Infanteria Română, 180 de ani

290 Pages·2011·3.99 MB·Romanian

Infanteria Română
– 180 de ani –
Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei
Bucureşti – 2010
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
General-maior dr. Nicolae N. ROMAN
General de brigadă Mihai CIUNGU
COLECTIVUL DE AUTORI:
Col.dr. Adrian STROEA
Col. Nicolae DRAGOMIR
Lt.col. Nicolae IVAN
Mr. Valentin CONDRUZ
COLABORATORI:
Col. dr. Mihai NEAG
Col. Petru PAH
Lt.col. Dan BREŞUG
Lt.col. Marian Marcel MARIAN
Lt.col. Adrian PERDUN
Cpt. Aurelian RAŢIU
Cpt. Gabriel NICUŞAN
Cpt. Gheorghe BOBIŢOIU
Cpt. Adrian DUMITRU
Lt. Taul TURIC
Slt. Nadia DINULETE
Prof. Bogdan TĂNASE
P.c.c. Elisabeta PREDA
Muzeul Militar Naţional
Cercul Militar Naţional
Redactor: Florentina POPESCU
Tehnoredactare:
MM. Cătălin PĂDURARU
Plt. Aurelian RATIŞ
P.c.c. Adriana SANDU
Corector: Elena COŢOFANĂ
ISBN – 978-606-524-071-1
Editură recunoscută de către C.N.C.S.I.S.
2
Lucrarea este dedicată memoriei tuturor eroilor infanterişti
şi militarilor din celelalte specialităţi ale armei INFANTERIE
care s-au jertfi t pentru ţară şi celor care şi-au dedicat întreaga
activitate modernizării Infanteriei Române
3

CUPRINS
Pag.
PREFAŢĂ ................................................................................................7
CUVÂNT ÎNAINTE ...............................................................................11
Capitolul I – INFANTERIA ROMÂNĂ MODERNĂ ............................17
I.1. Infanteria - atestarea ca armă .................................................17
I.2. Infanteria română între 1830-1914. ........................................18
I.3. Infanteria română în Primul Război Mondial ........................24
I.4. Infanteria română în al Doilea Război Mondial .....................25
I.5. Infanteria română în perioada 1945-1989 ..............................27
I.6. Infanteria română în perioada 1989 - 2010 ............................29
I.7. Organizarea şi dotarea actuală a structurilor de infanterie .....36
Capitolul II – SPECIALITĂŢILE ARMEI INFANTERIE.....................39
II.1. Vânătorii de Munte ...............................................................39
II. 2. Paraşutiştii militari ...............................................................44
II.3. Informaţii şi Cercetare ..........................................................47
II.4. Poliţia Militară ......................................................................52
II.5. Regimentul ............................................................................57
Capitolul III – PARTICIPAREA STRUCTURILOR DE INFANTERIE
LA MISIUNI MULTINAŢIONALE ÎN AFARA
TERITORIULUI NAŢIONAL .......................................63
III.1. Generalităţi privind participarea forţelor româneşti la misiuni
multinaţionale în afara teritoriului naţional .........................64
III.2. Scurtă descriere a principalelor zone din teatrele de operaţii în
care au acţionat structurile de infanterie ..............................66
III.3. Participarea infanteriei la operaţiile multinaţionale în teatrele
de operaţii ............................................................................78
III. 4. Cronologia participării infanteriei la misiuni internaţionale ........81
III.4.1. Participarea la misiunile din Angola .............................81
III.4.2. Participarea la misiunile din IRAK .............................95
III.4.3. Participarea la misiunile din teatrul de operaţii
AFGANISTAN ...........................................................115
5
Capitolul IV – ÎNVĂŢĂMÂNTUL MILITAR ÎN ARMA INFANTERIE ..133
IV.1. Pregătirea ofi ţerilor de infanterie ......................................133
IV.2. Pregătirea subofi ţerilor de infanterie .................................140
IV.3. Scurtă incursiune în istoria şi evoluţia structurilor militare
de învăţământ din Forţele Terestre Române în cadrul cărora
