Imanuel Geiss

606 Pages·2017·1.88 MB·Romanian

Imanuel Geiss
ISTORIA LUMII
Din preistorie până în anul 2000
CUPRINS:
Preistoria: de Ia apariţia omului până la începutul civilizaţiei De la
aproximativ 2 milioane până la 3100 î. Hr.27
1. Epoca veche a pietrei (paleoliticul): începuturile omenirii ca
vânători şi culegători, până în jurul anului 8000 î. Hr.28
2. Homo sapiens (sapiens) şi transformările sale,
între35000şi2000î. Hr.31
3. Epoca nouă a pietrei (neoliticul): producţia agricolă timpurie şi
trecerea către primele culturi superioare, de la 8000 până la 3100 î.
Hr.35
Dominaţia Vechiului Orient.
De la 3100 î. Hr. Până la 1500 d. Hr.41
4. Culturi superioare timpurii: agricultura intensivă şi prima
statalitate, dela3100pânălal650î. Hr.45
5. Marile imperii (regate) ca centre de civilizaţie şi de putere.47
6. Popoarele nomade.52
7. Continentele izolate: Australia, Vechea Americă,
8. Vechiul Orient până la invazia popoarelor mării I: vechea
Mesopotamie, de la 3100 până la 1200 î. Hr.58
9. Vechiul Orient Apropiat până la invazia popoarelor mării II:
Vechiul Egipt, de la 3100 până la 1200 î. Hr.61
10. Noi centre ale culturii superioare I: India, de la 2600 până la
540 î. Hr.64
11. Noi centre ale culturii superioare II:
China, de la 1523 până la 500 î. Hr.68
12. Culturile periferice eurasiatice.70
13. Noi centre ale culturii superioare III:
Asia Mică, Egeea, de la 2600 până la 1200 î. Hr.73
Cuprins
14. Invazia popoarelor mării şi urmările sale I: arameenii,
fenicienii, iudeii, de la 1200 până la 586 î. Hr.76
15. Invazia popoarelor mării şi urmările sale II: invazia doriana şi
colonizarea greacă, începând de la 1200 până la 535 î. Hr.79
16. Invazia popoarelor mării şi urmările sale III: migraţiile italice,
etruscii, începuturile Romei, de la 1200 până la 510 î. Hr.82
17. Refacerea marilor puteri vechi-orientale: Babilon, Assur, Egipt,
de la 1125 până la 525 î. Hr.84
18. Grecia arhaică: polis şi demos la Atena şi Sparta, de la 776
până la 508 î. Hr.88
19. Mezii şi perşii, de la 625 până la 330 î. Hr.: concentrarea
vechiului Orient Apropiat către est, de la 550 până la 330 î. Hr.92
IL Antichitatea eurasiatică.
