Mic îndreptar de scriere corectă

41 Pages·0.444 MB·Romanian

by  Petraş Irina.

Mic îndreptar de scriere corectă Coperta:

ISBN
Descrierea CIP

Copyright©Irina Petraş, 2004
©Paralela 45, pentru prezenta ediţie
2
Profesoară, editor, critic literar pe rând şi deodată, am
întâlnit în textele/vorbele celorlalţi mai ales greşeli precum
cele inventariate şi îndreptate în paginile ce urmează. Fără
apel excesiv la noţiuni gramaticale prea specializate, voi
încerca să le trec în revistă cu explicaţii şi cu sugestii de
memorare rapidă a formei corecte. Pe lângă experienţa de
Mic îndreptar de scriere corectă trei decenii şi jumătate – timp în care am devenit, încet-încet,
omul cu creionul roşu mereu la îndemână –, recurg, fireşte,

la gramatici, dicţionare şi îndreptare de tot felul, înşirate,

selectiv, în bibliografia finală.
I.P.
alcătuit de Irina Petraş

3 4
, după ce a telegrafiat,
, aşa cred,
, fiindcă despre ea vorbim,
, ţi-o aminteşti, desigur,
, deşi nu anunţase,
, desigur,
Virgula , nu ştiu dacă ştiţi,
, fiind dornică să ne vadă,
, bat-o vina,
Virgula pare să dea bătaie de cap şi feţelor luminate, nu doar şcolarilor , dacă nu mă înşel,
certaţi cu gramatica. Uneori, e de respectat, pur şi simplu, regula, , ca prin minune,
convenţia. Alteori, e chestiune de logică, iar, câteodată, de interpretare. , de asemenea,
Exemplele de mai jos au în vedere toate situaţiile.
, şi ea,

dar:
► Fireşte, NU se pune virgulă între subiect şi predicat, Maria cea harnică a venit aseară.
indiferent de „distanţa” dintre ele: din vecini
lui Vasile
Profesorul a venit aseară. Aici e vorba de atribute strict necesare identificării, nu
Profesorul de fizică cel nou de la liceul de de precizări intercalate. De fiecare dată, vreau să spun că ea a
vizavi a venit aseară. venit, nicidecum alta. Aşadar, Maria din vecini, nu Maria
Prezentatorul emisiunii de aseară nu vorbea colega de clasă.
corect.

► Aceleaşi reguli pentru subiectivă şi predicativă:
► Dacă între subiect şi predicat se intercalează CEVA
apozitiv, explicativ, colocvial, incidental, acel CEVA se pune Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul.
între virgule:
(Acela nu prinde nici unul. Toată propoziţia Cine fuge după
, , doi iepuri are rol de subiect, indică o persoană – în proverb, e
Maria sora mea a venit aseară.
vorba despre un om – , dar şi orice făptură în stare să fugă
, profesoara de muzică,
după iepuri, de pildă, o vulpe. Când nu sunteţi siguri că e
, care are trei fraţi,
subiect/subiectivă, faceţi proba cu acela/aceea, asta/aia).
, cea cu ochi negri,

, cum ştiţi,
5 6
Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. ► Tot aşa pentru completiva directă:
(Acela ajunge departe, adică cine se scoală de dimineaţă.)

Nu-i rău să ştii ce se întâmplă pe lume.
Să copiezi de la coleg e ruşinos.
(Nu-i rău să ştii asta, adică ce se întâmplă pe lume.)
(Asta e ruşinos, adică să copiezi de la un coleg.)
dar:

, ,
Nu-i rău să ştii dacă ţi-e la îndemână ce se
Câinele care latră nu muşcă!
întâmplă pe lume.
(În ultimul exemplu, care latră nu-i atributivă de pus între
virgule, căci ce rămâne – Câinele nu muşcă – nu-i valabil, nu- sau:
i un adevăr incontestabil decât dacă, să zicem, ne aflăm într-o Mi-a spus că a venit deja poşta.
împrejurare în care stăpânul câinelui ne spune: „Poţi intra nu-i place aici.
liniştit. Câinele nu muşcă.” Altminteri, care latră e calitate vrea o maşină nouă.
accentuată, de care depinde valabilitatea enunţului.) dar:
, ,
Mi-a spus că deşi e abia trei a venit poşta.
dar:

, ,
Cine fuge după doi iepuri se ştie nu prinde ► Atenţie la topică!
nici unul.

