Ecaterina Ţarălungă DICŢIONAR DE LITERATURĂ ROMÂNĂ 2007 A Aaron

232 Pages·2008·4.05 MB·Romanian

Ecaterina Ţarălungă A înfiinţat tipografii unde a tipărit în română şi
latină cărţi de cult: Floarea adevărului, 1750,
DICŢIONAR DE LITERATURĂ ROMÂNĂ apărută şi în latină, la Viena, cu titlul
2007 Flosculus veritatis, Bucoavnă, 1759,
Adevărata mângâiere în vremi de lipsă
(1761). A folosit izvoare greceşti, latineşti şi
A
româneşti. Considerat astăzi unul dintre

fondatorii latinismului ardelean, ceea ce i-a
adus replici din partea ortodoxiei, dar, în
Aaron (Aron) Florian (n. 21 februarie
acelaşi timp, unul dintre cei care a
1805, Rod, jud. Sibiu – m. 12 iulie 1887,
conştientizat neamului romînesc rădăcinile
Bucureşti) – istoric şi publicist. A învăţat la
latine, apartenenţa sa la bazinul romanităţii.
Sibiu şi Blaj, apoi la Universitatea din
Linia Roma – Viena - Blaj devenea, în epocă,
Pesta. Chemat în Muntenia de Dinicu
o linie Maginot de apărare anti-otomană.
Golescu, a fost profesor la Goleşti, apoi la
Şcoala Centrală din Craiova, la Colegiul Sf.

Sava din Bucureşti, la Universitatea
Aaron, Theodor (6 februarie 1803,
Bucureşti. A fost redactor la revista “Muzeu
Ţichindeal, jud. Sibiu –m. 6 aprilie 1859,
naţional” scoasă de Ion Heliade Rădulescu.
Lugoj) - cleric, pedagog şi cărturar român. A
A colaborat la “Foaie pentru minte, inimă şi
învăţat la Sibiu, Blaj, Cluj, Budapesta
literatură”. Membru al Societăţii
Filosofia şi Teologia. Director al Gimnaziului
Filarmonice, participant la revoluţia de la
românesc din Beiuş, rector al Seminarului
1848. Lucrări: Vocabular franţezo-
român leopoldin din Oradea, cenzor al
românesc (1840-1841), Idee repede de
cărţilor româneşti pe lângă tipografia
istoria Prinţipatului Ţării Româneşti 1835-
Universităţii din Buda (1842). Publică la
1838, Manual de istoria Principatului
„Gazeta de Transilvania”, „Foaie pentru
României, 1839. Figura centrală a scrierilor
minte, inimă şi literatură”. I s-a tipărit la Buda
sale este Mihai Viteazul, simbol al luptei
în 1828 Scurtă apendice la Istoria lui Petru
românilor pentru unitate naţională. A
Maior carea, prin adevărate mărturisiri a mai
propagat ideile Şcolii Ardelene în Ţara
multor scriitori vechi, începutul românilor din
Românească. A întemeiat, împreună cu
romani adevăraţi mai mare lumină îl pune.
Petrache Poenaru şi Georg Hill, primul
Citează surse greceşti, latine, bizantine:
cotidian din ţară: “România”, 1837. Membru
Plutarh, Seneca, Titus Livius, Eunapius,
al Societăţii Academice Române din 1870.
Eutropius, Procopius. Prefaţa este una
Concepţia sa romantică şi progresistă
iluministă („luminarea naţiei”, „iscusirea” ei).
asupra istoriei ca factor formator al
In domeniul limbii române este pentru
conştiinţei naţionale îl plasează printre
etimologism şi latinizare, în linia lui Petru
sursele literaturii romantice româneşti, mai
Maior şi a Şcolii Ardelene. A insistat asupra
ales cu tematică istorică.
continuităţii filonului romanic pe tot teritoriul
fostei Dacii, ca şi a unităţii lingvistice a
Aaron, Petru Pavel (n. 1709, Bistra, jud.
românilor din nordul şi din sudul Dunării.
Maramureş – m. 1764, Blaj) – cleric şi

cărturar, originar dintr-o familie domnitoare
Aaron, Vasile (n. 1770, sat Glogoveţ, lîngă
din Moldova. A învăţat mai întâi acasă, cu
Blaj - m. 1822, Sibiu) - poet. Studii de
un profesor francez, apoi la Colegiul De
teologie la Seminarul din Blaj, apoi Dreptul la
Propaganda Fide din Roma, Filosofia şi
Cluj. Avocat consistorial al Episcopiei
Teologia. S-a întors în ţară în 1743 şi s-a
Ortodoxe din Sibiu. Ştia germana, maghiara,
călugărit sub numele Pavel. Episcop unit
latina, italiana. A corespondat cu Veniamin
(greco-catolic) al Transilvaniei (1752-1764).
Costache de la Iaşi, relaţia fiind stabilită de
A organizat şcolile româneşti din Blaj
Ioan Budai-Deleanu. A tradus şi prelucrat
(şcoala de obşte, şcoala secundară,
Der Messias de Fr. G. Klopstock, cu titlul
seminarul de preoţi), acesta devenind astfel
Patimile şi moartea Domnului şi Mântuitorului
un important centru cultural al Transilvaniei.
