Parada norocului PDF
Preview Parada norocului
DAMIAN STÂNOIU ROMAN CUGETAREA-GEORGESCU DELAFRAS PARADA NOROCULUI DAMIAN STÂNOIU PARAD A NOROCULUI R O M A N EDIŢIA II CUGETAREA — GEORGESCU DELAFRAS bu cu reşti, iv — btb. po pa n ai», u 1379-041 I — Faceţi jocurile, domnilor! Zeci de mâini urmară înfrigurate invitaţia crupierului şi în câteva secunde masa verde fu împestriţată cu fise în diferite colori. Ju cătorii care nu ajungeau să-şi marcheze sin guri numerele favorite, sau pe care le bănuiau că vor intra imediat în graţiile zeiţei Fortuna, însărcinară cu aceasta pe şefii şi pe capii de masă. — Douăzeci şi trei, în plin. — Şaptesprezece cu cai. — Treizeci şi doi — treizeci şi cinci â cheval. — Premiers quatre. — Douăzeci şi trei cu careuri. — Opt — doisprezece. — Unsprezece en plein. — Derniers six. — Treisprezece —optsprezece. — Ultimele trei. — Zero! In acest timp, crupierul face operaţia de clasare a fiselor recoltate din jocul precedent. 8 DAMIAN STANOIU mai repetând odată invitaţia la încercarea no rocului. — Mizaţi, domnilor! Apoi, cu o agilitate ce stârneşte admiraţia lui Gurăcască, aruncă bila în sens invers pe marginea cilindrului mobil, colorat şi nume rotat, ce răspunde la numele de ruletă, în atenţia încordată a jucătorilor, făcând şi con statarea obligatorie: — Jocurile sunt făcute. Când bila dă semne de oboseală şi îşi caută loc de aterizare, crupierul — solemn şi tran şant — pronunţă în ton major cele patru cu vinte, menite să oprească circulaţia universului: — Nimic nu mai cade! Bila albă şi capricioasă mai face două tu ruri pe luciul circular, apoi, după câteva ezi tări, închide ochii şi cade într’un clămpănit uşor pe care-1 simt desigur toate inimile celor care au mizat. Crupierul reţine numărul, ob servă dintr’o ochire situaţiade pe masă şi strigă tare — de data aceasta degajat, aproape ironic: — Nouă — roşu — impair — manque! Transversală simplă, plină; nimic la număr. Apoi, cu o vădită satisfacţie, deşi va fi având poate motive să nu-şi iubească patro nul, întinde ratoul şi adună sute de mize — de un pol şi de cinci — care refuzaseră să se reîntoarcă împuiate în buzunarele de unde ieşiseră. Rămân câteva răzleţe şi fără curaj să se arate prea triumfătoare. Crupierul răs PABADA NOROCULUI 9 plăteşte pe «fericiţii* lor posesori cu gesturi care ar vrea să spună : — Felicitările mele!... S’a întâmplat aşa, dar nu mai pupaţi curând... — Duzina plătită. Manque plătit. Impair plătit. Simpla verde plătită. Şi ciugulind, pe colori şi pe mărime, din grămada adunată, reîncepe după tipic: — Marcaţi jocurile, domnilor I Jucătorii, deconcertaţi o clipă de „seria* prelungită a „neşansei", îşi revin la chema rea domnului în negru — hotărîţi „să mai Încerce odată*. Nu fac jurământ, din lipsă de timp, dar energia cu care-şi pronunţă în gând acest ultim „odată*, se citeşte lămurit pe fe ţele crispate, pe ochii injectaţi şi pe gestul voit regal sau disperat cu care aruncă „cele din urmă" fise. Iar cei trei, patru câştigători, uitând pierderile suferite, mizează tot ce au primit, siguri că au intrat de acum în „passă bună". De ce să scape prilejul? In câteva clipe dreptunghiul numerotat se umple din nou de monede care şi-au pierdut valoarea... Se formează — nu pe teren, ci în capul jucătorilor — cai, careuri, duzini, etc... Numerele mari sunt favorizate, cu toate că bila preferă de o jumătate de ceas pe cele sub douăzeci. De ce ? Mister. Un domn burtos şi chel, sosit în momentul când crupierul slobozi bila, aruncă, aproape sfidător, o fisă de o mie în faţa capului de masă: 10 DAMIAN STANOIU — Treizeci şi doi cu cai, câte două sute! — Merge treizeci şi doi cu cai! repetară pe rând capul de masă şi crupierul respectiv. Siguranţa de sine cu care noul venit mizase suma maximă pe o şansă minimă, stârni inte resul celorlalţi jucători. O tânără brunetă, care filosofa într'un colţ de masă, probabil asupra nestatorniciei norocului, tresări aproape spe riată şi scoţând repede ultima monedă de ar gint pe care va fi oprit-o pentru prânz sau pentru bacşişul cuvenit, la plecare, servi torilor dela hotel, o trânti, fericită, pe placa de o mie: — Treizeci şi doi în plin! Apoi, îşi îmbujoră obrajii, lăsă poşeta des chisă ca să pună câştigul de lei trei mii cinci sute, Încercă să-şi domolească inima cu mâna-i gingaşă şi nervoasă — şi aşteptă, mulţumită că avusese prezenţa de spirit să urmeze pe domnul cel gras şi chel dar presupus bine „inspirat". De altfel toată lumea era con vinsă că va ieşi 32. Prea ieşiseră numai nu mere mici şi prea se lăcomise dela o vreme ruleta. Şi prea hotărît şi sigur riscase chelul una de-o mie. Toţi îşi uitară propriile mize şi speranţele puse în „ultima încercare", şi ur măriră liniştiţi şi satisfăcuţi oscilările bilei. — Zero! — anunţă crupierul, mulţumit şi mirat totodată. Acelaşi sentiment îl încercară şi jucătorii. De unde până aci vedeau cu plăcere douăzeci
The list of books you might like
