Dictionar roman-francez

950 Pages·2007·13.95 MB·English

by  Gorunescu

Dictionar
'
ROMÂN-FRANCEZ

DICTIONAR
'
�

Elena Gorunescu

Teora

Cuvânt inainte

Prezentul Dicţionar român-francez vine să completeze seria

lucrărilor lexicografice consacrate limbii franceze (Dicţionar
francez-român, Dicţionar frazeologic francez-român şi
român-francez, Dicţionar de proverbe francez-român şi
român-francez).

Elaborat după normele lexicografice internaţionale în

vigoare, Dicfionarul român-francez cuprinde termeni de

ultimă oră din domeniile stiintelor moderne: informatică,
'
,
genetică, fizică nucleară, biochimie etc., precum şi termeni

populari, de argou sau literari. La echivalentele din limba

franceză am menţionat registrele stilistice spre a înlesni însuşirea

nuanţelor limbii franceze.

Pentru traducători, profesori, studenţi, elevi sau doar iubitori

ai acestei limbi, prezentul dicţionar constituie un ajutor esenţial

pentru învăţarea corectă a limbii franceze.

Autoarea

abrev. = abreviere
ac. = acuzativ
acad. = academie
adj. = adjectiv, adjectival
admin. = administrativ
adv. = adverb
aeron. = aeronautică
agr. = agricol, agricultură
agron. = agronomie
alim. = alimentar
alpin. = alpinism
americ. = americanism
anat = anatomie
angl. = anglicism
antichit. = antichitate
antrop. = antropologie
spic. = apicultură
apoz. = apoziţie
arab= termen arab
arg. = argou, argotic
arheol. = arheologie
arhit = arhitectură
art = articol, articulat
astral. = astrologie
astron. = astronomie
astronaut. = astronautică
audiov. = audiovizual
auto= automobilism, automobil
aux. = auxiliar
av. =aviatie
bacter. = bacteriologie
biochim. = biochimie
biol. = biologie
bis. = biserică, bisericesc
bot. = botanică
card. = (numeral) cardinal
cartogr. = cartografie
catol. = catolic
c.f. = căi ferate
chim. = chimie
chir. = chirurgie
cin. = cinema
citol. = citologie
col. = colectiv
com. = comert
comp. = comparativ
cond. = conditiona!
conj. = conjuncţie
constr. = constructii
contab. = contabilitate
cor. =coregrafie
creşt. = creştin, creştinism
cristalogr. = cristalografie

Lista prescurtărilor

croit. = croitorie
dat.= dativ
dem. = demonstrativ
demogr. = demografia, demografic
depr. = depreciativ
dia/. = dialectal
dim. = diminutiv
diplom. = diplomaţie, diplomatic
dr. =drept
dr. can. = drept canonic
ebr. = ebraic
ee. = economie
ecol. = ecologie
ee. pol. = economie politică
edit. = editură, editorial
el. = electricitate
electron. = electronică
embriol. = embriologie
entom. = entomologie
erpet. = erpetologie
etn. = etnografie
etnol. = etnologie
euf. = eufemism
expr. = expresie
f. =feminin
fac. = facultate
tam. = familiar
tarm. = farmacie, farmaceutic, farmacologie
feud. = feudalism
fig. = figurat
fii. = filozofie
fi/of. = filologie, filologic
fin. =finanţe
fise. = fiscal
fiz. = fizică
fiziol. = fiziologie
ton. = fonetică
fortif. = fortificaţii
foto =fotografie, fotografic
fr. = francez
gen. = genitiv
genet. = genetică
geod. = geodezie
geofiz. = geofizică
geogr. = geografie
geol. = geologie
geom. = geometrie
geomorf. = geomorfologie
germ. = germanism
gram. = gramatică
grav. = gravură
grec. = grec, grecism
h.c. = hârtie-celuloză

herald. = heraldică
hidr. = hidrologie, hidrotehnică
hip. = hipism
hist. = histologie
hort. = horticultură
hot. = hotărât
iht. = ihtiologie
imper. = imperativ
imperf. = imperfect
impers. = impersonal
ind. = industrie, industrial
indic. = indicativ
inf. = infinitiv
infl. = influentă
inform. = informatică
interj. = interjecţie
interog. = interogativ
invar. = invariabil
ir. =ironic
ist. = istorie, istoric
itai. = italienism
inv. =învechit
jur. = juridic
1. =limbă
lat. = latinism, termen latin
lingv. = lingvistică
/it. = literatură, literar
loc. = locutiune
log. = logică
/ucr. publ. = lucrări publice
m. =masculin
maj. = majusculă, literă mare
mar. = marină, termen marinăresc
maş. = masini
maş.-un. ='maşini-unelte
mat. = matematică
măcel. = măcelărie
m. plast. = mase/materiale plastice
mec. = mecanică
med. = medicină
metal. = metalurgie
meteo = meteorologie
metr. = metrică, versificaţie
metrol. = metrologie
microbiol. = microbiologie
mii. = termen militar
min. =mine
mineral. = mineralogie
mit. = mitologie
musulm. = musulman
muz. = muzică
nav. = termen naval
neg. = negaţie, negativ
nehot. = (adjectiv, pronume) nehotărât
neurol. = neurologie
nom. = (cazul) nominativ
n. pr. = nume propriu
nuc/. = nuclear
num. = numeral

numism. = numismatică
oland. = termen olandez
onom. = onomatopee
opt. = optică
ord. = (numeral) ordinal
omit. = ornitologie
ortod. = ortodox
p. =pentru
paleogr. = paleografie
paleont. = paleontologie
part. = participiu
patol. = patologie
pdv. = punct de vedere
pedol. = pedologie
peior. = peiorativ
pers. = persoană, personal
pese. = pescuit
petr. = petrografie
pict. = pictură
piei. = pielărie
pisc. = piscicultură
pl. = plural
plast. = plastic, arte plastice
poet. = poetic
pol. = politică, termen politic
poligr. = poligrafie
pop. = termen popular
pos. = posesiv
pret. = prefix
preist. = preistorie, preistoric
prep. = prepoziţie, prepoziţional
prese. = prescurtare
prez. = prezent
pron. = pronume, pronominal
prov. = proverb
psihan. = psihanaliză
psihiatr. = psihiatrie
psihol. = psihologie, psihologic
psihopatol. = psihopatologie
qqch. = quelque chose
qqn. = quelqu'un
ref/. = reflexiv
reg. = regional, regionalism, regiune
re/. = religie
reiat. = relativ
ret. = retoric, retorică
revo/. = revoluţie
rom. = roman
rus. = rusesc
s. = substantiv
sco/ast. = scolastică
sculpt. = sculptură
sec. = secol
serie. = sericicultură
sf. =sfânt
silv. = silvicultură
sin. = sinonim
sing., sg. = singular
sociol. = sociologie

span. = spaniol
s. pr. = substantiv propriu
stat = statistică
stiei. = sticlărie
stil. = stilistică
stomat. = stomatologie
subst. = substantiv, substantivat
sued. = cuvânt suedez
superi. = superlativ
superst. = superstiţie
şco/. = şcolar
şt. nat. = ştiinţe naturale
taur. = tauromahie
tehn. = tehnică
tele, telecom. = telecomunicatii
teol. = teologie
'