,
Că a venit poşta mi-a spus.
şi:
,
Cartea e ceea ce contează. Că vrei să pleci ştiu deja.
Curaj înseamnă să nu fugi de răspunderi.
(Curaj înseamnă asta. Adică, să nu fugi de răspunderi.) Dar, dacă vreau să accentuez pe completivă, virgula
dispare: Că a venit poşta mi-a spus. (adică ASTA mi-a spus,
dar: nimic altceva!)
, ,
Cartea mi s-a spus e ceea ce contează.
, te rog să mă crezi, ► Atenţie la apoziţie!
, nu-i nici o îndoială,
, mi-a spus bunicul, , ,
Sora mea Ana a sunat aseară.
, am citit undeva,

, fireşte,
„Sora mea” şi „Ana” sunt interşanjabile, amândouă

indică exact acelaşi lucru, am o singură soră şi o cheamă Ana.
7 8
Între ele se subînţelege „adică”: Sunt, desigur, mai mulţi miniştri români, dar la Paris, în acel
, , moment, e unul singur!
Sora mea (adică) Ana a sunat aseară.

► Atributiva se pune, de obicei, între virgule:
Dacă spun:
Sora mea Ana a sunat aseară,
, ,
Cartea de istorie pe care mi-a dat-o Maria e interesantă.
absenţa virgulelor arată că Ana NU e singura mea soră. Se
, care e pe masă,
subînţelege, de pildă,
, din care am citit două pagini ,

, despre care mi-ai vorbit,
(Sora mea Ana a sunat aseară.)

Sora mea Elena nu are telefon sau, pur şi simplu,
dar NU şi când e accentuată anume!
nu m-a sunat aseară.
Cartea de istorie care e pe masă e interesantă.

(Nu cea de pe etajeră!)
la fel:

, ,
Soţul meu Anton e medic. ► Acelaşi lucru şi în cazul circumstanţialelor, în general:
Dacă am un singur soţ, virgulele nu pot lipsi!

,
Unde plouă la timp iarba creşte mare.
, ,
Comandantul Poliţiei Ion Popescu a fost
dar:
chemat urgent.
Unde plouă la timp creşte iarba mare.
Înseamnă că există, în mediul în care vorbesc, un singur
(Nu în altă parte! E o condiţie obligatorie!)
comandant.

,
Când răsare soarele poţi să pleci.
► Atenţie la context! Dacă, logic, nu se pot crea confuzii în
(E o simplă circumstanţă)
identificarea persoanei (obiectului) fiindcă acolo şi atunci e
dar:
singur(ă), apar virgulele interşanjabilităţii, subînţelegându-se
Când răsare soarele poţi să pleci.
adică:
(Numai şi numai atunci!)

La Paris, au fost prezenţi miniştrii de externe din
,
, După ce am băut cafeaua am scris scrisoarea.
România, Cehia şi Polonia. Ministrul român Ion
(Simplă succesiune.)
,
Popescu a declarat că... dar:
După ce am băut cafeaua am scris scrisoarea.
9 10
(Precizează exact momentul!)
Ar fi vrut şi să stea, şi să plece.
Am sunat-o şi pe Maria, şi pe Elena.
► Atenţie!

(În ultimele două exemple, şi marchează o repetare, o
Vine azi sau mâine.
înşiruire, o alternativă.)
ori

şi
► Când fraza începe cu şi, dar, însă etc. şi intervine o

precizare, aceasta se pune între virgule:
dar: Vine sau azi, sau mâine. Şi, deşi nu ploua, şi-a luat umbrela.
ori ... , ori , ,
Dar chiar a doua zi a sosit Maria.
fie ... , fie
, ,
ba ... , ba Însă orice s-ar spune e cam devreme.
şi ... , şi
la fel: Când însă intervine în interiorul frazei, se pune între
Nu vine nici azi, nici mâine. virgule ca orice cuvânt/expresie incidental(ă):

, ,
Când sau, ori, fie, nici se repetă, virgula e obligatorie! Nu mi-a spus însă la ce oră să vin.
Când tace, când vorbeşte.
la fel:
► În frază, înainte de dar, iar, însă, ci sau de şi ne- Nu cred, aşadar, că e vinovat.
copulativ, se pune virgulă! , cu toate astea,
, orice s-ar spune,
, , trebuie s-o recunosc,
N-a cântat dar a dansat.
, fetiţo,
,
A venit însă a stat puţin.
Nu Maria a venit, ci Elena. ► Înainte de dar, iar, însă, ci, se pune virgulă şi dacă
, urmează unei paranteze orizontale:
Maria a plecat iar Elena a rămas.