1
nostru Iisus Hristos, 1805, fragmente din de Ştiinţe a
Bucolice şi Eneida de Virgiliu (rămase în U.R.S.S. În anii
ms.), precum şi Metamorfoze de Ovidiu, în care au urmat au
versuri, cu titlul Perirea a doi iubiţi, adecă: fost întreprinse o
jalnica întâmplare a lui Piram şi Tisbe, serie de măsuri
cărora s-au adăugat mai pe urmă pentru crearea
nepotrivita iubire a lui Echo şi Narţis, 1807. bazei tehnico-
A scris poema didactică Anul cel mănos, materiale a
1820 după modelul Georgicelor lui Virgiliu Filialei, pregătirea cadrelor ştiinţifice,
şi lucrarea juridică originală Praxisul formarea direcţiilor principale de cercetări şi
formurilor bisericeşti, 1805. A prelucrat în perfecţionarea modului de organizare a
versuri române populare: Istoria lui investigaţiilor ştiinţifice. Dezvoltarea şi
Sofronim şi a Haritei cei frumoase, fiicei lui aprofundarea cercetărilor ştiinţifice erau
Aristef, mai marelui din Milet, 1821. Are însoţite de perfecţionarea structurii
meritul de a fi introdus în cultura română, organizatorice a Filialei. Prin crearea
prin traduceri, compilaţii şi imitaţii, mari institutelor de cercetare noi s-a constituit o
teme ale literaturii clasice, modelându-le reţea ştiinţifică academică bine conturată.
astfel încât, în ciuda lipsei de strălucire, să Actul de constituire a Academiei de Ştiinte a
poată fi gustate de omul de rând. Moldovei este datat 2 august 1961. Din
momentul fondării până la declararea
independenţei Republicii Moldova (27 august
Abstracţionism - curent artistic, apărut 1991) A.S.M. a fost parte integrantă a
după 1910, pregătit de cubismul francez şi sistemului academic ex-sovietic, aflându-se
expresionismul german. Extins la literatură, atât în subordonarea Prezidiului Academiei
a propus o „artă absolută", bazată pe de Ştiinţe a U.R.S.S., cât şi în cea a
reducerea figurativului la liniile esenţiale Consiliului de Miniştri al R.S.S.M.
prin analiza internă a obiectului vizat. Primul preşedinte al A.S.M. a fost Iachim
Literatura română nu cunoaşte adepţi în Grosul, membru corespondent al A.S. a
stare pură ai acestui curent. Dar U.R.S.S., academician al A.S.M., doctor
reprezentanţii avangardei pe de o parte habilitat în ştiinţe istorice (1961-1976), fiind
(Urmuz, Tristan Tzara, Geo Bogza, urmat de Alexandru Jucenko, membru
Cicerone Theodorescu), ca şi ai literaturii corespondent al A.S. a U.R.S.S.,
intelectualiste pe de alta (Marcel Bleher, academician al A.S.M., doctor habilitat în
Camil Petrescu), prezintă în textele lor ştiinţe biologice (1977-1989) şi de Andrei
diverse forme de abstacţionism, combinate Andrieş, academician al A.S.M., doctor
fie cu forme de dicteu automat (la habilitat în ştiinţe fizice şi matematice
avangardişti), fie cu literaturizări ale unor (din1989). În prezent în cadrul A.S.M. îşi
teorii (la intelectualişti). desfăşoară activitatea 6 secţii: Ştiinte
Matematice şi Economice; Ştiinţe Fizice şi
Academia Caţavencu (din 1990, iniţial Tehnice; Ştiinţe Biologice, Chimice şi
„Caţavencu") - „săptămânal de moravuri Ecologice; Ştiinţe Agricole; Ştiinţe Socio-
grele", (iniţial „săptămânal incomod"), cu umane şi arte; Ştiinţe Medicale. Acestea
profil satirico-politic şi literar. Editor şi includ 28 de institute şi centre ştiintifice ale
director fondator poetul Mircea Dinescu. Academiei. În subordinea Academiei
Ulterior şi fundaţie cu acelaşi nume. funcţionează Institutul de Arheologie si
Etnografie, Institutul de Lingvistică,
Institutul de cercetări Interetnice,
Academia de Ştiinţe a Moldovei – întreprinderi experimentale şi alte structuri
Înfiinţată în 1946 ca Baza Moldovenească ştiintifico-tehnologice. Prin intermediul
de Cercetări Ştiinţifice a Academiei de Secţiilor de Ştiinte A.S.M. contribuie de
Ştiinte a U.R.S.S., transformată în anul asemenea la coordonarea ştiinţifico-
1949 în Filiala Moldovenească a Academiei metodică a activităţii de cercetare a
2
institutelor de ramură subordonate construcţie bizantină, valabilă pentru tot sud-
autorităţilor administraţiei publice centrale. estul Europei (aşa cum îşi construiseră
Cercetările fundamentale şi aplicative ale învăţământul şi Kiril Lukaris în zona
A.S.M. se efectuează în domeniile: arhipelagului grecesc, ori Vasile Lupu şi
matematică şi informatică, fizică teoretică, Simion Movilă în Moldova şi respectiv în
fizica solidelor, micro- şi optoelectronică, Ucraina), spre a fortifica şi uni cultural şi
procese de transfer în câmpuri magnetice, religios acest spaţiu, reuşind astfel să ţină
procese geofizice şi geologice, procese piept pe de o parte influenţelor venite dinspe
fizice şi tehnice în energetică, chimia otomani, pe de alta celor venite dinspre
compuşilor, organică şi anorganică, chimia catolici.
analitică şi ecologică, chimia teoretică,
fiziologie şi biochimie, zoologie, . Academia Domnească – înfiinţată în 1640
microbiologie, botanică, geografie, de Vasile Lupu la Iaşi, după modelul celei din
ecologie, restaurare şi utilizare raţională a Kiev, a lui Simion Movilă, venind de acolo
florei şi faunei, fiziologia stresului, genetică, patru profesori. Ideea a avut-o chiar
medicină, istorie, lingvistică şi literatură, Mitropolitul Simion Movilă al Kievului,
filosofie, sociologie, economie, politologie, sprijinitor şi al Academiei Duhovniceşti din
arheologie, etnografie, artă etc. Temele şi Kiev, în sensul unificării ortodoxiei orietale
proiectele de cercetare sunt selectate în iniţiată de grecul Kiril Lucaris. Ca şi
sistem competitiv, prin concurs. O atenţie Academia din Bucureşti, ilustra o tentativă
deosebită se acordă extinderii şi extra-teritorială, de unire a Europei sub
aprofundării relaţiilor de colaborare cu semnul creştinătăţii orientale. Vaticanul, pe
universităţile din ţară, cu unele ministere şi de altă parte, crease puncte de legătură între
departamente de profil, fiind încheiate catolicism şi ortodoxie prin apariţia, în
acorduri. A.S.M. participă la lucrările a Transilvania şi Ucraina, a unei religii “de
diferite organisme ştiinţifice internaţionale mediere”: greco-catolicismul. Mitul unităţii
precum UNESCO, Agenţia Internaţională Europei a fost mai întâi un mit creştin.