text = textile
tipogr. = tipografie

topogr. = topografie
transp. = transport
turc. = turcism
tv. = televiziune
univ. = universitar
v. =vezi
vân. = vânătoare, vânătoresc
versif. = versificatie
vet. = veterinar, medicină veterinară
vi. = verb intranzitiv
vit. = viticultură
voc. = vocativ
vr. = verb reflexiv
vt. = verb tranzitiv
vulg. = vulgar
zool. = zoologie
zoot. = zootehnie

a s.m. a (premiere lettre de l"alphabet); de la A la Z
depuis A jusqu'a Z; du commencement a la fin.
a interj. ah! oh 1 a, ce veste bună t ah, la bon ne nouvelle;
a, ce rău imi pare! oh, comme je regrettel
a prep. 1 . a, de: aduce a trădare cela ressemble a une
trahison; case a câte două etaje fiecare maisons a
deux etages chacune. 2 (precedă infinitivu� a citi
lire. 3. (intră in compunerea unor locuţium) de-a
bineleapour de bon; tout ă fait; de-a buşi/ea a quatre
pattes; de-a-ndărătelea a reculons; de-a lungul şi
de-a latul en long et en large; de-a curmezişul de
travers.
aba s.f. bure; călugării poartă veşminte din aba les
moines portant des vetements de bure.
abac s.n. 1 . abaque; copilul atingea bilele de lemn ale
abacu/ui l'enfant touchait les billes de bois de
l'abaque. 2. boulier-compteur (inv.).
abacă s.f. (arhit.) abaque (m.).
abagerie s.f. 1 . fabrique de bure. 2 commerce de bure.
abagiu s.m. 1 . fabricant de bure 2. marchand de bure.
abajur s.n. abat-jour; abajurul unei lămpi l'abat-jour
d'une lampe.
abandon s.n. 1 . abandon, renoncement; abandon al
unei familii abandon d'une familie 2. (sport) abandon.
abandona 1. vt. 1 abandon ner, quitter; a-şi abandona
familia abandonner sa familie; a abandona jocul
quitter la partie. 2. delaisser, negliger; in ultima
vreme işi abandonează munca dernierement il
delaisse son travail. 3. lâcher; epuizat, câinele a
abandonat iepureleepuise, le chien a lâche le lievre.

11. vi. abandonner; depăsit de adversari, sportivul a
abandonatdepasse par ses adversaires, le sportif
a abandonne.
abandonare s.f. abandon; abandonare de bunuri
abandon de biens; abandonare a unei acuzatii
abandon d'une accusation (v si abandon)

·
abanos s.m. 1 . (bot.) ebenier (arbre de la familie des
ebenacees) (Dyospyros) 2. ebene (f.) (bois de
l'ebenier); păr negru ca abanosul cheveux noirs
comme l'ebene; (in expr.) şade tot abanos, teapăn
şi vârtos porter beau; porter bien son âge.
abataj s.n. abattage; abatajul unui copacl'abattage d'un
arbre; abatajul unui minereu l'abattage d'un mine­
rai; abatajulltăierea unui bou l'abattage d'un boouf.
'abate s.m. abbe.
2abate 1 . vt. 1 . detourner; a abate cursul unui râu detour­
ner une riviere; a abate atentia detourner l'attention.
2. ecarter; a abate pe cineva· de la calea cea dreaptă
ecarter qqn. du droit chemin. 3. abattre, demoraliser,
deprimer; acest eşec 1-a abătutcet echec l'a abattu.

11. vr. 1 . s'ecarter, se departir; a se abate de la datorie
se departir de son devoir; faillir a son devoir; a se
abate de la subiect s'ecarter du sujet; deplacer la
question; a nu se abate de la drumul cel drept
marcher droit; a nu se abate de la principiile sale

A

etre a cheval sur les principes (tam.); a nu se abate
din cuvântul cuiva etre l'âme damnee de qqn.; obeir
a qqn. au doigt et a l'ooil; 2. s'abattre; o furtună
puternică s-a abătut asupra regiunii un orage violent
s'est abattu sur la region; un potop de foc s-a abătut
asupra soldaţi/ar un deluge de feu s'abattit sur les
soldats. III. vi. (in expr.) când ii abate quand �a lui
prend; quand l'envie lui en vient.
abatere s.f. 1 . deviation; ecart; abatere a unui glonţ
deviation d'une balle; (fig.) abatere de la conduită
ecart de conduita. 2. infraction; contravention;
abatere de la regulile de circulatie infraction au code
de la route.

·
abatesă s.f. abbesse.
abatiză s.f. (mi/.) abattis (m.).
abator s.n. abattoir.
abătut adj. decourage, consterne, demoralise, deprime;
las; prostre; era abătut in urma eşecului său il etait
demoralise a la suite de son echec.
abces s.n. (med.) abces.
abdica vi. abdiquer; a abdica de la tron abdiquer le
trâne/la couronne; regele a abdicat le roi a abdique;
(fig.) a abdica de la datorie manquer a son devoir;
se departir de son devoir.
abdicare s.f. abdication; abdicarea unui suveran l'abdi­
cation d'un souverain; renoncement; resignation;
demission.
abdomen s.n. (anat.) abdomen, ventre, panse, bedaine.
abdominal adj. (anat.) abdominal; nervi abdominali
nerfs abdominaux.
abductor adj. (anat. in expr.) muşchi abductor muscle
abducteur.
abecedar s.n. abecedaire; alphabet.
aberant adj. aberrant, absurde, deraisonnable,
insense; propunere aberantă proposition insensee.
aberaţie s.f. aberration, erreur; meprise.
abia adv. a peine; abia am reuşit să-I conving c'est a
peine que je suis parvenu a le convaincre; abia
mâncase şi fusese nevoit să plece il ava it a peine
mange et il avait ete oblige de partir; il n'avait pas
plutât dejeune qu'il dut partir; abia vindecat, 1-a
intors boala a peine gueri, il a rechute; abia urcă
scara bătrânul le vieillard monte l'escalier a
grand-peine; se Întorsese abia de două zile il etait
de retour depuis a peine deux jours; abia işi mai
trage sufletul il est a bout de souffle; abia se mai
ţine pe picioare il tient a peine debout; abia aştept
să il me tarde de; abia a ieşit din faşă/abia a venit
din horn c'est un morveux.
abietacee s.f. pl. (bot.) abietacees, abietinees.
abil adj. 1 . habile, adroit, capable; experimente; ingenieux;
muncitor abil ouvrier habile; diplomat abi/diplomate
habile; inginer abilingenieur capable; elev abi/eleve
ingenieux. 2. ruse, roublard, malin; un hot abil un
voleur malin.