De la 500 î. Hr. Până la 500 d. Hr.96
20. „Timpul axial” către 500 î. Hr.99
21. Marile imperii clasice şi comerţul intercontinental.101
22. Grecia clasică, între 500 şi 336 Î. Hr.: începuturile Europei.
105
23. Conflictele clasice ale Greciei, interne şi externe: războaiele
persane şi războiul peloponesiac, de la 490 până la 404 î. Hr.109
24. De la hegemonia Spartei la hegemonia Macedoniei, de la 404
până la 337 î. Hr.112
25. Prăbuşirea Greciei clasice – campania lui Alexandru şi imperiul
lui Alexandru: unificarea dinspre Vest a vechiului Orient Apropiat de la
334 până la 323 î. Hr.115
26. Elenismul şi statele elenistice, de la 323 până la 30 î. Hr.118
27. Republica romană timpurie: luptele dintre clase şi cucerirea
Italiei, de la 510 până la 272 î. Hr.122
28. Ascensiunea Romei la statutul de imperiu: războaiele punice şi
expansiunea înjurai Mediteranei, de la 264 până la 30 î. Hr. 125
29. Războaiele civile şi reorganizarea imperiului, de la 133 până la
30 î. Hr. 128
30. Epoca imperială: apogeul şi epoca de strălucire a Imperiului
roman, de la 27 î. Hr. Până la 192 d. Hr.131
31. Iudeii în Antichitate: de la Cyrus până la Bar Kochba şi
urmaşii săi, de la 538 î. Hr. Până la 425 d. Hr.134
32. Ascensiunea creştinismului ca religie de stat în Roma târzie, de
la 30 până la 391. 137
Cuprins
33. Criza existenţială şi noua stabilitate în statul corporativ al
Antichităţii târzii, de la 192 până la 375.141
34. Divizarea definitivă a imperiului şi decăderea Imperiului roman
de apus, de la 395 până la 476.144
35. Alte centre ale culturii superioare antice.
I: India, de la 540 î. Hr. Până la 480 d. Hr.147
36. Alte centre ale culturii superioare antice II: China între haos şi
prima fază imperială, de la 481 î. Hr. Până la 316 d. Hr.151
37. Africa în Antichitatea eurasiatică.155
Ol Evul Mediu eurasiatic, de la 500 până la 1500.159
38. Valurile expansioniste turco-mongole, de la 250 î. Hr. Până la
1644. 161
39. Persia: dualism, teritoriu de tranzit comercial, de la 224/227
până la 1514.165
40. China: Imperiul de mijloc – de la criza care-i punea sub semnul
îndoielii existenţa, la hegemonia în Asia de est, de la 316 până la
1644.169
41. Bizanţul: punte între Orient şi Occident, de la 330 până la
1453. 174
42. India: hinduismul, Islamul, comerţul, de la 527 până la
1526.177
43. Asia de sud-est: intermedierea comerţului între India şi China,
de la 600 până la 1511.'. 182
44. Coreea, Japonia: în umbra Chinei, de la 327/552 până la
1603. 185
45. Islamul I: arabii şi Călifarul, de la 622 până la 1258.189
46. Islamul II: turcii în centrele de cultură asiatice, de la 998 până
la 1243.193
47. Invazia mongolă şi imperiul mongol: de la Ginghis Han
laTimurLenk, dela 1206 pânăla 1405.196
48. Islamul III: creşterea şi expansiunea Imperiului otoman, de la
1290/1300 până la 1571. 199
49. Africa neagră în Evul Mediu eurasiatic, de la 550 până la
1591.203
50. Vechea Americă, până la 1492.206
IV Evul Mediu european, de la 476 până la 1492/1498.211
51. Graniţele de structură ale Europei.216
52. Evul Mediu european ca fapt istoric: „migraţia popoarelor” şi
căderea Imperiului roman
(de apus), de la 375 până la 680.220
53. Primele semne ale reconsolidării: papalitatea şi regatul
francilor, de la 440 până la 800.223
Cuprins
54. Europa latină în faţa unei noi agresiuni: sarazinii, normanzii,
ungurii; destrămarea Imperiului carolingian, de la 787 până la 955.227
55. Noua consolidare în Apus (955/962) şi în Răsărit (China, 960):
Marea Trecere de la anul 1000.230
56. Italia în Evul Mediu, de la 401/476 până la 1494:
57. Ruta Marea Nordului-Marea Baltică în Evul Mediu, de la 787
până la 1494.238
