Manual de psihodiagnostic. Metoda și rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite PDF
Preview Manual de psihodiagnostic. Metoda și rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite
Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic Metoda și rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite Traducere de Nicolae Dumitraºcu EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu REDACTOR: Daniela A. Luca COPERTA: IN MEMORIAM Dinu Dumbrãvician HERMANN RORSCHACH (1884–1922) DTP: Cristian Claudiu Coban Hermann Rorschach s-a nãscut la 8 noiembrie 1884, la Zürich. ªi-a petrecut copilãria alãturi de fratele ºi sora sa, ambii mai mici Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României decât el, la Schaffhouse. Moartea tatãlui, care era profesor de RORSCHACH, HERMANN Manual de psihodiagnostic : Testul Rorschach/ desen, a pus brusc în chestiune proiectul sãu de a studia ºtiinþele Hermann Rorschach ; trad. : Nicolae Dumitrașcu. - Ed. a naturii. Pentru a se decide rapid, tânãrul l-a cãutat pe Ernst Häckel, 2-a. - București : Editura Trei, 2005 care l-a sfãtuit sã se orienteze cãtre medicinã. Urmând acest sfat, a (Psihologie) studiat la Neuenburg, Zürich, Berna ºi Berlin ºi ºi-a finalizat studi- ISBN 973-707-033-X ile de medicinã în 1910 cu examenul de stat. În acelaºi an, s-a cãsãtorit cu o colegã rusoaicã, ce i-a devenit imediat un partener de I. Dumitrașcu, Nicolae (trad.) 616.89-072.85 muncã ºi o colaboratoare autenticã. În acest timp, devine medic asistent la azilul din Münsterlingen, apoi la cel din Münsingen. În 1913, acceptã un post într-un sanatoriu privat la Moscova, dar dupã numai un an revine în Elveþia. Din iunie 1914 pânã în noiem- brie 1915 este medic la clinica psihiatricã ºi la azilul din Waldau, pentru a deveni apoi medic secundar la azilul din Herisau. În acest context a survenit ºi moartea sa, la 2 aprilie 1922, în urma unei apendicite acute complicate de peritonitã. Numai cel care l-a cunoscut pe Hermann Rorschach în toatã © Editura Trei, 2000, 2005 complexitatea personalitãþii sale îºi poate da seama de ceea ce a reprezentat moartea sa pentru psihiatria elveþianã, chiar ºi pentru timpurile de astãzi. El nu a fost numai un agreabil tovar㺠de ISBN 973-707-033-X muncã, un coleg ºi un camarad distins, o fiinþã fermecãtoare; el 6 Hermann Rorschach poseda, de asemenea, ca psihiatru practician ºi mai ales ca cercetã- tor ºtiinþific, calitãþi eminente. Hermann Rorschach se distingea prin aptitudinea de a îmbina o mare vivacitate cu o capacitate promptã de adaptare la lumea exte- rioarã, cu o mare acuitate a judecãþii ºi cu un simþ al realitãþii prac- tice care unea capacitatea de contemplare interioarã cu modelarea experimentalã. În aceastã manierã rarã, care conducea la o con- INTRODUCERE ciliere fecundã între experienþele intime ºi cele exterioare, se adãu- ga ca fond un caracter de excepþie, înainte de toate o pasiune pen- tru adevãr pe care nimic nu o putea stãpâni, o criticã ºi autocriticã În paginile care urmeazã vom descrie metoda ºi rezultatele unui necruþãtoare, o cãldurã ºi o bunãtate demne de un psihiatru, mai experiment psihologic care, în ciuda simplitãþii lui, a dat din mai bun ca oricare altul, dornic de a cunoaºte cu orice preþ. multe puncte de vedere dovada valorii sale, atât ca probã de cerce- Aceste indicaþii sãrãcãcioase sunt suficiente pentru a da citi- tare, cât ºi ca probã de examinare. Trebuie sã spunem de la început torului o idee despre cine a fost Rorschach ºi, mai mult, despre cã întreaga lucrare are un caracter eminamente empiric. Pro- cine ar fi putut deveni. Bleuler a