·

ABILITA-ABSOLUT

abilita vt. habiliter; a abilita pe cineva să incheie un
bilanţ habiliter qqn. a dresser un bilan.
abilitate s.f. 1 . habilete, adresse, dexterite; acest lucrător
are o mare abilitate in rafina rea titeiului cet ouvrier a
une grande habilete dans le raffinage du petrole. 2.
(fig.) habilete, doigte (m.), savoir-faire (m.); in această
chestiune delicată trebuie să procedezi cu abilitate
dans cette question delicate il faut avoir du doigte;
acest tânăr face o bună impresie in societate, are
abilitate ce jeune homme fait une bon ne impression
dans une societe, il a du savoir-faire.
a biotic adj. abiotique, d'ou la vie est absente; atmosferă
abiotică atmosphere abiotique.
abis s.n. (geogr.) abysse, fosse sous-marine.
abisal adj. abyssal.
abitir adv. mieux, encore mieux; acest copil vorbeşte
franceza mai abitir decât un studentcet enfant parle
franyais mieux qu'un etudiant; a continuat să strige
şi mai abitir il continua a crier de plus belle.
abject adj. abject, bas, vii, miserable, repoussant,
sordide, meprisable; o purtare abjectă une cond uite
vile, basse.
abjecţie s.f. abjection, bassesse, vilenie, avilisse­
ment (m.).
abjura vt., vi. abjurer; şi-a abjurat doctrina il a abjure
sa doctrine.
abjurare s.f. abjuration.
ablativ s.n. ablatif, sixieme cas de la declinaison latine.
ablatiune s.f. ablation, resection d'un organe, d'une
tumeur.
abnegatie s.f. abnegation, devouement (m.), sacrifice
(m.); 'ea se consacră familiei cu abnegaţie elle se
consacre a sa familie avec abnegation, devouement.
aboli vt. abolir, aneantir, annuler, abroger, invalider,
revoquer; se luptau pentru a aboli aceste privilegii
ils combattaient pour annuler/abolir ces privileges.
abolire s.f. abolition, annulation, suppression, revoca-
tion; abolirea unei legi l'abolition d'une loi.
abolitionism s.n. abolitionnisme.
abolitionist s.m.f. abolitionniste, adepte de l'aboli­
tiormisme.
abominabil adj. abominable, detestable, execrable; un
comportament abominabil une cond uite abominable.
abona vt., vr. s'abonner; a abona pe cineva la o revistă
abonner qqn. a une revue; a se abona la Operă
s'abonner a I'Opera.
abonament s.n. abonnement; a face un abonament
prendre un abonnement.
abonat s.m.f. abonne; a fi abonat la un ziarâtre abonne
a un journal.
aborda 1. vt. aborder, accoster, attaquer, entamer, joindre;
a aborda pe cineva aborder qqn.; a aborda direct o
problemă aborder de front un probleme; a aborda pe
un necunoscutaccoster un inconnu; a aborda tratative
entamer des pourparlers; a aborda un prieten joindre
un ami; a aborda o temă attaquer un theme. 1 1 . vi.
(mar.) a aborda intr-un port aborder au port.
abordabil adj. abordable, accessible; un port abordabil
un port abordable; preţuri abordabile des prix ac­
cessibles.

2

abordaj s.n. (mar.) 1 . abordage, attaque d'un navire
par un autre. 2. abordage, collision de deux navires.
aborigen s.m. aborigene, indigene, natif; aborigenii i-au
primit rău pe invadatori les aborigenes ont mal reyu
les envahisseurs.
abortiv s.m., adj. abortif; pilulă abortivă pilule abortive;
un abortif.
abracadabrant adj. abracadabrant, etrange; enche­
vetre; extravagant.
abras adj. 1 . retif; cal abraş cheval retif. 2. mechant; a
fi abraş la inimă âtre mechant comme un âne rouge/
comme la gale/comme une teigne.
abraziune s.f. 1 . erosion d'une roche sous l'action des
vagues. 2. (med.) abrasion.
abraziv adj., s.n. abrasif.
abrevia vt. abreger, raccourcir, ecourter; rapetisser,
amoindrir; i s-a spus să-şi scurteze povestirea on
lui a dit d'abreger son racit.
abreviat adj. abrege, raccourci, diminua.
abreviativ adj. abreviatif; semn abreviativ signe
abreviatif.
abreviatie s.f. abreviation.
abroga 'vt. abroger; a abroga un decret abroger un
decret.
abrogare s.f. abrogation; abrogare a unei legi abroga­
tion d'une loi.
abrupt adj. 1 . abrupt, escarpe, raide; un versant abrupt
un versant abrupt. 2. (fig.) rude; stil abrupt style
abrupt, inegal.
abrutiza vt., vr. (s')abrutir, (s')abâtir, (se) deshumaniser;
drogurile abrutizează omul la drogue abrutit l'homme;
se abrutizează pe zi ce trece din cauza alcoolului il
s'abrutit chaque jour davantage a cause de l'alcool.
abrutizant adj. abrutissant; o muncă abrutizantă un
travail abrutissant.
abrutizare s.f. abrutissement (m.), abâtissement (m.);
hebetude.
abrutizat adj. abruti, abeti; hebete.
abscisă s.f. (mat.) abscisse.
abscons adj. abscons, obscur, inintelligible, complique;
un discurs abscons un discours abscons, obscur,
inintelligible.
absenteism s.n. absenteisme; absenteismul alegăto­
rilor la votl'absenteisme des electeurs au vote.
absenteist s.m.f., adj. absenteiste; la ultimele alegeri,
numărul absenteiştilor a fost mare lors des dernieres
elections. le nombre des absenteistes a ete eleve.
absentă s.f. 1 . absence; in absenta probelor en
l'absence des preuves/a defaut de.preuves 2. ab­
sence, eloignement (m.); absenţa fiului său plecat
la armată era greu de suportat l'absence de son fils
parti faire son service militaire lui etait dure a
supporter. 3. absence, inadvertance, distraction,
inattention; indifference.
absidă s.f. (arhit.) abside.
absidial adj. (arhit.) absidial.
absidiolă s.f. (arhit.) absidiole.
absint s.n. absinthe, boisson alcoolisee forte.
absolut 1. adj. 1 . absolu, total, complet; incredere abso-
lută in cineva confiance absolue en qqn.; tăcere

3

absolută silence total; majoritate absolută majorite
absolue. 2. absolu, parfait, ideal; dragostea maternă
este absolută l'amour materne! est absolu. 3. absolu,
discretionnaire, autocratique, autoritaire, despotique,
arbitraire, tyrannique; putere absolută pouvoir absolut
discretionnaire; monarhie absolută monarchie
absolue; regim absolut regime despotique/auto­
cratique. 1 1 . adv. absolument, entierement, totalement,
completement, foncierement, pleinement, parfaite­
ment, tout a fait; aceste măsun sunt absolut indispen­
sabile ces mesures sont absolument indispensables;
este un om absolut cinstitii est foncierement honnâte;
este absolut depăşit de evenimente il est complete­
meni depasse par les evenements; afirmaţiile dvs.
sunt absolut corecte vos affirmations sont tout a fait
correctes. III. s.m. (fii.) absolu; in absolut dans l'ab­
solu; absolutul este o notiune filozofică l'absolu est
une notion philosophique.
absolutism s.n. (pol.) absolutisme, despotisme,
tyrannie (f.), autocratie (f.).
absolutist adj. absolutiste, relatii a l'absolutisme.
absolvent s.m.f. diplome; frais emoulu de; absolvent
al unei şcoli tehnice diplome d'une ecole technique.
absolventă s.f. fin d'un cycle/d'une forme d'enseigne­
ment; examen de absolventă examen de fin d'etudes.
absolvi vt. 1 . finir une annee scolaire/un cycle d'etudes;
a absolvi facultatea finir ses etudes universitaires.
2. Uur.) absoudre, disculper, decharger, remettre,
innocenter, blanchir, acquitter; inculpatul a fost ab­
solvit !'inculpe a ete absous.
absolvire s.f. fin d'etudes; diplomă de absolvire di­
plome de fin d'etudes.
absorbant s.m., adj. absorbant; pânză absorbantă
tissu absorbant; (fig.) ocupaţie absorbantă occupa­
tion absorbante.
absorbi vt. 1 . absorber, s'impregner, se penetrer de;
nisipul absoarbe repede apa le sabie absorbe rapi­
dement l'eau. 2. (fig.) absorber, etre plonge, captive;
această lectură pasionantă il absoarbe in intregime
cette lectura passionnante l'absorbe entierement.
absorbire s.f. absorption; absorbirea apei de către
terenurile nisipoase l'absorption de l'eau par les
terrains sablonneux.
absorbit adj. 1. absorbe. 2. (fig.) absorbe, captive; dis­
trait, preoccupe; absorbit de lectură captive par la
lectura.
absorbitor 1 . adj. v. absorbant. li. s.n. (tehn.) absorbeur.
absorbtie s.f. absorption.
abstentionism s.n. abstentionnisme, refus de voter.
abstentionist s.m.f., adj. abstentionniste.
abstentiune s.f. v. abstinentă.
abstinent s.m.f. abstinent. '
abstinentă s.f. abstinence.
abstract adj., s.n. abstrait, abscons; gândire abstractă
pensee abstraite; un text abstract un texte abstrait;
in abstract dans l'abstrait.
abstractiza vt. rendre abstrait.
abstractie s.f. abstraction; a tace abstractie de ceva
faire abstraction de qqch.
'
abstracţionism s.n. art abstrait.