,
Maria a plecat şi Elena a rămas. ,
Maria a venit – chiar dacă mai târziu – însă n-a adus
(Aici, şi e egal cu iar, ca sens.)
cartea promisă.
11 12
Virgula apare sau nu, ignorând prezenţa parantezelor Dacă după că intervine o precizare circumstanţială, aceasta
orizontale. stă între virgule:
Maria a venit – cum ţi-am spus – imediat. , ,
Mi-a spus că dacă vreau pot pleca.
Mihai, - îl cunoşti? – prietenul meu, n-a sunat încă.
, deşi plouă,

, fiindcă e târziu,

, aşa cum ne-am Înţeles,

, orice ar interveni,
► Când propoziţia/fraza începe cu precizarea circumstanţei
, întrucât am terminat treaba,
(timp, loc, mod etc.), se pune virgulă imediat după ea: , cu toate că n-am terminat,
,
La începutul anului a vizitat Parisul.
În 1998, ► Dacă avem două conjuncţii subordonatoare (elemente de
Când a împlinit 18 ani, legătură) una după alta, virgula e obligatorie între ele, fiindcă
O dată cu sosirea primăverii, a doua arată că urmează o nouă propoziţie:
Ori de câte ori a putut, A refuzat să vină fiindcă, unde mergem noi, e frig.
La întoarcerea din SUA,

După ce a strâns destui bani,
Absenţa virgulei înainte de fiindcă arată că frigul e singurul
Chiar dacă destul de târziu,
motiv al refuzului. Prezenţa virgulei ar fi arătat că important e
Desigur,
că a refuzat, nu motivul!
Ca urmare a invitaţiei,

În vara aceea,
la fel:

Maria a venit şi mi-a adus cartea.
Atenţie! Când circumstanţa e accentuată anume, polemic, se
dar:
renunţă la virgulă!
, ,
Maria a venit şi deşi nu i-am cerut-o mi-a adus
În 1998 a vizitat Parisul. (Nu altcândva, nu cartea.
când spui tu!) , fiindcă am sunat-o,
, cum ne-am Înţeles,
► Completiva directă introdusă prin că NU se desparte de , când speram mai puţin,
, să vezi şi să nu crezi,
regentă prin virgulă:
, chiar dacă nu mai speram,

şi:
Mi-a spus că pot pleca.
13 14
, ,
Maria a venit deşi nu i-am cerut-o şi mi-a adus
,
cartea. Taci din gură domnule!
,
Domnule taci din gură!
(Atenţie la înţeles: în primul caz, nu i-am cerut să-mi aducă

neapărat cartea; în al doilea caz, nu i-am cerut neapărat să

vină.)
Atenţie!
Indiferent unde se face intercalarea, înainte sau după şi, tot ce
, ,
intervine se pune între virgule. Du-te măi omule acasă!
, , ,
Du-te măi omule acasă!
Dar, accentuarea poate schimba situaţia:

Când vocativul e precedat de măi, bă, bre, fă etc.,
A refuzat să vină fiindcă unde mergem noi e frig.
virgula dintre ele e facultativă.

Absenţa virgulelor arată că e vorba despre o nepotrivire de
► Când se reproduce un dialog, verbele comunicării
opinii, adică, acolo unde mergem noi e frig, nu unde voia să
meargă el/ea. Contextul ar fi cam aşa: „Noi i-am spus să ne (dicendi) se pun între virgule:
însoţească, fiindcă acolo unde merge ea e frig. Ea a refuzat să
vină fiindcă unde mergem noi e frig”. , ,
- Stai zise ea aşteaptă-mă!
Dacă nu noi suntem autorii textului, nu vom putea înţelege
, ,
- Ce faci întrebă el nu vii?
exact nuanţele decât dacă suntem siguri că putem conta pe
felul în care au fost utilizate virgulele. , ,
- Nu răspunse el nu cred că vin. Sunt cam

, ,
răcit adăugă mai bine stau acasă.