58. Imperiul german, respectiv Imperium Romanum de naţiune
germană ca nou centru al puterii, de la 962 până la 1198: începuturile
sistemului european.242
59. Împăratul şi papa: reforma Bisericii şi cearta pentru
învestitură, de la 1059/1075 până la 1122.245
60. Reconquista. Fundamentele medievale ale Portugaliei şi
Spaniei, de la 1064 până la 1492.248
61. Cucerirea normandă: fundamentele medievale ale Angliei, dela
1066 până la 1265.251
62. Cruciadele şi statele cruciate, de la 1096pânăla 1291.254
63. Schimbarea centrelor de putere: decăderea imperiului,
ascensiunea Franţei ca o primă mare putere a Europei, dela 1180 până
Ia'l214.258
64. Scandinavia, dela787pânăla 1397.261
65. Polonia, de la 960 până la 1466.265
66. Rusia, de la 860pânăla 1492.267
67. Balcanii, de la 395 până la 1492.270
68. Criza Europei medievale I: oraşe şi stări sociale, de la 1015
până la 1449.274
69. Criza Europei medievale II: Războiul de 100 de ani, dela
1339pânăla 1453.277
70. Criza Europei medievale III: eretici şi concilii, de la 1143 până
la 1459.280
71. Evreii în Evul Mediu, de la 535 până la 1492.284
72. Pregătirea expansiunii peste ocean, de la 1415 până la
1492/1498.288
Dominaţia Noului Occident. Începând din 1492/1498.293
73. Situaţia lumii de peste ocean: vid de putere, vechi centre de
cultură şi putere, de la 1500 până la 1850.294
74. Africa în Epoca modernă, de la 1500 până la 1945.298
Cuprins
75. Europa ca nou centru de cultură şi civilizaţie, de la 1500 până
la 1945.304
L De la expansiunea Europei dincolo de ocean până în pragul
Revoluţiei franceze, de la 1492/1498 până la 1789.308
76. Imperiile coloniale timpurii – Portugalia, Spania; Franţa,
Anglia, Olanda, de la 1492 până la 1815.310
77. „Acumularea primitivă de capital” – capitalismul timpuriu şi
mercantilismul.313
78. Europa în jurul anului 1500 – relaţii internaţionale, dela 1453
până la 1526.'.317
79. Reformai: Lutherşi Germania, dela 1517pânăla 1555.320
80. Reforma II: Calvin şi Europa, de la 1527/1536 până la
1566.323
81. Europa sub hegemonia spaniolă, de la 1519 până la 1659.326
82. Contrareforma, de la 1563 până la 1685.330
83. Războaiele religioase europene, de la 1529 până la 1598.333
84. Europa între Stări şi absolutism, de la 1564 până la 1689.336
85. Independenţa şi ascensiunea Olandei la statutul de putere
maritimă şi comercială, de la 1572 până la 1648.339
86. Revoluţiile moderne, de la 1572 până la 1949.342
87. Revoluţia engleză 1640-1660,1688/1689:
88. Războiul de 30 de ani şi Pacea din Westfalia, ' dela 1618pânăla
1648.350
89. Prima fază hegemonică a Franţei sub Ludovic al XlV-lea:
absolutism şi expansiune, de la 1667 până la 1714.353
90. Pentarhia europeană: ascensiunea unor noi Mari Puteri:
Austria-Prusia, dela 1683 până la 1763.356
91. Ascensiunea unor noi Mari Puteri: Anglia şi Rusia, dela 1689
până la 1713/1721.359
92. Hegemonie şi echilibru de forţe: marile războaie pentru
hegemonie, de la 1700/1701 până la 1763.362
93. Revoluţia industrială I: progres şi modernizare – Prometeu
descătuşat, de la 1760 până la 1847.365
94. Împărţirile Poloniei, de la 1772 până la 1795.368
95. Problema orientală: Europa în labirintul unei crize prelungite,
dela 1774 până la 1923.372
96. Noua Europă I: America Latină, de la 1492 până la 1789.376
97. Noua Europă II: începuturile SUA, de la 1607 până la
1787.380
98. Vechiul Regim şi Revoluţia franceză, de la 1715 până la
1789.383
99. Între ghetouri şi Mesia: evreii în Epoca modernă timpurie, de la
1492 până la 1789.386
II. De Ia Revoluţia franceză până în ajunul primului război
mondial, de la 1789 până la 1914.391
100. Revoluţia franceză I: începuturile şi Prima Republică, dela
1789 până la 1799.393
