Concepte fundamentale ale asistenței sociale

312 Pages·01.632 MB·Romanian

by  M. Bulgaru, M. Dilion

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Catedra Sociologie şi Asistenţă Socială

Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţă Socială

M.Bulgaru, M.Dilion

Concepte fundamentale
ale asistenţei sociale
(note de curs)

Aprobat
de Consiliul
ştiinţific al facultăţii
de Filosofie şi Psihologie

Chişinău - 2000
CZU 364 (075.8)
C 64

Cartea include conceptele fundamentale din teoria şi
metodologia asistenţei sociale, acestea fiind elaborate în baza
lucrărilor celor mai cunoscuţi teoreticieni şi practicieni ai asistenţei
sociale V.Coulshed, D.Howe, M.Dawies, Ch.Zastrow, E.Zamfir,
C.Zamfir, V.Miftode, V.Epureanu, F.Mănoiu, M.Spânu, C.Bocancea,
G.Neamţu şi alţii.
Cartea are drept obiectiv principal dezvoltarea asistenţei sociale
în mod profesionist şi este adresată studenţilor de la secţiile de
asistenţă socială, profesorilor, tuturor celor ce lucrează în domeniul
protecţiei sociale.

Redactor: Ariadna STRUNGARU

Tehnoredactare computerizată: Oleg BULGARU

Editată cu sprijinul UNICEF Moldova.

M.Bulgaru, M.Dilion. Concepte fundamentale ale asistenţei sociale
(note de curs). –Chişinău: USM, 2000. –316 p.

 USM
ISBN 9975-917-50-X
Cuprins

Cuprins

Prefaţă..................................................................................... 5

Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI
INTRODUCTIVE............................................ 9
1.1. Asistenţa socială: funcţii şi caracteristici................ 9
1.2. Profesia de asistent social........................................ 13
1.3. Sistemul client. Tipologia clienţilor........................ 18
1.4. Rolurile asistentului social..................................... 22
1.5. Sarcinile asistenţei sociale....................................... 25

Capitolul 2. DIN ISTORICUL ASISTENŢEI SOCIALE.. 29
2.1. Aspecte ale devenirii asistenţei sociale
internaţionale.......................................................... 29
2.2. Dezvoltarea asistenţei sociale în România.............. 35
2.3. File din evoluţia asistenţei sociale în Moldova....... 50

Capitolul 3. PERSPECTIVA TEORIEI ÎN ASISTENŢA
SOCIALĂ.......................................................... 65
3.1. Importanţa teoriei: abordare generală..................... 65
3.2. Funcţiile teoriei în asistenţa socială........................ 73
3.3. Necesitatea practicii în asistenţa socială................. 79

Capitolul 4. ASPECTE ALE RELAŢIEI DINTRE
ASISTENTUL SOCIAL ŞI CLIENT............. 83
4.1. Opiniile clienţilor raportate la serviciile primite
de la asistentul social.............................................. 83
4.2. Asistenţa socială ca proces...................................... 85

Capitolul 5. SISTEMUL DE VALORI ŞI ABILITĂŢI ÎN
ASISTENŢA SOCIALĂ................................... 93
5.1. Sistemul de valori specifice asistenţei sociale........ 93
5.2. Abilităţi şi deprinderi practice în asistenţa socială.. 97

3
Concepte fundamentale ale asistenţei sociale

Capitolul 6. ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI
COPILULUI...................................................... 103
6.1. Familia – nucleu în educarea şi formarea tinerei
generaţii.................................................................. 103
6.2. Funcţiile familiei..................................................... 106
6.3. Profilul psihologic al membrilor familiei................ 114
6.4. Familia rurală şi urbană........................................... 118
6.5. Rolul asistenţei sociale în consolidarea nucleului
familial.................................................................... 122
6.6. Din experienţa afirmării asistenţei sociale a
familiei în ţările dezvoltate..................................... 127
6.7. Cadrul legal pentru protecţia copilului
şi a familiei............................................................. 130

Capitolul 7. ELEMENTE DE METODOLOGIE A
ASISTENŢEI SOCIALE.................................. 139
7.1. Sensul noţiunilor de metodologie, metodă, tehnică
în investigaţiile sociale........................................... 139
7.2. Ancheta socială – metodă de bază în cunoaşterea
cauzelor ce determină apariţia problemelor de
asistenţă socială...................................................... 141
7.3. Diagnoza socială..................................................... 146
7.4. Metode şi tehnici aplicate de asistentul social
în lucrul cu familia................................................. 151

Capitolul 8. TEORII SPECIFICE APLICATE ÎN
PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE............ 189
8.1. Teoria îngrijirii........................................................ 189
8.2. Teoria ataşamentului............................................... 197
8.3. Teoria identităţii...................................................... 204
8.4. Teoria participării în asistenţa socială..................... 205

