capitolul 2 procesul furnizării serviciilor sociale

25 Pages·2008·0.37 MB·Romanian

UNIUNEA EUROPEANA

Ministerul Muncii,
Proiect finantat PHARE Familiei şi EgalităŃii de Şanse

CAPITOLUL 2

PROCESUL FURNIZĂRII SERVICIILOR SOCIALE
Anghel Liliana, Valentin Vladu

2.1 Furnizarea serviciilor sociale
AsistenŃa socială desemnează un ansamblu de instituŃii, programe, activităŃi,
profesii, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, minorităŃilor cu
probleme speciale, aflate temporar în dificultate şi care datorită unor cauze de natură
economică, socio-culturală, biologică, psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin
mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaŃă. Serviciile sociale se
organizează la nivel comunitar, în funcŃie de nevoile identificate, de numărul potenŃialilor
beneficiari, de complexitatea situaŃiilor de dificultate şi de gradul de risc social. Serviciile
sociale pot fi servicii de asistenŃă socială şi servicii de îngrijire social-medicală. Serviciile
de asistenŃă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.
Obiectivul intervenŃiei asistenŃei sociale este de a îi sprijini pe cei aflaŃi în
dificultate să obŃină condiŃiile necesare unei vieŃi decente, ajutându-i să-şi dezvolte
propriile capacităŃi şi competenŃe.
Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane, precum şi grupuri sociale, care la
un moment dat se pot afla într-o situaŃie de dificultate generatoare de marginalizare sau
excluziune socială în lipsa sprijinului acordat de familie sau comunitate. Aceste persoane
sau grupuri, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, nu pot duce o viaŃă activă
autosuficientă fără un ajutor economic sau fără un sprijin fizic, moral, social, cultural,
ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în vedere o perioadă limitată de timp, care
durează până când persoana cu nevoi speciale îşi găseşte resurse sociale, psihologice,
economice pentru a putea duce o viaŃă normală.

Beneficiarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane vârstnice, persoane cu

handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanŃe

toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici,

persoane fără adăpost, bolnavi cronici şi persoane care suferă de boli incurabile,

precum şi alte persoane aflate în situaŃii de nevoie socială.

AsistenŃa socială, ca parte esenŃială a protecŃiei sociale, reprezintă un mod
operativ de punere în aplicare a programelor de protecŃie socială pentru categoriile sus
menŃionate. Ea asigură prin serviciile sale specifice atenuarea parŃială a inegalităŃilor
existente.
Sistemul de asistenŃă socială se bazează pe principiul sprijinirii persoanelor
aflate în dificultate la un moment dat în funcŃie de necesităŃile lor, sursa financiară fiind

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-1-
reprezentată de fonduri bugetare de stat sau fonduri obŃinute de la indivizi sau
comunitate;
Sprijinul acordat persoanelor în nevoie prin sistemul de asigurări sociale nu este
precizat decât în limite mici prin lege, urmând a fi specificat prin analiza individuală a
cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialişti.
Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai daca
sunt acreditaŃi în condiŃiile legii. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau
juridice, publice ori private, după cum urmează:
a) serviciul public de asistenŃă socială la nivel judeŃean şi local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judeŃean sau local;
c) unităŃi de asistenŃă medico-socială;
d) instituŃii publice care dezvoltă compartimente de asistenŃă socială specializate;
e) asociaŃii şi fundaŃii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăŃii
civile;
f) persoane fizice autorizate în condiŃiile legii;
g) filiale şi sucursale ale asociaŃiilor şi fundaŃiilor internaŃionale recunoscute în
conformitate cu legislaŃia în vigoare;
h) organizaŃii internaŃionale de profil.