de Energie Atomică (IAEA), Comitetul
Ştiinţific NATO etc. A.S.M. este membră a Academia Mihăileană
Asociaţiei Internaţionale a Academiilor de – instituţie fondată la
Ştiinţe (IAAS) şi a Consiliului Internaţional Iaşi în 1835 de Ion
al Asociaţiilor Ştiinţifice (ICSU). Această Ionescu dela Brad în
structură instituţională permite - ne referim jurul unui nucleu
la spaţiul cultural – şi literar, care constituie referitor la Ştiinţele
subiectul demersului nostru – stabilirea de agricole. În noiembrie 1843 Ion Ghica a
contacte şi termeni de comparaţie în cadrul deschis acolo cursul de Ştiinţe Politice,
proceselor de globalizare, de păstrare a atrăgând atenţia asupra importanţei
diversităţii şi identităţii spaţiului cultural deschiderii învăţământului spre
moldovenesc, de la formele populare la industrializare, ca necesitate a modernizării
acelea culte, specializate. României. Savanţi precum Gheorghe
Săulescu, Gheorghe Ciuciureanu au fost
Academia din Bucureşti (1694-1818) – apoi implicaţi în dezvoltarea Academiei
şcoală domnească superioară înfiinţată de Mihăilene. Ion D. Strat, economist şi avocat,
Constantin Brâncoveanu după model italian a inaugurat departamentul de Economie
de Renaştere, cu ajutorul unchiului său, Politică al Universităţii din Iaşi, fiind şi primul
stolnicul Constantin Cantacuzino, care ei rector, în 1860. Cultura şi literatura
studiase la Padova. Limba de studiu era română beneficiau astfel de “ochiul critic” pus
greaca, atunci limbă comună a ortodoxiei asupra realităţii, educat să privească lumea
orientale, iar sediul şcolii s-a aflat la Sf. reală şi problemele ei, importanţa problemei
Sava, apoi la Schitu Măgureanu, ambele în ţărăneşti, privirea politicii interne în
Bucureşti. Tentativa lui Brâncoveanu era de conexiune cu politica externă. Fenomen
a edifica o şcoală a ortodoxiei greceşti de important în pregătirea spirituală a românilor
3
pentru marile evenimente ale veacului al Academia Republicii Populare Române, apoi
XIX-lea: 1848, de amploare europeană şi Academia Republicii Socialiste România,
mica unire de la 1859, răspuns românesc la până în 1990, când a revenit la denumirea
provocările veacului. Temele literaturii de Academia Română. În prezent este
române a secolului al XIX-lea sunt formate organizată pe douăsprezece secţiuni: Ştiinţe
în bună măsură graţie acestui tip de matematice, Ştiinţe fizice, Ştiinţe chimice,
instituţii numite “academii”. Ştiinţe tehnice, Ştiinţe şi tehnologia
informaţiei, Ştiinţe biologice, Ştiinţe agricole
Academia şi silvice, Ştiinţe geologice, geografice şi
Română (din geofizice, Ştiinţe medicale, Ştiinţe economice
1879) - cel mai şi sociologice, Ştiinţe filologice, literatură,
înalt for de arte. Are 181 de membri aleşi pe viaţă, la
ştiinţă şi cultură vârsta maximă de 65 de ani şi 135 de
din ţară. membri onorifici, personalităţi de mare
Fondată în valoare intelectuală, din ţară şi din
aprilie 1866 sub străinătate, aleşi indiferent de vârstă, unii
numele de Societatea Literară Română, post-mortem. Pe lângă Bucureşti, Academia
devenită Societatea Academică Română în are filiale la Iaşi, Cluj, Timişoara, precum şi
1867 (iniţial cu trei secţiuni: filologie- 66 de institute de cercetări şi alte instituţii
literatură, istorie-arheologie, ştiinţe naturale, afiliate: Observatorul Astronomic, Parcul
apoi cu alte secţii noi) ca urmare a Naţional Retezat, Observatorul Geodinamic
programelor de modernizare de după Căldăruşani ş.a. Pe lângă Academie
Unirea Principatelor din 1859. Fundamentul funcţionează 13 Comitete naţionale (istorie,
Societăţii l-a constituit organizarea matematică, mecanică teoretică şi aplicată,
precedentă a unor „academii” şi „şcoli”, astronomie, standardizarea denumirilor
care datau în Ţara Românească din 1689 şi geografice, schimbarea globală a mediului
în Moldova din 1707, apoi a societăţilor ş.a.), ca şi un număr de 60 de Comisii
literare imediat preexistente de la Braşov specializate (pentru limba română, pentru
(1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), istoria oraşelor româneşti, ecologie,
Cernăuţi (1862). De la început Academia a prezervarea monumentelor naturale,
fost o insituţie naţională, enciclopedică, protecţia solului, pentru informatică, acustică
reunind marile personalităţi ale culturii şi ş.a.). Academia deţine o editură, două
ştiinţei. Cei 21 de membri fondatori publicaţii: „Analele Academiei Române” şi
proveneau din Ţara Românească, Moldova, „Academica” şi Biblioteca Academiei. Este
Transilvania, Bucovina, Banat, Maramureş, coordonată de un Consiliu ales dintre
Basarabia, Voivodina şi alte zone din membrii Adunării generale, care are în
Peninsula Balcanică, adică reunea valorile fruntea sa un preşedinte (ales pentru o
româneşti de pretutindeni. In prima ei perioadă de 4 ani dintre membrii Consiliului).
formulă a editat Dicţionarul limbii române, Academia îşi desfăşoară activitatea pe baza
coordonat d latiniştii (adepti ai unui buget acordat de stat, ca şi a unor
etimologismului lingvistic) Laurian şi donaţii. Una dintre cele mai importante este
Massim (1871), ceea ce a provocat demisia donaţia Fundaţiei Menahem H. Elias, datând
lui Titu Maiorescu, adept al fonetismului. din 1923. Din 1999 Academia deţine şi
Instituţia se numeşte Academia Română Fundaţia pentru Ştiinţă şi Artă. De la războiul
din 1879. Ea a instituit premii, pensii şi alte de independenţă şi până astăzi Academia a
forme de sprijin pentru marile valori rămas singurul for românesc aproape
culturale ale ţării. Premii anuale pentru nemodificat în parametrii săi de bază,
lucrări de specialitate: Premiul Evanghelie contribuind astfel la păstrarea diversităţii
Zappa, Premiul Alexandru Ioan Cuza, culturale şi a unităţii spirituale a românilor, fie
Premiul Herescu-Năsturel si Premiul Vasile ei dinăuntrul, fie din afara graniţelor ţării.