► Vocativul, când e intercalat în frază/propoziţie, se pune
► Înainte de verbele spunerii (care se scriu cu literă mică,
între virgule:
nu cu majusculă!), nu se pune virgulă dacă spunerea
precedentă are deja un semn de punctuaţie (!, ?).
, ,
Hai omule grăbeşte-te!

, ,
Taci domnule din gură! Aşadar:
Ascultă, Maria, n-ai dreptate! - Da, am văzut, spuse Maria.
, recunoscu
sau, după poziţia în frază, e precedat ori urmat de virgulă: , mărturisi
15 16
, şopti
sau: DA! I-am spus că, dacă vrea, îi împrumut cartea.
, ,
- Da, am văzut spuse Maria dar nu mi-a plăcut
deloc. ► Când se foloseşte la început de frază/propoziţie

franţuzismul or, e obligatorie virgula:
dar:
,
Or nu aşa ne fusese vorba.
?
- Unde întrebă Maria.
, ,
M-a certat adesea or nu asta aşteptam eu.
?
- Până când se interesă Maria.
(A nu se confunda cu ori!)
!
- Priveşte exclamă Maria.
► Virgula ţine locul unui predicat subînţeles:
► Dacă apare şi un vocativ, acesta stă între virgule:
, , El a luat tramvaiul, ea a luat autobuzul.
- Da fetiţo am văzut, spuse Maria.
,
, , El a luat tramvaiul, ea autobuzul.
- Sigur Ioane şopti Maria.
,
, , Maria a băut cafea, iar Mihai lapte.
- Stai frate nu pleca! se răsti Maria.

(A doua virgulă ţine locul lui a luat, a băut.)
sau e precedat/urmat de virgulă:

la fel:
,
- Ce vrei Mihai? întrebă Maria. ,
El a fost la Paris, eu la Londra.
,
- Grăbeşte-te omule! strigă Maria.
, Această virgulă poate fi înlocuită şi printr-o linie de pauză:
- Fetiţo nu mai plânge! interveni Maria.
–
El a fost la Paris, eu la Londra.
► În cazul intercalărilor de orice fel, ambele virgule sunt
obligatorii! (omiterea uneia dintre ele e o foarte frecventă ► După da, nu, ba da, ba nu, se pune virgulă (fireşte, dacă
greşeală!) nu fac singure răspunsul):
- Vii?
, - Nu.
NU! I-am spus că dacă vrea îi împrumut cartea.
- Nu, nu vin.
,
I-am spus că dacă vrea îi împrumut cartea. - Da, vin.
17 18
evident, nu se pune virgulă. Când sunt la sfârşit de
- Nu vii? frază/propoziţie, punctul lor e suficient.
- Ba da. Veţi scrie:
- Ba da, vin. Am cumpărat creioane, caiete, cărţi etc. (NU etc..)
► Atenţie!
Sigur, problema nu-i simplă. Virgula apare, în cazul lui etc., atunci când se repetă:
De pildă, mâine. Am cumpărat creioane, caiete, cărţi etc., etc., etc.
Prin urmare, ne-am înţeles!
În concluzie, vorbeşti tu!
În cele din urmă, a priceput.
Între noi fie vorba, e cam leneş...

► virgula poate schimba ori chiar răsturna înţelesul unui
enunţ, ca-n celebrul oracol:
Te vei duce, te vei întoarce, nu vei pieri în război.
Te vei duce, te vei întoarce nu, vei pieri în război.

Ce, spui despre Maria că nu vine?
Ce spui despre Maria, că nu vine?

- Sunt mari?
- Nu, mici.
(adică: nu sunt mari, sunt mici; virgula ţine locul verbului)
- Nu mici.
(adică: nu sunt mici, sunt destul de mari)

► etc., ş.a., ş.a.m.d.

Înaintea lor nu se pune virgulă: etc. înseamnă et cetera,
aşadar, şi celelalte, iar înainte de şi nu se pine virgulă. În
cazul lui ş.a. şi ş.a.m.d., ş e prescurtare de la şi, prin urmare,
19 20