Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportați în URSS

308 Pages·2012·5.55 MB·Romanian

by  Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu

Lavinia Betea, Cristina Diac
Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu

Lungul drum spre nicăieri
Germanii din România deportați în URSS
Carte apărută în cadrul proiectului „Memoria muncii forţate a etnicilor
germani din România deportaţi în URSS“, finanțat de Comisia
Europeană prin programul Europa pentru Cetățeni
(Proiectul nr. 2011 -3342/001-001).
Lavinia Betea, Cristina Diac
Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu

L D N
UNGUL RUM SPRE ICĂIERI
Germanii din România deportaţi
în URSS
Referenți științifici:
prof. univ. dr. Miodrag Milin,
conf. univ. dr. Silviu Miloiu
Tehnoredactare: Claudiu Florin Stan
Redactor: Dan Mărgărit
Corectură: Mirela Ivan Nobel
Coperta: Dan Mărgărit
Grafica: Anton Ferenschutz
foto coperta I: Photo - Radicalization. Forced Labor in Occupied
Europe, Photo: Thiemann; source: Bundesarchiv, Koblenz
http://ausstellung-zwangsarbeit.org

ISBN 978-606-537-130-9
©Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012
tel./fax.: [phone];
[email protected] , www.cetateadescaun.ro
CUPRINS

-1-
MEMORIA DEPORTĂRII
(9)
Valurile deportării în arhivele istorice (9)
Uniunea Sovietică în amintirea deportaţilor (21)
Ţărmurile memoriei: povestea de viaţă, amintirea urmaşilor, me-
moria colectivă (26)

-2-
O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII LA REŞIŢA…
Erwin Josef Ţigla
(35)

-3-
UN CAZ LA PATRU VOCI
(40)
Reşiţa – miezul memoriei (40);
Anton Ferenschutz (Germania) De la zvastica nazistă la crezul
comunist (45); Maria Ferenschutz (Germania) Despre terapia ui-
tării (67); Voichiţa Ferenschutz (Germania) Despre cărțile depor-
tării (68); Ştefan Raicu (România) Deportarea, o istorie dezgropa-
tă după 1990 (69)

-4-
PRIMUL ŢĂRM: MEMORIA DEPORTAŢILOR
(72)
Ignaz Bernhard Fischer, Preşedintele Asociaţiei Foştilor Depor-
taţi din România în URSS (România) (73); Cazul Maria
Așembrener: patru ani de lagăr pentru un nume „nemţesc” (77);
Rozalia Buttinger (România) „Pentru păcatele noastre ne-au dus...”
(88); Ana Szucs (România) „M-am născut în Uniunea Sovietică şi
nu-mi cunosc tatăl” (91); Elena Becker (România) „Aveam 20 de
ani şi nu ştiam unde o să ajung” (93); Maria Frombach (România)
„Am stat toată iarna în vagon și ne-am umplut de păduchi” (96);
Rita Peter (România) „M-am îmbolnăvit şi m-au trimis acasă” (98);
Ana Zgârdea, născută Feil (România) „M-am pregătit pentru o ple-
care de două săptămâni şi am stat aproape cinci ani” (100);
Rozalia Bruner (România) „Acolo am trăit şi mi-am pierdut marea
6 Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportaţi în URSS
iubire” (104); Ana Mikowz (România) „Mi-am dat valiza cu haine
doctorului să scrie că sunt bolnavă de inimă” (106); Gabriela
Heiveis (România) „Destinul omului este în mâna lui Dumnezeu”
(108); Alois Weill (România) „Un văr a murit acolo când i-au am-
putat pe viu piciorul îngheţat, iar o verişoară, cu boală de plămâni”
(110); Magdalena Maria Geier (România) „Nu aveam ceas, nici
calendar” (113); Rounald Wiest (România) „Câinii au mâncat din
morţii noştri neîngropaţi bine în pământul îngheţat” (115); Ianoș
Krcsmar (România) „Nu multora le-a fost dat să trăiască ce am
trăit eu” (118); Ecaterina Coman, născută Klein (România) „Ce
rău am făcut eu în România, de-a trebuit să mă dea afară din ţara
mea?” (124); Victoria Sztika, născută Netzer (România) „Au murit
de la mahoarcă, diaree cu sânge şi inimă rea” (137); Elisabeta
Hoch, născută Loris (Germania) „Pe mine, românii m-au luat”
(143); Ana Bauer, născută Graff (Germania) „Mai mulţi bani am
primit pe haine decât pe cercei” (146); Barbara Klug (Germania)
„Relaţiile cu rușii erau după cum aveai noroc” (149); Matilda Jica,
născută Ehlinger (România) Cinci ani în Donbas (152); Ana Lungu,
născută Kungl (România) Repatriată cu primul transport de bolnavi
(164); Anna Leinhardt (Germania) „A trebuit să muncim încă din
prima zi” (172); Elisabeth Glassmann, căsătorită Maltry (Germa-
nia) O repatriere neobişnuită: clandestin, pe jos, din Germania
(175); Johann Noll (Germania) Blestemul NKVD-istului: „Să moară
pe-aici!” (180); Katharina Gillich, născută Seidl (Germania) În mi-
nă, la o adâncime de 320 de metri (186); Nikolaus Barthold (Ger-
mania) „Norocul meu a fost că am prins imediat limba lor” (192);
Hans Bohn (Germania) „Am fost dus într-un lagăr de pedeapsă de-
oarece am cântat cântece de Crăciun” (198); Franz Engel (Germa-
nia) „Am ajuns în spital după ce m-am ciocnit cu un cal în mină”
(206); Mihai Butto (Germania) „În lagăr ne-au mâncat păduchii și
ploșniţele” (214); Elisabeta Rudlof (Germania) „În timpul trans-
portului mi-a degerat un picior, care mi-a fost bolnav toata viaţa”
(218); Anna Frombach (Germania) Terorizată pe viaţă de „oame-
nii în uniformă” (220); Ana Marina (România) „În lagărul în care
ne-au cazat lucea gheața pe pereți“ (221); Adela Supercean
(România) „Ne era frică să nu vină lupii să ia cadavrele“ (223)
Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportaţi în URSS 7