Adamachi. În 1948 a suferit epurări (din
motive politice) şi s-a numit, pe rând, Academia Româno-Americană (ARA)
4
instituţie fondată în 1975 în California de fasciste care au angajat România în cel de-al
către un grup de intelectuali români emigraţi doilea război mondial. Tudor Vianu a fost
în SUA. Organizează forumuri (congrese) unul dintre promotorii acestei teorii.
anuale pentru schimburi de idei în domeniul
culturii (literatură, filosofie, medicină,
biologie, ştiinţe sociale, legislaţie, arte,
istorie, filologie, inginerie, economie, Adamescu, Gheorghe (n. 26
mediu, matematică, fizică, chimie ş.a.). iulie 1869, Bucureşti - m. 1942,
Secţiunile Academiei sunt: legislaţie, Bucureşti) - istoric literar şi
politică, filosofie, teologie, istorie, bibliograf. S-a specializat în
antropologie, lingvistică, literatură, Litere la Geneva şi Paris. A
economie, mediu, biologie, medicină, făcut parte din Comitetul de
inginerie, matematici aplicate, fizică, chimie. redacţie al revistei „Albina”. Principalele
Are în jur de 56 de membri onorifici, printre lucrări: Luptele pentru naţionalitate ale
care Eugène Ionesco†, Octavian Bârlea†, românilor de peste munţi: 1848-1849, 1892;
Mircea Eliade†, Virgil Gheorghiu, George Istoria literaturii române, 1914; Contribuţiuni
Emil Palade. Acordă premii, finanţează la bibliografia românească, 3 vol., 1921-
publicaţii şi edituri româneşti din SUA, 1928. Spirit pozitivist şi exact, a colaborat cu
iniţiază şi susţine programe de promovare a I.A. Candrea la Dicţionarul enciclopedic
spiritualităţii româneşti. Printre fondatori ilustrat CARTEA ROMÂNEASCĂ, elaborând
Octavian Bârlea, reprezentant al partea de istorie-geografie. Membru
Vaticanului în Germania, preşedinte corespondent al Academiei Române din
fondator al ARA (1975-1978). Alţi 1921. Spirit filologic, aşezat la confluenţa
preşedinţi: Maria Manoliu-Manea, lingvistă veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, lucrările lui
(1982-1995), Constantin Corduneanu, excelează prin acribie ştiinţifică şi tentativa
matematician (1995-1998). Preşedinte în de cuprindere enciclopedică a fenomenului
exerciţiu: Ion Paraschivoiu, inginer, cultural românesc, favorizând astfel sinteza
Canada. culturală pe baza căreia intelectualii
perioadei intebelice au fundamentat
Academia Vasiliană (1640-1821) – a fost modernitatea culturii române, acordul ei cu
infiinţată în 1640, de Vasile Lupu, domnul lumea europeană.
Moldovei, iar cursurile sale erau urmate şi
de studenţi străini. Se învăţa slavonă şi
greacă. Avea sediul la biserica Trei Ierarhi Adameşteanu Gabriela (n. 1 aprilie 1942,
din Iaşi. Ideea de bază a învăţământului Piteşti) – scriitoare. Redactor şef al
epocii era unificarea curentelor ortodoxiei în publicaţiei “22” (din 1991), preşedintă a PEN-
spaţiul greco-rus, pentru a rezista astfel mai Clubului românesc. Membră a Alianţei
bine avansului catolicismului, în principal Civice, a primit în 2002 grantul Helman
dinspre Polonia, ca şi atacurilor Imperiului Hamett, administrat de Human Rights Watch.
Otoman. În acest sens ţările române aveau Lucrări: Drumul egal al fiecarei zile, roman,
de jucat un important rol de mediator. Mai 1975; Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă, nuvele,
târziu cunoscută sub numele Şcoala Mare 1979; Dimineaţa pierdută, roman, 1983,
Domnească. A activat până în 1821, la 2004; Vară-primăvară, nuvele, 1989;
mişcarea Eteriei. Obsesia politicii, interviuri, 1995; Cele două
Românii, publicistică, 2000; Intâlnirea,
Activism - doctrină politică şi literară, roman, 2003. Scriitoare cu deschidere către
prezentă difuz în deceniul al II-lea – al IV- social şi evoluţia contemporană a
lea al secolului XX în România. fenomenului politic românesc, transcrie în
Presupunea un răspuns „activ", prin acţiune literatura ei nemulţumiri şi propune soluţii
promptă, la stimulii veniţi din lumea reală. proprii pentru aceste zone.
Era vorba, în principal, despre replici date
creşterii curentelor de dreapta şi pro- Aderca, Felix (n. 26 martie 1891, Puieşti,
5
jud. Vaslui - m. 12 Iorga, Al. Macedonski, H. Sanielevici, Mihail
decembrie 1962, Sadoveanu ş.a.
Bucureşti) – scriitor evreu A pledat pentru votul universal, drepturile
din România. După femeii, ale ţărănimii, pentru unitatea
absolvirea liceului se naţională. Partea culturală a fost condusă, la
angajează funcţionar la un moment dat, de Traian Demetrescu. Pe
Ministerul Muncii. După lângă acest cotidian au apărut mai multe
1944 a fost director al Direcţiei suplimente. Le menţionăm:
învăţământului artistic din Ministerul - „– de duminică" (1897-1898), săptămânal
Cultelor. Volum de debut: Naţionalism? - supliment literar al „Adevěrului".
