Table Of Content

4;43 "'"'4% d 1 I ; ; 13, -ie.:. - " .I 1 97. .1 I f 11 i .). E. . 6 ° ° - °.9 .1 ....... .... Nor: w!, KARL MARX FRIEDRICH ENGELS OPERE, VOLUMUL 2 9 Proletari din toate ţările, uniţivă I KARL MARX FRIEDRICH ENGELS OPERE EDITURA POLITICA 1968 KARL MARX FRIEDRICH ENGELS VOLUMUL 29 EDITURA POLITICĂ Buri 198 - Prezenta traducere a fost întocmită în colectivl de redacţie al Editurii politice după originalul apărut ln editura „Dietz", Berlin, 1963, completat cu unele note din ediţia rusă apăută în Editura de stat pentu i- teratură politică, Moscova, 1962. V refaţă Vollllul 29 al Operelor lui K. Marx şi F. Engels cuprinde scri sorile acestora din anii 185-1859. Peri0ada istorică la care se referă corespondenţa inclusă în acest volum încheie un deceniu de reacţiune politică, instaurată în Europa după înfrîngerea revoluţiilor din 1848-1849. nul 1859 a marcat începutl unei înviorări a mi:ării proletare şi demo crate şi al intensificării luptei de eliberare naţinlă a ppoarelor asuprite. n aceşti ani, ca şi în cursul întregii perioade de reacţiune, p1blicistica revoluţionară a constituit pentru Marx şi Engels mij locl cel mai eficace pentu a ţine legătura cu mişcarea proletară, pentru a educa conştiinţa de clasă a maselor, precum şi pentu a explica acestora sarcinile imediate şi bazele strategiei şi tacticii proletare. Dar principalul conţinut al activităţii conducătorilor pro letariatului din această perioadă era, în special, dezvoltarea în continuare a teoriei lor revoluţionare şi, îndeosebi, crearea unei doctrine economice unitare a marxismului. Dintre cele trei părţi constitutive ale marxismului, cea mai puţin dezvoltată era pe atunci economia politică. Marx şi Engels considerau că tocmai această parte a teoriei comunimului ştiin ţific este deosebit de importantă pentu proletariat. Era necesar ca proletariatul să fie înarmat cu cunoaşterea legilor obiective ale apariţiei şi dezvoltării societăţii capitaliste şi să înţeleagă nevita bilitatea pieirii exploatării capitaliste, precum şi necesitatea s torică a luptei revoluţionare pentu transformarea scietăţii capi aliste nro societate socialistă. In aşteptarea unui nou avînt al mişcării revoluţionare pe care întemeietorii marxismului îl legau de viitoarea criză economică, Marx considera elaborarea economiei politice proletare ca cea mai importantă sarcină polcă de pid. Pilejl nemijlit pentu o mai intensă activitate toretică în domenil eonomiel politice în anii 157-18 l-a costituit pen- VI Pretaţ! tru Marx prima criza econmică mondială din istoria capitalismu lui (vzi scrisorile lui Marx către Lassalle din 21 decmbrie 1851 şi 22 februarie 1858). Incă în toamna anului 1856, o dată cu apa riţia primelor simptome ale crizei, Marx trece a sistmatizarea şi generalizarea materialului economic, strîns de el în decurs de 15 ani. In august 1851, cînd criza ajunsese la apogeu, începe să lucreze nemijlocit la marea lucrare economică proiectată de l. In scrisoarea adresată lui Engels la 8 decembrie 1851, Marx scria: „Eu lucrez ca un nebun, nopţi de-a rîndul, la sintetizarea studiilor mele economice, pentru ca cel puţn ideile prncipale să-mi fie clare înainte de potp• (vezi vol. de faţă, p. 205). Drept mărurie a muncii teoretice extrem de încordate, desfăşurate de Marx în această pe rioa.ă, stă şi scrisoarea sa adresată lui Engels la 18 decmbrie 1851 : „Lucrez enorm de mult, de cele mai multe ori pină .a ora 4 dimineaţa. De fapt, m o mncă dublă: 1) Elaborarea prndpiilor de bază ale economiei. (Este absolut ncesar pentru public să pă trundă în miezul problemei„.) ; 2) Criza actuală„. • (vezi vol. de faţă, p. 212). n aceşti ani, 1851-1858, Marx schiţează primu� plan al lucrării sale economice, pe care o împarte în 6 cărţi (vezi scrisoarea lui Marx către Engels din 2 aprilie 1858) şi scrie un manuscris volu minos avînd ca temă capitalul. Textul acestor manuscrise a fost publicat în 1939 de Institutul de marxim-leninim de pe lingă C.C. al P.C.U.S. în limba originalului sub titlul redacţional „Grundrisse der Kritik der politisien Okon0mie (Rohentwurf) 1851-1858". Elaborarea, în anii 1851-1858, a manuscrisului economic, care, în esenţă, reprezintă schiţa viitorului „Capital", constituie o im portantă etapă .