cuprinde
sot, sotie si copiii minori (specifica societatilor moderne si contemporane). Se considera ca, în
evolutia contemporana a familiei a aparut un tip de familie denumita "familie de trecere" deoarece
realizeaza efectiv trecerea de la "familia comunitara", a trecutului - caracterizata prin acte impuse de
norme si obiceiuri sanctionate de traditie, sentimente modelate de traditie - la "familia societala", a
viitorului - caracterizata prin reducerea afectivitatii si predominarea deciziilor reflectate, calculate.
Trecerea apare generata mai ales de activitatea barbatului (bazata mai mult pe decizii reflectate) si

4 Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspectiva sociopedagogica, Editura Aramis, Bucuresti, 2004, p. 83.
5 Stanciulescu, E. , Sociologia educatiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iasi,1997, p.51-52; s.n.- G.B.
6 Mihailescu, I., Familia în societatile europene, Editura Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1999.
7 Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de A --- la Z, Mic dictionar al vietii de familie, , Editura Stiintifica, Bucuresti 1991,
p. 141-145.
8 idem, p. 141.
9 Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), Dictionar de sociologie. Editura Babel, Bucuresti, 1993, p. 238-239.

8
grabita de activitatea femeii (întemeiata mai mult pe dorinta de afirmare sociala). O asemenea
evolutie (poate) duce la ruperea echilibrului, unitatii si coerentei familiale10.
În societatile (post)moderne se regasesc o pluralitate de structuri/configuratii familiale, între
care11: cuplul fara descendenti; concubinajul; familia monoparentala - ce poate aparea în urma
decesului unui parinte, divortului sau abandonului familial, a adoptiei sau a cresterii copiilor în
afara casatoriei; casatoria deschisa - care permite schimbarea partenerului daca aceasta este în
interesul fiecaruia si al cuplului; familia reconstituita - în care partenerii au mai fost casatoriti si au
descendenti din mariajele anterioare, la acestia putându-se adauga proprii descendenti; familia
reorganizata - alcatuita fie din doi parteneri divortati sau vaduvi fara copii, fie din parteneri dintre
care (doar) unul are descendenti din mariaj(e) anterioar(e); celibatul - menaj în care individualitatea
se manifesta ca persoana singura, autonoma. Pe lânga aceste configuratii familiale, în societatile
(post)moderne prolifereaza si alte experimente neofamiliale.
Se considera ca functiile fundamentale ale familiei sunt12: economica; socializatoare; de
solidaritate; sexuala si reproductiva. În raport cu realizarea/nerealizarea acestor functii, familiile
sunt clasificate ca functionale sau disfunctionale; aceasta clasificare este relativa deoarece
anumite configuratii familiale, în anumite etape, minimalizeaza unele functii si maximalizeaza
altele.
În societatea contemporana, functiile ce revin familiei apar astfel13: functia biologic-sexuala;
functia de procreare - care asigura continuitatea speciei; functia economica - asigurarea unor
conditii de ordin material ale familiei; functia psihoafectiva - un climat familial pozitiv care
asigura membrilor sai posibilitatea recrearii si reconfortarii; functia educationala - pe care parintii
o exercita prin influenta directa (actiuni mai mult sau mai putin organizate, dirijate, cu metode
educative) sau prin influenta indirecta (modele de conduita, climatul psihosocial familial).
În cadrul functiei educationale a familiei - se pot decela anumite dimensiuni14: instructional-
formativa; psihosociala; social-integrativa; cultural-formativa.
În opinia unor autori15 functia socializatoare a urmat, în timp, o traiectorie descendenta, deoarece
societatea a dezvoltat un sistem de gradinite, scoli care au preluat aceasta responsabilitate. Alti
autori16 considera ca, pe masura evolutiei societatii, interesul parintilor pentru educatia copiilor
creste.
Considerata în raport cu educatia copiilor, familia este definita ca "unitate sociala constituita din
adulti si copii, între care exista relatii de filiatie - naturala (de sânge) sau sociala - indiferent de orice
alte considerente". O astfel de definitie este apreciata ca uzuala în cercetarile privind raporturile
familiei cu educatia, chiar daca este o definitie nesatisfacatoare din perspectiva teoriei sociologice -
care insista asupra caracterului contextual - istoric al oricarei definitii, asupra utilizarii pluralului
"familii", vizând tipuri de familii17.
În ceea ce priveste conceptul de socializare, poate fi definit ca proces psihosocial de transmitere-
asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportament specifice unui grup
sau unei comunitati în vederea formarii, adaptarii sau integrarii sociale a unei persoane. În acest
sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunând dubla considerare a
dezvoltarii individuale si a influentelor sociale, respectiv modul personal de receptare si interpretare
a mesajelor sociale si dinamica variabila a intensitatii si continutului influentelor sociale18.
Socializarea presupune învatarea sociala ca mecanism fundamental de realizare, finalizându-se prin
asimilarea indivizilor în grupuri.