Libertatea de a ucide, 1910, prefaţat de C. - „ – de joi" (1898-1899), săptămânal –
Rădulescu-Motru. Teoretician al supliment literar al ziarului „Adevěrul". Au
modernismului, avangardismului şi colaborat: Radu Rosetti, C. Rădulescu-
experimentalismului: Mic tratat de estetică Motru, Gala Galaction, Vasile Demetrius ş.a.
sau lumea văzută estetic, 1929, a scris şi - „– ilustrat" (1895-1899), săptămânal –
versuri simboliste: Motive şi simfonii, 1910; supliment literar al ziarului „Adevěrul". Au
Stihuri venerice, 1912, romane: colaborat Nicolae Iorga, Al. Macedonski,
Domnişoara din strada Neptun, 1921; Gala Galaction ş.a.
Aventurile domnului Ionel Lăcustă - „ – literar" (1894-1895, săptămânal) –
Termidor, 1932; Oraşele înecate, 1937; supliment literar. Director A. Bacalbaşa. Au
Revolte, 1945, a lăsat interviuri strânse în colaborat: Sofia Nădejde, H. Sanielevici ş.a.
volumul Mărturia unei generaţii, 1929. A „ – literar şi artistic" (1920-1939),
avut una dintre cele mai timpurii reacţii la săptămânal - continuator al „Adevěrului
ascendenţa dreptei româneşti, mai ales a ilustrat". Fondatori: V. Beldiman şi C. Mille.
aceleia pro-naziste. Avangardist moderat, a
lăsat în plan literar un mesaj care ilustrează -„ - - seria nouă a “Adevărului”, care se
deopotrivă influenţa modelelor literare revendică în sens istoric, dar nu şi ca opţiune
româneşti ale momentului, pe o gamă care socialistă, de la celelalte, este un cotidian
merge de la Ionel Teodoreanu la Mircea independent fondat în decembrie 1989.
Eliade, ca şi apartenenţa declarată la o Apare şi astăzi. Director fondator Darie
etnie cu vechi tradiţii culturale în spaţiul Novăceanu, urmat de Dumitru Tinu. Deţine
românesc. un supliment săptămânal de cultură şi
atitudine, “Adevărul literar şi artistic” (din
"Adevărul" (1871-1872, Iaşi, săptămânal; 1990), condus până în 2005 de ziaristul şi
1888-1900; 1907-1916; 1918-1937; 1946, prozatorul Cristian Tudor Popescu.
Bucureşti, cotidian); serie nouă, cu profil
social-politic, din 1990, cu titlul „Adevărul". Agârbiceanu, Ion (n. 12
Se reclamă de la seria veche. septembrie 1882, Cenade, jud.
Prima serie a fost condusă de Alexandru Alba - m. 28 mai 1962, Cluj) -
Beldiman, antiregalist, dat în judecată de prozator. A frecventat cu
Palatul regal, dar achitat în justiţie graţie întreruperi Seminarul teologic al
juriului condus de Vasile Alecsandri. Seria Universităţii din Budapesta.
bucureşteană a fost condusă de acelaşi Al. Apoi, ca bursier, a studiat, tot la Budapesta,
V. Beldiman. Odată cu preluarea publicaţiei filologia clasică şi istoria. A fost, pe rând,
de către A. Bacalbaşa, ea se apropie de funcţionar al Mitropoliei din Blaj, preot,
mişcarea socialistă. Din 1892 partea literară publicist la Cluj, Sibiu, iarăşi la Cluj. A
este condusă de Traian Demetrescu devenit membru al Academiei RPR în 1955.
(socialist). Din 1895 proprietarul ziarului După Ioan Slavici, a marcat al doilea mare
este C. Mille, de asemenea socialist. Au moment de afirmare a prozei ardeleneşti. La
colaborat: Radu Rosetti, G. Ibrăileanu, C. început romantic (De la ţară, 1905), a evoluat
Dobrogeanu-Gherea, Constantin Stere, C. spre realismul dur (Fefeleaga, 1906). A scris
Rădulescu-Motru, Gala Galaction, Nicolae nuvele (Două iubiri, În întuneric -1910),
6
romane (Arhanghelii, 1914; Legea trupului, mileniului I î.H. exista aici cetatea traco-
1926; Legea minţii • Povestea unei vieţi, dacică Apulon, loc marcant al imperiului
1927; File din cartea naturii, 1959) în care geto-traco-dacic. Ea făcea comerţ cu grecii şi
analiza psihologică şi descrierile de natură constituia un punct al rutei comerciale
sunt remarcabile. dinspre sud-estul continentului către nord-
vestul lui. Râvnită de romani, a fost cucerită
„Aghiuţă” (1863-1864) – săptâmânal în anul 106d.H., când a căpătat numele de
literar şi satiric apărut la Bucureşti sub Apulum. Mai întâi castru roman, adăpostind
conducerea lui B.P.Hasdeu. Revistă Legiunea a XIII-a Gemina, a devenit
antiguvernamentală, suprimată de forţele municipiu în jurul anului 160 d.H. şi colonie în
politice după nici un an de apariţie. jurul anului 190 d.H., susţinând astfel cea
mai mare concentrare urbană a Daciei
„Agora" (1947, Bucureşti) - publicaţie Romane. Aflată mai curând sub influenţa
literară pentalingvă (română, franceză, Bizanţului decât a Romei, Apulum şi-a
engleză, germană, italiană) editată de Virgil păstrat rolul de mediator intercultural între
Ierunca şi Ion Caraion (un număr). estul şi vestul continentului. Acest lucru a
Tentativă de deschidere literară către rămas valabil şi după năvălirile slave (când a
Europa, în condiţiile în care în România avut numele Bălgrad, adică „oraşul alb”).
