Table Of Content

Marin BUCĂ Onufrie VINT€l€R DICŢIONAR Consilier editorial: CONSTANTIN ZAMFIR Redactor: GABR/ELA ON/Ţ/U Coperta: VICTOR ILIE ISBN 973-96922-5-7 MARIN BUCĂ ONUFRIE VINŢELER DICŢIONAR DE ANTONIME MARIN BUCĂ ONUFRIE VINŢELER DICŢIONAR DE ANTONIME Bucureşti -1996 cuvânt Înainte în mod curent, termenul antonim este folosit pentru desemnarea unui cuvânt care are, în raport cu altul, sens opus. Opoziţia este însă numai una din laturile cuvintelor antonimice; o altă latură, tot atât de importantă, o constituie asemănarea semantică a acestora, deter minată de faptul că ele desemnează calităţi, acţiuni, feriomene etc., aparţinând aceluiaşi domeniu. Putem vorbi, de pildă, de o opoziţie a sensurilor cuvintelor căldură şi altruism, dar aceste cuvinte nu sunt antonime, pentru că fac parte din sfere semantice cu totul diferite. Fiecare dintre cele două cuvinte se află în raporturi de antonimie cu alte unităţi lexicale: căldură * frig şi altruism * egoism. Asemănarea dintre cuvintele căldură şi frig este determinată de faptul că şi unul şi altul se referă la temperatură, iar opoziţia dintre ele îşi găseşte expresia în desemnarea unor realităţi ce se află la extremităţile acelu iaşi fenomen: primul cuvânt desemnează temperatura ridicată a aerului care dă senzaţia de cald, iar cel de-al doilea, temperatura scăzută a aerului care dă senzaţia de rece. Relaţiile semantice dintre cuvintele ce formează perechi anto nimice pot fi puse pregnant în evidenţă prin cuprinderea lor în aceeaşi definiţie. Perechea de antonime căldură * frig ar putea fi definită, de pildă, în felul următor: temperatură (ridicată : scăzută) a aerului care dă senzaţia de (cald: rece). Această definiţie scoate în relief asemănarea semantică dintre două cuvinte care alcătuiesc perechea antonimică (temperatură a aerului care produce o anumită senzaţie), cât şi laturile semantice aflate în opoziţie (temperatură ridicată : scăzută, senzaţie de caid: rece). Existenţa unui nucleu semantic comun care sudează cuvintele cu sensuri opuse în perechi antonimice determină o particularitate deosebit de importantă a acestora şi anume faptul că ele se presupun reciproc. Pentru a ne opri tot ia exemplul discutat mai înainte, aceasta înseamnă că lexemul căldură presupune existenţa cuvântului frig, iar acesta, la rândul său, presupune existenţa lexemului căldură. Faptul 5 de a se presupune reciproc face parte din natura antonimelor, constituind una din particularităţile lor fundamentale. Dovada cea mai concludentă şi, în acelaşi timp cea mai interesantă a relaţiilor dialectice dintre cuvinte antonimice o constituie folosirea lor frecventă în acelaşi context sau situaţie; foarte des întrebuinţarea unui cuvânt dintr-o pereche antonimică atrage după sine folosirea celui de-ai doilea element al acestei perechi. S-ar putea vorbi deci de o „atracţie magnetică“ între cuvintele antonimice. Modalităţile de întrebuinţare a antonimelor în acelaşi context sunt foarte variate, antonimia dovedindu-se a fi o sursă inepuizabilă de efecte stilistice1. Prezentarea amplă a particularităţilor între buinţării antonimelor constituie unul din principalele obiective ale lucrării de faţă. Dicţionarul cuprinde circa 2000 de articole. Perechile de antonime sunt prezentate în articole de dicponar separate. Ordinea compo nenţilor în perechile de antonime a fost stabilită în funcţie de succesiunea în timp a acţiunilor sau fenomenelor desemnate de cuvintele respective (intrare- ieşire, trecut-viitor, urcare-coborâre etc.), caracterul pozitiv sau negativ ai noţiunilor