Table Of Content

COLECŢIA MARILOR 6ANCIT0RI ITALIENI ÎNGRIJITĂ DE: VINSENZO OE RUVO Şl N. BAGDASAR GIAMBATTISTA VICO DESPRE METODA DE STUDII DIN TIMPURILE NOASTRE (DE NOSTRI TEMPORIS STUDIORUM RATIGNE) CU INTRODUCERE Şl NOTE DE VINCENZO DE RUVO TRADUCERE DE IOSEFINA CRAFCIUC l u r m iT u ni studii ii iu ii o moi roma 801IIETATCA HUMA NA OP. NLOflOMC ■ ■ HURII II f: ST I :!• ■ ■ ■ H i COLECŢIA MARILOR GÂNDITORI ITALIENI ÎNGRIJITĂ DE: VINCENZO DE RUVO Şl N. BAGDASAR 6IAMBATTISTA VICO DESPRE METODA DE STUDII DIN TIMPURILE NOASTRE (DE NOSTRI TEMPORIS STUDIORUM RATIONE) C7U INTRODUCERE Şl NOTE Dliî VINCENZO DE RUVO 1 p«AUur;iriti: or: ioni I IN/V CRAI OIUO IUTI TUTU 1)1 8 Ţ U 0 11 MLOSOFICI ~ ROMA iouiutatia homAnA de filobomb - hucureşti I* IMI'IIIMI MIA „ni'AIUII UNIVERSITAR" - BUCUREŞTI — STR. EUE RADU No. 6 CUVÂNT Î N A I N T E Traducerea de faţă a operei fui G. B. V'lgo, atât de plină de sugestii profunde, utile chiar şi timpurilor noastre,. \nu mi-ar fi fost posibilă fără ajutorul de excepţională com petenţă, pe care o are. Doninul Profesor Vincenzo De Ruvo, asupra operitor vichiaUe şi a \limbei latine, precum şi asupra linibei şi culturii ţării noastre. Vico e un scriitor profund, original, complex. Această operă latină, care e prima şi cea mai Sintetică revelaţie a geniului Său, are un stil impregnat de vastitatea preocu părilor sale speculative, pât şi de noutatea profundă şi mereu creatoare a descoperirilor sale filosofice. Prin urntare, stil amplu, greoju, abundent, lipsit de preocuparea de a faci lita înţelegerea cetitorului mediocru şi totodată stil plin de distincţie, solemn, chiar şi înl sinceritatea modestă o atitudi nilor sale sufleteşti. A conserva, pe cat nii-a fost posibil, această inegalabilă frumuseţe stilistică, a fost aspiraţia mea de traducătoare, iar speranţa de a fi reuşitj, va constitui unica mea mulţumire. Introducerea şi notele care întovărăşesc paginile vichiane, sunt aceleaşi care se găsesc în ediţia italiană, apărută sub îngrijirea Domnului Profesor De Ruvo, ediţie pe care am con'.uitat-a paralel cu cea latină. Iooefina Crafciuc c I N T R O D U C E R E Intr’o zi fericită a anului 1686, Gian Battista Vico, la vârsta de 18 ani, părăsi Neapolul plin de sgomot şi neîn ţelegeri, îndreptându-se spre castelul din Cilento, situat într’o regiune plăcută şi cu aer bun şi care era locuit .de marchizul don Domenico Roeca. îşi luă doar câteva cărţi, având însă o tăcută dar imperioasă nevoie de linişte şi reculegere. Se pare că e una dintre acele providenţiale fugi de lume, făcută pentru o îndreptare şi o sporire a forţelor, pentru a reintra apoi în aceeaş lume, cu noui nă- zuinţi şi cu înalte avânturi. Neapole era de câţiva ani în frământare; pătrunsese de dincolo de Alpi ecourile triumfurilor gândirii, care îşi găsea în Descartes, Gassendi, Newton, Locke, Hobbes, Spinoza 'şi Leibniz cei mai mari,exponenţi. Fenomenul ce vine din afară, găseşte o vastă materie de frământare; erudiţia, care cu toată decadenţa italiană a secolului al 17-lea continua totuşi să dăinuiască şi să constitue unicul refugiu pentru intelectualii secoluli. Ne aflam în perioada care precede fundaţia Arcadiei şi deja e cunoscut numele lui Tommaso Cornelio şi a lui Leonardo di Capua, oameni de ştiinţe şi de litere; numele lui Do- nicnico Aulisio şi Francesco D’Andrea, jurişti, şi în1 sfârşit numele lui Giuseppe Valctta, un savant de o vastă şi va riaţii cultură. Şi această perioadă poate şi chiar trebue să ini re în aşa zisa Reîtioire italiană, care în literatură ajunge până la Marini şi Al fieri, iar în filosofic până la Romagnosi, l'ilnngcri şi Gcnovesi. Legăturile pe care lumea erudită italiană reuşeşte să le stabilească cu progresele filosofice yl şllln|ifiee ale Furopei, creează în Italia o situaţie cu lo tul deosebiţii. Frudiţia, rare e cultul trecutului, îulr'o ţarii ea Italia e cultul l<ilinHU(il şl a ştiinţei juridice. Această 6 