tocmai se instaura perioada socialistă, iar în Stabilă şi bine definită ca standard de
Europa începea războiul rece. Ambii autori civilizaţie şi de cultură, ea a modelat
ai revistei vor ilustra, de altfel, cu confluenţe numeroase şi şi-a păstrat rolul de
buiografiile lor, acest moment de răsucire al simbol spiritual al locului. După năvălirile
culturii române de la jumătatea veacului maghiare şi secuieşti, cetatea s-a numit, în
XX. amintirea voievodului uzurpat, Alba lui Gelu
(Gyula, Iula, Iulia), adică Alba Iulia. Bătălia
- „ - (1987-1993) - revistă alternativă de dintre Roma şi Bizanţ s-a reflectat în
cultură cu apariţie lunară, ca organ al universul cultural al oraşului. Alături de el, la
Comunităţii româneşti din Philadelphia, Blaj, a apărut chiar o religie de legătură între
SUA. Editată în româneşte. Din colectivul ortodoxie şi catolicism: greco-catolicismul.
redacţional au făcut parte Eugène Ionesco, Românii care nu acceptau să-şi schimbe
Matei Călinescu, Ion Negoiţescu, Virgil religia erau siliţi să treacă munţii în ţările
Nemoianu. române. Eugeniu de Savoia edifică la Alba
Iulia o cetate de tip Vauban, Iancu de
„Alăuta românească" (1837-1838, cu Hunedoara pregăteşte aici atacul antiotoman
intermitenţe, Iaşi) - supliment literar bilunar de la Sântimbru. La Alba Iulia, capitală a
iniţiat de Gh. Asachi, al ziarului „Albina Transilvaniei, s-au ţinut dietele provinciei şi
românească". Este una dintre primele ea a reuşit să asigure autonomia zonei cu
noastre reviste de tip almanah. A fost statut de principat (1541-1690) faţă de
condusă de Gh. Asachi. Au colaborat: austrieci. Alba Iulia este însă şi un important
Mihail Kogălniceanu, Constache Negruzzi, centru spiritual al catolicismului din România.
Costache Aristia ş.a. Au apărut traduceri Acolo se află o catedrală catolică edificată în
din Schiller, Bürger, Voltaire, Kotzebue, veacul al XI-lea, unde este mormântul lui
revista contribuind astfel la sincronizarea Iancu de Hunedoara, apărătorul întregii
spiritului românesc cu cel european, la creştinătăţi contra otomanilor. Tot la Alba
procesul de modernizare al Moldovei Iulia se află episcopia romano-catolică, al
însăşi. A premers, ca idee, „Daciei literare". cărei primat, Bathyany, a cumpărat în veacul
al XVIII-lea biblioteca primatului Vienei şi a
.Alba Iulia – capitala spirituală a tuturor întemeiat Biblioteca Bathianeum, cel mai
românilor, marca identităţii româneşti. mare depozit de incunabule aflat astăzi în
Începuturile aşezării datează din mileniul V România. În incinta episcopiei ortodoxe se
î.H. şi există mărturii continue de locuire, în află unele dintre cele mai interesante vestigii
epoca bronzului şi a fierului. La jumătatea romane din zonă, atestând influenţe greceşti
7
şi de substrat geto-dacic. De altfel, nu (Die Dorfschule – Şcoala sătească, 1866;
departe de Alba Iulia este aşezată Altes und Neues — Vechi şi noi, 1890) şi
Sarmisegetuza, capitala dacilor liberi. Mihai poezie lirică influenţată iniţial de Heinrich
Viteazul înfăptuieşte pentru prima oară visul Heine (Gedichte - Poezii, 1893).
de unitate al tuturor românilor, intrând în
Alba Iulia la 1 noiembrie 1599. Acela a fost „Аlbina" (1897-1916; 1922-1928; 1933-
momentul când toată vechea istorie a 1937; 1945-1998), săptămânal, Bucureşti -
cetăţii a fost conştientizată ca făcând parte revistă enciclopedică populară. La
din însăşi axa spirituală a neamului, încă de conducerea ei s-au aflat, printre alţii, Spiru
la întemeiere, iar simbolul Albei Iulia a Haret (primul director), C. Rădulescu-Motru,
devenit simbolul românităţii. Toată istoria Gh. Adamescu, George Coşbuc, Gheorghe
ulterioară a cetăţii, cuprinzând pedepsirea Ţiţeica, Victor Babeş, A.D. Xenopol, Nicolae
capilor răscoalelor ţărăneşti şi a Iorga, Grigore Tocilescu, Titu Maiorescu,
paşoptiştilor, pregătirea redeşteptării Ioan Slavici, G. Dem. Teodorescu, Octavian
naţionale a românilor în sânul Imperiului Goga, Şt. O. Iosif, Al. Vlahuţă, B. Şt.
austro-ungar, ca şi pregătirea marii Uniri de Delavrancea, Sofia Nădejde, Ion
la 1 Decembrie 1918 (astăzi ziua naţională Agârbiceanu ş.a. După 1948 devine revista
a României) îşi au originea în acea Aşezămintelor Culturale din România
conştientizare fulgurantă de la 1599 a
rolului Albei Iulia pentru naţiunea română. „Albina românească" (1829-1835; 1837-
Literatura n-a rămas în afara acestei 1850), bisăptămânal, Iaşi - periodic politic-
conştientizări. Nu numai literatura cu literar editat de Gheorghe Asachi. Prima
subiecte istorice sau declarat patriotice dă gazetă în limba română apărută în Moldova.
la iveală acest simbol spiritual, ci în creaţiile A continuat să apară cu titlul „Gazeta de
literare cele mai diverse tematic ale Moldavia" (1850-1858). A avut ca supliment
românilor de oriunde şi din orice perioadă literar „Alăuta românească" (1837-1838,
istorică, transpare, pe neaşteptate, Iaşi). Publicaţia în ansamblul ei a fost una
apartenenţa la acest spaţiu spiritual al iluministă şi, ca linie generală, contra
Daco-Romaniei şi recunoaşterea revoluţiei de la 1848 şi a Unirii.
