Table Of Content

Vasile Breban DICŢIONAR AL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE DE UZ CURENT Editura ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti, 1980 Vasile Breban DICŢIONAR AL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE DE UZ CURENT 0 ) Editura ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti, 1980 Coperta şi supracoperta de GHEORGIIE MOTORA Redactor : MARIETA PIETREANU Coli de tipar : 42,5. Bun de tipar : 10.III.1980. Comanda nr. 90 292 Combinatul Poligrafic „CASA SCINTEII" Bucureşti — R.S.R. PREFAŢĂ Dicţionarul de faţă cuprinde partea cea mai însemnată, mai reprezentativă n lexicului limbii române contemporane, termeni, noţiuni, categorii şi concepte din toaU; stVrele de activitate. Prin aceasta el răspunde cerinţelor unui larg cerc de cititori. Selecţionarea şi includerea în dicţionar a fondului lexical au fost realizate pe baza dicţionarelor de diferite categorii şi specialităţi, apărute în ultimul timp, precum şi a unui bogat material extras din lucrări şi publicaţii actuale, reprezentînd diverse dome nii ale stiintei si tehnicii, literaturii si artei. > » < f » Una dintre caracteristicile dicţionarului constă în atenţia pe care autorul o acorda terminologiei ştiinţifice şi tehnice, care pătrunde azi impetuos în vorbirea curentă a societăţii noastre. Aceasta se reflectă atît în numărul mare de termeni sau accepţiuni din domeniile amintite, cît şi în nivelul ştiinţific al definiţiilor. Pentru a asigura dicţionarului un pronunţat caracter practic, prin înregistrarea — într-un spaţiu relativ restrîns — a unui volum bogat de informaţii, autorul a limi tat la strictul necesar definiţiile şi explicaţiile date cuvintelor obişnuite şi a renunţat la includerea unor derivate, mai puţin folosite, al căror înţeles poate fi uşor recunoscut ■ Ie cititori din definiţiile cuvintelor-bază; de asemenea, locuţiunile şi expresiile cu sens figurat au fost înregistrate numai în anumite cazuri. Aceste aspecte fac ca lucrarea de faţă să se deosebească de dicţionarele explicative de acelaşi tip. Tehnica alcătuirii articolelor de dicţionar este simplă, cititorul putînd urmări cu uşurinţă structura oricărui cuvînt, fără a avea nevoie de explicaţii speciale în acest scop. ABREVIERI adj. = adjectiv, adjectival fiziol. = fiziologie adj. dem. = adjectiv demonstrativ geogr. = geografie adj. pos. = adjectiv posesiv geol. = geologie adv. = adverb geom. - geometrie anat. = anatomie gram. = gramatică arg. = argotic iht. = ihtiologie arhit. = arhitectură impers. = impersonal art. = articol, articulat ind. = indicativ art. nehot. = articol nehotărît interj. = interjecţie astr. = astronomie intr. = intranzitiv biol. = biologie invar. = invariabil bis. = bisericesc ir. = ironic bot. = botanică î.e.n. = înaintea erei noastre chim. = chimie înv. = învechit cib. = cibernetică jur. = juridic concr. = concretizat lingv. = lingvistică conj. = conjuncţie lit. = literatură cont. = contabilitate livr. = livresc depr. = depreciativ log. = logică ec. = economie m. = masculin ec. pol. = economie politică mat. = matematică electr. = electricitate mec. = mecanică entom. = entomologie med. = medicină expr. = expresie mii. = termen militar f. = feminin mitol. = mitologie fam. = familiar muz. = muzică farm. = farmacologie n. = neutru fig. = figurat num. card. = numeral cardinal fii. = filozofie num. col. = numeral colectiv fin. = finanţe num. ord. = numeral ordinal fiz. = fizică peior. = peiorativ ABREVIERI pers. = personal, persoană reg. = regional p. ext. = prin extensiune re). = religie p. gener. = prin generalizare ser.. = swolul pi. = plural s.f. = substantiv feminiii poiigr. = poligrafie sg. = singular pop. = popular s.m. = substantiv masculin pr. = pronunţat s.n. = substantiv neutru pn'p. = propoziţie spoc. = special p. restr. = prin restricţie subst. = substantiv pion. = pronume tehn. = tehnică telec. = telecomunicaţii pron. dom. = pronume demonstrativ tipogr. = tipografie pron. nehot. = pronume nehotărît topogr. = topografie pron. pos. = pronume posesiv tr. = tranzitiv pron. refl. = pronume reflexiv unipers. = unipersonal refl. = reflexiv v. = vezi WI. impers. = reflexiv impersonal -var. = variantă rell. recipr. = reflexiv reciproc vb. = verb refl. unipers. = reflexiv unipersonal zool. = zoologie A a* s.m. invar. Prima literă a alfabetului