ABSOLUT -ABURIRE

abstractionist 1 . adj. relatii a l'art abstrait. 1 1 . s.m.f.
adepte de l'art abstrait.
abstractiune s.f. v. abstractie.
abstrage vt., vr. abstraire; disjoindre, dissocier, de­
tacher.
abstrus adj. abstrus, obscur, abscons.
absurd 1. adj. absurde, insense, deraisonnable, extra­
vagant, illogique, stupide; !ou; saugrenu, inepte; idee
absurdă idee saugrenue; cerere absurdă demande
absurde; afirmatie absurdă affirmation derai­
sonnable. 11. s.m. (tii.) absurde; teatrul absurdului le
theâtre de !'absurde; prin absurd par !'absurde. III. adv.
absurdement; s-a comportat absurd il s'est conduit
absurdement.
absurditate s.f. absurdite, ineptie, insanite, niaiserie,
bâtise, ânerie; a debita absurdităţi debiter des ab­
surdites/inepties.
abtibild s.n. 1 . (tipogr.) decalcomanie. 2. broutille,
'colifichet, bagatelle; (pl.) riens. 3. subterfuge,
faux-fuyant, detour, echappatoire (f.).
abtigui 1 . vr. (tam.) se griser, se soOier; m-am întâlnit
'cu Jean, era cam abţiguit j'ai rencontre Jean, il etait
un peu grise. 1 1 . vt. 1 . (tam.) administrer une raclee
â qqn. 2. modifier, fausser (un texte).
abtine vr. s'abstenir, se passer, se priver, s'empâcher,
'se garder, se dispenser; nu se abţinea să le spună
ceea ce crede il ne se privait pas de leur lai re savoir
ce qu'il pensait.
abtinere s.f. abstention; legea a fost votată cu doar
'două abtineri il n'y eut que deux abstentions lors du
vote de cette loi.
abulic adj., s.m.f. aboulique.
abulie s.f. aboulie.
abunda vi. abonder, regorger, foisonner, pulluler,
grouiller; fructele abundă la piaţă les fruits abondent
au marche; râurile abundă in peşte les rivieres
abondent en poissons; magazinele abundă in
mărfuri les magasins regorgent de marchandises.
abundent adj. abondant, copieux, riche; nombreux;
ninsori abundente d'abondantes chutes de neige.
abundentă s.f. abondance, profusion, richesse, opu­
lence, prosperite, aisance; din abundenţă en abon­
dance, â foison, abondamment.
abur s.m. 1 . vapeur (f.); locomotivă cu aburi locomotive
â vapeur. 2. buee (f.); copilul ştergea aburul de pe
geam ca să vadă fulgii de zăpadă l'enfant essuyait
la buee des vitres pour voir les flocons de neige.
aburca vt., vr. (reg.) v. a se căţăra.
abureală s.f. 1 buee; haleine, expiration. 2. exhalation;
relent. 3. brise, souffle.
aburi 1. vt. embuer; căldura sobei abureşte geamurile
la chaleur du poâle embue les vitres. 11. vr. 1 . s'embuer,
se voiler; ochii i se aburesc (i se umplu de lacrimi)
ses yeux s'embuent de larmes. 2. (rar) rougir, s'em­
pourprer. III. vi. 1 . exhaler de la vapeur; pământul
arat abureşte la terre labouree exhale de la vapeur.
2. (rar. despre vân� souffler; zefirul abureşte la brise
souffle legerement.
aburire s.f. 1 . exposition de certains tissus â l'action
des vapeurs. 2. le fait d'etre embue.

ABURIT-ACCEPTA

aburit adj. 1 . embue; ochi aburiţilplini de lacrimi yeux
embues de larmes. 2. (fig.) empourpre.
abuz s.n. 1. abus, demesure (f.), exageration (f.);
injustice (f.); abuz de putere abus de pouvoir; abuz
de incredere abus de confiance; Uur.) abuz de
autoritateabus d'autorite. 2. abus, exces, surabon­
dance; a face abuz de a/coo/ faire abus d'alcool.
abuza vi. abuser, exagerer; outrepasser; a abuza de
puterea sa abuser de son pouvoir.
abuziv adj. abusif, excessif, exagere, immodere;
Întrebuinţare abuzivă a puterii usage abusif du
pouvoir
ac s.n. 1. aiguille (f.); accugămă/ieepingle; ac de sigu­
ranţă epingle de nourrice/de surete; ac de cravată
epingle â cravate; ac de şelar carrelet; ac de păr
epingle â cheveux. 2. (in expr.) a scăpa ca prin
urechile acului etre quitte/s'en sortir/s'en tirer â bon
compte; l'echapper belle; a avea ac de cojocul cuiva
avoir bec et ongles; a sta ca pe ace etre sur des
epines/sur des charbons ardents; a căuta acul in
carul cu fân chercher une aiguille dans une botle
de foin; a călca ca pe ace marcher sur des ceufs; a
fi pus la patru ace etre tire a quatre epingles; n-ai
unde să arunci un ac on jetterait une epingle qu'elle
ne tomberait pas par terre; a băga aţă in ac enfiler
une aiguille; (prov.) acul e mic dar scumpe haine
coase dans les petits sacs sont les bonnes epices;
cum e acul şi cojocultelle lame, telle gaine; mic ca
acul şi rău ca dracul de maigre poil, âpre morsure.
acacia s.f. (bot.) acacia (m.), nom donne â des arbres
ou â des arbustes tropicaux (Acacia).
acadea s.f. berlingot (m.)
academic adj. academique; stil academic style
academique; titlu academic titre academique.
academician s.m.f. academicien, membre d'une aca-
demie.
academie s.f. academie.
academism s.n. academisme.
acaju s.m., adj. invar. (bot.) acajou (Swietinia
mahagom).
acalmie s.f. 1. accalmie (du vent). 2. (mar. inv.) bonace
(des vagues de la mer).
acantacee s.f. pl. (bot.) acanthacees, familie de plantes
dicotyledones.
acantă s.f. 1. (bot.) acanthe, plante ornementale
(Acanthus). 2 (arhit.) acanthe, ornement des cha­
piteaux corinthiens et composites.
acantocefal s.m. (zool ) acantocephale, ver parasite
(Acantocepha/a).
acapara vt. 1. (ee.) accaparer, truster, monopoliser; a
acapara pieţele accaparer les marches. 2. (fig.)
occuper; munca sa il acaparează son travail l'occupe.
acaparare s.f. accaparement (m.); monopolisation.
acaparator s.m.f., adj. accapareur, monopolisateur.
acar s.m. aiguilleur
acaret s.n. dependance (f.), annexe (f.); communs
(m. p/.).
acarian s.m. (entom.) acarien, petite araignee.
acaricid s.n., adj. acaricide, (praduit) qui detruit les
acariens.

