Între Wittgenstein și Heidegger PDF
Preview Între Wittgenstein și Heidegger
" INTRE WITTGENSTEIN SI HEIDEGGER ' Editor: Valentin Mureşan k Editura Alternative k ©Copyright: Editura Alternative, 1998 71341, Bucureşti 1; Piaţa Presei Libere r.I, Casa Presei, Cop. B, Et. 4; Tel.: 222 94 68; 222 94 69; tel./fax: 222 94 70, fx: 223 49 71 ISBN: 973-921648-X CUPRINS Cuvânt înainte 5 ............................................................................... I. DESPRE NATURA FILOSOFIEI Valentin Mureşan, Ce este !osoia? .. . . 11 .......... ...................... ...... Mircea Flonta, Stiluri de ilosofare şi tradiţii ilosoice .39 ............. Adrian Miroiu, Filosoia: între modestie şi umilinţă 61 .................. Radu Mihail Soleau, Filosoia: între modestie şi umilinţă -încercare de comentariu . 91 ................................................. Răspunsuri: V. Mureşan lui M. Flonta . 101 ...................................................... .... V. Mureşan lui A. Miroiu . 115 .......................................................... V. Mureşan lui R.M. Solcan . 126 ...................................................... A. Miroiu lui R.M. Solcan . 130 ....... „. ... ............................................ II. DESPRE DIVERSITATEA FILOSOFIEI John Lucas, Perenitatea idealului ilosoie grecesc 137 ....„ ............. William Charlton, Nu ne îndreptăm spre o eră post-ilosoică .. .. 147 ........................... ..„ . .....•.......•.........•....... Patrick Suppes, Metaizica analitică . 157 ........................................ Fran�ois Laruelle, Supremaţia metaizicii � 161 .................... ........... Alan Monteiore, Între Wittgenstein şi Heidegger.. ..................1 79 Christopher Kirwan, Despre contemporaneitatea lui Platon . . „ 195 .................................................... ........ .......... John Laughland, Filosoia politică şi criza morală a Occidentului . „ 211 .............................. „ .... „ .... ..................... Jim MacAdam, Filosoia este un tip de activitate . . 219 ................... Wolfgang Balzer, E posibilă o ilosoie în ormule matematice 229 ... „. .........................................., ................•...... Roger Crisp, Pierre Caussat, Filosoia între utilizrea cazurilor imaginare şi a cazurilor reale 245 ..„ .„ .... „„. . „. .. „„„ Despre autorii acestui volum „ . 269 „„. . .....„ . .... „ .. „ •..„ .....„ .„ .... „ ... 3 Cuvânt înainte Această cte nceacă să abordeze tema naturii ilosoiei n con textul luid al diversităţii modalităţilor contemporane de a o practica. E o ncercare ce nu i-a atras, de regulă, pe ilosoii romni, ocupaţi aproape exclusiv cu acerea ilosoiei în interiorul tradiţiei sau şcolii la lunile căreia s-a întâmplat să se omeze. Aşa se explică priza pe care o are la intelectualii noştri sintagma ,,marii", „adevăratei" ilosoii; aceasta e, de iecare dată, chiar ilosoia ţării sau culturii cu care persoana în cauză are legăturile cele mai strnse. Cartea de aţă propune, n acest context partizan, un exerciţiu de decentrare. În vremurile în care România era dominată de paradigma oi cială maxistă, propunerea de a discuta „ce este ilosoia şi care e speciicul muncii ilosoului?" era ntâmpinată cu nedumere: „Cum, nu ştim ce este ilosoia?" i s-a răspuns. Astăzi, în condiţii de - mai mare libertate exterioară, relexul interior pare a i, din păcate, acelaşi. Fie că întrebarea e considerată neinteresantă, ie că se pre zumă incapacitatea de a oeri un răspuns relevant, reacţia quasi-gene rală rămne negativă. Ac�astă atitudine necritică r trebui, mai degrabă, să-i ngrijo reze pe ilosoi. Situaţia lor nu e identică cu aceea a cercetătorului în ştiinţe sau a pictorului, aşa cum cred ei uneori; aceştia din umă pot ace ştiinţă sau pictură ără a se întreba „ce este ştiinţa?" sau „ce este arta?", şi aceasta pentru bunul motiv că o asemenea ntrebare nu eal or (ea ilosoilor, ir marii inovatori n ştiinţă sau artă au ridi cat mereu întrebări de acest el, întrebări meta-ştiinţiice ori meta artistice, iind, prin aceasta, un pic ilosoi!). În plus, ştiinţele naturii au o omogenitate paradigmatică-o unitate intenaţională a temelor, metodelor şi limbajului -cre lipseşte ilosoiei. Aparent, pictura nu prezintă această omogeitate universală, căci ce legătură ar putea să 5 existe între Raael şi Braque? Totuşi, ne vine uşor să recunoaştem, despre amândoi, că ac „pictură", nu muzică, nici izică, nici poezie, nici otograie; căci amândoi construiesc o anumită imagine semni icativă utilizând un suport şi materiale quasi-identice, tehnici de reprezentare parţial diferite, eventual o „ilosoie" subiacentă die rită a reprezentării. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ilosoia. Căci ce asemănări pot exista între elul cum ace ilosoia Heidegger şi Camap? Temele dieră, materialul lingvistic dieră, intenţiile pro gramatice dieră şi ele , dacă nu chiar se opun; ei par să acă lucruri dierite sub acelaşi nume. Unii spun -şi iată dierenţa aţă de cazul pictorilor - că Heidegger nu face ilosoie, ci un el de artă literră relexivă; ceilalţi aimă că Rudolf Camap e om de ştiinţă, nu iloso. Această stranie disoluţie a filosoiei în alte genuri, exterioare ei -de unde continua „ceartă a ilosoilor" pe trupul de madonă al „ade vratei ilosoii" -mi se pare simptomul clar al crizei sale de iden titate, cel puţin în această epocă. Şi cine să îi scoată pe ilosoi din criză dacă nu ilosoii înşişi? Căci întrebrile dacă ilosofia mai are un domeniu speciic, dacă ilosoful mai e un profesionist şi nu un „generalist" care „electează", dacă există un singur mod „corect" sau mai multe maniere posibile de a ace ilosoia, complet dierite şi incomensurabile - toate acestea sunt întrebări ilosoice. Această carte la ele se referă. rima parte e dedicaă conturării speciicului relecţiei ilosoice iar eseurile semnate de proesori români propun câteva puncte de vedere dierite. V. Mureşan crede că se poate delimita, chiar prin metode empirice, un „nucleu paradigmatic" de opere ilosoice şi că, în acest nucleu, ilosoia se vădeşte a i o preocupare ce vizeză anali za critică a presupoziţiilor tacite ale altor experienţe umane, cum sunt cele ştiinţiice, rtistice sau religioase. M. Flonta neagă posibilitatea conturării unui nucleu paradigmatic, unui mod „corect" de a ace ilosoia; există mai multe asemenea „nuclee" arhetipice, incomensu rabile , toate la el de ndreptăţite. A. Miroiu se distnţează de punctul de vedere al ilosoiei ca analiză a presupoziţiilor tacite şi consideră ă, în cea mai nouă omă a ei, ilosoia a devenit o relecţie asupra faptelor lumii extene, asemănătoare cu ştiinţa. Ir R. M. Solcan atrage atenţia asupra dmensiunii conversaţionale a ilosoiei. Punc- 6 Lele de vedere dierite e iresc să atragă replicile, prezentate într-un paragraf separat. Sunt dator să ac unele precizări în legătură cu istoria acestei secţiuni. Ordinea în care sunt prezentate eseurile nu re nici o sem niicaţie valoică. E pur şi simplu ordinea intrrii lor în arenă. Am lansat acum câţiva ani colegilor mei un articol-provocare, „Ce este filosoia?", cu intenţia mărturisită de a genera o dezbatere, pentru că şliu prea bine că lucrez ntr-un rup academic cu opţiuni ilosoice dierite şi, de ce nu, cu parţiale ... suspiciuni proesionale reciproce, generate de această diversitate. Unii mi-au răspuns, cei mai mulţi nu. Răspunsurile se ală publicate aici. A doua intenţie secretă, o dorinţă pe cre o nutresc de multe decenii, a ost să ac o carte-dezbatere, prea puţin obişnuită la noi, la care protagoniştii să-şi atace reciproc poziţiile şi să poată răspunde la aceste atacuri. Căci sunt convins că dezbaterea critică este singura modalitate in care putem proresa, ir paginile care urmează sunt o pledoarie pentru aceasta. Partea a doua e dedicată diversităţii modalităţilor de a înţelege practica ilosoică în lumea de azi şi e compusă din mai multe inter viuri cu ilosoi străini. M-au interesat aici nu atât detaliile privitoare la doctrina vreunui autor, ci elul în care interlocutorii mei înţeleg sensul a ceea ce ac ei ca filosoi proesionişti. Multe din întrebări se repetă tocmai pentru a sonda reacţiile diferitelor persoane, aprţinând unor şcoi şi tradiţii diferite, la aceeaşi problemă. Se poate observa uşor că mare parte din întrebăi se reeră la chir temele lansate n articolele din prma parte, aşa ncât ansamblul lucrării poate fi privit ca un unic dialog . În ine, m-a interesat în mod deosebit dierenţa dintre ceea ce e numit uneori maniera „analitică" şi, respec tiv, cea „continentală" de a ace ilosoie -o temă mai puţin vehicu lată în mediile intelectuale româneşti, obişnuite de tradiţia interbelică şi de casele de editură putenice să se adape de la sursele germane �i ranceze ca de la „adevăratele" depozitare ale culturii europene. Lucrarea noastră vrea să ie o pledoarie împotriva acestei ixaţii şi penru un autentic plualism ilosoie. a ridică pentru ilosoii români întrebarea tulburătoare: care e menirea noastră într-o ţară ără o tradiţie ilosoică puternică şi totodată ne-dominată încă de una sau alta dintre cele două mari paradigme mondiale, cea anglo-americană 7 şi cea continentală ? Cartea nu răspunde, însă, acestei întrebări. Nici nu este menirea ei să o acă. Mulţumesc oştilor mei studenţi Brânduşa Palade, Pompiliu Diplan şi Emanuel Socaciu pentru traducerea, după bandă audio, a trei interviuri: cele cu F. Laruelle, R. Crisp şi P. Caussat, respectiv cu W. Balzer. Mulţumesc soţiei mele, Gina, şi iului meu, Tudor, entru răbda rea cu care au suportat redactarea acestei cţi şi a altora ... V.M. 8
The list of books you might like
