Geneza psihologiei ca știință experimentală în România

323 Pages·1972·16.957 MB·Romanian

by  Marian Bejat

GENEZA PSIHOLOGIEI
CA ȘTIINȚĂ
EXPERIMENTALĂ
ÎN ROMÂNIA
MARIAN BEJAT
EDITURA
DIDACTICĂ
ȘI
PEDAGOGICĂ
BUCUREŞTI
1972
Redactor : ALEXANDRU MARCAJ
Tehnoredactor : TITEL BALAIŢA
Coperta : CONSTANTIN GULUŢĂ
CUPRINS
Cuvînt înainte ......................................................................................................... 7
Introducere..........................................................................................................................................17
PARTEA ÎNTÎI. EMANCIPAREA PSIHOLOGIEI DE SUB INFLUENŢA
METAFIZICII SPIRITUALISTE....................................................25
Capitolul 1. Probleme de psihologie în lucrările de filozofie, antropologie
şi fiziologie din România, pînă la 1860 27
1.1. Elemente de psihologie în primele scrieri filozofice din ţara noastră 27
1.2. Dezvoltarea învăţămîntului filozofic şi rolul lui în răspîndirea
ideilor iluminismului ..............................................................................................30
1.3. Rolul societăţilor ştiinţifice şt al primelor periodice româneşti
în popularizarea cunoştinţelor psihologice...................................... 33
1.4. începuturile învăţămîntului medical (Manuale de anatomie şi fi­
ziologie ; .Antropologii) . . . . 36
Capitolul 2. Gîndirea psihologică românească în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea (1860—1690).................................................... . 40
2.1. învătămîntui filozofic şi psihologic...............................................................42
2.2. Promovarea unor idei psihologice materialiste în periodicele ro­
mâneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ; 2.2.1. Reviste
şi societăţi ştiinţifice ; 2.2.2. Presa socialistă şi muncitorească ;
2.2.3. Contribuţia unor oameni de ştiinţă şi cultură la lupta pentru
o concepţie materialistă în psihologie (N. Negură, Ai. Sutzu,
V. Babeş, Şt. Michăilescu, A. D. Xenopol, Gh. Panu. C. Stere) 51
2.3. Preocupările ştiinţifice ale lui Tiut Maiorescu în domeniul psihologiei 91
2.4. Concepţia psihologică a lui Vasile C o n ta......................................106
2.5. Contribuţia lui Ştefan C. Michăilescu la critica idealismului în
psihologie......................................................................................................125
2.6. Evoluţia lui C. Leonardescu spre o concepţie materialistă în
psihologie ......................................................................................................134
5
PARTEA A DOUA. CONSTITUIREA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ EXPE­
RIMENTALĂ IN ROMÂNIA....................................................151
Capitolul 3. Psihologia românească în perioada 1890—1920. Primele cursuri,
primele laboratoare şi primele cercetări de psihologie experimen­
tală în Rom ânia...........................................................................................153
3.1. Eduard Gruber, primul laborator şi primul curs de psihologie
experimentală (Iaşi, 1 8 9 3 )...................................................................... 153
3.2. Un curs de psihologie experimentală ţinut de Alfred Binet în
România (Bucureşti, 1 8 9 5 )..................................................................... 182
3.3. Contribuţia lui Nicolae Vaschide la constituirea psihologiei ca
ştiinţă .....................................................................................................................197
3.4. începuturile activităţii lui Constantin Rădulescu-Motru în dome­
niul psihologiei : 3.4.1. Anii de formaţie ; 3.4.2. Primul curs de
psihologie experimentală ţinut de C. Rădulescu-Motru la Univer­
sitatea din Bucureşti (1897—1898). Fundamentarea teoretică şi me­
todologică a psihologiei ca ştiinţă autonomă („Problemele psiho­
logiei“, 1898) ; 3.4.3. înfiinţarea laboratorului de psihologie expe­
rimentală de la Universitatea din Bucureşti (1906) . . . . 215
3.5. Doi psihologi uitaţi : Dimitrie C. Nădejde şi Otilia Vlaicu . 236
3.6. Contribuţii psihologice ale unor savanţi români din ştiinţele conexe
(Fiziologul Ion Athanasiu, neurologul Gheorghe Marinescu, endocri­
nologii! Constantin Parhon)..................................................................... 245
3.7. Dimiirie Drăghicescu şi dezvoltarea psihologiei sociale . . . 259
Capitolul 4. Dezvoltarea psihologiei în România după primul război mon­
dial (1920—1 9 3 0 )...................................................................................... 269
4.1. C. Rădulescu-Motru — Activitatea psihologică desfăşurată la
Universitatea din Bucureşti............................................................................270
4.2. Florian Ştefănescu-Goangă — înfiinţarea primului institut de psi­
hologie din România, Universitatea din Cluj (1922) . . . 281
4.3. Mihai Ralea — începuturile activităţii sale didactice la Uni­
versitatea din Iaşi şi primele scrieri psihologice . . . . . 298
în loc de încheiere . 305
Summary.......................................................... -‘o9
Indice de nume . 315
6
CUVÎNT ÎNAINTE
Preocupările privind istoria psihologiei româneşti sînt relativ recente
şi sporadice. Ele au apărut, timid şi răzleţ, prin anii cincizeci ai secolului
nostru.