4

acarioză s.f. (med.) acariose, maladie de la peau
provoquee par les acariens.
acarnită s.f. (reg.) petite boîte â aiguilles.
acasă adv. 1. â la maison; chez soi; a se intoarce acasă
rentrer chez soi; /a minei/a tine acasă chez moi/
chez toi. 2. (in expr.) aşa/acum mai vii de-acasă tu
commences enfin â parler clair; on commence â te
comprendre; a nu-i fi boii acasă n'etre pas dans
son assiette; etre mal en point/mal portant/mal fichu;
avoir marche sur une mauvaise herbe; etre/se sentir
tout chose (fam.).
acatist s.n. priere adressee â la Vierge ou aux saints
exprimant un vceu.
acărită s.f. (pop.) v. acarnită.
acătării adj. invar. 1 . (despre lucrun) bon, excellent,
beau; important. 2. (despre oamem) capable, adroit,
competent, intelligent, experimente.
accede vi. acceder, arriver, parvenir, atteindre; a
accede la funcţii inalte atteindre â de hautes dignites.
accedere s.f. accession, avenement; arrivee; accedere
la putere accession au pouvoir.
accelera vt. accelerer, presser, hâter; precipiter; el
acceleră pasul il precipita le pas.
accelerare s.f. acceleration; accelerarea pulsului acce­
leration du pouls.
accelerat adj. accelere; puls acceleratpouls accelere;
(in expr.) tren accelerattrain rapide.
accelerator 1 . adj. accelerateur; forţă acceleratoare
force acceleratrice. 1 1 . s.n. (auto) accelerateur; a
apăsa pe acceleratorappuyer sur l'accelerateur.
acceleratie s.f. (auto) acceleration; a apăsa pedala de
acceleraţie appuyer sur l'accelerateur.
accelerograf s.n. (tehn.) accelerographe.
accelerometru s.n. (tehn.) accelerometre.
accent s.n. 1 . (gram.) accent; accent ascuţit accent
aigu; accent grav accent grave; accent circumflex
accent circonflexe; accent de intărire accent
tonique. 2. accent, prononciation; accent parizian
accent parisien; accent străin accent etranger. 3.
accent, intonation (f.), timbre, inflexion de la voix;
era un accent trist in vocea lui sa voix avait une
intonation triste. 4. (in expr.) a pune accentul pe
mettre !'accent sur; insister sur.
accentua 1 . vt. 1 . (gram.) accentuer; a accentua o literă
accentuer une lettre. 2. (fig.) accentuer, souligner,
intensifier, renforcer; noi probe accentuează
vinovăţia suspectului de nouvelles preuves
soulignent la culpabilite du suspect 11. vr. s·accen­
tuer, s'intensifier; furtuna se accentuează l'orage
s'intensifie.
accentuare s.f. accentuation; intensification.
accentuat 1 . adj. accentue; (gram.) silabă accentuată
syllabe accentuee; (fig.) accentue, souligne, in­
tensifie, marque, fort; un defect de pronuntie ac­
centuat un defaut de prononciation accentu�. fort.

1 1 . adv. intensement; o şchiopătură accentuat
agravată une claudication intensement aggravee.
accept s.n. (ee.) traite acceptee.
accepta vt. accepter, agreer, admettre, approuver;
consentir; (in expr.) a accepta fără rezerve accepter

5

sans reserves; dire amen; a accepta cererea cuiva
acceder a la demande de qqn.
acceptabil adj. acceptable, passable, admissible;
supportable; valable, satisfaisant; lucrările voastre
sunt acceptabile vos copies sont satisfaisantes.
acceptare s.f. acceptation, consentement (m.), accord
(m.); acceptarea unei donaţii l'acceptation d'une
donation; acceptarea unei propuneri l'acceptation
d'une proposition; acceptarea tacită a unei situaţii
le consentement tacite a une situation.
acceptor s.m. (fig.) accepteur.
acceptie s.f. acception, sens (m.), valeur, contenu (m.);
un cuvânt cu mai multe acceptii un mot a plusieurs
acceptions; in toată accepţia cuvântului dans toute
l'acception du terme.
acces s.n. 1 . acces, ouverture (f.); entree (f.); cale de
acces voie d'acces; accesul interzis acces interdit;
a avea acces la cineva avoir acces aupres de qqn.
2. (inform.) acces, enregistrement de certaines
donnees dans la memoire de l'ordinateur. 3. (med.)
acces, poussee (f.), crise (f.); acces de tuse acces
de toux; acces de furie acces de fureur.
accesibil adj. 1 . accessible, abordable, ouvert, sociable;
o persoană accesibilă une personne accessible,
abordable. 2. accessible, intelligible, comprehensible;
text accesibil texte intelligible. 3. accessible, raison­
nable; preţ accesibil prix accessible, raisonnable.
accesibilitate s.f. accessibilite.
accesoriu 1. adj. 1 . accessoire, secondaire, comple­
mentaire; annexe; o clauză accesorie la un tratat
une clause accessoire/annexe a un traita. 2. negli­
geable, insignifiant; un amănunt accesoriu un detail
negligeable. 1 1 . s.n. 1 . (auto) accessoire, chose de
moindre importance; accesorii de automobil ac­
cessoires d'automobile. 2 (la pl. in expr.) accesorii/
recuzită de teatru accessoires de theâtre.
accident s.n. 1 . accident; accident de automobil
accident de voiture; (geogr.) accident de teren
accident de terrain; (muz.) alteration, accident a la
ele; diezul, bemolul sunt accidente le dieze, le bemol
sont des accidents. 2 accident, fait banal; eşecul
său n-a fost decât un accident son echec n'a ete
qu'un accident. 3. (med.) accident. crise imprevue;
accident cerebral accident cerebral.
accidenta vt., vr. (s')accidenter; a accidenta un auto­
mobil accidenter une voiture.
accidental adj. accidental, imprevu, fortuit. occa­
sionnel, contingent; moarte accidentală mort ac­
cidentelle.
accidentare s.f. le fait d'accidenter (qqn., une voiture).
accidentat 1 . adj. accidente, inegal, irregulier; teren
accidentat terrain accidente. 1 1 . s.m.f. accidente;
accidentaţii au fost transportati la spital les
accidentes ont ete transportes a l'hâpital.
acciz s.n. accise (f.).
acefal l. adj. (zoo/.) acephale. 11. s.m. pl. (zoo/.) lamelli­
branches.
acel, acea, pl. acei, acele adj. dem. ce, cet, cette, pl.
ces; acel concert ce concert-la; acea excursie cette
excursion-la; acei copii ces enfants-la.