respective (biân- deţe-cruzime, bunătate-răutate, simpatie-antipatie, stimă-dispreţ etc.), precum şi după alte criterii. Dezvăluirea sensurilor cuvintelor antonimice s-a făcut, mai ales, prin sinonime, folosindu-se dicţionarele de specialitate. Următorul element al articolelor de dicţionar îl reprezintă exemplele ilustrative. în selectarea ior s-a urmărit ca acestea să scoată cât mai bine în relief particularităţile de întrebuinţare a antonimelor. în unele cazuri, în lipsa exemplelor ilustrative, particularităţile întrebuinţării antonimelor au fost relevate prin indicarea distribuţiei lexicale. Antonimia se află în strânsă legătură cu celelalte categorii semantice fundamentale: polisemia şi sinonimia. Legătura dintre antonimie şi polisemie se manifestă sub două aspecte: cuvintele polisemantice pot fi antonime în două sau mai multe sensuri; un cuvânt polisemantic poate forma perechi antonimice cu mai multe cuvinte, în funcţie de sensurile sale. în primul caz, perechile antonimice sunt tratate în aceiaşi articol, iar în cel de al doilea, în articole separate. Legătura dintre antonimie şi sinonimie se concretizează în stabilitarea de reiaţii antonimice între fiecare component al unei perechi de antonime şi sinonimele celuilalt component. Astfel, 1 Vezi Marin Bucă, Ivan Evseev, Probleme de semasiotogie, Timişoara, Editura Fada, 1976; Richard Sârbu, Antonimia lexicală In limba română, Timişoara, Editura Fada, 1977. Luiza Seche, Mircea Seche, Dicţionar de sinonime, Bucureşti, Editura Academiei, 1984; Gh. Bulgăr, Dicţionar de sinonime, Bucureşti, Editura Palmyra, 1995. 6 adjectivul bucuros, -oasă se află în relaţii de antonimie nu numai cu adjectivul întristat, -ă, ci şi cu sinonimele acestuia: BUCUROS, -OASĂ* ÎNTRISTAT, -Ă BUCUROS, -OASĂ* MÂHNIT, -Ă BUCUROS, -OASĂ* NECĂJIT, -Ă BUCUROS, -OASĂ* SUPĂRAT, -Ă BUCUROS, -OASĂ* TRIST, -Ă La rândul său, adjectivul întristat, -ă se află în relaţii de antonimie cu sinonimele adjectivului bucuros, -oasă, formând următoarele perechi: BUCUROS, -OASĂ* ÎNTRISTAT, -Ă VESEL, -Ă* ÎNTRISTAT, -Ă VOIOS, -OASĂ* ÎNTRISTAT, -Ă Antonimia este strâns legată, de asemenea, de derivare. Această legătură se manifestă în faptul că, dacă două cuvinte suqt antonime, atunci şi derivatele lor se află în raporturi de antonimie. Legătura dintre antonimie şi derivare este reflectată prin prezentarea perechilor de antonime din lanţurile derivaţionale respective. De exemplu: a (se) BUCURA * a (se) ÎNTRISTĂ BUCURIE* ÎNTRISTARE BUCUROS, -OASĂ* ÎNTRISTAT, -Ă Dicponarui este însoţit de indicele perechilor de antonime şi de indicele autorilor din operele cărora au fost excerptate exemplele ilustrative. prof. univ. dr. MARIN BUCĂ 7 A ABSOLUT, -Ă RELATIV, -Ă Care este independent de orice Care există în cadrul unor relaţii condiţii, relaţii etc.; necondiţionat, determinate; condiţionat, limitat, nelimitat. „în fiecare idee e ceva absolut şi Tn fiecare idee e ceva relâtiv.“ BĂNCILĂ a ABSOLUTIZA a RELATIVIZA A da, a imprima un caracter A da, a imprima un caracter absolut. relativ. „Oamenii absolutizează relativul şi relativează absolutul." BĂNCILĂ ABSOLUTIZARE RELATIVIZARE Acţiunea de a absolutiza. Acţiunea de a relativiza. „Se impune trecerea de la absolutizare la relativizare, de la metafizică spre gândirea dialectică, de la sincronic spre diacronic, de la static spre dinamic, de la abstract spre concret, de la general spre particular". PAVELCU a ACCELERA a ÎNCETINI 1. (Despre vehicule) A (-şi) spori 1- (Despre vehicule) A (-şi) viteza. micşora, a(-şi) reduce viteza. „Trenul se puse din nou în mişcare, / Acceleră, trecu de-o pajişte cu albăstrea, / Apoi încetini lin, parcă plutea." D/MOV 2. A grăbi, a iuţi o mişcare, o 2. A domoli, a potoli o mişcare, o acţiune etc. acţiune etc. „Un proces X, bunăoară, poate mări intensitatea şi accelera desfăşurarea unui alt proces Y. [...] Se poate întâmpla însă ca un proces X să micşoreze intensitatea şi să încetinească desfăşurarea unui alt proces Y.