Dificultatea principală în realizarea acestei lucrări de sinteză mono­
grafică, asupra unei perioade mai întinse din istoria psihologiei româneşti
(perioada constituirii ei ca ştiinţă experimentală), s-a ivit tocmai din lipsa
materialului necesar unei asemenea întreprinderi, din faptul că bibliografia
cercetărilor istoriografice în acest domeniu era extrem de săracă. Această
împrejurare ne-a silit să întreprindem o serie de cercetări preliminare, me­
nite să umple numeroasele lacune din informaţia trebuincioasă realizării
lucrării de faţă, lucrare proiectată cu peste 15 ani în urma. Unele dintre
rezultatele acestor cercetări au fost publicate în diferite periodice din ţară
şi din străinătate (1955—1969) sau au fost comunicate la diferite sesiuni
ştiinţifice 1. Altele însă apar acum, în cadrul acestei lucrări, pentru prima
oară 2.
1 Tradiţiile materialiste ale psihologiei româneşti. A doua jumătate a secolului al
XIX-lea, „Rev. pedag.“, 1955 ; Un manual românesc de psihologie materialistă la sfîrşi-
tul secolului al XIX-lea, „Rev. psihol.“, 1956 ; Cîteva date referitoare la preocupările
psihologice ale lui Titu Maior eseu, „Rev. psihol.“, 1964 ; Preliminariile constituirii psiho­
logiei ca ştiinţă experimentală in România, „Rev. psihol 1965 ; Date referitoare la
cursul de psihologie experimentală ţinut de Alfred Binet în România, „Rev. psihol.“,
1965 ; Contribuţii la cunoaşterea operei psihologice a lui Mihai Ralea (în colab nare),
„Rev. psihol.“, 1965 ; Alfred Binet professeur à l’Université de Bucarest (în colaborare),
„Rev. roum. Sei. sociales-Psychologie“, 1965 ; Alfred Binet en Roumanie (în colab.),
„Société A. Binet et Th. Simon“, 1966 ; Une correspondance médite d’Alfred Binet,
„Rev. roum. Sei. sociales-Psychologie“, 1966 ; Corespondenţa lui Alfred Binet eu Titu
Maiorescu, „Rev. psihol.*, 1966 ; Date inedite despre activitatea lui C. Rădulescu-Motru
din timpul studiilor (la Paris, München şi Leipzig), „Rev. psihol.“, 1967 ; Une correspon­
dance inédite d’Alfred Binet, „Société A. Binet et Th. Simon“, 1969 ; Preliminariile
constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală în România (Rezumatul tezei de doctorat)
Bucureşti, 1970 ; Date inedite despre primul curs şi primul laborator de psihologie expe­
rimentală din România (E. Gruber, laşi, 1893), Comunicare la Conferinţa naţională
de psihologie, 21—23 octombrie 1968 (Vezi Rezumatele comunicărilor) ş.a.
2 Ţin să-mi exprim aici sentimentele de gratitudine faţă de cei care s-au ostenit să
citească această lucrare, parţial sau integral, recent, în actuala sa formă (M. Beniuc,
A. Roşea, G. Zapan, P. Popescu-Neveanu, S. Ghiţă, P. Pufan, A. Marcu) sau cu mai
mulţi ani în urmă, în 1957, într-o primă redactare (C. I. Botez, T. Herseni şi regretatul
M, Ralea). Observaţiile şi sugestiile primite mi-au fost, în majoritatea cazurilor, folosi-
7
Lucrarea năzuieşte să dea o imagine a genezei psihologiei ca ştiinţă
în România, urmărind-o în cadrul unei analize contextuale, al unei
analize a sistemelor (systems analysis) din care face parte. Am plecat
de la ideea că procesul constituirii psihologiei ca ştiinţă în România
se organizează intr-un subsistem în interiorul sistemului social-cultural
românesc, integrîndu-se însă în acelaşi timp şi în sistemul psihologiei
mondiale. Cu alte cuvinte, avînd în vedere faptul că ştiinţele In gene­
ral — şi cele umaniste cu atît mai mult — sînt marcate, în special la
începuturile lor, de contextul cultural naţional *, care constituie matricea
acestora, am urmărit geneza psihologiei ştiinţifice în România, rapor-
tînd-o atît la evoluţia psihologiei ca ştiinţă pe plan mondial, cft şi la
condiţiile specifice ale dezvoltării sociale şi culturale din ţara noastră.