-5-
AL DOILEA ŢĂRM: MEMORIA FIILOR
(225)
Elfrida Chvoika, născută Ruttar (România) Copiii din Urali: născu-
tă în lagărul Sverdlovsk (225); Johann Metzger (Germania) „Părin-
ţii au plecat în deportare şi au lăsat doi copii acasă...” (231); Stefan
Mlynarzek (Germania) „Mama l-a cunoscut pe tata în deportare iar
eu sunt fructul iubirii lor...” (234); Martin Seifer (România)
„Părinţii mei s-au cunoscut în deportare…” (237); Georg Safenauer
(Germania) „Eram la școală când poștașul mi-a dat vestea că se în-
toarce mama” (239)

-6-
AL TREILEA ŢĂRM: MEMORIA URMAŞILOR
(242)
Emanuella-Luisa Schneider Kevelaer (Germania) Firimituri de
pâine (242); Iuliane Becker, născută Weber (Germania) „Şi-aşa
n-o mai deşteaptă pe sora mea…” (248); Walter Tonta (Germa-
nia) „Încrederea în statul român a fost zdruncinată prin această
măsură represivă” (251); Karin Reinert (Germania) „Pe bunica
mea foştii deportaţi o numeau «îngeraşul din Şimand»”… (253);
Erika Renz (Germania) „Când s-a întors din deportare, bunicii i-a
fost şi mai rău…” (258); Mansfeld Rudiger (Germania) „Nemţii din
Banatul sârbesc au stat în Siberia până prin ’59...” (260)

-7-
AL PATRULEA ŢĂRM:
MEMORIA INTERVIEVATORULUI
(262)
Paula Vesa (România) Exemplu viu (262); Andrada Bejan
(România) Amintiri, sentimente şi resemnări (262); Anamaria
Merce (România) Oamenii de poveste (263)

-8-
MEMORIA DOCUMENTELOR
(264)
8 Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportaţi în URSS
-1-
MEMORIA DEPORTĂRII

Valurile deportării în arhivele istorice
Memoria deportării etnicilor germani din România în Uniunea
Sovietică a fost conservată cu predilecţie la nivelul comunităţii. După
1990, forumurile locale ale germanilor din România, dar și asociaţiile
din Germania, au editat unele volume conţinând amintiri ale
deportaţilor1. Mai puţin tratată în istoriografia de limbă română, tema
poate fi reevaluată astăzi, cu ajutorul documentelor păstrate în mai
multe fonduri arhivistice2.
În anii 1944-1945, ca formă de reparaţii de război, decidenţii
sovietici au deportat în Donbas şi în Urali germani din URSS, România,
Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. În ciuda protestelor
Guvernului Rădescu, măsura s-a aplicat deci și în România, în lunile ia-
nuarie-februarie 1945. Aproximativ 70.000 de saşi şi şvabi din Trans-
ilvania, respectiv Banat, au fost obligaţi să muncească în condiţii
inumane, fără îngrijire sanitară, prost hrăniţi şi îmbrăcaţi, în mine de
cărbune şi cariere de piatră, în colhozuri şi în construcţii.
Germanii din URSS, primii deportaţi Calvarul etnicilor germani
din centrul şi estul Europei a fost anunţat de măsurile luate în Uniunea
Sovietică, imediat după declanşarea campaniei din est, din timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. La 28 august 1941 – ca măsură
preventivă şi nu punitivă, după cum se preciza – sovieticii au adoptat
un decret prin care populaţia germană din U.R.S.S., aproximativ 1,2
milioane de indivizi, a fost strămutată în Siberia şi în Kazahstan. Con-
form decretului, deportaţii aveau dreptul să ia cu ei bunuri în greutate
de maximum 200 kilograme, respectiv 1 tonă de familie. În fiecare tren
trebuia rezervat un vagon separat pentru echipa medicală, alcătuită

1 Doru Radosav, Donbas. O istorie deportată, Ravensburg, Landsmannschaft der
Sathmarer Schwaben, 1994; Hermann Rehner, Wir waren Sklaven. Tagebuch
eines nach Russland verschleppten, Sibiu, Eigenverlag, 1993; Russland –
deportierte erinnern sich. Schicksale Volksdeutscher aus Rumänien (1945-1956),
Bucureşti, Editura „Neuer Weg”, 1992; George Weber, Die Deportation von
Siebenbürger Sachsen in die Sowjetunion 1945-1949, Köln, Böhlau, 1995.
2 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.): C.C. al P.C.R.- Secţia
Organizatorică, Direcția Generală a Poliției, M.A.I. – Direcția Administrației de
Stat; Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
(A.C.N.S.A.S.), Fond Documentar.