(O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate PDF
Preview (O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate
(O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate Emanuel Copilaș (O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate Comenzi online: www.alexandriapublishinghouse.ro © 2017 Alexandria Publishing House Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea inte- grală sau parțială, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziția publică, inclusiv prin internet sau prin rețele de calculatoare, stocarea perma- nentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibili- tatea recuperării informațiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea scrisă a deținătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. Alexandria Publishing House Str. Mihai Viteazu, Nr. 23, Suceava, 720059 [email protected] Hobbes a spus: „Uitați-vă la ușile voastre, au lacăte; de ce, dacă nu pentru că vă e frică dinainte că veți fi atacați de hoți și de săraci? Tot astfel se poate spune: Uitați-vă la ideologia dominantă: și ea zăvorăște toate ușile și-l pune pe Dumnezeu de pază, pentru ca toate să rămână la locul lor; de ce, dacă nu pentru că vă e frică dinainte că veți fi atacați de adversarii voștri, chiar de cei pe care îi țineți în robie și îi reduceți la tăcere? (Louis Althusser, Inițiere în filosofie pentru nefilosofi) Stranie și funestă orânduire, în care bogățiile acumulate înles- nesc totdeauna mijloacele de a acumula bogății mai mari și în care celui ce n-are nimic îi este imposibil să dobândească ceva; în care omul de bine n-are nici un mijloc de a ieși din mizerie, în care escro- cii sunt cei mai prețuiți și în care trebuie să renunți în mod necesar la virtute pentru a deveni un om cinstit! Știu că declamatorii au spus toate acestea de o sută de ori: dar ei le spuneau declamând, iar eu le spun întemeiat: ei au văzut răul, iar eu îi descopăr cauzele; eu le pun îndeosebi înaintea ochilor un lucru foarte liniștitor și foarte util, arătând că toate aceste vicii nu aparțin atât omului, cât omului rău guvernat” (Jean-Jacques Rousseau, Narcis) 5 Despre binefacerile criticii în limitele rațiunii practice Peisajul intelectual românesc s-a mai luminat întrucâtva, în ultimii doi sau trei ani, grație apariției unor texte, eseuri, articole, recenzii și luări de cuvânt, ocazionate de diferite con- ferințe și colocvii, care au criticat fără menajamente discursul dominant al unei drepte neoliberale. Acest discurs al dreptei ce se pretinde modernă, liberală, individualistă și adeptă a drepturilor omului este de fapt întru totul dependent de dis- cursurile neoconservatoare anglo-saxone, fără altă inspirație decât repetarea ad nauseam a temelor furnizate de către maeș- trii de dincolo de Canalul Mânecii sau de dincolo de Atlantic. Acești corifei ai libertății individuale abstracte, ruptă de reali- tățile economico-sociale cu care se confruntă și luptă popoa- rele, cântă cu toții în cor într-o asemenea manieră încât devin caricaturali, încarnând personaje demne de un nou Caragiale postcomunist. Noua critică politico-sociologică și politico-fi- losofică din România contestă tocmai acest discurs, atacând bazele sale filosofice, sociologice, economice și mai nou, fun- damentele sale teologice (Cf. excelenta lucrare a lui Alexandru Racu, Apostolatul antisocial, Ed. Tact, Cluj-Napoca, 2017). Deși cu fluctuații în referințele lor teoretice și în rigoarea practicii lor, mai mulți tineri intelectuali au dezvoltat, de vreo zece ani, o critică de inspirație marxistă, marxisto-lukacsiană, marxisto-gramsciană, marxisto-heideggeriană sau marcată de un hegelianism de stânga, care astăzi, puțin câte puțin și cu dificultate, începe să ocupe un loc legitim în câmpul dezba- 7 Emanuel Copilaș terilor de idei din România, într-o asemenea măsură încât, pentru a-i discredita pe acești tineri intelectuali, adversarii lor neoconservatori și liberali sunt nevoiți să recurgă la denun- țarea lor ca „agenți ai putinismului”, „ai dughismului euroa- siatic”, dacă nu chiar ca „ideologi ai unui nou stalinism cul- tural” (sic.)! În condițiile în care capitalul simbolic al acestei noi critici crește, adversarii lor nu mai găsesc alte argumente în afara invectivelor, urletelor grotești, țipetelor de „fecioare” înspăimântate. Iată așadar dovada evidentă că o amenințare reală se ridică împotriva hegemoniei discursului dreptei ne- oconservatoare și simultan neoliberale care domnește, fără a împărți dominația cu nimeni altcineva, atât în media cât și în numeroase universități. Emanuel Copilaș aparține acestui grup de tineri, chiar dacă uneori poate părea mai moderat datorită unei teze despre național-comunismul românesc care pe alocuri se conformea- ză prea mult doxei dominante. Cu toate acestea, cei care ur- măresc scrisul său au putut să remarce cu ușurință, cum, puțin câte puțin, a făcut proba unei fermități critice la adresa capi- talismului comprador care domină România de