10 Ciuperca, C., Cuplul modern - între emancipare si disolutie, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2000, p. 91-97.
11 Idem, p. 160-168.
12 Idem, p. 202.
13 Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de A --- la Z, Mic dictionar al vietii de familie, , Editura Stiintifica, Bucuresti,
1991, p. 156-157.
14 Idem.
15 Ciuperca, C., Cuplul modern - între emancipare si disolutie, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2000, p. 205-206.
16 Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iasi, 1997, p. 51-52.
17 Idem, p. 26.
18 Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), Dictionar de sociologie. Editura Babel, Bucuresti, 1993, p. 555-556.

9
Prin combinatii teoretice se pot individualiza si caracteriza diverse tipuri de socializare; tinându-se
seama de finalitati si de efecte se distinge între: socializarea adaptativa, integrativa (conduce la
configurarea acelor caracteristici, capacitati personale care faciliteaza integrarea, participarea si
realizarea sociala într-un cadru institutional dat); socializarea anticipatoare (consta în asimilarea
acelor norme, valori si modele de comportare care faciliteaza adaptarea sau integrarea într-un cadru
institutional viitor). Intensitatea socializarii este maxima în copilarie sau în perioadele de tranzitie
de la un stadiu de viata la altul (preadolescenta, adolescenta), dar continua de-a lungul întregii vieti
a unei persoane. Din pacate, au fost realizate mai ales studii transversale ale socializarii si prea
putine studii longitudinale, care ar fi mai relevante19 (idem).
Mihailescu20 defineste socializarea ca un proces de interactiune sociala prin care individul
dobândeste cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la
viata sociala. Prin intermediul socializarii, societatea se reproduce în configuratia atitudinala si
comportamentala a membrilor sai. Socializarea este modalitatea prin care un individ biologic este
transformat într-o fiinta sociala capabila sa actioneze împreuna cu altii. Fara socializare, nici
individul, nici societatea nu ar supravietui.
Studiile stiintifice privind socializarea au urmarit sa puna în evidenta factorii, agentii si
mecanismele socializarii - si au condus la elaborarea unor teorii diferite ale socializarii. Factorii
principali care conditioneaza dezvoltarea/socializarea copilului sunt considerati21: mostenirea
biologica, mediul fizic, cultura, experienta de grup, experienta personala. Agentii socializarii cei
mai importanti sunt22: familia, grupurile de similitudine (de egali), scoala, mass-media. Familia este
primul si principalul agent al socializarii, realizeaza socializarea primara. Socializarea în familie
are anumite componente/dimensiuni comune: normativa (prin care se transmit copilului
principalele norme si reguli sociale); cognitiva (prin care copilul dobândeste cunostinte si
deprinderi); creativa (prin care se dezvolta gândirea creatoare pentru a da raspunsuri adecvate la
situatii noi); psihoafective (prin care se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu
viitorul partener, cu proprii copii si cu alte persoane). În realitate, apar diferente în modul în care
fiecare familie îsi socializeaza copiii (între categorii socioprofesionale sau rezidentiale).
Identificarea cu parintii si imitarea rolurilor se realizeaza mai usor în mediul rural traditional (unde
copilul traieste si munceste mai mult alaturi de parinti) decât în mediul urban modern (unde copilul
are contacte cu mai multe modele socio-culturale). Cercetarile releva ca în societatile moderne si
contemporane familia a pierdut o parte din importanta sa socializatoare traditionala23.
Mecanismele de socializare constau, în principal, în socializarea statusurilor si învatarea
rolurilor24. În familiile traditionale, rolul mamei consta mai ales, în dimensiunea
emotionala/expresiva a educatiei (care raspunde nevoii de afectiune a copilului); rolul tatalui
consta, mai ales, în dimensiunea instrumentala (de a orienta copilul spre lumea sociala, exterioara
familiei). În societatile (post) moderne apare o tendinta de apropiere/combinare a dimensiunilor
rolurilor parentale.
În evolutia lor istorica, rolurile conjugale ale barbatului si femeii, rolurile parentale ale tatalui si
mamei, devin tot mai ambigue, iar aceasta ambiguitate poate rupe echilibrul si functionalitatea
familiei. Se pune problema de a combina diferenta si egalitatea rolurilor socio-familiale pentru a
salva familia, ca institutie sociala, în viitor25.
Bernstein26 considera ca socializarea este "procesul în cursul caruia un copil dobândeste o
identitate culturala determinata si reactioneaza, în acelasi timp, la aceasta identitate". Aceasta
definitie are meritul de a scoate în evidenta faptul ca socializarea implica si o reactie pozitiva din

19 Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), Dictionar de sociologie. Editura Babel, Bucuresti, 1993, p. 555-556.
20 Mihailescu, I., Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2004, p. 21-22.
21 Idem, p. 9-21.
22 Idem, p. 33-41.
23 Idem, p. 35.
24 Idem, p. 42-67.
25 Ciuperca, C., Cuplul modern - între emancipare si disolutie, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2000, p. 143
26 Bernstein, B., Studii de Sociologia educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, apud Ciuperca, C.,
Cuplul modern - între emancipare si disolutie, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2000, p. 71.

10