101. Revoluţia franceză II: Consulatul şi Primul Imperiu, dela 1799
până la 1814/1815.396
102. Revoluţia franceză III: efecte în plan european, dela 1790
până la 1825.399
103. Revoluţia franceză IV: efecte dincolo de ocean (Haiti, Egipt,
America Latină), de la 1791 până la 1824.402
104. America Latină, de la 1789 până la 2000.405
105. Congresul de la Viena, 1814/1815: noua ordine
europeanăîntre restauraţie şi reacţiune.409
106. Problemele naţionale şi naţionalismele, dela 1795 până la
1871.412
107. Europa între Sfânta Alianţă şi revoluţiile succesive, dela
1815pânăla 1847.'.'.416
108. Revoluţia industrială II: mişcarea muncitorească şi
socialismul; crizele economice, de la 1825/1847 până la 1914.419
109. Revoluţia industrială III: aboliţionismul – interzicerea
comerţului cu sclavi şi a sclaviei, de la 1807/1834 până la 1888.423
110. Anglia, putere mondială dezvoltată: industrie, reforme,
imperiu, de la 1825/1832 până la 1914.426
111. Rusia, putere mondială subdezvoltată: expansiune între
autocraţie şi revoluţie, de la 1825/1861 până la 1905.430
112. Revoluţia europeană 1848/1849: revoluţii sociale şi
naţionale.433
113. Al Doilea Imperiu şi mişcările de eliberare naţionale: războiul
Crimeii, Risorgimento, revolta poloneză din ianuarie, dela 1852 până la
1870.437
114. Criza vechilor centre de putere şi cultură – China, India, dela
1850/1857 până la 1911.441
115. Ascensiunea unor noi Mari Puteri – Japonia şi SUA, dela
1853/1854 până la 1914.444
116. Imperiul otoman şi Austro-Ungaria în agonie: moment crucial
pentru problema slavilor sudici, dela 1856/1867 până la 1914.448
117. Fondarea Imperiului german: Al Doilea Imperiu german, de la
1871 până la 1914.451
118. Între emancipare, Auschwitz şi Israel: evreii în Epoca
modernă, începând de la 1789.455
119. Sistemul mondial european, de la 1871 până la 1914.461
120. Revoluţia industrială IV: dominaţia colectivă a Europei asupra
lumii – imperialismul şi colonialismul, dela 1882/1884 până la 1914.464
121. Drumul către primul război mondial: crize şi alianţe, dela
1875 până la 1914.468
OL Epoca istoriei globale. Începând din 1914.472
122. Explozia centrului de putere german I: primul război mondial,
1914-1918: catastrofa originară a secolului XX.474
123. Revoluţia rusă şi URSS.de la 1917pânăla 1922; revoluţiile
ulterioare, 1918/1919.476
124. Conflictele ce au urmat primului război mondial şi ordinea de
la Versailles, dela 1919 până la 1923.480
125. Pace la cerere: hegemonia zguduită a Europei între cele două
războaie, de la 1918 până la 1939.483
126. Reacţia centrului de putere german faţă de primul război
mondial: Republica de la Weimar şi cel de-Al Treilea Reich, dela
1919/1933 până la 1945.486
127. Drumul către cel de-al doilea război mondial: criza economică
mondială şi cel de-Al Treilea Reich, de la 1929 până la 1939. 489
128. Explozia centrului de putere german II: al doilea război
mondial, 1939-1945.493
129. Comunismul şi naţional-socialismul: cele două mari sisteme
totalitare ale secolului XX.496
130. Lumea împărţită: Războiul rece (Est-Vest) şi decolonizarea
(Nord-Sud), 1945-1990.500
131. Africa în Epoca modernă III, 1914-1945.503
132. Revoluţia industrială V: conflictele epocii postcoloniale, după
1946.505
133. Prăbuşirea Uniunii Sovietice, 1945-1991.509
IV Epoca istoriei globale recente. Începând din 1991.513
134. Naţionalisme neoimperiale şi epurări etnice.513
135. Forme moderne de rasism.519
136. Globalizarea şi noua ordine mondială.524
Suverani şi oameni de stat ai celor mai importante
Cuvânt înainte.
Wer nicht von dreitausend Jahren Weiss sich Rechenschaft zu
geben, Bleib im Dunkel unerfahren, Mag von Tag zu Tag zu leben. (J. W.