însemnătăţii acestui simbol pentru definirea
identităţii de sine a românilor.
Albinuşa - unul din numele sub care a
„Albatros" (1941) - bilunar cu profil literar. circulat, în redactare slavonă, cartea
Revistă de stânga iniţiată de Geo populară Floarea darurilor.
Dumitrescu, în plin război mondial, ilustrând
opţiunea sa politică, dar şi, dincolo de ea, Albu, Florenţa (n. 1 decembrie 1934,
afirmarea permanenţei culturii, a posibilităţii Floroaica, jud. Ialomiţa – m. 11 iulie 2003,
de a păstra unitatea spirituală a Bucureşti) – poetă. A absolvit Facultatea de
intelectualităţii şi a tuturor românilor graţie Filologie la Bucureşti. A lucrat ca redactor şi
culturii. Au colaborat: Dinu Pillat, Dimitrie a fost legată de cercul „Vieţii Româneşti". A
Stelaru, Miron Radu Paraschivescu, Şt. debutat în 1961 cu volumul Fără popas,
Aug. Doinaş, Mihnea Gheorghiu ş.a. evocare lirică a Bărăganului şi Deltei. A mai
publicat Intrarea în anotimp 1964; Fata
-„- v. Editura Albatros morgana, 1966; Măşti de priveghi, 1968;
Arborele vieţii, 1971; Elegii, 1973; Ave,
Albert Michael (n. 21 octombrie 1836, noemvrie, 1975; Umbră arsă, 1980; Poem în
Apold, jud. Mureş - m. 21 aprilie 1893, Utopia, 1983; Efectul de seră, 1987;
Sighişoara) - scriitor de etnie germană din Kilometrul Unu 1988, Premiul Asociaţiei
Transilvania. Profesor la Gimnaziul sas din Scriitorilor, Bucureşti; Zidul martor, 1990;
Sighişoara. A scris teatru romantic (Die Anno Domini 1991, în care tipăreşte toate
Flanderer am Alt - Flamanzii pe Olt, 1883; ineditele din perioada 1970-1989. După 1989
Ulrich von Hutten, 1893), nuvele realiste poezia capătă un plus de duritate: Aurolac,
8
1997. istorice: Legende, 1864-1875; Ostaşii noştri,
1877-1878. Ca director al Teatrului Naţional
Alcalay, Leon (1847 – 1920, Bucureşti) – din Iaşi, alături de Mihail Kogălniceanu şi
editor şi librar. Familie de evrei sefarzi. A Ioacob Negruzzi (1840), a promovat
întemeiat la Bucureşti editurile Librăriei dramaturgia originală, scriind el însuşi
Leon Alcalay şi Librăria Universala Alcalay. comedii: Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i
Colecţia Biblioteca pentru toţi a fost tipărită salba dracului, 1844; Păcală şi Tândală,
la această editură cu începere din 1899 şi 1857; Chiriţa în laşi sau Două fete ş-o
acolo au apărut primele cataloage ale neneacă, 1850; Chiriţa în provincie, 1852;
colecţiei, ca şi primul sistem de catalogare drame: Despot Vodă, 1879, Premiul
de editură din România. Societăţii Literare Române; Fântâna
Blanduziei, 1883; feerii: Sânziana şi Pepelea,
Alecsandri, Vasile (n. 1880. Multe dintre comedii sunt prelucrări şi
21 iulie 1821 sau 1818, adaptări după Molière, J. Fr. Regnard,
Bacău - m. 22 august Eugène Labiche, Eugène Scribe, A. Rolland,
1890, Mirceşti) - scriitor. Jules Sandeau, E.A. Duvert ş.a. Dramele
După studiile la stau sub semnul romantic (cele istorice) sau
Pensionul francez al lui clasic: Horaţiu, Ovidiu. A scris proză de
Victor Cuénim de la Iaşi, şi-a trecut factură realistă: Iaşii în 1844, Balta Albă,
bacalaureatul la Paris (1835). Tot acolo s-a Istoria unui galbân ş-a unei parale ş.a. şi
înscris pe rând la Chimie şi Medicină, fără a memorii de călătorie: Jurnal de călătorie în
absolvi ceva. După o şedere de patru ani la Italia, 1847; Călătorie în Africa ş.a.. A
Paris (1834-1838), a călătorit în Italia, desfăşurat o bogată activitate de animator
Germania, Anglia, Spania (aici în compania cultural, colaborând la cele mai diverse
lui Prosper Merimée), Austria, Crimeea, publicaţii: „Albina românească", „Dacia
Turcia, Grecia, insulele Ionice, Africa de literară", „Steaua Dunării", „Revista română",
Nord, iar în ţară prin Munţii Moldovei şi „Convorbiri literare", „Columna lui Traian",
staţiunile moldoveneşti. A deţinut diverse „Revista contimporană", „Literatorul" ş.a. A
funcţii (comis, spătar, postelnic, vornic lăsat un foarte bogat epistolier şi o notabilă
(1859), după Unire ambasador la Paris, Grammaire de la langue roumaine, 1863,
ministru de Externe. Membru fondator al unde susţinea principiul fonetic în ortografie.
Societăţii Academice Române (1867). A I s-au tradus lucrări încă din timpul vieţii în
fost paşoptist şi unionist. A publicat în franceză (1853) şi engleză (1854, traducător
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură", E.C. Crenville Murray). Spirit atent la
Hora Ardealului, la 14 iunie 1848, dată schimbarea vremurilor, constructiv în
devenită aniversare UNESCO (din 1998). registrul instituţional, a reacţionat în spaţiul
Poezia sa celebrează unitatea spirituală a creţiei, deşi uneori decorativ şi superficial, la
românilor. Premiat la Montpellier, la dramele neamului. Ca scriitor face trecerea
propunerea lui Mistral, de către Juriul de la literatura premodernă la cea modernă.
