Table Of Content

A B. C. UÎTimişoara `- 662885 -_-_- CRISTLAN CNDCAN ŢMORBUNDUSSUM: HEIDEGGER ŞIPROBLEMAjMORŢH HUMANITAS CRISTIAN CIOCAN MORIB UND US SUM: HEIDEGGER ŞI PROBLEMA MORŢII H U MAN ITAS BUCUREŞTI Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Descrierea CIPa BiblioteciiNaţionaleaRomâniei CIOCAN,CRISTIAN Moribundussum: Heideggerşiproblemamorţii/Cn'slianCiocan.-Bucuresti: Humanitas,2007 Bibliogr. ISBN 978-973-504552-7 l4(430) Hcidegger.M. © HUMANITAS,2007 EDITURA HUMANlTAS PiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,România tel.021/3171819,fax021/317 1824 www.humanitas.ro ComenziCARTEPRINPOŞTĂ:tel.021/3112330, fax021/3135035,C.P.C.E.-CP14,Bucureşti e-mail: [email protected] www.]ibrariilehumanitas.ro MULŢUMIRI Această carte s-a născutîn urma unei teze de doctorat susţinute la Universitatea din Bucureşti înluna mai 2006. Realizareaei afost făcutăcuputinţă de maimulte conjunc- turi fericite, atâtpersonale, câtşiinstituţionale. Întâidetoate,mulţmnirilemeleseîndreaptăcătredlGabriel Liiceanu, cel care m-ainiţiatşim-a călăuzitîn labirinturile conceptuale alestudiilorheideggeriene.Suntdeasemenea îndatorat Guvemului Francez şi fundaţiei Open Society Institute carem-ausprijinitfinanciarprinacordareadeburse înperioadaredactarii tezei.Încelecâteva sejururipariziene decare ambeneficiat,am avutşansasă studiez subcondu- cerea dlui Iean-François Courtine, căruia îi mulţumesc şi cu această ocaziepentru îndrumărilesaleexperimentate.Pre- gătirea pentru tipara acestei lucrări a beneficiat de clima- tul calm al Freiburgului, într-un sejur ce se datorează Fundaţiilor Hertieşi Alexander vonHumboldt. Însfârşit,aceastăcarte s-ahrănitdin spaţiulvital al unor prietenii preţioase:recunoştinţămea seîndreaptă cătrePaul Balogh, DorelBucur,Gabriel Cercel,Radu Oancea,Adrian Sandu, BogdanTătaru-Cazabanşi AndreiTimotin. Mulţu- mesc apoişi colegilordinboard-uleditorialalrevistei Studia Phaenomenologica,cu careampurtatunfertildialogînaceşti ani: Adina Bozga, Virgil Ciomoş, Ion Copoeru, Mădălina Diaconu,BogdanMincă, DeliaPopa şiAttila Szigeti.Ocăl- duroasă mulţumireadresezşi membrilorSocietăţiiRomâne 6 MORIBUNDUS SLIM: HEIDECGER ŞI PROBLEMA MORŢII deFenomenologie,înspecialluiCătălinCioabă,Dan Lazea, VictorPopescuşi IonTănăsescu,pentrudisponibilitatea lor dialogală. SuntrecunoscătorMarileneiVlad, care a avutrăbdarea să corectezeaceste pagini. AUTORUL INTRODUCERE Nuesteuşorsăteplaseziînmod adecvatînfaţafenomenu- luimorţii,maialescândofaciîn cadruluneilucrăridefactură academică.Abordândunastfeldefenomen,suntemexpuşi maimultor riscurialeinadecvării. Pedeoparte,oastfelde temă - fenomenul morţii - suscită din start un anumit patetism,căcimoarteanepriveşte pefiecare dintrenoi,atât pecel cescrie câtşi pecel ceciteşte. Ea ne implicăînmod integral înacest exerciţiu al înţelegerii ei şinu nepermite săpăstrămodistanţăneutră, specificăoricărui demersteo- retic.Pe dealtăparte,tratareapurtehnicăaacestui subiect riscă să trădeze fenomenul pe careîl abordează, osificãn- du-l şirigidizându-l,transformându-l într-unpur joccon- ceptual.Ascrieo cartedespreproblema filozoficăa morţii implică aşadar această perpetuă şi complicată pendulare, întreviaţăşireferinţe,între frisonulfinitudinii şibibliografi- ileobligatorii,între înţelegerea „trăită”amorţiişi ocurenţele conceptuale din textelecercetate. Cutoateacestea, înţelegereamorţiiparevocatia profundă afilozofiei.Căciîncăde laînceputurileistorieisale, filozofia a întreţinutun raport distinctcu această limită definitorie aînţelegerii,încercândînvariifelurisăexprimeceanumeeste moarteaşi cum artrebui omulsăseraporteze laea.Făcând din confruntarea cu propriul sfârşit una dintre pietrele unghiulare ale înţelegerii de sine, filozofia a ajuns să se definească prinînsăşi această raportare la moarte,numin- du-se pe sine„pregătirepentrumoarte” (pelétn 9avátou)1. 