avut dreptate: Hermann blemele de la care au pornit primele cercetãri de acest tip (1911) Rorschach a fost speranþa psihiatriei elveþiene pentru o întreagã au fost de o cu totul altã naturã decât cele care au apãrut, rând pe generaþie. rând, în cursul cercetãrilor ulterioare. Concluziile la care s-a ajuns prin aceastã probã trebuie considerate deci mai degrabã ca niºte fapte reale, decât ca deducþii teoretice. Fundamentele teoretice ale acestor cercetãri sunt încã în mare parte în stadiul de proiect. Atragem atenþia cititorului asupra faptului cã rezultatele subiecþilor sãnãtoºi au fost mereu comparate cu cele ale bolnavilor, ºi invers. H. R. LISTAABREVIERILOR ªI ASIMBOLURILOR R: Numãrul de interpretãri (Rãspunsuri). G: Planºa interpretatã primar în ansamblu (Rãspuns global). DG: Planºa interpretatã secundar în ansamblu, plecând de la un detaliu. D: Interpretarea unui detaliu normal al planºei (Rãspuns-detaliu). Dd: Interpretarea unui detaliu insolit sau a unui detaliu mic (Rãspuns detaliu-mic). Dbl: Interpretarea nu a detaliior negre sau în culori, ci a figurilor albe intermediare. Do: Interpretarea unui fragment al unei forme, vãzutã de alþi subiecþi ca o figurã întreagã. De exemplu, la planºa III, numai capete de oameni. Tip de apr.: Tip de aprehensiune: proporþia modurilor de apre- hensiune G, D, Dd etc. Succ.: Succesiunea: modul în care se succed rãspunsurile G, D etc. la fiecare planºã. F: Rãspuns-formã: interpretarea determinatã numai de forma petei de cernealã. K: Rãspuns-miºcare (kinestezie): rãspuns determinat nu numai de formã, ci ºi de afluxul kinestezic (senzaþiile de miºcare). Kp: Kinestezie micã: kinestezie secundarã, frecvent confa- bulatã, raportatã la un detaliu insolit sau la un detaliu mic. 10 Hermann Rorschach FC: Interpretare determinatã în primul rând de formã ºi secundar de culoarea petei de cernealã (Rãspuns formã- culoare). CF: Interpretare determinatã în primul rând de culoare ºi secundar de forma petei de cernealã (Rãspuns culoare- formã). C: Interpretare determinatã numai de culoarea petei I de cernealã (Rãspuns-culoare primar). F(C): Rãspuns determinat în primul rând de forma petei de METODA cernealã ºi apoi de valoarea de claritate ºi de umbrã. Tip de 1. MATERIALULTESTULUI rezonanþã intimã: Proporþia de K ºi de rãspunsuri-culoare reunite: Experimentul constã în a interpreta liber formele fortuite, adicã K/ (FC + CF + C). formele realizate într-o manierã nedeterminatã. Pentru aceasta, noi H: Interpretarea unei figuri umane în întregime. am utilizat în ultimul timp figurile care însoþesc aceastã carte într-o Hd: Interpretarea unei pãrþi a siluetei umane. reeditare fidelã a ediþiei originale. Ele nu servesc numai pentru A: Interpretarea unui animal în întregime. ilustrarea exemplelor, ci pot fi utilizate ºi ca material pentru apli- Ad: Interpretarea unei pãrþi dintr-un animal. carea testului.* Obj: Interpretarea unui obiect neînsufleþit. Realizarea unor asemenea imagini fortuite este foarte simplã: Pays.: Interpretarea unui peisaj. se fac câteva pete mari de cernealã pe o foaie de hârtie. Se pliazã A%: Procentajul de animale. Raportul procentual din- aceastã foaie în douã ºi pata se va rãspândi între cele douã jumãtãþi tre A+ Ad ºi numãrul total de rãspunsuri. pliate. Totuºi, suntem departe de a putea utiliza orice imagine Orig. %: Procentajul de originalitãþi. Raportul procentual dintre obþinutã în acest mod; dimpotrivã, utilizarea acesteia trebuie sã rãspunsurile originale (care nu apar mai des de unu la o þinã cont de câteva condiþii. În primul rând, formele trebuie sã fie sutã) ºi numãrul total de interpretãri. relativ simple; imaginile complicate fac prea dificilã evaluarea fac- Ban.: Banalitate, rãspuns care se întâlneºte o datã la trei torilor experimentului. Apoi, repartiþia petei pe planºã trebuie sã protocoale. satisfacã anumite condiþii ale ritmului spaþial: altfel, imaginea nu Ban. %: Procentajul de banalitãþi (Raportul procentual din- are forþã plasticã ºi urmarea este cã mulþi subiecþi le resping ca pe tre rãspunsurile banale ºi numãrul total de inter- niºte „simple pete“, fãrã a oferi vreo interpretare. pretãri). De vreme ce fiecare imagine din serie, luatã separat, trebuie sã satisfacã nu numai aceste condiþii generale, ci ºi unele condiþii * Planºele Rorschach sunt tipãrite de o singurã editurã din lume: este vorba de Ed. Hans Huber din Elveþia, care a preluat drepturile de autor asupra planºelor de la editura unde Rorschach ºi-a tipãrit pentru prima datã Psihodiagnosticul. (N. t.) 12 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 13 specifice, (pentru acest aspect ca ºi pentru stabilirea seriilor para- astfel. Dacã subiectul a apucat sã vadã o datã un „cap de vulpe“ de lele, vezi p. 54) ºi de vreme ce fiecare imagine, ca ºi întreaga serie, la depãrtare, îi va fi foarte dificil sã mai vadã de aproape ºi altceva. trebuie sã fie aplicatã de un mare numãr de ori pentru a furniza un Ar trebui insistat pe cât posibil, dar bineînþeles evitând orice material de test utilizabil, stabilirea unei serii de zece imagini sugestie, ca subiectul sã dea cel puþin un rãspuns la fiecare planºã. adecvate nu este atât de simplã pe cât ar putea sã parã la prima În acelaºi timp, trebuie notate rãspunsurile pe mãsurã ce subiectul vedere. Datã fiind modalitatea de realizare, imaginile sunt sime- le furnizeazã. trice, cu diferenþe mici între cele douã jumãtãþi ale planºei. Ima- S-a dovedit inutilã stabilirea unui timp limitã de expunere. ginile asimetrice sunt respinse de o mare parte a subiecþilor. Sime- Esenþial este ca testul sã se desfãºoare, pe cât posibil, în afara tria conferã figurilor un anumit ritm necesar. Ea are chiar dezavan- oricãrei constrângeri. tajul de a influenþa puþin interpretarea, în sensul unei stereotipii. Subiecþilor suspicioºi li se poate arãta, ocazional, cum se reali- Dar, pe de altã parte, creeazã condiþii egale pentru stângaci ºi zeazã acest gen de imagini. Dar, în general, se întâmplã relativ rar dreptaci; ea pare, de asemenea, sã faciliteze reacþiile la indivizii ca testul sã fie refuzat, chiar ºi în cazul pacienþilor suspicioºi ºi inhibaþi ºi blocaþi. În sfârºit, simetria invitã la a interpreta întreaga blocaþi. imagine ca pe un singur tot. Imaginile asimetrice ºi aritmice, aplicate dupã testul normal, cu 3. INTERPRETAREAIMAGINILOR ÎNÞELEASà CAO titlu de experienþã de control, ar putea sã adauge noi factori datelor PERCEPÞIE noastre de cercetare, dar nu putem intra aici în aceste consideraþii. Studiul sensibilitãþii individuale la ritmul spaþial ar reprezenta o Aproape toþi subiecþii considerã testul o probã de imaginaþie. temã autonomã. Aceastã idee este atât de generalã, încât ea ar putea sã facã parte Ordinea imaginilor din serie a fost stabilitã empiric. Pentru din ansamblul condiþiilor preliminare identice ale testului. Inter- aceasta, vezi p. 53. pretarea formelor fortuite nu are, totuºi, nimic de a face în mod direct cu funcþia imaginaþiei ºi nu este necesar sã fixãm pe aceastã bazã o condiþie preliminarã a testului, identicã cu celelalte. Fãrã 2. TEHNICA îndoialã cã un subiect dotat cu imaginaþie rãspunde altfel decât un subiect fãrã aceastã însuºire, dar indiferent dacã încurajãm sau nu Se aºazã în mâinile subiectului câte o planºã ºi este întrebat: subiectul sã se lase în voia imaginaþiei, aceasta nu schimbã cu „Ce ar putea fi acolo?