astăzi. (O)po- ziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate este un volum care reunește recenzii critice publicate, pe perioada câtorva ani, în mai multe reviste culturale românești. Volumul cuprinde atât recenzii ale unor cărți scrise de autori români, cât și ale unor traduceri, și acoperă tematici care merg de la teologie politică la economie politică, de la filosofie politică la istorie politică și la actualitatea politică din România și din Uniunea Europeană. Se impune totuși o rezervă. Ca și majoritatea co- legilor săi de grup (cu excepția unuia), Copilaș nu abordează marile probleme ale geopoliticii globale în acele locuri unde se manifestă cele mai violente contradicții între protagoniștii puterilor mondiale postcomuniste: în Orientul Mijlociu, în 8 (O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate America Latină și în Extremul-Orient odată cu creșterea pute- rii nu numai economice, dar și militare a Chinei. Se cuvine să lăudăm titlul lucrării (O)poziții Lecturi poli- tice în vremuri depolitizate. Într-adevăr, printre motivele care l-au determinat pe Copilaș să scrie, mai bine zis, să scrie mult, se numără desigur necesitatea cu care se confruntă în zilele noastre orice profesor universitar, și anume stabilirea unui curriculum bogat, indispensabil promovării sale profesionale. Simultan, se manifestă însă și voința intelectuală, mai mult decât meritorie, de a surprinde o reală stare de fapt. Emanuel Copilaș dorește, prin scrierile unor autori străini și locali, să reunească într-o culegere instrumentele conceptuale și argu- mentele factuale necesare deconstrucției ideologiei neolibera- lismului dominant, strivitor chiar, care altminteri se prezintă, în mod înșelător, ca o problematică socio-economică depo- litizată, ca un mod de guvernare –„guvernanță”, cum se zice astăzi în politologia politicaly correct - tehnic și deci non-poli- tic (sic!), fiind adesea prezentat chiar ca antipolitic (încă oda- tă sic!). Discursul neoconservator și neoliberal ar vrea să ne facă să credem că o guvernare anume ar putea fi anti-politică sau chiar non-politică! Ce impostură! Și pentru a-l demonta și demasca, autorul se va folosi de cărțile pe care le-a citit și comentat, cu scopul de a arăta în ce măsură nimic nu este mai politic decât această ideologie antipolitică, la fel cum, cu puțin timp în urmă, nimic nu era mai politic decât discursu- rile anumitor filozofi marxiști, obosiți de lupta de clasă, referi- toare la sfârșitul ideologiilor și al marilor narațiuni. Mai grav, pe măsură ce parcurgem recenziile descoperim că sub această pretinsă antipolitică se urzesc și se instrumentalizează cele mai violente atacuri împotriva câștigurilor economice, sociale și culturale ale clasei muncitoare, ale salariaților cu venituri mici și modeste, și ale țăranilor. Prezentându-se ca apolitic, noul 9 Emanuel Copilaș discurs tehnic al gestiunii politice se completează cu un anti- comunism cu atât mai virulent cu cât el este enunțat (eructat ar trebui să spun!) post factum de către intelectuali (dintre care unii au fost membri activi ai PCR, chiar informatori ai poliției politice din România) care ar fi avut posibilitatea să acționeze ca dizidenți; ori, în universul intelectual românesc, dizidentul este un personaj rarisim. În fața vidului critic, (în afara unui protocronism hipernaționalist absolut desuet și anacronic) ca- pitalismul din România (și deseori și cel din alte țări) se legi- timează cu argumentele unui dublu discurs: pe de o parte se prezintă ca o entitate „naturală” și deci perenă, aproape anis- torică, pe de altă parte (cf. Alexandru Racu) capitalismul este prezentat ca o creație a divinității (Dumnezeu trinitar necreat și creator), în așa fel încât poate avansa fără rușine argumentul unei absențe inadmisibile de alternativă. Acesta este, trebuie să reamintim, un tip de discurs pe care l-am cunoscut bine și înainte, discurs care se prezenta ca un alter ego specular al dis- cursului neoliberal: este vorba de discursul unui comunism de stat hiper-birocratic ai cărui lăudători - politicieni și intelectu- ali care executau ordine - afirmau fără să clipească că acesta era orizontul de nedepășit al unei forme social-statale concepute ca finalitate absolută a societății umane, pe scurt, ca sfârșit al istoriei. Dar dacă acești birocrați ar fi fost niște marxiști autentici și nu ariviștii unui sistem politic epuizat, ei s-ar fi confruntat cu realitățile societății lor și ar fi știut că societățile umane (inclusiv cele primitive) sunt un perpetuum mobile care constituie materia și forma însăși a istoriei, indiferent dacă vorbim, conform terminologiei heideggeriene, de istoria idei- lor ca desfășurare a gândirii, Geschichte (istoria ființei sau me- tafizica), sau de cea a praxis-lui care se menține la nivel ontic, Istorie. Niciodată oamenii nu vor înceta să enunțe și să se miș- te, să se nareze pe ei înșiși în acțiunea lor, să facă și să refacă, 10
The list of books you might like