erudiţie se extinde în câmpul studiilor literare, istorice şi mai ales în acele juridice. Reînoirea introduce în această materie germenul ideilor noui, care desvoltându-se, iau din acest mediu elemlentele propriilor id'esvoltări. lată că apare Arcadia cu programul său de „a înviora şi a (menţine mereu vii, şi. înfloritoare operele literare”. Prin aceste opere literare, inu se înţelegea numai versurile şi proza, mai mult sau măi puţin academică, „ci tot ceeace se referea la cultura artistică şi ştiinţifică, dela culegerile şi experienţele ştiinţifice şi până la delicatele armonii ale muzicii de cameră”. Prin urmare, din Arcadia fac parte- literaţii şi avocaţii, creatorii şi erudiţii din oricare parte a Italiei, cu Crestimbeni, Metastasio, Rolli, Conia, Muratori, Zeno, Gravina şi mulţi alţii. Aceasta e lumea culturală care se prezintă studiilor lui Vico, suflet tânăr, vioiu şi destul de sensibil, la care aderă şi el cu un sincer entusiasm. Dar necumpătările prietenilor săi, precum şi nenu măratele ameninţări ale inchiziţiei napoletane, care sfâr şiseră după câţiva ani, între 1691 şi 1693, în procese sgo- motoase, împotriva aşazişilor „atei”, cât şi desgustul pen tru intrigile avocaţilor din For unde intrase ca să apere 0 cauză a tatălui său, îi provocam nemulţumiri şi turburări mari; dar cu toate acestea, ,ele nu sunt cele din urmă motive pentru care Vicoi a acceptat invitaţia lui don Geronimo Rocca, de a se duce la Vatolla ca perceptor al nepoţilor «iii. Acolo, îşi recâştigă sănătatea fizică, deja sdruncinată, precum şi liniştea sufletească, fiind înclinat mai mult spre profunde meditări metafizice, decât spre certurile şi fle cărelile din For. () mică bibliotecă dintFo mănăstire a unui Colegiu Fran- ehicun din Vatolla, a alcătuit câmpul său de reculegere şi /ici iu aceşti nouă ,ani de stabilitate, s’a format sufletul allli, Unuia sa intelectuală — bazându-ne pe propriile sale- clcclnrnţii — despre care nu ne putem îndoi nici un mo melii *), au fost studiile de jurisprudenţă şi d'e drept ca ii CA(lvii rmvoUUon rocenti .al tinereţii lui Yico, au încercat s-ă sus- piilt, t il in (utlu, Im Viil.olln, dupil un moment de sfioasă nehotărîre, s’ar II n<lii||liil in itlmliiji' cliiHico (Cicero, Iloratiu, Virgiiiu etc.) for mau- •hl "e ii 11111 ii I In | norii mii I.il yi voi’Hiil latin. Studiile teologice şi p-latoni- 1 pilii, |n fin it m |M'iîtiiiilo|o iimiitloitfi'e yi miuirfe mai precis^ la câţiva, mii 111111 il i ti in li im i ii'iini mu In, Noiipule. Du aci, deduc ei că Vico, ajuns- la %i i|iii|ii, iiluptl iiimiiiIi)I (nti'fi'lltI.Mii iui ar fi adevărat ceeace spune Vico , i, pil, li ii In iliilii inimii i i'i'ul mm Iu In iiuumI. urat}) se simţi ca un străin- v — 7 noflic, în care se formase încă de timpuriu, în anii prece denţi, împreună cu primele sale lecturi asupra scrierilor lui Suarez, Institutele Civile ale lui Vulteio, Canonicele lui Canisio, precum şi lucrarea Disputatio Theologica de li berii arbitrio a lui Ricardb. „Studiind dreptul canonic '— spune 'Vico despre el însuş — şi adiâncindu-se în .studiul dogmelor, se regăsi tocmai în mediul doctrinei catolice, re feritoare la problema graţiei divine” *). Se simţi fericit când) reflectând asupra lecţiunei lui Ricardo, avu impresia că a* putea salva împreună cu doctrina augustiniană a graţiei, drepturile individului, în care crezuse odinioară cu entusiasm de iluminat, şi în acelaş timp, că ar putea în tări credinţa în atotputernicia lui Dumnezeu, de care era pă truns încă din timpul primei sale educaţii, şi asupra căreia i-au atras atenţia evenimentele napolitane. Se pare că Vico ar fi găsit firul ideilor, care cu puţin înainte era atât de încur/cat. Firul nu constituia ideia însăşi, în patria sa, nu pentrucă ar fi ajuns la malurilate-u unor noui idei, ci fiindcă, era ,un un naş al clasicismului, în timp ce compatrioţii săi slă veau limba italiană. îmi permit să mă