“. Subiectul poate întoarce ºi reîntoarce nimic rezultatul. Cel care are imaginaþie realizeazã proba, indi- planºa dupã plac. Distanþa dintre planºã ºi ochi trebuie, de aseme- vidul fãrã imaginaþie poate ajunge uneori chiar sã se scuze pentru nea, sã fie lãsatã la latitudinea subiectului, dar planºele nu trebuie lacunele sale, dar atât rezultatul lui, cât ºi al celui dotat cu imagi- privite de departe. Subiectul trebuie sã þinã planºa în mânã, cea naþie, sunt comparabile, fãrã a fi obligaþi sã þinem cont de bogãþia mai mare distanþã permisã fiind datã de extensia completã a braþu- sau sãrãcia imaginaþiei. lui. De asemenea, trebuie avut grijã ca subiectul sã nu priveascã Interpretarea imaginilor fortuite intrã mai curând în categoria planºa de departe, deoarece aceasta ar schimba condiþiile prelimi- percepþiei ºi a ideii. „Percepþiile se formeazã astfel: senzaþiile sau, nare ale testului. De exemplu, planºa I este frecvent interpretatã mai bine zis, grupele de senzaþii provoacã ecforia imaginilor- „cap de vulpe“ de la câþiva metri distanþã, dar de aproape niciodatã amintiri ale grupelor de senzaþii mai vechi, capabile sã suscite în 14 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 15 noi un complex de amintiri de senzaþii ale cãror elemente, datoritã sã existe o congruenþã extrem de strânsã între complexul de senza- concomitenþei lor în experienþele noastre anterioare, au obþinut o þii ºi engrame; acest lucru este ºi mai acut la un mare numãr de coeziune solidã ºi se diferenþiazã de alte grupe de senzaþii. În per- depresivi, al cãror proces de asimilare poate deveni atât de dificil, cepþie intervin deci trei procese: senzaþia, amintirea ºi asociaþia. încât nu-l mai pot realiza, toate obiectele percepþiilor lor pãrându- Identificarea unui complex de senzaþii ºi a conexiunilor sale o vom li-se „schimbate“ ºi „stranii“. Meticuloºii ºi depresivii se comportã numi Idee. Ea înglobeazã ºi conceptul mai restrâns, de percepþie.“ astfel în acelaºi mod la test: ei aleg din imagini detaliile care le-au (BLEULER, Lehrbuch der Psychiatrie, pag. 9, Springer, Berlin, sãrit în ochi foarte clar dar, în ciuda acestui lucru, adaugã frecvent: 1916.) „ªtiu bine cã interpretez ºi cã în imagine trebuie sã fie altceva.“ Dacã percepþia se poate defini ca o asimilare asociativã a Subiecþii cuprinºi în limitele normalului vorbesc de regulã engramelor disponibile (imagini-amintiri) la complexele de senza- spontan despre „interpretarea“ imaginilor. Cei cu un deficit con- þii recente, aceasta ar însemna cã interpretarea formelor fortuite genital sau subdezvoltaþi intelectual vor „sã recunoascã“ imaginile. apare ca o percepþie, în care travaliul de asimilare a complexului Aceasta ne aratã cã diferenþa dintre interpretare ºi percepþie constã de senzaþii la engramã este atât de mare, încât este pe bunã drep- în momentele asociative. Dar, în plus, dacã vom observa cã la tate perceput din interior ca un proces de asimilare. Tocmai per- subiecþii în stare de euforie reacþiile au un caracter mai degrabã cepþia interioarã a unei echivalenþe imperfecte între complexul de perceptiv, iar la subiecþii depresivi un caracter mai curând interpre- senzaþii ºi engramã conferã percepþiei caracterul unei interpretãri. tativ, am vedea cã aceastã diferenþã nu poate proveni numai din Dar nu toate rãspunsurile subiecþilor noºtri sunt interpretãri în procesele pur asociative, ci ºi din momentele afective, deplasând acest sens. Majoritatea organicilor (demenþi