Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866–1947): FERDINAND I PDF
Preview Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866–1947): FERDINAND I
IOAN SCURTU ISTORIA ROMÂNILOR ÎN TIMPUL CELOR PATRU REGI (1866-1947) Ediția a Il-a, revăzută și adăugită Volumul II Ferdinand I loan Scurtu ISTORIA ROMÂNILOR ÎN TIMPUL CELOR PATRU REGI (1866-1947) Ediția a Il-a, revăzută ți adăugită Volumul II Ferdinand I 0) EDITURA ENCICLOPEDICĂ București, 2004 ISBN general: 973^5-0437-1 ISBN volumul II: 973-45-0439-8 CUPRINS „Ferdinand cel Loial“ 7 Capitolul I 21. .R e„gVele iș i srăezb oviual p denatru punăitmateaâ nnațito“na lă3 76 3. Regele și pacea de la Buftea-București 50 1. Unirea cea Mare 64 Capitolul II Ferdinand I— regele tuturor românilor 64 23. .C îonrocanoar șoi mnuatrațieilae pdoleit iclae dAin labniai 1 9I1u8l-i1a92 12 1771 Capi„tolMul IIIonarhia luptelor de partid“ 124 21.. R „eCgelree șai nCognast iptuuțiat rdeind 1ă92“3 112345 3. Eșecul unei iluzii, sfârșitul unei domnii 160 5 Capitolul I „FERDINAND CEL LOIAL“ 1. Regele și războiul pentru unitatea națională Potrivit Constituției, tronul, rămas liber prin moartea lui Carol I, revenea principelui Ferdinand. In ziua de 28 septembrie/11 octombrie 1914 acesta s-a prezentat în fața Parlamentului, pentru a depune jur㬠mântul, împreună cu soția sa Maria și cu principele Carol. In cuvântul său, noul rege a adus un elogiu lui Carol I și a promis să-i urmeze pilda „spre a-mi jertfi întreaga muncă a vieții pentru dezvoltarea puterii acestui stat“; el și-a exprimat credința că „românii vor ști și în viitor să dea tronului și țării unirea în cugetare și în acțiune, care este singura chezășie a unei sănătoase propășiri naționale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a binecuvântat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să scadă ceea ce cu atâta trudă s-a clădit, și va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român și rege să închin iubitei mele țări“1. Chiar dacă discursul a fost puțin alambicat, referindu-se mai mult la moștenirea ce-i revenea decât la viitor, esențialul fusese rostit: regele Ferdinand va fi un „bun român“. Participant la ședința Parlamentului, I.G. Duca nota: „Când a vorbit regele și a spus că va fi un bun român, a fost în sală un adevărat delir. Cuvântul era fericit, ridica piatra ce apăsa toate conștiințele, asta voia să știe țara și asta aștepta ea de la noul ei suveran“2. Discursul fusese redactat în ajun de Ion I.C. Brătianu, Barbu 1 Cuvântări de Ferdinand I regele României. 1882—1922, București, 1923, p. 6. 2 I.G. Duca, Memorii, vol. I. Ediție și schiță biografică de Stelian Neagoe, București, Editura Expres, 1992, p. 94. 7
The list of books you might like
