Table Of Content

I STOICA V; H O P U C. TS1CURA A, SI M OM PITI CoAtecu WBwmm mm . M. STOICA | Arh. V. HOPU * Ing. C. Maistru A. SIMON Ediţia a IV-a EDITURA TEHNICĂ Bucureşti — 1971 Cartea cuprinde cunoştinţele teoretice şi practice nece sare dulgherului la execuţia construcţiilor, la nivelul actual al tehnicii. După ce se tratează unele noţiuni generale asupra clă dirilor, elementelor şi lucrărilor de construcţie, precum şi asupra materialelor, uneltelor şi utilajelor folosite la lucră rile de dulgherie, cartea prezintă în detaliu tehnologia lucră rilor de bază ale dulgherului (prelucrarea lemnului şi îmbinările dulghereşti), a lucrărilor auxiliare (sprijiniri, schele şi cofraje), a principalelor elemente de construcţie din lemn (pereţi, planşee, acoperişuri) şi construcţii auxiliare din lemn (baracamente, diverse dispozitive de şantier etc). în capitole speciale sînt expuse principiile de organizare a lucrărilor, executarea lucrărilor pe timp friguros şi reguli de protecţia muncii. Faţă de valoarea deosebită pe care o prezintă pentru industrie materialul lemnos şi ţinînd cont de indicaţiile date pe linie de partid şi de stat, în vederea valorificării superioare a lemnului, în lucrare se tratează toate măsurile posibile de utilizare cu maximum de eficienţă a lemnului, dîndu-se soluţiile noi, moderne, de înlocuire. De asemenea, se dă o atenţie deosebită utilizării şi aplicării lucrărilor de dulgherie la construcţiile ce se exe cută la sate, în cadrul întreprinderilor Agricole de Stat, Cooperativelor Agricole de Producţie şi în gospodăriile ţăranilor cooperatori, unde lemnul se utilizează prin proce dee eficiente, ca material local. Ediţia a IV-a a lucrării este revizuită şi completată cu datele noi apărute în lucrările de dulgherie, în concordanţă cu prevederile STAS-urilor şi normativelor în vigoare la data actuală. Cartea se adresează muncitorilor şi tehnicienilor de pe şantierele de cons+-"~+" Prefaţă Pentru a contribui din plin la măreaţa operă de dezvoltare multi laterală a socialismului, oamenii muncii din patria noastră desfă şoară o activitate susţinută pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor trasate de Directivele Congresului al X-lea al P.C.R., privind planul de dezvoltare a economiei naţionale în perioada anilor 1971—1975. Sarcini deosebit de importante revin şi sectorului construcţiilor. Astfel, pentru întreaga perioadă a cincinalului 1971—1975 s-au pre văzut investiţii în valoare de 470 miliarde de lei. în aceeaşi peri oadă se vor construi din fondurile şi cu sprijinul statului 520 000 apartamente fizice, iar populaţia îşi va construi în regie proprie circa 270 000 locuinţe, îndeosebi la sate. Aceste importante prevederi pot fi traduse în viaţă numai prin introducerea largă a tehnicii noi în construcţii, în pas cu tehnica mondială, ceea ce impune continua ridicare a nivelului profesional al constructorilor şi cunoaşterea la zi a realizărilor tehnicii noi. Pe linia ridicării nivelului de cunoştinţe profesionale ale munci torilor din producţie, „Cartea dulgherului" ediţia a IV-a continuă seria lucrărilor tehnologice tipărite de - Editura tehnică, destinate constructorilor. în această ediţie, în pas cu ultimele realizări de tehnică nouă se tratează materialele noi introduse în lucrările de dulgherie şi se accentuează asupra mecanizării lucrărilor de specialitate ale dulghe rului, asupra maşinilor §z uneltelor folosite în acest scop. De aseme nea, se dau noţiunile principale în legătură cu alcătuirea formaţiilor de lucru şi organizarea locului de muncă al dulgherului, ţinîndu-se seama de metodele de lucru rapide. Astfel, se descriu noile sisteme de cofraje a căror aplicare se extinde în ritm susţinut pe şantierele noastre (cofrajele din placaj, cofrajele din PFL, cofrajele rulante, cefrajele pneumatice etc), tipurile de schele de inventar, sistemele de pereţi din PAL, tipurile de acoperişuri economice din lemn, construcţiile de lemn din elemente prefabricate de inventar etc, menite să contribuie la creşterea productivităţii muncii şi la redu cerea substanţială a preţului de cost al construcţiilor. In carte se acordă o atenţie deosebită problemelor economisirii şi a valorificării superioare a materialului lemnos, cit şi a reducerii continue a consumului de lemn la lucrările de dulgherie. In modul acesta, ediţia de faţă a „Cărţii dulgherului" va con tribui la îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale dulgherilor, în pas cu cerinţele tehnicii noi a executării construcţiilor. AUTORII CAPITOLUL I CONSTRUCŢII DE CLĂDIRI, ELEMENTE ŞI SISTEME DE CONSTRUCŢIE A. DEFINIŢII ŞI CLASIFICARE Construcţiile sînt un ansamblu de lucrări variate (zidării, betoane, armături, dulgherie, terasamente etc), la a căror execuţie se utili zează materiale, utilaje şi forţe de muncă. Prin destinaţia lor, construcţiile servesc anumitor scopuri ca : adăpostirea oamenilor (locuinţe, cămine, hoteluri), realizarea produc ţiei (ateliere, fabrici), deservirea cultural-sportivă (teatre, cămine culturale, săli de sport, stadioane), efectuarea transporturilor (dru muri, poduri, tunele, gări, aeroporturi, porturi). O grupă importantă de construcţii o constituie clădirile. Clădi rile cuprind în interiorul lor încăperi cu diferite destinaţii. Dulgherul participă într-o măsură importantă la executarea clădirilor, alături de zidar, betonist şi f ierar-betonist. După scopul pe care-1 au, clădirile se pot' clasifica astfel : 1) Clădiri de locuit (locuinţe individuale, blocuri de locuit etc). 