Von Goethe)
La realizarea acestui volum am primit un însemnat ajutor
prietenesc. Cea mai importantă contribuţie a venit din partea cititorilor
interesaţi – elevi, studenţi, doctoranzi, profesori, care au citit critic
manuscrisul sau o primă imprimare provizorie a acestuia, şi care au
făcut extrem de pertinente propuneri de ameliorare stilistică sau
informaţională. Aduc vii mulţumiri în special pentru Christine Wendt-
Hansen, Johanna Ladda, Gabriele Intemann, Lutz Gerding, Dietmar
Roth, Andreas Hedwig, Konrad Elmenhăuser, Syvelin Wissmann, Viorel
Roman, Inge Lemke, Martin Koroll, toţi din Bremen. Alţii m-au ajutat cu
încurajări prieteneşti; şi acestora le mulţumesc.
Gabriele Intemann şi Lutz Gerding au ajutat la redactarea
anexelor; aceştia doi şi alături de ei Viorel Roman şi Johanna Ladda au
citit corectura, preluată după ei de Christine Wendt-Hansen şi de fiul
meu Dieter.
Mulţumirile aduse acestora îi absolvă totuşi de responsabilitatea
pentru greşelile rămase; acestea cad în exclusivitate în sarcina autorului.
Doamna Renate Brock, din Bremen, a căutat cu răbdare şi dintr-o
perspectivă şi mai avizată posibilităţi de îmbunătăţire a diferitelor
redactări, ridicând, în calitate de lector critic, nivelul lizibilităţii textului.
Îi mulţumesc şi ei în mod special, în primul rând pentru faptul că în
timpul unui sejur prelungit al autorului în SUA a introdus în manuscris
numeroase completări şi dezvoltări trimise de peste Atlantic.
Volumul a câşigat în claritate şi în urma unui sejur mai lung al
autorului în SUA, ca profesor Fulbright, în 1985/1986. Acestei perioade i
se datorează în primul rând o globalizare de mai mare anvergură a
perspectivelor asupra istoriei universale, realizată sub influenţa unui
reprezentant de marcă al istoriografiei universale din SUA, William H.
McNeill, căruia îi mulţumesc cu acest prilej. Rezultatul acestei noi
perspective îl reprezintă extinderea ideii de continent, marcată prin
apariţia sintagmelor „Clasicismul eurasiatic” şi „Evul Mediu eurasiatic”.
Dincolo de aceste mulţumiri generale aduse lui William H. McNeill, este
necesar să precizez că, deşi în carte am renunţat în mod voit la note, m-
am considerat obligat să ofer în locurile esenţiale câteva informaţii
asupra sursei (McNeill) – prin folosirea unor paranteze rotunde, fără titlu
sau pagină. Din păcate, nu există încă în limba.
Cuvânt înainte germană o traducere a celor două lucrări de istorie
universală ale lui McNeill (lucrări de dimensiuni diferite) – „The Rise of
the West” (1963) şi „A World History” (1967).
Mulţumiri speciale datorez unor colegi care au verificat critic o
parte a manuscrisului, făcând remarci deosebit de pertinente – Prof. Dr.
Horst Griinder, din Miinster, pentru Epoca modernă; Prof. Dr. Peter Segl,
din Bayreuth, pentru Evul Mediu, în special problematica ereziilor; Thilo
Hobelmann, de la Biblioteca orăşenească şi universitară din Bremen,
pentru cele două scheme „Limbi indo-europene” din Anexă. Îi mulţumesc
de asemenea Dr. Gerhard Granier, din Freiburg, pentru valoroasele
sfaturi de corectură.
Introducere.