“ NEGULESCU 8 ACCELERARE ÎNCETINIRE Acţiunea de a accelera şi rezul- Acţiunea de a încetini şi rezultatul tatul ei. ei; domolire, potolire a vitezei. „Orice act uman, răspuns, înfruntare a mediului include modificări ale poziţiei corporale, accelerarea ritmului cardiac sau încetinirea lui. “ CHELCEA ACCELERAT, -Ă ÎNCETINIT, -Ă Care este grăbit, iuţit; care are o Despre mişcări, viteze etc. Mic- frecvenţă mai mare decât cea şorat; domolit, liniştit, potolit, normală. „Ritm accelerat / încetinit." a ACCEPTA a REFUZA A fi de acord cu ceva; a consimţi A nu accepta, a respinge, să...; a admite, a aproba. „Nici n-a refuzat, nici n-a acceptat. Va răspunde (pâine, după reflexiune matură." REBREANU a ACCEPTA a RESPINGE A fi de acord cu ceva; a consimţi A nu accepta, a nu admite, a să...; a admite, a aproba. refuza. „A accepta / a respinge o propunere." ACCEPTABIL, -Ă INACCEPTABIL, -Ă Admisibil, mulţumitor Neacceptabil, inadmisibil. „O propunere acceptabilă I inacceptabilă." ACCEPTABIL, -Ă NEACCEPTABIL, -Ă Admisibil, mulţumitor Inacceptabil, inadmisibil. „Un plan de acţiune acceptabil I neacceptabil." ACCEPTARE REFUZ Acord, aprobare, încuviinţare. Neacceptare, respingere. „Acceptarea I refuzul unei propuneri." ACCEPTARE RESPINGERE Acord, aprobare, încuviinţare. Neacceptare, refuz. „Optimismul, ca şi pesimismul, nu exprimă numai o simplă reacţie de acceptare sau respingere faţă de o schimbare, nu este o stare elementară afectivă de plăcere sau neplăcere, elan sau depresiune, bucurie sau tristeţe, ci o atitudine, mai complexă şi mai durabilă, faţă de noutatea situatiei." PAVELCU 9 ACCESIBIL, -A INACCESIBIL, -A La care se poate ajunge uşor; Neaccesibil, care poate fi uşor de procurat; care este la îndemâna cuiva; care se poate înţelege uşor. „Vreme îndelungată, cauza lucrurilor era o poveste despre originea lor; ca şi cauza, originea este inaccesibilă simţurilor şi accesibilă doar vorbirii." WALD ACCESIBIL, -Ă NEACCESIBIL, -Ă La care se poate ajunge uşor; Inaccesibil, care poate fi uşor de procurat; care este la îndemâna cuiva; care se poate înţelege uşor. „E fără îndoială neliberal şi neegalitar de-a scumpi prin măsuri protecţioniste, chiar printr-un timp mărginit, obiectele industriale, căci prin scumpire ele devin accesibile numai numărului mic al celor bogaţi şi neaccesibile oamenilor mai săraci.“ EMINESCU a (se) ACOPERI a (se) DESCOPERI A (se) înveli. A (se) dezveli. „Compară rochia care acopere totul, misterios, din vremurile de altădată, cu rochia de azi, care descopere de toate, desfiinţând la maximum permis misterul." IBRĂILEANU a (se) ACOPERI A (se) DEZVELI A (se) înveli. A (se) descoperi. „Pe o bancă, în ciuda acestei perdele, care-i acoperea din când în când şi iar îi dezvelea, după cum bătea vântul, se aflau doi tineri." SORESCU ACOPERIRE DESCOPERIRE învelire. Dezvelire. „Acoperirea / descoperirea unui obiect." ACOPERIRE DEZVELIRE învelire. Descoperire. „Acoperirea / dezvelirea patului." ACORD DEZACORD Armonie, înţelegere. Lipsă de acord, de armonie; neînţelegere. „Pesimismul şi optimismul izvorăsc tocmai din dezacordul sau acordul insului şi împrejurimii sale." FLOR/AN 10