în formarea toriei economice a marxismului. In acest manuscris sint epuse în esenţă principiile teoriei plusva lorii, teoria banilor, problemele circulaţiei capitalului, precum şi o serie de alte probleme importante ale teoriei economice marxiste. Din august 188 Marx începe să pregătească pentru tipar ma nuscriul prIel i fascicule din prima carte a lucrării sale econo mice şi lucrează intens la ea pînă la sfîrşitul anului. Marx considera această fasciculă, editată la Berlin, în iunie 1859, sub titlul „Contri buţii la critica economiei politice•, doar o introducere la studiul său fudmental despre capital. Scrisorile adresate e Marx lui Engels la 29 ianuarie, 2 şi 5 martie 188 arată că în procesul activităţii sale ştiinţifice în do meniul economiei politice, Marx avea un permanent schimb de pă reri u Engels, se sfătuia cu el referitor la diferite probleme, îl ruga să-i trimită material supHmentar din practica prducţiei de fabrică ec. Sprijinul pe care Engels i l-a dat lui Marx în acest domeniu Prefaţă VII constituie o vie ilustrare a marii prietenii dintre genialii creatori ai oomunismului ştiinţific. Corespondenţa purtată de Marx şi Engels în această perioadă constituie o dovadă a studiilor lor aprofundate şi în alte domenii ale ştiinţei. Rezultatele acestor studii nu erau întotdeauna desti nate tiparului şi, adeseori, abia mult mai tîrziu au căpătat forma în care au fost publicute. Din scrisoarea lui Engels adresată lui Marx la 14 iulie 1858 se vede că tocmai în această perioadă n gels a început studierea sistmatică a ştiinţelor naturii - fizica, chimia, biologia -, a căror dezvoltare a cunoscut, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, o nouă şi importantă etapă datorită unor va loroase descoperiri. Engels îşi pune ca .sarcină să interpeteze şi să genelizeze de pe poziţiile materialismului dialectic noile cu ceri'i ale ştiinţelor naUrii. Studiile făcute de Enges în acestă perioadă pot fi considerate ca primii paşi în vederea îndeplinirii sarcinii pe care şi-o trasase şi pe care o va îndeplini definitiv abia mai tîrziu, în „Dialectica naturii•. 1n acelaşi timp, Mar: începe să se ocupe în mod sistematic de matematică. tudiile sale, pe care iniţial Marx le-a legat - a.şa cum reiese din scrisoarea către Engels din 11 ianuarie 1858 - de cercetările sale economice, au căpătat ulterior un caracter de sine stătător, iar în deceniul al 8-lea l-au dus pe Marx la interpretarea materialist-dialectică a calculului dierenţial şi integral. Corespondenţa din anii 185--1859 cuprinde nen1.ărate do vezi că Engels a studiat limbile slave, istoria şi literatura popoare lor slave. Engels acordă de asemenea mare atenţie studierii teo o riei şi istoriei artei militare. Un deosebit interes în acest sens îl prezintă scrisoarea lui Marx către Engels din 25 septembrie 1857, care cuprinde înalta apreciere dată de Marx articolului lui Engels ,Armata", soris pentru „The New American Cycopaedia•. In această scrisoare, după cum remarca Lenin în al său „Conspect asupra «Corespondenţei dintre K. Marx şi F. Engels» ", Marx sub liniază legătura dintre .armată şi .relaţiile de producţie şi dezvoltarea forţelor de roduoţie. Mx saria că epnerea istoriei amatei, făcută de Engels, confirmă întru totul justeţea metodei materialis mului istoric, aplicată pentru prima oară în acest domeniu. e pe aceleaşi poziţii materialiste, Engels a tratat, aşa cum reiese din multe scriori cuprinse în acest volum, şi o serie de alte probleme militare şi de istorie a artei militare, pe care le-a elucidat în seria de articole scrise în această perioadă pentru „The New American Cyclopaedia". Unele scisori publicate în volumul de faţă dovedesc că preocupările lui Enge1s în domeniul ştiinţei militare nu aveau numai un ca1acter pur teoretic, ci erau legate şi de prgăHrea con- VIII Prfaă ducătorilr proletariatului în vederea viitoarelor bătălii revoluţio nare (vezi, de pildă, scrisoarea adresată de Engels lui Marx la 15 noiembrie 1857). Scrisorile publicate în acest volum sînt o dovadă elocventă a pasiunii revoluţionare ,i a credinţei ferme în forţele proletaria tului, credinţă cu care Marx şi Engels aşteptau şi în aceşti ani n nou avînt revoluţionar. Scrisorile scrise în ajunul crizei din 1857-1858 şi în timpul perioadei ei culminante sînt pătrunse de convingerea fermă că în condiţiile accentuării contradicţiilor capi talismului şi ale faptului că într-o serie de ţări revoluţiile burgheze nu au fost desăvîrşite, criza economică mondială va avea ca ur mare zguduiri revoluţionare şi va aduce după sine o criză revo luţionară generală în Europa. 