Constiinta si fenomen. Conceptul de ego cogito intre kantianism si fenomenologia lui Husserl

371 Pages·2014·115.892 MB·Romanian

by  Mihai Novac

MIMAI IULIU NOVAC
CONŞTIINŢĂ ŞI FENOMEN. CONCEPTUL
DE EGO COGITO ÎNTRE KANTIANISM ŞI
FENOMENOLOGIA LUI HUSSERL
EDITURA DHARANA

Mihai Iuliu Novac
Conştiinţă şi fenomen. Conceptul de ego cogito între
kantianism şi fenomenologia lui Husserl
Mihai hi li ii Novac a .studiul /i/o.so/ia .si ştiinţele politi­
ca, domenii in care .şi activează de altfel iii momentul de fa­
ţă ca profesor .şi cercetător. Lucrarea de faţă reprezintă re­
zultatul unei preocupări intense şi îndelungate legate de
natura conştiinţei şi a relaţiei sale cu lumea.
Mihai luliu Novac
Conştiinţă şi fenomen.
Conceptul de ego cogito între kantianism
şi fenomenologia lui Husserl.
Editura Dharana
Bucureşti
201 1
© ‘Mifiai Iu fiu Novac
Copyrigfit ©‘Editura (DJdyi<RJd!Kjd — pentru prezenta ecfitie
‘Editura (Dharana (Bucureşti
Str. Sfanta Ecaterina nr.lS, sect.4, 0.(P. S3
TeQ 021-33724 24
e-maif: [email protected]
www.sufletdecarte.ro
Descrierea Cil* a Bibliotecii Naţionale a României
NOVAC, IMIIIAl ILJUU
Conştiinţă şi fenomen : conceptul de ego cogito
între kantianism şi fenomenologia lui Husserl / Mihai
In 1 in Novac. - Bucureşti : Dharana, 2011
ISBN 978-973-8975-46-0
14(430)
I ci/ciii eu mintea la fel de mult pe cât cu ochii.' Se
poale oare alunei spune: gândim cu ochii la fel de mult pe
nit nunteai Monet îşi deplângea condiţia de a se fi năs­
<11
cut în />liii văz. Dacă i s-ar mai fi oferit alegerea, spunea el,
ar li preferat să se fi născut orb pentru ca apoi să-şi dobân­
dească treptat vederea, să se deprindă cu ea, să înveţe să
vadă. Aceasta pentru a fi în stare să desprindă pura impresie
de pe retină de ceea ce mintea îi spune să vadă', să vadă
doar prin simţuri. Probabil că, dacă lui Monet i s-ar fi îm­
plinit dorinţa, în asemenea condiţii, cu sau fără simţul văzu­
lui, ar li rămas la fel de orb. în măsura în care nu ştim ce
trebuie sa vedem, nu vedem nimic. Reciproc, conştiinţa se
edifica pe sine prin intermediul propriilor produse, cu alte
i manie, ea ea survine ca un produs al acelor lucruri pe care
i i ne.a a le tare posibile.
........ iieIiicse iii loate acestea. Totuşi, în această du­
bla miiepinulele ea nu trebuie niciodată să piardă din vede-
h două chestiuni: pe de o parte, tocmai pe sine în calitate
de autoare a lucrurilor prin intermediul cărora ea se edifică,
pe de alta sensul dc transcendenţă inerent acestora . O exa­
Inu arc de oricare dintre cele două părţi riscă să conducă în
inaulenticitale. I)c onestitatea sa cu sine sub aceste două
aspecte depinde posibilitatea oricărei tematizări autentice a
leiioiiieiiulni.
1 I Ui Minplom ar l i, poale, tocmai faptul că simţul comun ia de multe ori
pt nai iii ea pe o l ormă dc orbire.
Amin»' ea sens pe care ea însăşi Ii le-a conferit la modul esenţialmente
i oir.liliiliv şi care alllel, Iară o atare trimitere în afară, nici un ar putea
ic/ulla mii o edificare.
5
6
C a p ito lu l 1.
Introducere:
Icnomcnul nu este expresia unei neputinţe.
t Intenţionalitate şi conştiinţă în contextul fi­
ii »sofiei transcendentale.
( ....este posibil în mod coerent din punct de vedere
icnit iu un concepi de ego cogito a priori intenţionali De
