Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866–1947): CAROL al II-lea PDF
Preview Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866–1947): CAROL al II-lea
IOAN SCURTU ISTORIA ROMÂNILOR ÎN TIMPUL CELOR PATRU REGI (1866-1947) Ediția a Il-a, revăzută ți adăugită Volumul III CAROL AL II-LEA loan Scurtu ISTORIA ROMÂNILOR ÎN TIMPUL CELOR PATRU REGI (1866-1947) Ediția a Il-a, revăzută și adăugită Volumul III Carol al II-lea EDITURA ENCICLOPEDICĂ București, 2004 ISBN general: 973^5-0437-1 ISBN volumul III: 973-45-0440-1 Tiparul executat la S.C. IMP S. A. BRAȘOV - 500407 - str. Zizinului 110 tel.: 0268 332469 • fax: 0268 332499 CUPRINS Restaurația 7 Capitolul I 1. Regența în vâltoarea confruntărilor politice 7 2. Creșterea curentului carlist 50 3. Zile decisive: 6-8 iunie 1930 70 Capitolul II R1e.g ePle rCiarmol ael lIIe-le am și a„rnitmeuvl nroeu“ îșni v icațao ponlifticrău an Rtomăârnii ei8 899 2. Guvernul de „uniune națională“ 113 3. Alte metode, același obiectiv 132 Capitolul III Creșterea rolului camarilei regale în viața politică 142 231. .F. o„ rPSțelee ao cfsualtuce șeli ,s cdMhimeabcajreeias sgtauivtveern! e“2lo r11 174024 Exilul 319 CapiRtoluel IVgimul monarhiei autoritare 225 21. I.n stîitnuțiotnralieza reaa npoualuir reeginm.țe Co nșteixt url ientearnl șii itnatertnaețio na2l . 5. . 2225 3. Prăbușirea regelui Carol al II-lea 280 5 Capitolul I RESTAURAȚIA ? 1. Regența în vâltoarea confruntărilor politice Ca urmare a morții regelui Ferdinand, în după-amiaza zilei de 20 iulie 1927 a avut loc ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului în ca¬ drul căreia cei trei regenți — principele Nicolae, patriarhul Mirón Cristea și juristul Gh. Buzdugan — au depus următorul jurământ: „Jur credință Maiestății Sale regelui Mihai I. Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului“1. Pentru a oferi noului suveran — dar de fapt Regenței — posibilitatea de a și exercita prerogativa constituțională de a numi miniștri, Ion I.C. Brătianu și-a depus demisia, dar mandatul i-a fost reconfirmat imediat. Guvernul Ion I.C. Brătianu a luat măsuri de siguranță pentru a împiedica orice manifestație ostilă actului de la 4 ianuarie 1925 sau o eventuală încercare a principelui Carol* de a veni în țară; starea de asediu a fost extinsă la scara întregii țări, iar presa a fost supusă unei severe cenzuri. Mai mulți ofițeri și oameni politici — între care N. Iorga — au fost atenționați să nu facă propagandă în favoarea fostului principe2. De 1 „Dezbaterile Adunării Deputaților“ (în continuare: „D.A.D.“), nr. 5, ședința din 20 iulie 1927. * Fiind exclus din rândul membrilor familiei regale, principele Carol avea numele Carol Caraiman; în fapt, liderii politici continuau să-l considere principe, iar uneori îl numeau fostul sau ex-principe, titulatură pe care o vom folosi și noi în lucrarea de față. 2 N. Iorga, România contemporană de la 1904 la 1930. Supt trei regi. Ediție Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, București, Editura PRO, 1999, p. 358. 7
The list of books you might like