abătut, -i, abătuti, -te, adj. Descurajat, de limbii române şi sunetul notat cu această literă. primat. aa interj. Exclamaţie prin caro se exprimă abces, abcese, s.n. Acumulare de puroi, surpriză, admiraţie, entuziasm, sau necaz, supă abdica, abdic, vb. I. Intr. A renunţa Ia tron. rare, indignare etc. abdomen, abdomene, s.n. Partea corpului a3 prep. 1. Precedă infinitivul: a citi. 2. Sta dintre torace şi bazin. bileşte un raport de comparaţie: miroase a ars. abdominal, -&, abdominali, -e, adj. Care apar 3. Formează locuţiuni: de-a dreapta. ţine abdomenului, care se referă la abdomen. a1 prep. (Urmat de numerale) De cîte...: abecedar, abecedare, s.n. Manual pentru în cinci monede a trei lei. văţarea scrisului şi cititului. abil, abale, s.f. Stofă groasă de lînă, prelucraLă aberant, -ă, aberanţi, -le, adj. Care constituie la piuă. o aberaţie. abăc, nbare, s.n. 1. Tnstrument pentru calcule aberaţie, aberaţii, s.f. 1. Abatere de Ia normal. aritmetice simple, alcătuit dintr-un cadru cu 2. Defect al imaginii produse de un instrument vergele pe care se pot deplasa bile colorate. optic, care se manifestă prin neclaritate, defor 2. Grafic care serveşte pentru a uşura efectuarea mare sau prin formarea de irizaţii pe contururi unor calcule. Var.: abacă s.f. (aberaţie cromatică). abacă s.f. v. abac. abia adv. 1. Cu greu, anevoie. 2. Fonrle abajur, abajururi, s.n. Dispozitiv care în puţin; de foarte puţină vreme. dreaptă lumina unei lămpi în direcţia dorită. abil, -ă, abili, -e, adj. Îndemînatîc, iscusii; abandon, abandonuri, s.n. Faptul de a aban descurcăreţ. dona, părăsire; renunţare. abilitătc s.f. îndemînare, iscusinţă, abandomi, abandonez, vb. I. 1. Tr. A părăsi abtâtic, -ă, abiotici, -e, adj. (Biol.) Lipsit de pe cineva (familia, copiii) lăsîndu-i fără sprijin. viaţă. 2. Tr. şi intr. A renunţa la ceva; a se retrage abis, abisuri, s.n. Prăpastie, pdîocime. dintr-o întrecere sportivă. abisal, -ă, abisali, -e, adj. De abis; de la abantfs s.m. Lemnul unui arbore exotic, de mari adîncimi (în mări şi oceane). culoare neagră, din care se fac mobile, instru abject,abjecţi, -te, adj. Care inspiră repulsie, mente muzicale de suflat ele. josnic, vrednic de dispreţ. abataj, abataje, s.n. 1. Locul dintr-o mină ablativ s.n. Caz al declinării în unele limbi, unde se execută extragerea unui minereu sau abnegaţie s.f. Devotament (dus pînă la sa a unei roci dintr-un zăcămînt; operaţia de crificiu). extragere a minereului sau a rocii. 2. Doborîrca aboli, abolesc, vb. IV. Tr. (Jur.) A desfiinţa arborilor (în exploatările forestiere). o instituţie, o stare social-politică; a anula o abate1, abaţi, s.m. Titlu dat unor preoţi lege. catolici. abominabil, -ă, abominabili, -e, adj. Oribil; abate2, abat, vb. TTI. 1. Tr. şi refl. A (se) dezgustător. îndepărta (de la o direcţie), i'fig.) de In o normă, abona, abonez, vb. I. Tr. şi refl. A(-şi) face de la o linie de conduită. 2. Refl. (Despre fe nomene ale naturii) A veni pe neaşteptate, cu un abonament. putere. abouament. abonamente, s.n. Convenţie prin abatere, abateri, s.f. 1. încălcare a unor dispo care, în schimbul unei sume de bani, se obţine, ziţii, a unor norme. 2. Diferenţa dintre valoa pe o anumită perioadă, dreptul de a Muşi rea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. anumite servicii publice, de a primi un zi-ir. ■ > nbatâr, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor şi revistă etc.; înscris care consemnează acest drepl. instalaţiilor unde se taie vilele destinate consu abonat, abonaţi, -te, s.m. şi f. Persoană mului. care beneficiază de un abonament. ABORDA 10 abordă, abordez, vb. I. Tr. A începe studierea absorbţie, absorbţii, s.f. Fenomen prin care unei probleme, tratarea unui subiect; a deschide un lichid sau un solid încorporează din afară vorba despre ceva. o substanţă. abordâj, abordaje, s.n. Ciocnire a două nave abstinent, •&, abstinenţi, -te, s.m. şi f. Persoană sau a unei nave de un obstacol. care se abţine de la unele alimente, băuturi, aborigen, -â, aborigeni, -e, adj. Băştinaş, de la satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. autohton. abstrâct, -ă, abstracţi, -te, adj. 1. Care este abracadabr&nt, -ă, abracadabranţi, -te, adj. gîndit separat de contextul real, concret, din Ciudat, bizar. care face parte. 