îiuloesc destul de convins ile- aceste afirmaţiuni, pentru următoarele motţve: a) Vico a fost invitat la Vatolla, nu pentru a pre.la limba Iatin$|. sau alte limbi familiei Rocca, ci pentru a le preda în mod special ju- risprudenţa şi deaceia trebuie să-l1 credem când Spune că la Vatolla s’a adâncit „în studiul legilor şi al canoanelor, spre care îl îndemnau obli gaţiile sale”. b) Toate scrierile 1ui Vico ne relevă o astfel de continuitate în des- voltarea ideilor, încât e absurd să ne gândim că el ar fi putut fi un desordonat, care să lucreze fără nici o continuitate. c) Vico a fost educat şi de jesuiţi, deci instrucţia sa religioasă şi interesul pentru chestiunile religioase trebuie să fi fost formate ime diat, în special acestea ultime care i-au fost deşteptate de către ino vatori. d) Chestiunile juridice erau strâns unite de chestiunile filosofice şi, după cum e adevărat că Vico nu pulea să le neglijeze pe aceslea ultime,, ni atât mai adevărat e, că el nu le putea considera ca fiind singurele ((•‘mul’ de al oii tio. Acea stai o adevereşte şi tendinţa comprensivă a lui Vico, curo s’a relevat ca un m’ario erulil, în genul umaniştilor, caro viiliiii nit niiioancă tulul. e) Vico putea uit fio j*l»| ori ic iutii şi progresist, cum au mai fost mulţi uliii, cure au nd'miM cbiur, că omul e capabil să creeze ox novo, toc mai lllmlcll l'lulon n linii»'.»* indii i Imili'u'e i >,i ne mr ire.a uuf’i'luliii. I i \oImIi|o|»iu|iu / 8 — — dar fără acest fir nimic nu s’ar fi putut explica. Acest/fir consta în definiţia legăturilor dintre Dumnezeu şi /om, dintre Absolut şi individ1, dintre legea universală şi faţjtul particular; ideile constau din crearea acelei legi eterne', ideale, care a dârmuit popoarele şi mai ales' pe acele romane, în decursul întregei sale istorii. Pentru a înţelege valoarea acestei descoperiri a lui Vico, va trebui să luăm' din/ nou în consideraţie că studiile juridice reprezentau în Netpole cel mai viu interes şi că tocmai în jurul acestor studii se formă o gravă discuţie provocată de D;Andrea, care voia să înlocuiască interpretarea raţională a textului ,gol/\res- taurată de Accursio cu Olossa sa din secolul al 13-lea/prin- tr’o deplină cunoaştere filosofică a faptelor istorice, -ă con- diţiunilor în care ele au luat naştere, precum1 şi a limbei în care au fost alcătuite institutele de drept. Vioo găsea, în rezolvarea legă turei dintre absolut şi particular, rezol varea legăturei dintre legea raţională abstractă, la care se refereau acursienii, precum şi contingenţa particulară a ideii istorice şi linguistice, la care se referea d’Andrea, pentru interpretarea dreptului roman. Chestiunea e foarte importantă, dar ea rămâne încă în sfera unui curat interes metodologic. Astfel, nevoit să cunoască pe deplin limba în care era scris dreptul roman, Vico voia să se inspire din opeiia „Elegantiarum lingmie latinae, ,a lui L. Vâlla, care stabi lea că cele mai perfecte modele de limbă sunt acelea ale lui Cicero fşi Quntilian. Din acest motiv, Vico se dedică aprofundării studiului limbii latine „dând la iveală în ceputul operelor ciceroniene1). Dar dacă studiile filosofice îi erau impuse din motive de ordin filosofic şi juridic, interesul retoric pentru limbă, inşii, avea pentru Vico o importanţă cu .mult mai mare, dând astfel început perioadei sale ciceroniene. Intr7 adevăr, aresta iui şi-a îndepărtat niciodată din suflet scopul său esenţial, care consta în Înţelegerea perfectă a instituţiilor de drept roman, prin mijlocul de deplină competenţă <a I lini «ei l iccrouicne. Vico găsea în eclectismul ciceronian multa satisfacţie, fie din cauza setei sale nemăsurate pentru midiile, lle din cauza văditei sale dispoziţiuni, de a voi sa tlnlill/e/r i'fiudirea tuturor filosofilor, chiar şi aceea a • i Im mal upuşl, Vico se simţea ca la el acasă. In această lunii de iui aeiiiu clasicism, shi simţit desgustat de cum I I Vlll.i|.|i„|li(lM