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ............................................ 219

ANEXE.................................................................................... 223

4
Prefaţă

Prefaţă

Asistenţa Socială a ieşit din făgaşul
sentimentalismului generos şi al
simplelor bune intenţii pentru a păşi
în domeniul unei acţiuni sociale
şi etice ordonate şi temeinic motivate,
cu scopul exclusiv de a servi societatea
nu prin cărţi şi teorie, ci prin găsirea
adevărului social în mijlocul grelelor
conflicte ale vieţii.
Dimitrie Gusti

Eşecul reformelor iniţiate în perioada de tranziţie a condus la
o criză profundă în toate domeniile vieţii sociale. Drept urmare, s-a
înrăutăţit cu mult nivelul de trai al populaţiei, e în continuă creştere
sărăcia, şomajul, se înmulţesc bolile sociale (narcomania,
alcoolismul, prostituţia etc.), ia proporţii criminalitatea, au devenit
frecvente cazurile de abandon familial, copii delincvenţi,
vagabondaj, scade natalitatea, creşte mortalitatea, morbiditatea etc.
În aceste condiţii se impune cu toată claritatea constituirea unui
sistem de protecţie socială care să asigure sprijinul şi ocrotirea
persoanelor, grupurilor care nu mai dispun de resurse materiale,
sociale şi morale, care nu mai sunt în stare să-şi obţină prin eforturi
proprii mijloacele necesare unui trai decent.
Componentă de importanţă majoră a protecţiei sociale,
asistenţa socială constituie un mod operativ de punere în aplicare a
5
Concepte fundamentale ale asistenţei sociale
programelor de sprijin prin multiple servicii sociale specializate
pentru cei aflaţi temporar în nevoie. Ea nu poate fi privită, după cum
se procedează uneori, doar ca o protecţie economică. Pe lângă
dimensiunea economică mai există şi alte dimensiuni – psihologică,
socială, spirituală – care îl definesc pe om. Or, în cadrul asistenţei
sociale se va ţine cont de toate aceste dimensiuni, urmărindu-se să
fie realizată integrarea individului în complexul de relaţii sociale.
Realizarea unei protecţii sociale eficiente la etapa actuală
presupune formarea unor specialişti – asistenţi sociali care să
stabilească diagnosticul social pe baza unei investigaţii ştiinţifice de
specialitate, în scopul instituirii unor demersuri adecvate şi a unei
terapii sociale precise şi constructive. Asistenţa socială este o
profesie nouă în Republica Moldova. Ea a fost inclusă în
Nomenclatorul specialităţilor abia în 1998 şi până ce se află în
căutarea identităţii. Sunt anevoioşi primii paşi pe această cale,
deoarece o mulţime de factori împiedică pregătirea benefică a
asistenţilor sociali la noi în republică. Menţionăm, în primul rând, că
nu avem încă adevăraţi profesionişti în asistenţă socială, ei sunt abia
în formare. De aceea e necesar să fie concepute riguros elementele
procesului de instruire pornind de la realităţile naţionale spre
racordarea lor la experienţa mondială.
Studenţii trebuie să fie înarmaţi mai întâi cu o bază teoretică
solidă pentru viitoarea profesie. Munca de asistenţă socială nu se
rezumă doar la simpla raportare a bunului simţ la un anumit caz.
Realitatea cu care se confruntă asistentul social este marcată de
probleme concrete (familii dezorganizate, copii delincvenţi, consum
de droguri etc.), rezolvarea cărora impune aplicarea unui şir de teorii
ce provin din sociologie, psihologie, drept, economie, antropologie,
6
Prefaţă
politici sociale etc. şi care se constituie în fundamente disciplinare
ale profesiei.
Asistentul social se va folosi de cunoştinţele dobândite din
alte ştiinţe sociale, dar nu se va limita la acestea. Asistenţa socială
are la bază metodologii şi teorii specifice studierii obiectului ei.
Unicitatea derivă din modul de aplicare a bagajului său de cunoştinţe
în practică. Asistenţa socială are menirea de a schimba câte ceva.
Pentru aceasta asistentul social trebuie să ştie cum să acţioneze, cum
să intervină în viaţa individului, a grupurilor, a întregii comunităţi.
De asemenea, el trebuie să ştie să colaboreze cu alţi oameni,
respectiv să medieze între ei. Competenţa în desfăşurarea unor
asemenea activităţi nu se dobândeşte în sala de curs, ci prin practică,
prin aplicarea unor metode, tehnici, strategii specializate de
intervenţie activă în situaţii de criză.
Asistenţa socială este axată de asemenea pe un sistem de
valori, principii şi norme morale cerute de un cod deontologic al
profesiei.
Toate aceste aspecte (teoretic, practic, axiologic) ale pregătirii
asistenţilor sociali trebuie îmbinate permanent cu cultivarea
sentimentului de iubire a aproapelui tău, de dăruire de sine.
După spusele lui H.Stahl, “întreaga tehnică de asistenţă
socială ştiinţifică”, oricât de perfecţionată ar fi, este lipsită de reală
eficienţă, dacă nu este dublată permanent de învăţămintele de temei
ale “milei creştine”, de ceea ce se numeşte “caritate”.