se formează şi se pregătesc infanteriştii .............................146
IV.3.1. Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte ..147
IV.3.2. Baza de Instruire pentru Vânători de Munte ...............185
IV.3.3. Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale „General-maior
Grigore Baştan“ ...........................................................192
Capitolul V – INSTRUCŢIA ŞI EXERCIŢIILE ..................................193
V.1. Instrucţia ..............................................................................193
V.2. Exerciţiile ............................................................................225
Capitolul VI – TENDINŢE PRIVIND MODERNIZAREA ARMEI
INFANTERIE ...............................................................228
VI.1. Maşina de luptă a infanteriei MLI-84M „Jderul“ ..............229
VI.2. Sistemul de rachete antitanc portabil .................................235
VI.3. Sistemul de luptă individual avansat (SLIA) ....................235
VI.4. Aparatură optică şi optoelectronică ...................................236
VI.5. Echipament de protecţie balistică individual .....................236
ANEXE .................................................................................................239
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................287
6
Şeful Statului Major al Forţelor Terestre
General-maior dr. Dan GHICA-RADU
PREFAŢĂ
Lucrarea de faţă nu are pretenţia şi nici nu se doreşte a fi o „Istorie a
Infanteriei române”, ci un pios omagiu adus memoriei nesfârşitelor jertfe de
sânge aduse de infanteriştii români, din trecut şi din prezent, pentru apărarea
valorilor naţionale fundamentale ale ţării, pentru creşterea prestigiului
Armatei Române în rândul armatelor moderne, prin participarea la misiuni
în afara teritoriului statului român. Totodată lucrarea exprimă recunoştinţa
adusă infanteriştilor care şi-au adus contribuţia la modernizarea armei de-a
lungul timpului.
Cartea se adresează unui cerc larg de cititori, militarilor de toate
gradele, de toate armele şi specialităţile militare, dar în mod deosebit
infanteriştilor.
Afi rmaţia lui Nicolae Bălcescu - precursorul gândirii militare
româneşti, că "Pedestrimea, această armă a bătăliei era dispreţuită în Europa
când românii simţiră importanţa ei şi îşi organizează pedestrimea lor",
stă drept argument că, infanteria împreună cu celelalte genuri de arme şi
specialităţi militare, este legată, indisolubil, de istoria poporului român.
Impresionaţi de rolul precumpănitor al infanteriei pe câmpul de luptă
unii teoreticieni militari au numit-o nu fără temei “REGINA BĂTĂLIEI”.
Infanteria a străbătut istoria odată cu poporul român, contribuind
decisiv la apărarea spaţiul etnic, de care strămoşii nostrii s-au simţit
7
indestructibil legaţi, considerându-l un loc sacru, dat lor de Dumnezeu
pentru vieţuire.
De-a lungul existenţei Armatei Române, infanteria ocupă locul
principal, fi ind arma cea mai veche, cea mai numeroasă ca efective, cu cea
mai mare contribuţie şi cu cele mai grele jertfe de sânge în lupta pentru
apărarea gliei strămoşeşti, pentru libertatea, independenţa şi unitatea
naţională a poporului român.
Un moment de referinţă în devenirea istorică a armei l-a reprezentat
Tratatul de la Adrianopol, încheiat la 2 septembrie 1829 în urma războiului
ruso-turc, ţările române au primit dreptul de a avea şi organiza un număr de
gărzi înarmate permanent, ceea ce însemna de fapt armata permanentă.
Astfel, la 30 aprilie 1830 s-au pus bazele constituirii Infanteriei
Române Moderne, ca armă de sine stătătoare prin hotărârea „formăruirii
în Valahia a şase batalioane pedestrime şi şase escadroane călărime a străjii
pământeneşti”1, din care s-au înfi inţat 3 Regimente Mixte la Bucureşti,
Ploieşti şi Craiova. În acelaşi timp, în Moldova, la Iaşi, s-au constituit un
batalion de pedestrime şi un escadron de călărime care au format, mai târziu,
Regimentul Mixt.