FuncŃii ale asistenŃei sociale în societatea contemporană:
• Identificarea şi înregistrarea segmentului populaŃional care face obiectivul
activităŃii sociale.
• Realizarea unei diagnoze a problemelor socio-umane cu care persoanele
vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta într-o anumită perioadă
şi în anumite condiŃii socio-economice şi culturale date.
• Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activităŃi profesionalizate, de
protecŃie şi sprijin al acestora.
• Identificarea surselor de finanŃare a programelor de sprijin.
• Conştientizarea propriilor probleme de către cei aflaŃi în situaŃie de risc.
• Stabilirea drepturilor şi modalităŃilor concrete de acces la serviciile specializate
de asistenŃă socială cu ajutorul cadrului legislativ instituŃional.
• Sprijinul prin consiliere, terapie individuală sau de grup în vederea refacerii
capacităŃilor de integrare socio-culturală şi economică.
• Promovarea unor strategii de prevenire a situaŃiilor defavorizante.
• Dezvoltarea unui program de cercetare ştiinŃifică la nivel naŃional şi local privind
dimensiunea problemelor celor aflaŃi în situaŃii speciale.
Niveluri de acŃiune ale mecanismelor de asistenŃă socială: aceste mijloace
acŃionează la nivel individual prin asistenŃă economică, psihologică, morală pentru
persoanele în nevoi - şomeri, persoane dependente de droguri şi alcool, persoane cu
probleme de integrare în muncă şi victimele a oricărui fel de abuzuri.
Un alt nivel de acŃiune este cel interpersonal şi de grup prin terapiile de familie,
de cuplu sau ale grupurilor marginalizate.
Un alt nivel este cel comunitar, în care acŃiunea se manifestă prin rezolvarea
problemelor şi conflictelor interetnice, mobilizarea energiilor individuale şi colective
pentru refacerea resurselor necesare integrării lor normale.
Un mod de acŃiune a specialiştilor în asistenŃă socială este furnizarea de date
şi cunoştinŃe grupurilor minoritare din punct de vedere social pentru ca aceştia să se
poată constitui în grupuri de presiune sau să creeze programe tip lobby pe lângă forurile
de decizie politică şi administrativă, facilitând solicitarea unor înlesniri pentru interesele
lor.

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-2-
În ultimul rând, un rol tot mai important pe lângă instituŃiile guvernamentale îl
au instituŃiile nonguvernamentale, organizate pe sistem nonprofit, care se bazează pe o
participare tot mai largă de tip voluntariat. Aceste organizaŃii preiau o parte din funcŃia de
protecŃie a statului, devenind o verigă importantă în constituŃia societăŃii civile.
Obiectivul intervenŃiei protecŃiei sociale este de a îi sprijini pe cei aflaŃi în
dificultate să obŃină condiŃiile necesare unei vieŃi decente, ajutându-i să-şi dezvolte
propriile capacităŃi şi competenŃe. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioadă mai
scurtă sau mai lungă, nu pot duce o viaŃă activă autosuficientă fără un ajutor economic
sau fără un sprijin fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în
vedere o perioadă limitată de timp, care durează până când persoana cu nevoi speciale
îşi găseşte resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viaŃă
normală.

Metode, tehnici şi instrumente folosite în acordarea serviciilor sociale
în funcŃie de etapă

Metode şi tehnici Instrumente

1. Data referirii

Documentarea e e
dră Fişa iniŃială a cazului
OÎCnobtrnsevevorevrdbaeiŃriraee aa telefonică Etapa EvaluainiŃial GRahpidourlt udle d oeb îsnetrrevvaeŃidee re

2. Data deschiderii cazului

Documentarea
ObservaŃia de re Fişa de deschidere caz
Convorbirea telefonică a ua Fişa de evaluare individuală
Întrevederea tapval Ancheta socială
Interviul de explorare Ee

3. Data planului de intervenŃie

COobnsveorvrbaiŃriae a faŃă în faŃă de nŃie Planul de intervenŃie
Interviul diagnostic pa ve Contractul cu beneficiarul
Consilierea Etanter
i

4. Data planului individualizat

t
a
ObservaŃia ul aliz
Interviul de explorare nu Planul individualizat
ad
Întrevederea Plvi Fisa de evaluare
Chestionarul di
n
i

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-3-
5. Data de monitorizare si Reevaluare

ObservaŃia e sire
Interviul de explorare arua Planul individualizat
Întrevederea rizal Fisa de evaluare
ov
Chestionarul nitee
oR
M