1PLATON, Phaidon,81 a1. 8 MORIBUNDUS SLIM: HEIDEGGERŞI PROBLEMA MORŢII Cunoaste-tepetineînsuţiînseamnăaşadar: cunoaşte-teca fiinţă finită, ca fiinţă aflată în orizontul propriuluisfârşit. In consecinţă, înţelegerea acestei limite ajunge să ţină astfel deesenţa filozofiei:fiecăa fostînţeleasăcaopuntecătre altceva saucapunctterminusalunei existenţeînurmacăreia nuurmeazăabsolutnimic,moarteanuadatpacefilozofilor, care au căutat constant si în diverse moduri să descrie o manierăadecvată de apropierede acestde-ne-apropiat care estemoartea.Căci,cufiecareclipăavieţiinoastre,neîndrep- tămirepresibil spre propria moarte, într-o apropiereînfrî- coşătoare, moarteapărândcă seapropiela rândul ei,la fel deirecuzabil şi nebulos, dintr-un viitor ameninţător spre prezentul nostru ameninţat. Iar dacă această tensiune a apropierii demoarte ia cel maiadesea chipul fricii, o frică „naturală” înfaţa oribilului morţii,sarcina filozofului este aceea dea tenta oînfrângere,prinînţelegere, aacestei frici naturale sau,cel puţin, oneutralizare a ei. Neutralizarea prinînţelegereaînfricoşătorului morţiieste astfel asumată casarcinăa filozofiei. Fiecă e vorbade ver- siuneasocratico-platonică, de cea stoicăsau ceaepicureică, confruntarea filozofilorcu moartea seconsumă subforma acesteineutralizări,a uneisuspensiiaplicate frisonuluiafec- tivpecare îltrezeşteîn noi gândulmorţii.Nu esteînsă cazul să arătăm aici în ce sens moartea a fost şi a rămas o pro- blemăfundamentalăafilozofiei, nicicumauînţelesfilozofii, de-a lungul istoriei, moartea,şi nici cum au determinat ei maniera optimă araportăriila acest „eveniment”definito- riu al vieţii. Nu sunt puţine acele lucrări careau asumato atare sarcinăz. În ceea ce ne priveste, am ales să abordăm un moment distinctalacestei istorii:estevorba deinterpretareapecare a oferit-oMartinHeideggerfenomenuluimorţii înlucrarea sa principală, Fiinţă şi timp (1927)3. Trebuie spus dintru 2Cf.,deexemplu,J.CHORON, Lamortctlapenséeoccidentale,Payot, 1969. 3 Martin HEIDEGCER, Scin und Zeit, Max Nicmcycr, Tübingen, 161986 [tracLrom. deGabrielLiiceanuşiCătălinCioabă:Fiinţăşitimp, INTRODUCERE 9 începutcămeritul luiHeidegger este acelade afireuşitsă readucăîndiscuţiefenomenul morţiiîncadrulfilozofieicon- lcmporaneşi, maiales,de a-limpunecatemăcentralăpen- tru reflecţiaactuală.Singularitatea luiHeidegger constăîn faptul că extrageacest fenomen dinarealul patetic al unei filozofăriaflateîn căutarea „sensuluivieţii”,fiindastfelcon- fruntată cu moartea, si îi conferă o deschidere ontologică şioponderedesensfundamentală.Dupăcum vomvedea, fenomenul morţiieste plasatîn epicentrul ontologiei fun- damentale,înnucleulceleimaiambiţioaseconstrucţiifeno- menologiceelaborate vreodatădeHeidegger: constituţiade fiinţăaDasein-ului.Poatepentruprimadatăînistoria filozofiei, fenomenul morţiia fost tratat cu maximă rigoare concep- tuală şi a fost plasat în arhitectonica