Infanteria s-a bucurat permanent de un imens şi binemeritat prestigiu,
câştigat printr-o istorie glorioasă prin participarea la toate marile bătălii
din istoria poporului român. Patriotismul infanteriştilor a fost confi rmat pe
deplin de jertfele de sânge care au asigurat apărarea leagănului strămoşesc.
Arma Infanterie, armă cu tradiţii la români, este cea din care s-au
constituit specialităţile militare vânători de munte, paraşutişti, cercetare şi
mai nou poliţia militară, este o contribuţie decisivă la dezvoltarea ideii şi
conceptului de „Armată Terestră”, ca parte integrantă şi majoritară a Armatei
României.
Având în vedere noile realităţi ale câmpului de luptă modern, infanteria
română parcurge un complex proces de transformare. Acest proces vizează
toate palierele: resurse umane, concepţie de instrucţie, dotare şi înzestrare
1 Prin Tratatul de la Adrianopol, încheiat între Rusia şi Turcia, la 2 septembrie 1829, s-au
acordat unele drepturi popoarelor balcanice în detrimentul Turciei. Într-un articol special
al Tratatului se stipula dreptul Principatelor Române de a-şi înfi inţa propriile armate.
Administraţia Principatelor Române a fost încredinţată generalului Pavel Kisellef, în timpul
căruia au fost elaborate Regulamentele Organice, puse în aplicare în 1831, în Muntenia
şi în 1832 în Moldova (Ştefan Pascu, Liviu Maior, op cit.; mr. I Popovici, Organizarea
Armatei Române, Roman, 1910; George Lahovari, Hîrtii vechi, Bucureşti, 1903).
8
cu sisteme de luptă în concordanţă cu nevoile actuale ale luptătorului şi cu
cerinţele de capabilităţi ale structurilor militare de infanterie.
Gradul de implicare a infanteriştilor în ansamblul actualelor acţiuni ale
Forţelor Terestre Române, pentru participarea la îndeplinirea angajamentelor
asumate de România, este decisiv, prin locul, rolul şi misiunile încredinţate
în raport cu principalii factori de risc la adresa Alianţei Nord-Atlantice şi,
implicit, la adresa securităţii României.
Astăzi, infanteria reprezintă componenta principală a Forţelor Terestre
şi are misiunea de a executa operaţii decisive, independent sau în cooperare
cu celelalte arme, în orice zonă şi pe orice direcţie.
În prezent această armă este organizată şi pregătită astfel încât să
constituie o forţă credibilă şi descurajantă, capabilă să îndeplinească cu
succes misiunile încredinţate. Chiar dacă astăzi coordonatele războiului
modern ultra digitizat s-au schimbat, infanteria rămâne armă de bază în ceea
ce priveşte controlul şi cucerirea spaţiului de luptă integrat, contribuind
decisiv la obţinerea victoriei.
Prestigiul infanteriştilor români care au luptat şi luptă departe de casă,
în Teatrele de Operaţii din Africa, Balcani, Irak şi Afganistan, cu demnitate,
dăruire şi profesionalism, împreună cu luptători din armate cu tradiţii în
operaţiile de stabilitate şi de sprijin a crescut şi mai mult, acest fapt fi ind
recunoscut la nivelul NATO şi coaliţiilor.
Sacrifi ciile şi memoria infanteriştilor „eroi” din cele mai vechi timpuri
şi până în prezent, care şi-au dat viaţa pentru apărarea fi inţei neamului
românesc şi pentru afi rmarea intereselor sale naţionale ne impun respect,
recunoştinţă veşnică şi în acelaşi timp datoria de a-i evoca permanent, cu
orice prilej, în momentele solemne desfăşurate cu ocazia aniversărilor zilei
armei sau a altor evenimente importante.
ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
General-maior dr. Dan GHICA-RADU
9