,, nu or // ' s ;ir putea întreba. Caracterul problematic al
,i. , ici t Iu".lumi poale li pus în lumină pornind de la urmă­
..... i p. . i <lini« ii*.lunca intenţionalităţii3 pare a aduce du­
, t nu ..... ai.ilc.i nu Iudeul conţinutului experienţei în
i!>• iiii mul ipiioiii ulm, liipl ce ar rezulta în stipularea unui
111 t|t . \/x i ii'iiţn o priori, chestiune evident destul de pro­
bi. imi(ii ,i (dat a nu chiar şubredă). Mai specific: conceptul
.I. t onştunţă t e se articulează în baza ideii de intenţionalita-
it atluci iii mod pregnant în vedere faptul că aceasta este la
Ici de mult intrinsec legală de latura obiectului pe cât este
tic ccu a subiectului, cu alte cuvinte Ia fel de mult pe cât nu
• ,t poale vorbi despre conştiinţă în absenţa unui posesor al
, i pe atât acest lucru nu sc poate produce în lipsa unui obi-
c, / postulat (lucru gândit, intenţionat, vizat). într-un limbaj
mm specific fenomenologic conştiinţa nu poate surveni de-
t ,u m calitate dc unitate noetic-noematică, grosso modo, de
, onstiinţâ a cuiva despre ceva.
liit Niiulm iiileif.siinl m acest sens: Monahty, J.N., „Intentionality” in A
t Om/Hiiiiiiii In I’licnoiiH'iiology and Existentialism, Edited by Hubert L.
I ih v Iii* .uni Mai k A W rat hall, Blackwell Publishing, 2006, pp. 69-77.
7
în toate acestea principalul vizat era mai vechiul con­
cept de conştiinţă-copie4 în perspectiva căruia lumea era
văzută ca un soi de receptacul umplut cu diferite entităţi
dintre care unele, printre diferitele proprietăţi cu care erau
înzestrate o numărau şi pe aceea a conştiinţei, aceasta
permiţându-le să stabilească prin anumite canale, un raport
epistemic cu lumea şi cu celelalte obiecte, acesta constând
în aproprierea interioară dar pur ideală a acestora, mai sim­
plu spus în elaborarea unei copii a lucrurilor exterioare în
intimitatea imanentă şi ideală a entităţii posesoare de con­
ştiinţă. Fără a intra acum în detalii, unul dintre principalele
neajunsuri pe care acest model explicativ le comportă este
acela că în măsura în care el este asumat, cunoaşterea este
plasată într-o ipostază de perpetuă insatisfacţie cu sine, res­
pectiv de incapacitate de esenţă în a se ridica la înălţimea
propriilor standarde. Aceasta în baza simplului fapt că, pen­
tru a-1 cita pe Kant, „raţionamentul care conchide de la un
efect dat o cauză anumită este întotdeauna nesigur fiindcă
efectul poate să rezulte din mai multe cauze” 5 iar cum noi
suntem în problema raportării la lume şi la obiectele exteri­
oare esenţialmente circumscrişi domeniului propriilor noas­
tre reprezentări subiective cunoaşterea nu se va putea nicio­
dată ridica în această problemă la pretenţiile de evidenţă
apodictică ce îi sunt esenţialmente constitutive6.
întru depăşirea acestor neajunsuri se impunea necesi­
tatea aducerii lumii şi a lucrurilor aşa zis exterioare în inti-
4 Caracteristic, din punctul de vedere al lui Husserl, în diferite grade şi
diverse formule, tuturor raportărilor teoretice pre- şi extra- fenomeno­
logice la problema conştiinţei.
' Kant, Immanuel, Critica raţiunii pure, trad. Nicolae Bagdasar şi Elena
Moisuc, Ed. Iri, Bucureşti, 1998, p. 329.
“ Husserl, Edmund, Filosofía ca ştiinţă riguroasă, trad. Alexandru Bo­
boc, Ed. Paideia Bucureşti, 1994.
8