Petre Țurlea-Nicolae Iorga între dictatura regală și dictatura legionară PDF
Preview Petre Țurlea-Nicolae Iorga între dictatura regală și dictatura legionară
https://biblioteca-digitala.ro Petre Ţurlea NICOLAE IORGA ÎNTRE DICTATURA REGALĂ ŞI DICTATURA LEGIONARĂ https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Petre Turlea ' NICOLAE IORGA ÎNTRE DICTATURA REGALĂ '-' SI DICTATURA LEGIONARA ' EDITURA ENCICLOPEDICĂ Bucuresti, 2001 https://biblioteca-digitala.ro CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR l.S.B.N. 973-45--0363-4 https://biblioteca-digitala.ro Am luptat contra dictaturei şi n-am făcut cârdăşie cu ea[. .. ] Sunt ferm convins că viitorul statului românesc nu este nici dictatura, nici comunismul. Sunt alte forme specifice adecvate statului românesc. Le poate imprima cine c11- noaşte profund istoria acestui neam. octombrie 1940 NICOLAE IORGA (Arh. SRI, fond D, dosar 11382, voi. III, f. 307) https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro MOTIVATIE ' În 1988 predam Editurii Enciclopedice, manuscrisul volumului Nicolae Iorga în viaţa politică a României, cartea apărând trei ani mai târziu. Era alcătuită pe baza informaţiei accesibilă la acea dată. Deschiderea, ulterioară, a unor arhive sau accesul la fonduri noi - de la arhivele SRI, MApN, ANIC, MAE - face posibilă o îmbună tăţire a documentării, o nuanţare a unor fapte şi modificarea interpre tării altora, privind ultimii ani din viaţa lui Nicolae Iorga. Perioada corespunde Dictaturii Regale. A vând în vedere cunoscuta poziţie partizană a marelui istoric faţă de regimul carlist, apare ca un fenomen foarte curios faptul că el a fost obiectul unei permanente supravegheri din partea Poliţiei şi Siguranţei - cu rapoarte şi note informative aproape zilnice; mate rialul acesta documentar, scos acum Ia lumină, este şi foarte bogat şi foarte interesant. Literatura istorică privind perioada 1938-1940 având deja multe lucrări de referinţă, în volumul de faţă nu se va insista decât asupra acelor probleme pentru care noile surse arhi vistice aduc lumini diferite faţă de cele de până acum. Valoarea unor documente informative de urmărire a unor perso nalităţi, emise de serviciile secrete ale Statului, depinde de gradul de 7 https://biblioteca-digitala.ro apropiere a informatorului faţă de cel urmărit, de posibilitatea lui de a participa Ia acţiuni nedestinate publicului larg sau chiar secrete; depinde de existenţa sau nu a unei suspiciuni la adresa sa din partea celui urmărit; depinde, însă, şi de gradul de inteligenţă a informato rului, de capacitatea sa de a discerne între o acţiune banală şi una cu adevărat importantă pentru cei ce l-au angajat. Siguranţa avea oameni în apropierea lui Nicolae Iorga, iar aceştia erau atât de bine informaţi, încât puteau menţiona nu numai conţinu tul conferinţelor şi al convorbirilor particulare, dar chiar şi ce va spune istoricul în viitoarele conferinţe sau ce va scrie în viitoarele articole din „Neamul Românesc". Astfel, autorităţile fiind atenţio nate din timp, îşi puteau pregăti reacţia (de exemplu de confiscare de la distribuitori a întregului tiraj al „Neamului Românesc", preîntâm pinând vânzarea lui). Se pune problema dacă Nicolae Iorga ştia de existenţa acestor informatori, de această permanentă supraveghere a cărei obiect era. Răspunsul este afirmativ. Dar cu precizarea că istoricul credea că această supraveghere avea în primul rând rolul de a-1 proteja, în condiţiile când ameninţările Ia adresa sa, chiar cu asasinatul, erau tot mai multe (venite în special dinspre Mişcarea Legionară); era o supraveghere normală, o protecţie normală acordată tuturor înalţilor demnitari ai Statului, Nicolae Iorga fiind consilier regal şi fost prim ministru. Doar în al doilea rând credea că este supravegheat pentru atitudinea sa faţă de Carol al II-iea. În practică, însă, raportul dintre cele două scopuri avute în vedere de Siguranţă era invers, în princi pal urmărirea fiind îndreptată în direcţia cunoaşterii, pentru a fi anihilate, a oricăror acţiuni împotriva regimului Dictaturii Regale. Deşi ştia că este urmărit de Sigranţă, Nicolae Iorga şi-a arătat rareori nemulţumirea. Cel mai spectaculos gest, în acest sens, datează din februarie 1939, când şi-a suspendat seminarul de la Facultatea de Litere din Bucureşti pentru două săptămâni. Scandalul izbucnit fiind prea mare, a fost efectuată o anchetă. Raportul Corpului Detectivilor, din 17 martie 1939, consemna: „A doua parte a informaţiei prin care 8 https://biblioteca-digitala.ro se arată că dl. Iorga ar fi afişat, în dimineaţa zilei de 21 februarie a.c ., un anunţ prin care aducea la cunoştinţa studenţilor că«un camarad de al lor a denunţat ceea ce se discută la seminar» şi că din această cauză cursul şi seminarul său au fost suspendate şi că prin acelaşi anunţ ar fi recomandat studenţilor să-l găsească pe denunţător şi să-l scoată afară din cercul lor, am onoare a raporta că informaţiunea corespun de în totul adevărului, anunţul fiind afişat în avizierul de pe sala Facultăţii de Litere, Secţia Istorie şi că a rămas acolo câteva ore, după care a fost luat de studenţi"1• Nicolae Iorga s-a mai înşelat într a privinţă: intensitatea supravegherii la care era supus. Credea că agenţii informatori sunt doar la marile întruniri, la cursuri şi semi narii. În realitate, Siguranţa reuşise să-şi implanteze oamenii în cercurile cele mai apropiate ale istoricului; unele note ale agenţilor prezentau întâlniri în grupuri foarte restrânse, doar de câţiva apro piaţi. Faptul este dovedit de repetatele menţiuni în notele şi rapoar tele Siguranţei: „Sursa - intimii lui Nicolae Iorga"; „din cercurile intime ale d-lui Nicolae Iorga"; „fiind întrebat de prietenii săi" etc. Erau, evident, mai mulţi informatori, fără a şti unii de alţii (cel mai probabil); cel puţin unul dintre ei era bun cunoscător al Istoriei, s-ar putea chiar unul dintre tinerii folosiţi de Nicolae Iorga pentru a-1 ajuta la trierea corespondenţei, selectarea unor materiale din biblio teci ş.a. - şi care, după 1945 se vor prezenta peste tot, cu mândrie, sub titlul de „secretar al lui Iorga", cu toate că treaba lor fusese mult inferioară postului respectiv şi erau prea mulţi cei care-şi arogau acest titlu. Unii dintre tinerii „secretari", fie că au fost sau nu în sluj ba Siguranţei, au sfârşit prin a deveni „iorghişti", o parte din opor tunism, dar majoritatea sinceri; vor contribui la republicarea unor opere ale istoricului, vor publica o parte a corespondenţei acestuia sau chiar vor alcătui diverse monografii. Informaţiilor transmise de către agenţii Siguranţei infiltraţi în preajma istoricului li se adăugau cele cerute de către organele de 1 Arh. SRI, fond D, dosar 11382, voi. I, f. 80. 9 https://biblioteca-digitala.ro
The list of books you might like