ontologică a fiinţei umane,în strânsă articularecu momenteleconstitutive ale constituţiei sale ontologice. Fenomenologia heideggeriană a morţiimerităînsăabor- datădinmai multeperspective,în optici nermeneutice con- jugate,cumetodologiide lecturădistincte.Inceea cepriveşte corpusul textual, punctul de referinţă al lucrării noastreva rămâne interpretarea ontologică a morţii din Sein undZeit, căreia îi vomdedica primaparte a acestei cărţi.Pornind de aici, vom încerca, în a douaparte, să plasăm această inter- pretareintr-oreţea deproblemeşi referinţeistoriceîn raport cu care tema heideggeriană a morţii săpoată ieşi mai preg- nantîn evidenţă. Lucrarea noastrăesteaşadarstructuratăîn douăsecţiuni, carecorespundcelordouăunghiurideatacdincareesteabor- dată aici fenomenologia morţii. In consecinţă, fiecare dintre aceste două părţi va punela lucru metode distincte de cer- cetare.Inprimaparte,focalizându-neexclusivaSupraproble- meimorţii din Sein una'Zeit, vomaplica olectură imanentă, sistematică, traversândpas cu paspalierele problematice în carefenomenulmorţiiintervineînanaliticaexistenţială,tema- tizândnivelurileexistenţialecareconfigureazăacestfenomen. Humanitas,2003]. Această ediţie este citată în continuarecusigla SuZ. 10 MORIBUNDUS SLIM: HEIDEGGERŞI PROBLEMA MORŢII Astfel, vomdiscuta intr-un mod aplicat, de-a lungul a zece capitole,raporturile conceptuale pe care leîntreţine proble- mamorţiicualtefenomenecarecircumscriuanalitica Dasein- ului: cu totalitatea, alteritatea, înţelegerea, situareaafectivă, discursul,adevărul,conştiinţa,temporalitateaşi istoricitatea. Vomîncheia această secţiune cu o punere în contrast între fenomenulmorţiişiproblematicavieţii,aanimalităţiişiacor- poralităţii.Scopulgeneralalacesteisecţiunieste,pedeoparte, aceladeapuneînlumină fiziologialăuntrică afenomenului morţiiînstructurasaontologicăsi,pe dealtă parte,dea evi- denţia intimaarticularea fenomenuluimorţiicumomentele constitutiveale fiinţeiDasein-ului. Inparteaadouaacărţii,ceasumă oopticăistoric-compara- tivă,vomplasaproblemaheideggerianăamorţiiîncadruldez- bateriicontemporaneprivitoarelaacestfenomen.Vomîncerca astfelsă scoatemdinizolareproblemaheideggeriană amorţii sisăosituămîncadruluneiistoriicăreiaeaîiaparţinededrept. Acestlucrunuînseamnăasubmina pretentiade originalitate ainterpretăriiheideggeriene cuprivirela moarte,ci arestitui acel fundalpornind delacare această originalitatesă poatăfi maicorectşi maiconcretînţeleasă.Vomdiscuta astfel poziţia lui Max Schelet, a lui Karl Iaspers şi a lui Edmund Husserl, autoricareauconfiguratmediulintelectualîncare Heidegger s-a format. Vom insista apoi asupra posterităţii problemei morţiiînfenomenelogiapost-heideggeriană,analizândrepli- cilecriticecares-audatinterpretăriiheideggerieneafenomenu- luimorţii. Desigur,nuputemavea pretenţiade adiscuta toţi filozofiicontemporanicare auabordatproblemamorţii& Am căutatdoarsăsurprindemconünujtăţilesidiscontinuităţiledin- tre problernatizarea heideggeriană a fenomenului morţii şi replicilesalecontemporane,cuprecăderecelecritice,concen- trãndu-neasupraautorilorcareauintratintr-undialogexpli- cit cu Heidegger în această privinţă: Jean-Paul Sartre, Emmanuel LevinassiJacquesDerrida. 4Cf.,cleexemplu,BernardSCHUMACHER,Caly'rontationsavecInmort. Laphilosophiecontcmpomiuectlaquestionde la mort, EditionsduCerf, 2005. PARTEA ÎNTÂI: PROBLEMA MORŢII ÎN FIINŢĂ ŞI TIMP