Generatia ʼ27 intre Holocaust si Gulag Mircea Eliade si Klaus Mann despre generatia tinara

183 Pages·4.89 MB·Romanian

Marta
PETREU
Generația '27
între Holocaust și Gulag
Mircea El iade și Klaus Mann
despre generația tînără
© 2011, 2016 by Editura POLIROM
Această carte este protejată prin Copyright. Reproducerea
integrală sau parțială, multiplicarea prin orice mijloace și
sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpu­
nerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziția
publică, inclusiv prin internet sau prin rețele de calcula­
toare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive
sau sisteme cu posibilitatea recuperării informațiilor, cu
scop comercial sau gratuit, precum șl alte fapte similare
săvîrșite fără permisiunea scrisă a deținătorului copy-
rightului reprezintă o încălcare a legislației cu privire la
protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/
sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
www. polirom. ro
Editura POLIROM
Iași, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266. 700506
București, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A,
sc. 1, et. 1, sector 4. 040031. O.P. 53
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României:
PETREU. MARTA
Generația '27 între Holocaust și Gulag: Mircea Eliade
și Klaus Mann despre generația tînără / Marta Petreu. -
Iași: Polirom, 2016
Conține bibliografie
ISBN prinț: 978-973-46-6420-7
ISBN ePub: 978-973-46-6434-4
ISBN PDF: 978-973-46-6435-1
821.135.1.09
323.1
Printed in ROMANIA
Marta
PETREU
Generația '27
între Holocaust și Gulag
Mircea El iade și Klaus Mann
despre generația tînără
POLIROM
2016
MARTA PETREU este scriitor șl profesor. Face parte din
gruparea literară „Echinox”; e membră a Uniunii Scrii­
torilor din România șl a Fundației Culturale „Apostrof’.
Este profesor de istoria fllosoflei românești la Univer­
sitatea „Babeș-Bolyai" șl redactor-șef al revistei Apostrof.
mensual editat de Uniunea Scriitorilor din România.
Doctor în filosofìe al Universității din București. A debu­
tat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceți ver­
bele. Alte volume de poezie: Dimineața tinerelor doamne
(1983); Loc psihic (1991); Poeme nerușinate (1993);
Cartea mîniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999);
Falanga (2001); Scara lui lacob (2006); Asta nu este
viața mea (2014). Ca eseist și istoric al filosofie! româ­
nești, a publicat volume precum: Teze neterminate (1991);
Jocurile manierismului logic (1995); Un trecut deocheat
sau „Schimbarea la față a României" (1999); lonescu în
țara tatălui (2001); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii
paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008);
Diavolul și ucenicul săw Nae lonescu - Mihail Sebastian
(2009). A publicat, sub titlul Conversații cu... (2004 șl
2006), două volume de interviuri cu personalități ale
vieții intelectuale românești. A gîndit și alcătuit mai multe
volume tematice de confesiuni. A prefațat și îngrijit ediții
de carte de filosofie și de literatură (Nae lonescu. Bucur
Țlncu, Constantin Rădulescu-Motru, Radu Stanca,
D.D. Roșea, Alexandru Vona ș.a.). în2011, Editura Pollrom
a inițiat seria de autor „Marta Petreu”, în care au apărut
pînă în prezent: romanul Acasă, peCîmpiaArmaghedonului
(Premiul „Cartea Anului 2011” acordat de România lite­
rară și Fundația Anonimul; Premiul pentru cea mai
bună carte de ficțiune a anului 2011, decernat la Gala
Industriei de Carte din România); Apocalipsa după Marta
(integrală a poeziei editate pînă în 2011); Cioran sau un
trecut deocheat. De la Junimea la Noica. Studii de cultură
românească; Filosofìa lui Caragiale; O zi din viața mea
fără durere; lonescu în țara tatălui; Jocurile manierismu­
lui logic. Filosofii paralele; Biblioteci în aer liber. Asta nu
este viața mea (poezie); Diavolul și ucenicul săw Nae
lonescu - Mihail Sebastian.
Pentru cărțile ei, Marta Petreu a primit numeroase pre­
mii naționale și internaționale. Mai multe volume ale sale
(poezie, romanul Acasă, pe CimpiaArmaghedonului. stu­
dii asupra culturii românești) au fost traduse și publi­
cate în Franța, S.U.A., Italia, Ungaria. Serbia și Elveția.
Cuvînt-înainte
La începutul anilor 1990, imediat după căde­
rea totalitarismului comunist, atracția pe care
o exercitau asupra noastră Eliade, Cioran, Eugen
lonescu a fost enormă. Deodată cu ea, a fost
adesea formulată ideea că România poate fi și
ar trebui să fie reconstruită după modelul ani­
lor dintre cele două războaie mondiale. Pentru
mulți, perioada interbelică a funcționat ca mit
exemplar, ca vîrsta intr-adevăr de aur la care
ar trebui să ne întoarcem, luîndu-ne-o ca ideal
și etalon.
Dintre cunoscuții mei, Marian Papahagi și
Ion Vartic au fost primii pe care i-am auzit minu-
nîndu-se (într-o discuție în contradictoriu cu
Mircea Zaciu, la care am contribuit și eu) de o
asemenea aberație: Cum să ne întoarcem la
trecut? Cum să luăm drept model perioada
aceea revolută? Cum să ne luăm trecutul ca
model, cînd Europa de Vest s-a schimbat,
inclusiv tehnic, atît de mult? ne miram noi.
Nu îmi este greu, acum, să îmi explic de ce
au apărut aceste ciudate și foarte nocive păreri.
Cred că rolul cel mai mare l-a Jucat ignoranța,
căci, pe tot parcursul regimului totalitar comu­
nist, perioada interbelică a fost mitizată dar nu
6 Cuvînt-înainte
studiată, cercetările de natură istorică fiind con­
trolate și cenzurate ideologic; drept urmare,
această perioadă istorică a devenit spațiul uto­
pic asupra căruia au fost proiectate fantasme
compensatoare, inclusiv aceea că și noi am fi
avut o epocă „clasică”, deci fără prihană. Pe de
altă parte, faima occidentală a lui Eliade, Cioran
și Eugen lonescu (de altfel, mult exagerată la
noi) i-a făcut pe mulți să creadă că orice rînd
scris de aceștia ar putea să fie o sursă de inspi­
rație în reconstrucția politică și culturală a țării.
E drept, scrisorile către Tudor Vianu ale lui Eugen
lonescu ne sugerau că lucrurile au fost, atunci,
mult mai complicate, ba chiar întunecate.
Ca să pot înțelege textele lui Eliade, Cioran,
Eugen lonescu, Noica, Sebastian, Mlron Radu
Paraschivescu, Belu Zilber și ceilalți, ca să pot
deci înțelege ce șl cum cu generația ’27, a tre­
buit să învăț cît am putut eu de bine istoria
României, ba chiar a Europei. încet, încet, am
înțeles că generația ’27 a fost nu un fenomen
original al României, ci un fenomen care face
parte dintr-unul european, din ceea ce Klaus
Mann a numit generația sa tînără și europeană.
Și, tot așa, am înțeles că timpul (perioada dintre
cele două războaie mondiale), locul (România,
țară abia formată ca „România Mare”, așezată
la periferia estică a Europei) și formula noastră
culturală (România a fost și mal este încă o țară
imitatoare, care, în perioada interbelică, a pre­
luat sîrguincios noutățile din Europa, iar nou­
tatea acelor ani a fost atitudinea revoluționară,
Cuvint-înainte
antidemocrată și prototalitară) și-au pus pece­
tea asupra tuturor faptelor săvîrșite de acești
străluciți membri ai generației ’27.
Despre aceste lucruri și despre altele, conexe,
studiate de mine, am scris în paginile de față.
Atîta cît am putut eu de bine.
7 octombrie 2016, Cluj