De aceea, chiar din introducere este prezentat succint contextul
general (al dezvoltării psihologiei universale) la care urmează să fie
raportată evoluţia ideilor psihologice din gîndirea românească.
Lucrarea porneşte de la izvoare mai îndepărtate, în care ideile psiho­
logice apar doar ca implicaţii în opere cu alt caracter (filozofic, me­
dical etc.), pentru ca, pe parcurs, acestea să se purifice treptat şi'în
cele din urmă sa se adune în fluviul gîndirii psihologice propriu-zise,
cu problemele şi metodele sale specifice.
Fiecare din cele patru capitole ale cărţii marchează o etapa bine
definită din evoluţia psihologiei româneşti, superioară celei precedente.
Partea I (care înglobează capitolele I şi II) este consacrată procesu­
lui de emancipare a psihologiei româneşti de metafizica spiritualistă.
Capitolul L — Probleme de psihologie în lucrările de filozofie,
antropologie şi fiziologie din România, pînă la 1860 — prezintă elemen­
tele psihologice cuprinse în primele scrieri filozofice româneşti, începînd
cu operele lui Dimitrie Cantemir şi sfîrşind cu cele ale gînditorilor ilumi­
nişti din România (A. T. Laurian, T. Cipariu, S. Bărnuţki ş.a.) precum
şi în antropologiile şi manualele de fiziologie ale vremii (Pavel Vasici,
Antkropologhia sau scurtă cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale,
1830 ; St. Episcupescu, Oglinda înţelepciunii. Cunoaşterea Sineşului, 1843
etc.). Este arătat de asemenea rolul pe care l-au jucat în populariza­ 1
toare. De asemenea, mulţumirile mele se îndreaptă spre toţi cei care, cercetînd istoria
alte r discipline (filozofie, pedagogie) şi parcurgînd diverse colecţii de periodice, au avut
bunăvoinţa de a-mi face, în decursul anilor, unele semnalări utile (S. Ghiţă, I. Verdeş,
O. Ionescu, T. Truţer, I. Vlad şi alţii poate, cărora le cer scuze că i-am uitat).
1 P, Fraisse arată că psihologia ştiinţifică a fost, pînă prin 1925—1930, ioane
dependentă de condiţiile locale în care s-a dezvoltat în diferite ţări (vezi P. F r a i s s e,
French origins of the psychology of behavior : The contribution of Henri Piéron,
„J. hist, behav. Sei.“, 1970, 4, p. 111. Vezi şi Idem, Modèles pour une histone de la
psychologie, „Bull, psychol.“, 1968—1969, 22, 9—13, p. 540). Ulterior, după părerea
sa, aceste particularităţi datorite influenţei condiţiilor locale se estompează.
8
rea cunoştinţelor psihologice : şcolile, societăţile ştiinţifice şi periodicele
româneşti.
Capitolul al II-lea, intitulat Gîndirea psihologică românească
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea (1860—1890), se ocupă de :
climatul ideologic oglindit în periodicele româneşti ale epocii („Convor­
biri literare“, „Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, „Revista
ştiinţifică“, „Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice“, „Contemporanul“ ş.a.) ;
dezvoltarea învăţămîntului filozofic, psihologic şi medical ; contribuţia
unor oameni de ştiinţă la emanciparea psihologiei de metafizica spiritua­
listă (medicii Nicolae Negură, Alexandru Sutzu şi Victor Babeş) ; rolul
important jucat de Titu Maiorescu în dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă
experimentală în România ; concepţia psihologică a filozofului mate­
rialist Vasile Conta ; contribuţia lui Ştefan Michăilescu la critica idea­
lismului clin domeniul psihologiei ; evoluţia lui Constantin Leonardescu
spre o concepţie materialistă în psihologie.
Partea a Il-a (cuprinzînd capitolele III şi IV) se ocupă de pro­
cesul constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală în România.