Felibrilor, la concursul Societăţii Limbilor
Romanice, pentru Cântecul Gintei Latine, .Alexandrescu, Grigore (n. 22 februarie
1878 şi apoi, la propunerea lui Ion Ghica, 1810, Târgovişte - m. 25 noiembrie 1885,
premiat în 1881 cu Marele Premiu al Bucureşti) - poet. A învăţat greaca modernă
Academiei, pentru drama Despot Vodă, încă din copilărie, împreună cu Vasile
1879. A fost un deschizător de drumuri Cârlova, de la dascălul Rafail. A studiat la
pentru literatura română. A cules, în stil Bucureşti în clasa de literatură a profesorului
romantic, folclor: Poezii populare ale J. A. Vaillant (1831), unde a fost coleg cu Ion
românilor, 1866 şi l-a făcut cunoscut peste Ghica, apoi la colegiul Sf. Sava (profesori:
hotare. Ca poet a fost influenţat de motivele Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru).
populare: Doine, 1840-1862; Lăcrămioare, Posesor al unei bogate culturi clasice, a
1845-1847; Suvenire, 1853; Mărgăritarele, debutat ca poet la „Curierul românesc", al lui
1852-1862; Pasteluri, 1867-1869; de cele Heliade Rădulescu, în 1832. A fost paşoptist
9
moderat şi unionist. Spirit reflexiv şi lucid, a traduceri latine). Neagoe Basarab a
consacrat în literatura română elegia, comandat copii slavone ale ei. Prima
epistola, satira, meditaţia şi fabula, în lirica traducere românească nu s-a păstrat. Dar în
erotică a fost influenţat de Lamartine. Codex Neagoeanus, 1620 există o copie a
Principalele volume de versuri: Poezii, lucrării. Antim Ivireanul ar fi tipărit-o, după
1838; Suvenire şi impresii, epistole şi cum afirmă Maria del Chiaro, cronicarul lui
fabule, 1847; Meditaţii, elegii, epistole, Constantin Brâncoveanu, dar nu s-a păstrat
satire şi fabule, 1863. A tradus din Florian nici un exemplar. In secoluil al XVIII-lea,
(Eliezer şi Neftali, 1832), Tasso (primele trei graţie copiştilor, lucrarea s-a raspândit în
cânturi din Ierusalimul liberat, 1882) ş.a. A toate provinciile româneşti. Fenomenul
scris proză: Memorial de călătorie, 1863. atestă faptul că nimic din ceea ce era
considerat valoros în cultura bazinului
Alexandrescu, Sorin (n. 18 Mediteranei şi a Europei nu scăpa spaţiului
august 1937, Bucureşti) - românesc, era receptat, prelucrat, folosit ca
specialist în teorie şi stilistică model.
literară. A absolvit Facultatea
de Filologie din Bucureşti, Alexandru, Ioan (n. 25 decembrie 1941,
unde a şi rămas cadru didactic Ţора Mică, jud. Cluj – m. 17 septembrie
la Catedra de Literatură Comparată. În 2000, Bucureşti) - poet. Absolvent al
1969 a plecat la Amsterdam, ca lector la Facultăţii de Filologie din Bucureşti,
Universitate şi nu s-a mai întors. Fondator specializare la Freiburg, Germania, 1968.
al Asociaţiei Olandeze de Semiotică, al După 1989 cadru didactic la Universitatea
Institutului Olandez de Cercetări de din Bucureşti, specialitatea teologie. A
Semiotică, Filosofie şi Arte. A condus evoluat de la poezia de tip pindaric, clasicist,
revista „Internaţional Journal of Romanian spre cea religioasă, unde se îmbină fondul
Studies" (1976-1989). A scris o monografie autohton, al istoriei naţionale, cu imnografia
despre William Faulkner , 1969, Premiul ortodoxă de tip bizantin: Viaţa deocamdată,
Uniunii Scriitorilor. Alături de Gellu Ionescu 1965, Premiul Uniunii Scriitorilor; Infernul
a scos ediţia de Opere -Tudor Vianu. Alături discutabil, 1966; Imne, 1964-1973; Imnele
de specialişti precum Roland Barthes şi bucuriei, 1973; Imnele Transilvaniei, 1976;
Claude Brémond, a publicat Analyse Imnele Moldovei, 1980; Imnele Ţarii
structurelle des personnages et conflits Româneşti, 1981, Premiul Asociaţiei
dans le roman Patul lui Procust de Camil Scriitorilor din Bucureşti; Imnele iubirii, 1983;
Petrescu, 1969, ; Roemenie. Verhalen van Imnele Putnei, 1985; Imnele Maramureşului,
deze tijd - Proza în România, 1988; 1988; Bat clopotele în Ardeal, 1991. A tradus
Rumanien im Umbruch : Chancen und din ebraică (1977) Cântarea cântărilor şi a
Probleme der europäischen Integration, scos o antologie a poeţilor basarabeni:
1993; The Romanian Paradox; Identitate în Constelaţia Lirei, 1987. După 1989 a fost
ruptură. Mentaliăţti româneşti postbelice, senator PNŢCD. Considerat în epocă unul
2000. Premiat în 1998 de către Grupul dintre continuatorii curentului autohtonist.
pentru Dialog Social pentru întreaga
activitate. Alexandru, Radu F. (n. 12 iulie 1943,
Bucureşti< nume la naştere Feldman) –
Alexandria - carte populară probabil scriitor. A studiat la Bucureşti matematica,
originară din Egipt, sec. III-II î.H. Strânge filosofia şi regia de teatru. Lucrări: Cu faţa
împreună o serie de legende referitoare la spre ceilalţi, proză, 1971; Umbrele zilei,
campaniile lui Alexandru Macedon, mai teatru, 1974; O şansă pentru fiecare, teatru,
ales cu privire la cucerirea Egiptului (numit 1979, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din
Misr de egipteni), unde acesta s-a Bucureşti; Buna zi de mâine, teatru, 1981;
proclamat faraon, căsătorindu-se cu sora Mlaştina, teatru, 1992; Nimic despre Hamlet,
sa. Lucrarea s-a transmis prin intermediul teatru, 1995, Premiul pentru Dramaturgie al
Bizanţului şi a Evului Mediu creştin (prin Uniunii Scriitorilor. A scris scenarii pentru
10