senili, cei cu paralizie astfel graniþa dintre percepþie ºi interpretare. generalã) ºi epilepticii, mulþi schizofreni, majoritatea maniacalilor, Pe scurt, considerãm cã diferenþele dintre percepþie ºi inter- aproape toþi oligofrenii ºi chiar mulþi subiecþi care pot fi conside- pretare sunt numai individuale ºi graduale, nu generale ºi raþi normali nu sesizeazã procesul de asimilare. Ei nu interpreteazã esenþiale, astfel încât interpretarea nu poate fi altceva decât un imaginile, ci le definesc. Se pot chiar mira de faptul cã alþi subiecþi caz particular al percepþiei. În consecinþã, fãrã doar ºi poate cã ar putea sã vadã în planºe ºi alte lucruri decât vãd ei. Nu putem suntem autorizaþi sã numim testul de interpretare a formelor fortu- vorbi aici de interpretare, ci numai de o veritabilã percepþie. Ei nu ite un test de percepþie. sesizeazã procesul de asimilare asociativã pe care un subiect nor- Despre semnificaþia imaginaþiei în interpretarea imaginilor, mal îl realizeazã atunci când revede o faþã cunoscutã sau percepe vezi p. 118. un lucru oarecare, de pildã un copac. Trebuie sã existe deci un prag începând cu care percepþia, asimilarea neconºtientizatã a pro- cesului asociativ devine interpretare, adicã devine o percepþie conºtientã a procesului de asimilare. La demenþii senili, maniacali, oligofreni etc. acest prag este foarte ridicat. Am putea presupune cã atunci când acest prag este foarte coborât, percepþia cea mai simplã ºi mai obiºnuitã este însoþitã de percepþia interioarã a procesului de asimilare. Acest lucru se ºi întâmplã la unii meticuloºi, care se strãduiesc ca în percepþiile lor II FACTORII TESTULUI 1. PROBLEMELE CARE SE PUN Atunci când facem analiza rãspunsurilor date de subiecþi, conþinutul material al interpretãrilor trebuie lãsat la sfârºit. În primul rând, trebuie sã obþinem un tablou al funcþiei perceptive ºi al concepþiei*. Investigaþia se va axa în primul rând asupra datelor formale. Protocoalele vor fi examinate în funcþie de problemele urmã- toare: 1. La cât se ridicã numãrul de rãspunsuri? Cât de mare este timpul de reacþie? De câte ori subiectul a refuzat una sau alta dintre planºe? 2. Rãspunsul a fost determinat numai de forma imaginii, sau ºi de impresia de miºcare sau de culoarea imaginii? 3. Imaginea a fost perceputã ºi interpretatã global sau parþial, iar în ultimul caz, ce zone au fost percepute? 4. Ce anume a fost vãzut? La întrebãrile 2, 3 ºi 4 se adaugã ºi altele, pe care le vom abor- da mai târziu. * Ultimul termen se referã la activitãþile cognitive mai complexe, cum ar fi gândirea, reprezentarea, imaginaþia. (N. t.) 18 Hermann Rorschach Manual de psihodiagnostic 19 Deducþiile care urmeazã se bazeazã pe rezultatele experimen- La aceºtia se adaugã un mare numãr de testãri realizate cu tale obþinute cu seria de planºe anexate acestei cãrþi. Iatã o imagine primele imagini elaborate de noi. Dar ele nu pot fi luate în consi- a materialului examinat pânã în prezent: derare deoarece, pentru a face un bilanþ ale cãrui elemente sã fie comparabile, nu putem folosi decât rezultatele obþinute cu acelaºi Bãrbaþi Femei Total test sau cu materiale echivalente. (conform p. 54) Normali cultivaþi 35 20 55 — /— necultivaþi 20 42 62 Se pot adãuga ºi simptome adiacente: halucinaþii, idei delirante, gesturi, acþi- uni, conduite absurde. Aceste simptome adiacente pot constitui trãsãturi Psihopaþi 12 8 20 esenþiale ale tabloului clinic. Schizofrenia prezintã patru forme subordonate, Alcoolici 8 - 8 care nu includ aceleaºi simptome clinice aferente, dar se pot substitui ºi supra- Debili, imbecili 10 2 12 pune reciproc la acelaºi