Experienţa practică atestă în mod repetat cât de deprimant de
sărace sunt cunoştinţele istorice, atât cele elementare cât şi cele de
ansamblu, la un număr foarte mare de studenţi în istorie, mai ales
atunci când ei vin direct de pe băncile şcolii. Anumiţi factori îngreunează
astăzi achiziţionarea unei cunoaşteri elementare generale: renunţarea la
o a doua trecere prin istoria lumii; utilizarea uneori extremă, prea
timpurie şi prea greoaie a „surselor”; excesul teoretizărilor timpurii;
limitarea prea timpurie la teme particulare ca revoluţiile moderne,
imperialismul, fascismul. Însă fără o fundamentare solidă a cunoştinţelor
de istorie generală, cele mai frumoase teorii precum şi cunoaşterea
contextelor istorice rămân suspendate în aer.
Încercarea autorului de a oferi un ajutor prin lucrarea „Geschichte
griffbereit” s-a dovedit încă odată pentru mulţi studenţi începători ca
fiind prea cuprinzătoare şi exigentă. Acest volum este în consecinţă o
continuare sintetică a volumelor, de la 1 („Date”) la 6 („Epoci”), din
„Geschichte griffbereit”.
Datele nu sunt nici aici un scop în sine, ci servesc pentru a ordona
complexele structuri şi procese. Pentru nuanţe şi alte detalii, cititorul
interesat trebuie să apeleze totuşi la lecturi suplimentare: lipsa de
savoare în detaliu este preţul pentru concizia întregului.
Material şi categorii.
Dificultăţile pot fi pricinuite aici de numărul mare al războaielor şi
al luptelor, însă ele aparţin irevocabil istoriei universale: cu cât suntem
mai presaţi să ne limităm la esenţial, cu atât mai importante devin, fie şi
numai pentru cazul unei introduceri elementare, atât de puţin agreatele
„acţiuni fundamentale şi statale”. Exercitarea puterii în diversele ei forme
instituie condiţiile-cadru grosiere şi generale ale unei istorii economice,
sociale şi spirituale infinit mai complexe, istorie mult mai greu de
prezentat pe scurt decât relativ „simpla” istorie politică. Cum ar putea fi
însă cunoscut Războiul de independenţă al Americii, sau Revoluţia
franceză fără clarificarea cunoştinţelor despre războaiele europene
pentru hegemonie (de la Războiul spaniol pentru succesiune, până la
Războiul de 7 ani), cum s-ar putea clarifica victoria comunismului şi a
fascismului/naţionalismului fără cunoştinţe despre războiul ruso-
japonez şi despre primul război mondial?
De aceea, vom acorda aici o mai mare atenţie creşterii şi
descreşterii, altfel monotone, a marilor imperii şi state naţionale,
menţionând în treacăt şi situaţia economică, socială şi istoric-spirituală;
acolo unde este expusă pe scurt, ea poate servi la lămurirea întregului
context. Comerţul internaţional, continuitatea şi transformarea marilor
culturi, centre şi viduri de putere, a imperiilor şi a religiilor universale, a
sclaviei şi a comerţului cu sclavi, elementul de dualism, gândirea în
categorii apocaliptice şi soluţia hiliastică se regăsesc de-a lungul
procesului istoric ca elemente ale unei continuităţi frecvent întrerupte.
Un tablou potrivit unei analize istorico-politice nuanţate este
adeseori spectral, dar amplitudinea se poate încă schimba (cel mai
adesea prelungi), ca de pildă în cursul unei revoluţii. Poziţiile extreme în
cadrul unui spectru semnifică cel mai adesea o adversitate
fundamentală, uneori extremă, însă nu exclud în nici un caz coaliţiile
tactice împotriva adversarului comun („Ies extremes se tcachent”).
Adesea vecinii (ideologici sau geografici) sunt duşmani înrăiţi, iar
războaiele civile sunt adesea mai sângeroase şi mai crude decât
războaiele împotriva unor duşmani exteriori.
Conflictul dintre civilizaţiile sedentare, ce au dezvoltat culturi
rurale şi urbane şi populaţiile nomade pastorale, care prin cuceriri au
creat mari imperii, se întinde peste milenii. La sfârşitul Antichităţii
chineze şi romane, concomitent cu evenimente istorice ce au avut o