ACCEPTA-ACHITA

acela, aceea, pl. aceia, acelea pron. dem. 1 . celui, celle,
pl. ceux, celles; (prov.) e bogat acela care e mulţumit
celui-la est riche qui est content; numai acela care
se cunoaşte pe sine e stăpân pe el qui se connaît
est seul maître de soi. 2. (in expr.) de aceea c'est
pourquoi; voila pourquoi; drept aceea par conse­
quent; in afară de aceea outre cela; a part �a.
acelasi, aceeasi, pl. aceiasi, aceleasi pron. dem., adj.
dem. meme;' este aceiaŞi lucruc'est la meme chose;
cela revient au meme; c'est kif-kif; a rămas acelaşi
il est resta le meme; a cânta mereu acelaşi cântec
chanter toujours la meme note; mereu acelaşi tou­
jours le meme.
aceracee s.f. pl. (bot.) aceracees, familie de plantes
dicotyledones.
acerb adj. acerbe, acrimonieux; caustique, mordant,
sarcastique; impitoyable, acharne; agressif; critici
acerbe erau adresate vorbitoru/ui des critiques im­
pitoyables etaient adressees a l'orateur.
acest adj. dem. ce, cet, cette, ces; acest băiat ce gar­
�on; acest copac cet arbre; această masă cette
table; aceşti studenti ces etudiants; arătati-mi
această rochie montrez-moi cette robe-ci; aş 'vrea
să văd pantalonii aceştia je voudrais voir ces
pantalons-ci.
•acesta adj. dem. postpus; elevul acesta cet eleve-ci
(v. şi acest).
2acesta pron. dem. 1. celui-ci, celle-ci, ceux-ci,
celles-ci; din toate simfoniile lui Brahms, pe aceasta
o preferde toutes les symphonies de Brahms, j'aime
mieux celle-ci. 2. ceci, cela, �a (tam.); aceasta nu e
treaba mea cela n'est pas mon affaire; pentru
aceasta (de aceea) c'est pour �; c'est pourquoi;
pe lângă aceasta/in afară de aceasta a part cela;
outre cela, en outre; cu toate acestea malgre cela;
en depit de cela; aceasta înseamnă că cela revient
a dire que; aceasta nu intră in vederile mele cela
n'entre pas dans mes vues; aceasta s-a mai văzut
cela s'est vu.
acetamidă s.f. (chim.) acetamide (m.).
acetat s.m. (chim.) acetate.
acetic adj. (chim.) acetique; acid ace tic acide acetique;
fermentaţie acetică fermentation acetique.
acetifica vt. acetifier, transformer l'alcool en acide
acetique.
acetificare s.f. acetification, transformation de l'alcool
en acide acetique.
acetil s.m. (chim.) acetyle.
acetilenă s.f. (chim.) acetylene (m.).
acetilsalicilic adj. (chim., tarm. in expr.) acid acetil-
salicilic acide acetylsalicilique (aspirine).
acetilură s.f. (chim.) acetylure (m.).
acetonă s.f. (chim.) acetone.
achenă s.f. (bot.) akene, achaine.
achiesa vi. acquiescer, accepter; approuver, consentir;
a achiesat la rugămintea mea il a acquiesce a ma
priere.
achita 1. vt. acquitter, regler; a achita o datorie acquitter
une dette; şi-a achitat factura il a regie sa facture;
Uur.) a achita un acuzat acquitter un accuse. 11. vr.

ACHITA-ACOPERIS
'

s'acquitter; a se achita de datorii s'acquitter de ses
dettes; a se achita de o datorie morală s'acquitter
d'une dette morale; a se achita de o obligaţie
s'acquitter d'une obligation.
achitare s.f. acquittement; achitare a unei datorii
acquittement d'une dette; Uur.) achitare a unui acu­
zat acquittement d'un accuse.
achizitor s.m. acquereur, acheteur, approvisionneur,
fournisseur, ravitailleur.
achizitie s.f. acquisition, emplette, achat (m.); această
casă reprezintă o bună achiziţie cette maison
represente une bonne acquisition.
achizitiona vt. acquerir, gagner, obtenir, se procurer;
ac ti eter; au achizitionat un domeniu destul de mare
ils ont acquis un domaine assez etendu.
achizitionare s.f. acquisition.
achizitionat adj. acquis, obtenu, procure; achete.
aci adv. ici; (in expr.) câtp-acipeu s'en faut; il s'en faut
de peu; a peu de chose pres; a un poil pres; fusese
cât p-aei să-şi piardă sângele rece il avait failli perd re
son sang-froid; peu s'en etait fallu qu'il ne perdît
son sang-froid; aci râde, aci plânge tantât elle rit,
tantât elle pleure.
aciclic adj. (chim.) acyclique.
acid 1. s.m. (chim.) acide; acid acetic acide acetique.

11. adj. 1 . aigre, piquant; gust acidgoOt acide. 2. (fig.)
acerbe, acide, acrimonieux, desagreable; vorbe
acide des propos acides.
acidifica vt. (chim.) acidifier.
acidificare s.f. (chim.) acidification.
acidificat adj. (chim.) acidifie.
acidimetrie s.f. (chim.) acidimetrie.
acidimetru s.n. (chim.) acidimetre.
aciditate s.f. acidite; aciditatea unui fruct crudl'acidite
d'un fruit vert; (med.) aciditate gastrică acidite gas­
trique.
acidofil adj. (biol.) acidophile.
acidoză s.f. (med.) acidose.
acidula vt. aciduler.
acidulat adj. acidule.
aciua vr. trouver abri, trouver refuge; (arg.) planquer
son bouc.
aciuat adj. abrite, case, loge; (arg.) planque.
aclama vt. acclamer, applaudir, ovationner; bisser,
rappeler; sala 1-a aclamat pe marele tenorla salle a
acclame/ovationne le grand tenor.
aclamare, aclamatie s.f. acclamation, ovation; hourra
(m.), vivat (m.); sala era zguduită de aclamaţii
puternice la salle etait ebranlee par de puissantes
ovations.
aclimatiza 1. vt. (despre plante, animale) acclimater;
această plantă exotică a fost aclimatizată in ţara
noastră cette plante exotique a ete acclimatee
chez nous. 1 1 . vr. (despre oamem) s'acclimater;
s-a aclimatizat repede in acest mediu il s'est vite
acclimate dans ce milieu.
aclimatizare s.f. acclimatation; aclimatizare a unei
plante intr-un mediu străin acclimatation d'une
plante a un milieu etranger.
acnee s.f. (med.) acne; acnee juvenilă acne juvenila.