bolnav. Schizofreni 105 83 188 1. Forma paranoidã: predominã ideile delirante ºi halucinaþiile. În aceastã grupã se întâlnesc majoritatea formelor de delir de grandoare ºi de persecuþie. Maniaco-depresivi 4 10 14 2. Catatonia: predominanþa „simptomelor catatonice“: miºcãri, atitudini, con- Epileptici 17 3 20 duite absurde, negativism (subiect care se comportã ciudat, frecvent fãcând Paralizie generalã 7 1 8 chiar contrariul a ceea ce se doreºte de la el), impulsivitate. În particular, Demenþã senilã 7 3 10 „autismul“ schizofrenic (Bleuler), adicã izolarea, ruperea contactului cu lumea exterioarã, este foarte pronunþat. Tot aici apar cel mai frecvent halucinaþii ºi Demenþi arteriosclerotici 3 2 5 idei delirante. Korsakov ºi tulburãri similare1 3 - 3 3. Hebefrenia: schizofrenii cu simptome secundare de diverse tipuri, frecvent însoþite de excitaþie motorie; tablou clinic care nu intrã în categoria formei TOTAL 231 174 405 paranoide sau a catatoniei. 4. Forma demenþialã simplã, Schizofrenia simplex: demenþã schizofrenicã pre- dominant afectivã, care se instaleazã puþin câte puþin ºi lent, fãrã simptomele accesorii de care am vorbit. 1 Deoarece colecþia în care apare aceastã publicaþie este destinatã unui cerc Psihoza maniaco-depresivãcuprinde în primul rând melancolia ºi mania. restrâns de cititori vom adãuga, în legãturã cu tulburãrile psihotice mai puþin Melancolia: caracterizatã prin modificarea depresivã a dispoziþiei, inhibiþia cunoscute, câteva informaþii utile pentru înþelegerea acestora. cursului gândirii, inhibiþia funcþiilor centrifuge ale deciziei, acþiunii, inclusiv a Schizofrenia(demenþa precoce descrisã de Kraepelin) este boala mentalã cea componentei fizice a motilitãþii. mai frecventã. În majoritatea azilelor, schizofrenii formeazã douã treimi din Mania: modificarea euforicã a dispoziþiei, fuga de idei, acþiuni ºi discursuri efectiv. Simptomul fundamental este, conform concepþiei lui Bleuler, constituit impulsive, facilitare ºi accelerare anormalã a funcþiilor centrifuge inhibate în de tulburãrile de asociere: disoluþia conexiunilor normale ale gândirii, procese melancolie. mentale bizare, combinãri ºi condensãri ale elementelor fãrã punere într-un Psihoza Korsakov: o psihozã organicã de origine alcoolicã, care debuteazã cel anumit raport, distrugerea raporturilor corecte dintre elementele gândirii, gene- mai frecvent printr-un delir alcoolic acut ºi care se caracterizeazã prin pierderea ralizãri absurde, utilizarea de simboluri în locul conceptului adecvat, incapaci- foarte accentuatã a memoriei, pierdere pe care bolnavii încearcã sã o di- tatea de a-ºi adapta gândirea la reprezentarea unui scop; rezultatul este, pe de o simuleze, chiar în proprii lor ochi, printr-o relatare confabulatorie despre toate parte, incoerenþa ºi dislocarea numeroaselor procese asociative, iar pe de altã aventurile imaginare posibile. parte, perseveraþia, adicã blocarea la un nivel la care cursul gândirii rãmâne Psihoze organice: se numesc astfel tulburãrile mentale provocate de o mereu acelaºi; fuga de idei, pe de o parte, sãrãcia gândirii, pe de alta. Un alt inhibiþie difuzã a scoarþei cerebrale. În cadrul lor apar, pe lângã psihoza semn frapant al schizofreniei este incapacitatea de modulare afectivã, rigidi- Korsakov, demenþa senilã (demenþa bãtrânilor), demenþa arterioscleroticã, tatea afectivã, pierderea contactului afectiv; în cazurile grave, se ajunge pânã la paralizia generalã. (dupã BLEULER, Lehrbuch der Psychiatrie, Berlin, „demenþã afectivã“, pânã la absenþa completã — în aparenþã — a afectivitãþii. 1916.)
The list of books you might like