7
Capitolul 1.
ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Capitolul 1. ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI
INTRODUCTIVE

1.1. Asistenţa socială: funcţii şi caracteristici
Asistenţa socială (Social Work, în ţările de limbă engleză)
desemnează un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor,
grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar în
dificultate, care, datorită unor motive de natură economică, socio-
culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza
prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaţă.
Obiectivul asistenţei sociale este de a-i sprijini pe cei aflaţi în
dificultate să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente, ajutându-i
să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru o mai
pronunţată funcţionare socială. Pus în serviciul unei cauze demne,
asistentul social trebuie să aibă în vedere permanenta interacţiune
dintre cei doi factori: individul şi mediul lui de viaţă socio-
economic, politic, cultural, familial, moral etc., posedând cunoştinţe
atât despre dezvoltarea lui umană, despre personalitatea lui, cât şi
despre contextul socio-cultural şi moral în care el trăieşte.
Beneficiarii asistenţei sociale sunt următoarele categorii:
• familiile sărace;
• minorii delincvenţi;
• cuplurile dezorganizate;
9
Concepte fundamentale ale asistenţei sociale
• şomerii;
• tinerii neintegraţi;
• persoanele dependente de drog, alcool;
• persoanele cu deficienţe de sănătate;
• copiii care trăiesc într-un mediu familial social advers;
• copiii abandonaţi, vagabonzi şi instituţionalizaţi;
• persoanele bătrâne neajutorate;
• persoanele care au suferit în urma calamităţilor naturale,
sociale, persecuţiilor şi discriminărilor de orice tip;
• persoanele infectate HIV şi altele.
Asistenţa socială oferă celor în nevoie posibilităţi de
cunoaştere şi de acces la servicii specializate de protecţie socială, îi
orientează către înţelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de
protecţie socială, mobilizează comunitatea, persoanele şi grupurile în
dificultate de a influenţa activ politicile sociale. Ea furnizează celor
în nevoie ajutor financiar, material, moral, psihoterapie, consiliere.
În cadrul programelor de asistenţă socială se înscriu şi activităţile de
prevenire a unor situaţii de viaţă dezechilibrate, stresante sub aspect
economic, cultural, psihologic sau moral, pentru indivizi sau grupuri,
care pot fi adesea mai puţin costisitoare decât terapia propriu-zisă.
În societatea contemporană, asistenţa socială se orientează
spre realizarea următoarelor funcţii:
• identificarea şi înregistrarea segmentului populaţiei ce
constituie obiectul activităţilor de asistenţă socială;
• diagnosticarea problemelor de diferit ordin cu care
persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc sporit se pot
confrunta într-o anumită perioadă de timp şi în anumite
condiţii sociale, economice şi culturale;
10
Capitolul 1.
ASISTENŢA SOCIALĂ – NOŢIUNI INTRODUCTIVE
• dezvoltarea unui sistem coerent de programe, măsuri,
activităţi profesionalizate de suport şi protecţie a acestora;
• elaborarea propriilor programe de către cei aflaţi în situaţii
de risc;
• identificarea variatelor surse de finanţare a programelor de
sprijin;
• stabilirea drepturilor şi modalităţilor concrete de acces la
serviciile specializate de asistenţă socială prin cunoaşterea
cadrului legislativ – instituţional;
• suportul prin consiliere, terapie individuală sau de grup, în
vederea refacerii capacităţilor de integrare benefică în
societate;
• promovarea unor strategii de preîntâmpinare a situaţiilor
defavorizante;
• dezvoltarea unui program de cercetări ştiinţifice la nivel
naţional şi local privind dimensiunea problemelor celor
aflaţi în situaţii speciale.
Asistenţa socială abordează probleme la diferite niveluri:
1. Individual (asistenţa economică, psihologică, morală
pentru persoanele în nevoie, cum ar fi şomerii, cei
dependenţi de droguri, alcool, cei cu probleme de integrare
în comunitate, victime ale abuzurilor de orice fel etc.);
2. Interpersonal şi de grup (terapii de familie, ale cuplului,
ale grupurilor marginalizate);
11