Generația ’27 șl elita ei
criterionistă
Generația ’27 (sau, cum mai este numită,
generația tînără, generația anilor ’30, gene­
rația trăiristă, experențialistă, ortodoxistă,
criterionistă, „generația dezagreabil mis­
tică”1 etc.) a fost botezată așa, pe bună
dreptate, de către Dan C. Mihăilescu. Iată
dubla lui motivație pentru numele dat:
Cînd am propus ca „tinerei generații a ani­
lor ’30”, supranumită și „generația Crinului
alb”, „generația în pulbere”, „generația bom­
bastică”, „trăiriștii”, „copiii lui Nae” etc., să
i se spună generația ’27, am avut în vedere
două lucruri. Primul: apariția în Cuvîntul
între 7 septembrie și 16 noiembrie 1927 a
ciclului de articole „Itinerariu spiritual”, de
Mircea Eliade, văzut de toată lumea - atunci
1. Camil Petrescu intervievat de Teodor Scarlat,
în Revista scriitoarelor și scriitorilor români,
aug.-sept. 1935; vezi Romanul românesc în inter­
viuri, o istorie autobiografică, antologie, text
îngrijit, sinteze bibliografice și indici de Aurel
Sasu și Mariana Vartic, volumul II, partea
a Il-a, București, EdituraMinerva, 1986, p. 823.
10 Generația ’27 între Holocaust și Gulag
și acum - ca fiind „manifestul tinerei gene­
rații”. Al doilea: la Iași, în 24 iunie, același
an, Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, Ilie
Gârneață, Corneliu Georgescu și Radu
Mironovici pun bazele Legiunii Arhanghelului
Mihail. Bifurcată, limba șarpelui avea să
ducă în timp - pe de o parte, la triumful spi­
ritual al generației, dar pe de alta, la cum­
plitul ei faliment politic1.
Denumirea, astăzi uneori contestată,
are o întemeiere chiar mai adîncă decît a
arătat Dan C. Mihăilescu în conferința din
care am citat. Și anume, aceasta a fost
sugerată chiar de Mircea Eliade:
Cînd au început, în 1927, „polemicile gene­
rației”, nimeni nu și-a dat seama că toți acei
tineri, care umpleau pe atunci țara de chi­
otele lor, erau obsedați de mitul vîrstei lor;
că nu căutau nici să parvină, nici să cuce­
rească atenția opiniei publice, nici să-și răz­
bune accidentele personale, ci încercau,
într-o formă nouă (Absolutul, Aventura,
Mistica, Ortodoxia, Experiența etc., etc.), o
formă bîlbîită, dar totuși o formă nouă în
cultura românească, încercau să cucerească
1. Dan C. Mihăilescu, „Generația ’27, atunci și
acum” [Conferință organizată de revista
Cuvîntul, 24 febr. 2005], în Cuvîntul, anul XI,
nr. 3, mart. 2005, p. 12.