6

acneic adj. (med.) acneique, relatif a l'acne.
acoladă s.f. 1 . accolade, signe typographique. 2. (ist.)
accolade, ceremonie medievale par laquelle un
homme etait arme chevalier.
acolit s.m. acolyte, compagnon, aide; complice.
acolo adv. la, la-bas, y; priviţi acest sat, acolo m-am
născutregardez ce village, j'y suis ne; cine-i acolo?
qui est la?; mă voi duce la Predeal, Roger mă
aşteaptă acolo j'irai a Predeal, Roger m'attend
la-bas; fugi de-acolo! allons donc! quelle idee!; de
acolo de la; pe acolo par la.
acomoda vr. 1 . s'accommoder, s'adapter, s'habituer;
s-a acomodat cu noua sa slujbă il s'est accommode/
adapte/habitue a son nouvel emploi. 2. s'accom­
moder, accepter, supporter; se acomodează uşor
cu orice il s'accommode facilement de tout.
acomodabil adj. accommodant, conciliant, arrangeant,
traitable, complaisant, d'humeur facile, sociable;
acest diplomat este acomodabil in materie de
tratative ce diplomate est accommodant en matiere
de negociations.
acomodare s.f. accommodation, adaptation; (med.) aco­
modarea cristalinului accommodation du cristallin.
acomodat adj. accommode, familiarise, habitue a; este
deja acomodat cu noua lui situaţie il est deja habitue
a sa nouvelle situation.
acompania vt. accompagner; a acompania pe un tenor
accompagner un tenor; a-şi acompania prietenii
accompagner ses amis.
acompaniament s.n. accompagnement; cântă fără
acompaniament il chante sans accompagnement.
acompaniator s.m.f. accompagnateur; marele tenor
avea ca acompaniator pe un celebru pianistle grand
tenor avait pour accompagnateur un illustre pianista.
aconit s.m. (bot.) aconittaconite, plante veneneuse
(Aconitum Anthora).
aconitină s.f. (biochim.) aconitine, substance extraite
de l'aconit.
acont s.n. (fin.) acompte, avance (f.), provision (f.),
arrhes (f. pl.).
aconta vt. payer un acompte.
acontare s.f. paiement d'un acompte.
acoperământ s.n. toit, toiture (f.).
acoperi 1 . vt. couvrir, recouvrir; a acoperi o casăcouvrir
une maison; a-şi acoperi cheltuielile couvrir ses
frais; rentrer dans ses frais; a-şi acoperi retragerea
assurer ses arrieres; a acoperi cu cimentcimenter;
masa e acoperită de hârţoage la table est couverte
de paperasses; ziaristul acoperă toată zona
operaţiuni/arie journaliste couvre toute la zone des
operations; atleta acoperă cinci mii de metril'athlete
couvre cinq miile metres. 1 1 . vr. se couvrir; a se aco­
peri de glorie se couvrir de gloire; cerul se acoperă
(de non) le ciel se couvre.
acoperire s.f. (ee., fin.) couverture; (mi/.) trupe de
acoperiretroupes de couverture; cec fără acoperire
cheque sans provision; (fig.) a avea acoperire âtre
couvert; s'abriter derriere qqn./derriere la loi.
acoperis s.n. couverture (f.); toit, toiture (f.); acoperiş
din ţ/gie couverture de tuiles; acoperiş de tablă

7

couverture de tâle; acoperişul lumii le toit du monde
(le Tibet).
acoperit 1 . adj. 1 . couvert, recouvert; parchetul este
acoperit cu un covor le parquet est recouvert d'un
tapis. 2. cache, dissimule, voile; faţa ei este
acoperită de un văi son visage est cache sous un
voile; (fig.) adevăratele lui gânduri sunt acoperite
de un zâmbetses vraies pensees sont dissimulees
par un sourire; vârfuri acoperite de zăpadă sommets
enneiges; prăjitură acoperită cu frişcă gâteau nappe
de creme; uniforma sa e acoperită de decoraţii son
uniforme est constelle de decorations; o casă
acoperită de zăpadă une maison enfouie sous la
neige. 11. adv. secretement, en cachette, furtivement,
â la derobee; ei uneltesc/lucrează acoperit ils
manigancent en cachette.
acoperitor 1 . adj. qui couvre, qui cache; qui garantit,
qui cautionne; semnătură acoperitoare aval; caution.

1 1 . s.f. objet qui couvre qqn., qqch.
acord s.n. 1 . accord, harmonie (f.), concorda (f.), entente
(f.); a fi de acord etre d'accord; a cădea de acord
tomber d'accord, acquiescer; intre ei domneşte un
acord deplin un accord parfait regne entre eux. 2.
accord, traita, pacte; consentement, assentiment;
a-şi da acorduldonner son accord/son assentiment;
a nu fi de acord ne pas etre d'accord, ne pas
l'entendre de cette oreille; a fi intru totul de acord
etre pleinement d'accord; s-a semnat acordul intre
cele două state l'accord entre les deux etats a ete
signe; de acord d'accord, j'y consens. 3. (in expr.)
muncă in acord travail aux pieces; puneţi-vă de
acordaccordez vos violons. 4. (muz.) accord musical.
5. (gram.) acordul participiu/ui trecut l'accord du
participe passe.
acorda vt. 1 . accorder, conceder, octroyer; admettre;
convenir; a acorda atentie accorder/preter attention;
a acorda o favoare accorder/octroyer une grâce/
une faveur; a-şi acorda câteva zile de vacanţă
s'octroyer quelques jours de vacances; a acorda
importanţă unui lucru accorder/attacher de l'impor­
tance â une chose. 2. (muz.) accorder; a acorda un
pian accorder un piano. 3. (gram.) accorder, faire
l'accord; a acorda participiu/ trecut cu complementul
direct faire l'accord du participe passe avec le
complement d'objet direct.
acordaj s.n. (muz.) accord, reglage d'un instrument
de musique.
acordare s.f. 1 . octroi, concession; acordare a unui
privilegiu octroi d'un privilege. 2. (muz.) accord;
acordare a unei viori accord d'un violon.
acordat adj. 1 . (gram.) accorde; participiu/ trecut
acordat cu complementul direct le participe passe
accorde avec le complement d'objet direct. 2. (muz.)
accorde; un pian bine acordat un piano bien
accorde. 3. accorde, octroye; drepturi acordate des
droits octroyes.
acordeon s.n. accordeon; a cânta la acordeon jouer
de l'accordeon.
acordeonist s.m.f. accordeoniste; un acordeonist
virtuoz un accordeoniste virtuose.

ACOPERIS-ACROBAT
'

acordor 1 . s.m.f. accordeur; e un bun acordor de piane
c'est un bon accordeur de pianos. 1 1 . s.n. accordoir.
acosta 1 . vt. 1 . (mar.) accoster; aborder; toucher; a
acosta la chei accoster le quai. 2. (fig.) aborder/
accoster qqn.; a acosta pe un necunoscut accoster
un inconnu; a acosta o femeie aborder une femme.