2) Clădiri social-culturale, administrative.. pentru transport şi sport (şcoli, teatre, sedii pentru insti tuţii, spitale, gări, hale sportive etc). 3) Clădiri industriale (hale de fabricaţie, ateliere, depozite etc). 4) Clădiri agrozootehnice (grajduri, saivane, hale de producţie, remize, ateliere pentru utilaj agricol etc B. COMPARTIMENTAREA CLĂDIRILOR Clădirile se compartimentează pe verticală (pe înălţime) şi pe orizontală (la acelaşi nivel). Pe verticală, clădirile sînt compartimentate în caturi sau nivele (îlg. 1) denumite astfel : — subsolul, ale cărui încăperi au pardoseala sub nivelul tere nului {în cazul cînd este folosit numai pentru depozitare, se numeşte pivniţă); — parterul, ale cărui încăperi au pardoseala la nivelul terenului sau puţin deasupra acestuia ; — etajele, situate deasupra parterului (etajul I, 77, III etc). Peste ultimul etaj, la clădirile cu acoperiş, se prevede poduL Cînd tavanul ultimului nivel este şi acoperiş acesta se numeşte aco- periş-terasă (fig. 1). Nivelul situat în pămînt cu mai puţin de jumătate din înălţimea sa se numeşte demisol (fig. 1). Nivelul situat între parter şi etajul I avînd înălţimea mai mică decît a fiecăruia dintre acestea, se numeşte mezanin (fig. 1). Fig, 1. Părţile componente ale unei clădiri cu pod. Nivelul amenajat în pod prin compartimentarea lui şi prin schim barea înclinării acoperişului, spre a se obţine înălţimea necesară, se numeşte mansardă (fig. 1). Pe orizontală, construcţiile sînt compartimentate în încăperi sau camere, care sînt diferite după destinaţia lor (de exemplu, camere de locuit, bucătării, băi, culoare, birouri, ateliere etc), (fig. 2 ). 8 C. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE Clădirile sînt alcătuite din elemente de construcţie, care înde plinesc fiecare un anumit rol. Printre acestea, cele mai importante sînt (v. fig. 1) : fundaţiile, scheletul de rezistenţă, pereţii, planşeele, scările, acoperişul. Fundaţiile au rolul de a prelua greutatea clădirii, servind la transmiterea încărcărilor de la pereţii sau scheletul acesteia la teren. Fundaţiile se execută în mod obişnuit din beton (simplu sau armat) şî uneori din piatră. Scheletul de rezistenţă (structura portantă) constă din elementele care preiau greutatea proprie a clădirii, împreună cu toate încărcă rile care se aplică pe aceasta, transmiţîndu-le la fundaţii. Scheletul este alcătuit din elemente verticale (stîlpi, diafragme) şi elemente orizontale (grinzi), care formează cadrele. Scheletul de rezistenţă se prevede la clădiri cu mai multe niveluri şi poate fi executat din zidărie de cărămidă, beton armat prefabricat sau monolit şi rareori din lemn sau metal. Pereţii au rolul de a închide clădirea şi a separa încăperile între ele. Ei pot fi : pereţi portanţi (de rezistenţă)^ care susţin elementele de construcţie, şi pereţi despărţitori şi de umplutură, care limitează încăperile, fără a prelua sarcini. Pereţii se execută din zidărie de cărămidă, blocuri sau panouri prefabricate, beton simplu sau armat, lemn, beton celular autoclavizat (BCA) etc. Planşeele separă caturile (nivelurile) clădirii, rezemînd fie pe sche letul ei de rezistenţă, fie pe pereţii portanţi ai acesteia. Ele se execută în mod obişnuit din beton armat prefabricat sau monolit şi rareori din lemn sau metal. Peste planşee se execută pardoselile (duşumele de lemn, parchet, mozaic, ciment, asfalt, covor PVC etc), iar dedesubt tavanele (din scînduri, tencuieli, ipsos etc). Scările servesc la circulaţia între nivelurile clădirii (scări inte rioare) sau asigură accesul în clădiri din exterior (scări exterioare). Ele se execută din beton armat prefabricat sau monolit, lemn sau metal. Scările exterioare se pot executa din beton simplu sau cărămidă. Acoperişurile, aşezate la partea superioară a clădirii, au rolul de a o proteja împotriva acţiunii intemperiilor (ploi, zăpezi, vînturi etc). Acoperişul este alcătuit din învelitoare, executată dintr-un material rezistent la acţiunea intemperiilor (tablă, carton asfaltat, ţiglă, olane, azbociment etc) şi şarpantă, care constituie scheletul de susţinere al învelitorii şi se execută din lemn, beton armat sau metal. în cazul în care clădirile nu au acoperiş, protecţia lor împotriva intemperiilor se realizează cu ajutorul teraselor (fig. 1). Terasele 10