încercînd să dam o imagine a eforturilor depuse de diferiţi filozofi,
psihologi şi alţi oameni de ştiinţa şi cultură în vederea dezvoltării unei
psihologii ştiinţifice în România, am subliniat mai ales strădaniile acestora
în vederea creării bazelor teoretice şi metodologice ale dezvoltării psiho­
logiei ca ştiinţă, precum şi a bazei materiale necesare desfăşurării unei
activităţi experimentale şi practice aplicative (înfiinţarea de laboratoare
corespunzătoare),
Capitolul al III-îea — Psihologia românească în perioada
18°,0-—1920 — este consacrat primelor cursuri de psihologie experimen­
tală ţinute în România : cursul lui Eduard Gruber (Iaşi, 1893), cursul
psihologului francez Alfred Binet (Bucureşti, 1895), cursul lui Constantin
Rădulescu-Motru (Bucureşti, 1897) ; primelor laboratoare de psihologie
înfiinţate în România (E. Gruber, Iaşi, 1893 şi C. Rădulescu-Motru,
Bucureşti, 1906) ; celor dintîi cercetări româneşti de psihologie experi­
mentala :
E. Gruber studiază sinesteziile — folosind o tehnică experimentală inge­
nioasă — şi comunică rezultatele, cu deosebit succes, la primele două con­
grese internaţionale de psihologie (Paris, 1889 şi Londra, 1892). Datele sale’
— considerate, în domeniul respectiv, printre cele mai importante ale
vremii — sînt prezentate elogios de Th. Flournoy, în lucrarea sa Des
phénomènes de synopsie (1893) şi de W. Wundt în Grundzuge der physio­
logische Psychologie (ediţia a IV-a). Teza de doctorat a lui Gruber — o
cercetare experimentală în legătură cu luminozitatea culorilor — este
publicată de Wundt în „Philosophische Studien“ (1893), în acelaşi volum
în care apărea şi teza lui C. Rădulescu-Motru. Numele celor doi psiho­
9
logi români apar în sumarul volumului alături de nume dintre care
unele erau deja, iar altele urmau să devină eurînd celebre : W. Wundt,
J. McK. Cattell, G. F. Lipps, E. Meumann, K. Marbe, F. Kiesow,
A. Lehmann ş.a.
C. Rădulescu-Motru, elev şi colaborator al lui H. E. Beaunis în primul
an de funcţionare a laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona
(1889—1890), face împreună cu acesta o cercetare asupra măsurării şi
memoriei timpului, rămasă inedită (pe care o va cita A. Binet în
Introduction à la psychologie expérimentale), Pleacă apoi să-şi continue
studiile în Germania, la München, cu C. Stumpf (foarte scurt timp) şi
la Leipzig, cu Wundt (1891—1893).
în anii 1891—1893, C. Răduiescu-Motru lucrează în Institutul de
psihologie de la Leipzig. Nereuşind însă să-l convingă pe Wundt să
accepte ca temă de disertaţie o cercetare experimentală referitoare la
rolul senzaţiilor musculare în inteligenţă (această temă contrazicând con­
cepţia psihologului german, după care funcţiile psihice superioare nu
puteau fi studiate în laborator) — C. Rădulescu-Motru prezintă o teză
de doctorat din domeniul epistemologiei (care va fi citată de H. Bergspn
în cartea sa La pensée et le mouvant).
în 1898 Rădulescu-Motru publică lucrarea Problemele psihologiei — un
manifest dintre cele mai importante ale vremii, în care sînt expuse în
mod original principiile teoretice şi metodologice ale „psihologiei ştiin­
ţifice“. C. Rădulescu-Motru demonstrează, între altele, în aceasta lucrare,
că emanciparea psihologiei de metafizica spiritualistă constituie un pas
important în formarea ei ca ştiinţă, înlăturîndu-se ideea neştiinţifică a
independenţei psihicului de materie, dar psihologia nu poate deveni o
ştiinţă autonomă, cu un obiect specific, decît printr-o a doua emancipare,
prin emanciparea ei de tendinţele fiziologizante, care identifică fenome­
nele psihice cu cele fiziologice, neţinînd seama de acţiunea factorilor
sociali.
în această perioadă, îşi desfăşoară scurta, dar foarte bogata şi multi­
laterala activitate de cercetare, psihologul român Nicolae Vaschide, care
poate fi considerat alături de psihologii francezi cu care a colaborat,
A. Binet (1896—1899) şi E. Toulouse (1899—1907), printre pionierii psi­
hologiei experimentale, în această ţară.
Bibliografia lucrărilor realizate de Vaschide (singur sau în colaborare)
în decursul a numai 11—12 ani de activitate cuprinde aproximativ 170 de
titluri, dintre care 12 cărţi, restul fiind studii, articole şi comunicări
la diferite congrese internaţionale.
Cercetările experimentale ale lui Vaschide (cu privire la atenţie, logica
morbidă, psihologia mîinii, somn şi vise etc.) au fost, în multe cazuri,
10