11. vi. accoster; vasul a acostat le navire a accoste.
acostament s.n. accotement.
acostare s.f. (mar.) accostage.
acotiledon adj. v. acotiledonat.
acotiledonat adj. (bot.) acotyledone, acotyledone; (inv.)
cryptogame.
acreală s.f. 1 . aigreur, acidite; acreala unui fruct necopt
aigreur d'un fruit vert; (med.) acreală la stomac
aigreurs d'estomac. 2. (fig.) aigreur, acrimonie, mo­
rosite, mauvaise humeur; hargne; răspunde cu
acreală il repond avec aigreur.
acredita 1 . vt. accrediter; a acredita un ambasador
accrediter un ambassadeur; a acredita un ziarist
accrediter un journaliste; a acredita pe cineva pe
lângă o bancă accrediter qqn. aupres d'une banque;
a acredita un zvon accrediter une rumeur. 1 1 . vr.
s'accrediter; acest zvon s-a acreditat repede cette
rumeur s'est vite accreditee.
acreditare s.f. 1. accreditation; acreditare a unui
ambasador, a unui ziarist accreditation d'un am­
bassadeur, d'un journaliste. 2. (in expr.) scrisori de
acreditare lettres de creance; ambasadorul şi-a
prezentat scrisorile de acreditare l'ambassadeur a
presante ses lettres de creance.
acreditat adj. accredite; ziarist sportiv acreditatjourna­
liste sportif accredite.
acreditiv s.n. (fin.) accreditif.
acri 1. vt. aigrir; căldura a acrit vinul la chaleur a aigri le
vin; (fig.) evenimentele /-au acrit les evenements
l'ont aigri. 1 1 . vr. 1 . s'aigrir; vinul s-a acritle vin s'est
aigri/a tourne/a suri. 2. (fig.) a i se acri de ceva en
avoir assez; en avoir plein le dos; en avoir
par-dessus la tete; en avoir marre (tam.); en avoir
ras le bol (pop.).
acribie s.f. acribie.
acrilic adj. (chim.) acrylique; acid acn/icacide acrylique;
fibră acrilică fibre acrylique.
acrime s.f. v. acreală.
acrimonie s.f. acrimonie, aigreur, hargne; prost dispus,
el răspunde cu acrimonie de mauvaise humeur, il
repond avec acrimonie.
acrimonios adj. acrimonieux, acerbe, acariâtre,
hargneux; un ton acrimonios un ton hargneux.
acrire s.f. aigrissement; acrire a vinului aigrissement
du vin.
acrisor adj. aigrelet, acidule, suret; vin acrişor vin
aigrelet; măr acrişorpomme surette.
acrit adj. aigri, suri; vin acrit vin suri; (fig.) acariâtre,
hargneux, reveche, renfrogne.
acritură s.f. legumes confits; (fig.) personne grin­
cheuse, acariâtre.
acriu adj. v. acri.or.
acrobat s.m.f. acrobate, equilibriste, funambule,
fi ldefe riste.

ACROBATIC-ACTIONARE
1

acrobatic adj. acrobatique; gimnastică acrobatică
gymnastique acrobatique.
acrobatie s.f. acrobatie.
acrocefal adj. (med.) acrocephale.
acrocefalie s.f. (med.) acrocephalie, malformation du
crâne.
acrocianoză s.f. (med.) acrocyanose.
aerofobie s.f. acrophobie, peur des lieux eleves.
acroleină s.f. (chim.) acroleine.
acromatic adj. (opt.) achromatique.
acromatism s.n. (opt.) achromatisme.
acromatiza vt. (tehn.) achromatiser.
acromatopsie s.f. (med.) achromatopsie, daltonisme.
acromegalie s.f. (med.) acromegalie, gigantisme.
acromion s.n. (anat.) acromion, hypophyse de l'omoplate.
acronim s.n. (lingv.) acronyme.
acropolă s.f. (antichitatea greacă) acropole.
acrostih s.n. acrostiche.
acrosa vt. accrocher.
acrosaj s.n. accrochage.
•acru s.n. acre (mesure agraire).
2acru 1 adj. 1 . âcre, aigre; vin acru vin aigre; vin foarte
acru du vin a faire danser les chevres; fruct acru
fruit acerbelvert; varză acră choucroute; piatră acră
alun. 2. (fig.) revâche, acariâtre, maussade, acri­
monieux; un tip acru un type revâche. 1 1 . adv. (in
expr.) a se uita acru regarder d'un mauvais reil/d'un
reil torve.
act s.n. 1 . acte; fait; action (f.); act de curaj acte de
courage; act de binefacere acte de charite; a face
act de autoritate faire acte d'autorite; a face act de
prezenţă faire acte de presence; a lua act de ceva
prendre acte/note de qqch.; a face un act disperat
faire un coup de tâte; uur.) acte de violenţă voies
de fait; act de vânzare acte de vente; a intocmi un
act dresser un acte; act de acuzare acte d'accusa­
tion; act de naştere/de căsătorie/de deces acte de
naissance/de mariage/de deces. 2. (teatru) acte; o
piesă in trei acte une piece en trois actes.
actinic adJ. actinique; (radiations) qui exercent une
action chimique.
actinide s.f. pl. (fiz.) actinide (m.), element radioactif.
actinie s.f. (zoo/.) actinie, anemone/ortie de mer
(Actinia); sagartie (Sagartia undata).
actiniu s.n. (fiz.) actinium, element radioactif.
actinometric adj. (fiz.) actinometrique.
actinometrie s.f. (fiz.) actinometrie, etude des radia­
tions electro-magnetiques.
actinometru s.n. (fiz.) actinometre, instrument de
mesure des radiations.
actinomicete s.n. pl. (biol.) actinomycetes, bacteries
apparentees aux champignons inferieurs.
actinomicoză s.f. (med.) actinomycose, maladie
infectieuse.
actinopterigian s.m. pl. (iht.) actinopterigyens,
sous-classe de poissons tossiles, osseux.
actinot s.m. (mineral.) actinote (f.), silicate natural de
calcium.
actinoterapie s.f. (med.) actinotherapie, traitement
utilisant des rayons lumineux ultraviolets, etc.

8

•activ adj. 1 . actif, entreprenant, diligent, agissant,
laborieux; o persoană activă une personne active;
a lua parte activă la ceva prendre une parte active
a qqch. 2. energique, dynamique, remuant; un copil
activ un enfant remuant. 3. actif, en activite; popu­
laţie activă population active; (mi/.) ofiţer activ/de
carieră officier d'active. 4. (gram.) actif; diateza activă
la voie active.
2activ s.n. (fin., cam.) actif; activul unei societătil'actif
d'une societe; are multe realizări la activul său il a
bien des realisations a son actif.
3activ adv. activement; a participa activ la un proiect
participer activement a un projet.
activa 1. vi. agir, travailler, deployer une activite; acest
inginer activează in construcţii cet ingenieur travaille
dans les constructions. 1 1. vt. activer, intensifier,
accelerer, hâter; aceste injecţii activează circulaţia
sângelui ces piqOres activent la circulation du sang.
III. vr. (mi/.) entrer dans les cadres actifs de l'armee.
activant adj., s.m. activant; catalyseur.
activator s.n. activant.
activare s.f. 1 . (mi/.) entree dans les cadres actifs de
l'armee. 2. operation par laquelle on obtient l'aug­
mentation de la reactivite d'une substance.
activitate s.f. activite; activitate intensă intense activite;
un om in activitate un homme en activite; activitate
solară activite solaire.
activiza vt. 1 . stimuler quelqu'un dans son activite. 2.
hâter le deroulement d'un processus.
actor s.m. acteur, comedien; teatrul nostru a avut actori
mari notre theâtre a compte de grands acteurs.
actoras s.m. cabotin, acteur mediocra.
actoricesc adj. qui concerne les acteurs, l'art drama-
tique; viaţă actoricească vie des acteurs.
actorie s.f. profession de l'acteur.
actrită s.f. actrice, comedienne.
actual adj., adv. actual; presant; contemporain; la ora
actuală a l'heure actualle; evenimentele actuale les
evenements contemporains.
actualit...