11De altfel, ca niciodată pînă acum, de data aceasta problema a căpătat dimnsini europene - ii scria Marx lui Engels la 26 sep tmbrie 1856 -, şi nu cred că vom mai putea rămîne mult timp aid, ca spectatori„. «Mobilizarea» noastră este aproape" (vezi val. de faţă, p. 67). mpărtşind întru totul Punctul de vedere al lui Marx, Engels îi scria la 17 noiembrie 1856 că 110 tabula rasa atît de fru moasă ca acum n-o să mai găsească revoluţil prea uşor" (vezi val. e faţă, p. 75). Tema crizei constituie una din temele de bază ale corespon denţei publicate în acest volum. Scrisorile din aceşti ani cuprind n mplu material faptic u privire la desfăşurarea crizei în diferitele ţări, precum şi o serie de concluzii teoretice dintre cele mai im potante, a care Marx a ajuns pe baza analizei acestui material. Corespondenţa reflectă munca uriaşă depusă de Marx pentru a strînge material în legătură cu criza. In afară de numeroasele articole scrise pntru ziarul 11New York Daily Tribune", Marx no tează u regularitate în caiete speciale fapte şi evenimente legate de criza din Anglia, Germania, Franţa şi din alte ţări (vezi scrisoa rea către Engels din 18 decmbrie 1857). Marx intenţiona ca, în a primăvara anului 1858, să publice împreună cu Engels un pmflet spre criză, u scopul, după cum îi soria el lui Engels, ,,să re amintim publicului geman că existm încă şi sîntem mereu aceiaşi" (vzi vol. de faţă, p. 212). Da' acest proiect al lui Marx nu a fost realizat. Dintr-o serie întreagă de scrisori reiese că Engels i-a dat lui Marx un sprijin substanţial la stringerea materialului referitor la criză, fumizindu-i informaţii detaliate u privire la starea de lu cruri din districtele industriale ale Angliei şi, în special, din dis trictul Manchester - entrul industriei bumbacului din Anglia. Avînd legături, datorită slujbei sale, cu lumea comercială, Engels Prefaţă IX îi fumizează lui Marx date amănnţite privitoare la desfăşurarea crizei în Germania, Frnţa şi în alte ţări (vezi scrisorile lui Engels către Marx n 15 noiembrie, 1, 9, 11, 11 şi 31 decembrie 1851, 9 aprilie 1858 şi altele, precum şi scrisoarea adresată de Marx li Engels la 18 decembrie 1851). Un mare interes pezintă acele scrisori din volum în care sînt expuse părerile lui Marx şi Engels despre evenimentele inter naţionale contemporane şi despre politica extenă şi internă a ţă rilor europene. Aceste scrisori arată clar că şi în aceşti i Marx şi Engels au analizat întotdeauna toate fenomenele din iaţa po litică a Europei de pe poziţiile revoluţionarilor proletari, apreciin du-le din punctul de vedere al intereselor revoluţiei europene. Lgat de aceasta, ei au acordat o deosebită atenţie Angliei, ţara capita listă cea mai dezvoltată pe atunci din punct de vedere economic, în care, după cum au subliniat mereu Marx şi Engels, premisele materiale pentru revoluţia proletară erau deja coapte. Datorită industriei ei foarte dezvoltate, în comparaţie u alte ţări europene, AngHa avea proletariatul cel mai nmeros, reprezentînd majorita tea covîrşirtoare a populaţiei şi avînd deja o considerabilă expe rienţă de luptă revoluţionară sub forma mişcării cartiste e masă. Analizînd în scrisorile lor influenţa crizei din 1851-1858 asu pra economiei engleze, întemeietorii marxismului au ajuns la con cluzia că în Anglia se puteau dezvola condiţiile nesare pariţiei unei situaţii revoluţionare. O mare însemnătate a acordat Marx fapului că criza economică mondială a lovit însăşi baza puterii economice a Angliei - industria -, ceea ce avea să ducă la ascu ţirea contradicţiilor dintre proletariatul englez şi burghezie şi la creşterea nemulţumirii maselor largi. Totodată, relevînd destrămarea continuă a partidelor de u venămînt - whigii şi toryi -, Marx socotea posibilă apariţia nei crize politice interne în Anglia. La 18 martie 1851 el îi scria lui Engels că venirea la putere a lui P1merston - liderul whigilor, duşman înverşunat al transformărilor progresiste în interiorul ţării şi inspiratorul politicii extene antipopulare a Angliei - ar pu tea duce la desfăşurarea, din iniţiativa radicalilor burghezi învinşi în alegeri, a unei agitaţii împotriva dominaţiei politice a oligar hiei aristocrate guvenante. „Anglia intră într-o criză gravă„. - îi scria Marx lui Engels la 31 martie 1851 -, şi, dacă acum va începe din nou mişcarea pe continent, John Bull nu se va mai pu tea situa pe poziţia nobil dezinteresată din 1848. Victoria lui Pam reprezintă încununarea evenimentelor începute în iunie 1848u (vezi vol. de faţă, p. 105). La o anumită ilăbire a poziţiilor el.selor gu vernante din Anglia şi la maturizarea crizei politice interne tre·