Dâmbovița apă dulce ... Roman PDF
Preview Dâmbovița apă dulce ... Roman
DÂMBOVITĂ APĂ DULCE. DAMIAN STÂNOIU DÂMBOVUĂ APĂ DULCE R O M A N J T BUCUREŞTI Editura Ziarului „Universul", Str. Brezolanu 23—25 19 4 1 DJS ACELAŞ -AUTOR : NUVELE ŞI POVESTIRI Călugări şi Ispite Pocăinţa Stareţului Oameni cu Sticleţi Cinci Prieteni (pentru copii) Doi Vagabonzi ( ,, „ ) ROMANE Necazurile Părintelui Ghedeon Duhovnicul Maicilor Demonul lui Codin Fete şi Văduve Alegere de Stareţă Camere Mobilate Ucenicii Sfântului Antonie O zi din viaţa unui Mitropolit Parada Norocului Eros în Mănăstire Pe străzile Capitalei Pensionarii Apostoli Mincinoşi Cazul Maicii Varvara O partidă de poker Căsătorie de probă Bucureşti — Sinaia Voiaj de plăcere I NOROC ÎNTÂRZIAT Ca orice oraş legat cu drum de fier, Fălti cenii, sau Folticenii, cum vreţi să-i ziceţi, în cepe dela gară. E drept că începe cât se poate de prost, dar lucrurile aşa stau şi noi nu le miai putem schimba. Constaţi mai întâi că niciun automobil de piaţă nu aşteaptă trenurile, ci numai trăsuri cu cai, care trăsuri se găsesc aci debtmăseamă în plină modă. Şi care, cu siguranţă că au fost •moştenite sau cumpărate de actualii proprie tari, la o vârstă destul de înaintată. Se cu noaşte aceasta din mulţimea bandajelor, cele mai multe făcute cu sfori, apoi din urmele unei vopse'li seculare şi din diversele crăpături pe la părţile de lemn. In zadar vei stărui de birjar să laise coviltirul în jos, că omul, fie că-1 cheamă Bercu sau Ghidale, refuză cu în căpăţânare. Şi pe bună dreptate. Nu poate si 8 DAMIAN STANORJ piardă atâta timp, ca să lege şi să desleţge arcu rile coşului la fiecare schimbare de vreme şi la gusturile fiecărui muşteriu. Dar aşa cum sunt, aceste trăsuri, te bucuri că se găseac. Iar a doua bucurie o ai când vezi că pornesc cu viteză, deşi calul care le duce îşi poate număra singur coastele. Dar amân două bucuriile se năruie chiar în cflipa când trăsura se otânceşte în botul urcuşului Inte- meetorul, sau întemeetorii Fălticenilor, n’au prevăzut că mintea omului are să scornească trenuri şi au pus târgul pe deal. Iar inginerii drumurilor de fier n’aveau chip să aşeze gara decât la .poalele dealului. Cea mai ruinată iapă urcă mai uşor decât cea mai mândră locomo tivă. — Hi-hi! Hi! Hi-hii! Coasta e abruptă iar şoseaua croită în linie dreaptă. Caii şi birjarii s’au obişnuit cu ea, adică cu coasta, şi-d respectă drepturile. O urcâ fără grabă, întrucât zăbava şi greutatea fac parte din itinerar şi din tarif. Iar firea băşti naşilor nu îngădue iuţeală nici la vale, deci cu atât miad puţin la deal. — Hi! Hihiii! îndemnul birjarilor e numai de ochii muşte riilor; şi caii ştiu aceasta. De aceea nici nu se sinchisesc. Stăpânul strigă iar ei filosofează. Şi merg, bineînţeles. Sunt siguri că mai curând dam boviţa apa dulce. 9 sau mai târziu, tot vor ajunge sus. Numai în caz de vreme urâtă, când la greutatea urcuşului se adaogă zăpadă sau gilod, — şi birjarii' şi caii ştiu că bunăvoinţa fără lovituri şi fără opinteli nu ajută mare lucru. încât, dobitoacele pri mesc „mângâierile" biciului ca pe «n elixir întăritor, iar birjarul loveşte şi pune umărul la roată, din datorie pentru cel care plăteşte şl din dragoste pentru cai. Am fi nedrepţi însă dacă n’am admite că se găsesc în Fălticeni şi două saiu trei birje mai bune, adică mai bune decât celelalte; precum şi câţiva cai mai ară- toşi, adică mai arătoşi decât fraţii şi surorile lor din localitate. In capitala judeţului Baia să nai cauţi vreun bulevard, că n’ai să găseşti. O stradă principală însă tot există. Şi e mai arătoasă decât cole gele ei dela R: Sărat şi dela Huşi. Mai întâi observi că e lungă, apoi că are şi lăţime, are şi magazine înşirate de ambele părţi, cu firme care îţi transportă gândul pe alte meleaguri, şl e destul de frecventată. După aceea constaţi că e pavată cu piatră de râu, curată şi cu trotuare care îi cinstesc rangul de stradă principală. Se cade a mărturisi, însă, că, dacă vii pentru prima oară în Fălticeni, îi dai acest rang numai dacă îţi apune cineva, sau numai după ce te-ai plimbat prin celelalte străzi. Iar dacă eşti din Bucureştii plin de stop-uri, de sute de tramvae 10 DAM IAN STANO'IU şi de mii de automobile, te simţi fericit să mergi pe mijlocul acestei străzi, cu mâinile la spate, căci viaţa îţi este în miai bună siguranţă chiar decât pe trotuar. Trăsurile trec rar, tram- vaele fac parte, pentru localnici, din domeniul basmelor, iar automobilele se laisă mult aştep tate. Dar strada cea mai comercială a Fălticenilor, nu e aceasta, ci alta numită strada Butnarilor, fostă uliţa Ciurii. Nu ştim de ce a fost a Ciurii, nici motivul pentru care i s’a schimbat numele, şi nici măcar pentru ce i se zice „sitradă“. Du- ceţi-vă şi o veţi vedea. Pe noi ne interesează numai pentru motivul că pe ea locueşte amicul Irimia Bostan, — şi deci urmează să mai vor bim despre dânsa. Afară de încă două sau trei străzi mai ară toase, restul Fălticenilor nu e nici oraş, nici sat. Duceţi-vă şi-l vedeţi. Să nu vă fie însă cu riozitatea în timp de vară, ca vă orbeşte praful; nici în vreme de iarnă, că rămâneţi fără ciu bote. Cu alte cuvinte, e mai înţelept să renun ţaţi. Iar dacă totuşi ţineţi să vă convingeţi, — să nu bârfiţi şi să nu învinuiţi pe nimeni. Ora şul e sărac şi din sărăce nici cel mai harnic şi priceput primar, nu poate să facă mare lucru. Există înisă în Fălticeni o stradă cu înfăţi şare curat moldovenească şi cu mai multe drep turi de a fi văzută şi cinstită cu litere de tipar.
The list of books you might like