2. Conceput în mod prea ge abraş, -ă, abraşi, -e, adj. (Despre cai) Nărăvaş; neral; greu de înţeles (din lipsă de exempli (despre oameni) rău, violent. ficări concrete). abraziune s.f. Roadere a unui corp prin fre abstractizare, abstractizări, s.f. Operaţie a care de alt corp mai dur. gîndirii prin care se desprind şi se reţin unele abraziv, -ă, abrazivi, -e, adj., s.n. (Material) dintre însuşirile şi relaţiile obiectului cercetat. cu care se pot desprinde, prin frecare, aşchii abstrăcţie, abstracţii, s.f. Abstractizare; re mici din alt material. zultatul abstractizării. abreviă, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un abstird, -ă, absurzi, -de, adj. Care contrazice cuvînt, un titlu. gîndirea locrică sau bunul-simţ; (substantivat, n.) abreviâre, abrevieri, s.f. Cuvînt, titlu etc. prin absurd = admiţînd un raţionament fals. prescurtat. absurditate, absurdităţi, s.f. Ceea ce este abrogă, abrog, vb. I. Tr. A sconte din vigoare absurd. o lege sau alt act normativ. abţibild, abţibilduri, s.n. Mic desen colorat, abrupt, -ii, abrupţi, -te, adj. Cu pantă foarte aplicat, prin lipire, pe un obiect; (la pl., glumeţ) mare. nimicuri, fleacuri; iniei şmecherii. abrutiza, abrutizez, vb. I. Refl. şi tr. A-şi abţine, abţin, vb. III. Refl. A se reţine de pierde (sau a face să-şi piardă) însuşirile morale, la ceva; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima pă specific umane. rerea sau votul. abscisă, abscise, s.f. Una dintre coordonatele abunda, pers. 3 abundă, vb. I. Intr. A se găsi carteziene, care, alături de ordonată, serveşte din belşug. la stabilirea poziţiei unui punct in plan sau in abundent, -ă, abundenţi, -te, adj. Care se spahiu. găseşte în cantitate mare; bogat, Îmbelşugat, abscons, -ă, absconşi, -se, adj. Greu de înţeles; almiwlenţă s.f. Belşug, bogăţie, obscur. abur, aburi, s.m. Vapori de apă. absent, -ă, absenţi., -te, adj. Care lipseşte; aburi, aburesc, vb. IV. Refl. A se acoperi (fig.) care nu este atent; distrat. cu aburi. absentă, absentez, vb. I. Intr. A lipsi dintr-un n’ouz, abuzuri, s.n. 1. încălcare a legalităţii, loc unde ar trebui să fie prezent. faptă ilegală: abuz de putere faptă săvîrşită absenţă, absenţe, s.f. Lipsă a cuiva din locul de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale; unde ar fi trebuit să se afle. abuz ds încredere = însuşirea, înstrăinarea sau absolut, -ă, absoluţi, -te, adj., adv. 1. Adj. refuzul de a restitui un bun care i-a fost încre Care este independent de orice condiţii şi relaţii; dinţat. 2. Exces: abuz de alcool. considerat în raport cu sine însuşi; perfect, abuză, abuzez, vb. I. Intr. 1. A comite o faptă desăvîrşit; (substantivat, n.; în filozofia idea ilegală. 2. A folosi ceva în mod exagerat. listă) principiu veşnic, imuabil, infinit, care ar abuziv, -ă, abuzivi, -e, adj. 1. Ilegal, arbitrar. sta la baza universului. 2. Adj. (Despre o mărime 2. Exagerat, excesiv. fizică) A cărei valoare este independentă faţă ac, ace, s.n. 1, Ustensilă de metal, ascuţită de oricare sistem de referinţă. 3. Adv. Cu totul, la un capăt şi prevăzută la celălalt cu o gaură exact. prin care se trece un fir, servind la cusut. 2. Nume absolutism s.n. Putere nelimitată a unui dat unor obiecte sau unor piese alungite, avînd monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere. diverse întrebuinţări: ac cu gămălie; ac de si absolutiza, absolutizez, vb. I. Tr. A socoti guranţă; acul busolei; ac indicator (la aparate ceva ca absolut, ignorînd caracterul său relativ, de măsurat); ac de macaz. 3. Organ de apărare limitat. al unor animale: acul albinei. absolvfint, -ă, absolvenţi, -te, s.m. şi f. Persoană acadeâ, acadele, s.f. Un fel de bomboană pre care a terminat un an şcolar, un ciclu sau o parată din zahăr topit. formă de învăţămînt. academic, -&, academici, -e, adj. Care ţine de absolvi, (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tr. o academie, privitor la o academie. 1. A termina un an şcolar, un ciclu etc. de academician, -ă, academicieni, -e, s.m. şi f. înv'iţămtnt. 2. A scuti de pedeapsă. Membru al unei academii. absorbant, -ii, absorbanţi, -te, adj. Care ab academic, academii, s.f. 1. Instituţie supe soarbe. rioară de cultură a cărei misiune este să con absorbi, absorb, vb. IV. Tr. 1. A încorpora tribuie la dezvoltarea ştiinţelor şi artelor. (un gaz, v.n iichid). 2. (Fig.) A interesa foarte 2. Şcoală de învăţămînt superior, mult pe cineva; a preocupa. acajfi s.m. invar. Mahon.