6. Data închiderii cazului

Un principiu fundamental în furnizarea serviciilor sociale este acela de a avea
beneficiarul în centrul sistemului care îi oferă serviciile. Modul în care se poate pune
acest principiu în practică este simplu: evaluează nevoile beneficiarilor şi oferă serviciile
în funcŃie de nevoile descoperite (şi nu de ceea ce tu, ca furnizor, poŃi să oferi).
Adesea, acestea sunt criticate ca fiind centrate pe furnizor şi nu pe nevoile
beneficiarilor. Acest lucru înseamnă că serviciile pe care le primesc beneficiarii sunt un
amestec compus din ceea ce furnizorii pot organiza mai uşor, şi se referă la ceea ce
cred furnizorii că le-ar trebui acestora. Uneori, din raŃiuni politice sau din necunoaşterea
situaŃiei sunt create servicii care nu corespund nevoilor oamenilor, încercând apoi să
adapteze nevoile oamenilor la “serviciile create”.
Nu este uşor să defineşti nevoile unei persoane sau ale unei populaŃii. Pentru a
crea un serviciu centrat pe nevoile populaŃiei, furnizorul de servicii şi beneficiarii lor
trebuie să abordeze trei probleme:
1. Organizarea serviciului să fie făcut astfel încât nevoia, aşa cum este ea
resimŃită de beneficiar, să fie pe primul plan iar serviciul să se ghideze după o
evaluare a nevoilor;
2. Coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fie făcută astfel încât o
populaŃie sau un client să primească exact combinaŃia de servicii de care are
nevoie fără timpi morŃi sau duplicări, oferind astfel premisele unei continuităŃi
în furnizarea serviciilor;
3. Realizarea unei legături între nivelele diferite privind oferta de servicii:
individual, de grup şi de populaŃie.

Coordonarea / managementul serviciilor sociale este procesul prin care serviciile sociale
sunt organizate şi furnizate după nevoile fiecărui individ.
În cadrul procesului de furnizare de servicii, toate persoanele dependente au dreptul
să beneficieze de:
• evaluarea gradului de dependenŃă, ceea ce înseamnă, din punctul de vedere al
beneficiarului, a primi servicii adecvate nevoilor identificate şi din punctul de vedere al
furnizorului, a proiecta servicii cost-eficiente (o mai bună alocare a resurselor umane,
financiare care vor atinge rezultatele dorite);
• asistenŃă şi ajutor / îngrijire pentru a–şi conduce şi continua viaŃa în conformitate cu
potenŃialul şi capacităŃile proprii şi, prin consecinŃă, de a avea acces la servicii de
calitate adecvate nevoilor;
• respectarea demnităŃii şi autonomiei proprii, prin crearea unui sistem de îngrijire
adecvat nevoilor complexe socio-medicale ale beneficiarilor, de care aceştia să fie
informaŃi şi la care să poată avea acces indiferent dacă sunt persoane imobilizate la
pat în propriul domiciliu sau sunt persoane active social;

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-4-
Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a
reprezentantului legal , în urma semnalării unei situaŃii de nevoie socială de către orice
altă persoană , precum şi din oficiu.

ETAPE ÎN PROCESUL DE ACORDARE A SERVICIILOR SOCIALE

Cele 7 etape ale întregului proces de acordare a serviciilor sociale sunt:

1. Evaluarea iniŃială;
2. Elaborarea planului de intervenŃie;
3. Evaluarea complexă;
4. Elaborarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire;
5. Implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenŃie şi în planul
individualizat;
6. Monitorizarea;
7. Reevaluarea.

Primul pas în managementul serviciilor de îngrijire este acela de a informa populaŃia
despre gama de servicii oferite care pot să răspundă anumitor nevoi. Cu alte cuvinte, o
organizaŃie care oferă servicii trebuie să-şi informeze potenŃialii beneficiari despre:
• ce tipuri de servicii sunt furnizate;
• în cât timp pot fi acestea oferite;
• care sunt criteriile prin care beneficiarii pot fi eligibili pentru un serviciu sau nu;
• dacă sunt eligibili, care sunt informaŃiile detaliate despre celelalte etape ale
îngrijirilor (evaluare complexă, plan de îngrijire...);
• dacă serviciile sunt plătite sau nu;
• care sunt procedurile de plângeri şi sesizări, în cazul în care, din punctul de
vedere al beneficiarului sau furnizorului de servicii, apar probleme;
• cine este responsabil de caz din partea organizaŃiei/instituŃiei furnizoare şi
care este modalitatea prin care se poate ajunge la serviciile complementare
ale unei alte organizaŃii/instituŃii;
• contractul în care se vor specifica drepturile şi responsabilităŃile fiecărei părŃi.

Informarea se face nu numai pentru ca beneficiarii să poată face o alegere între
un serviciu sau altul, ci, mai ales, pentru a putea da un cuvânt de spus celui care îl
primeşte şi, în acest fel, beneficiarul (clientul) să fie tratat ca un adevărat partener de-a
lungul întregului proces. Informarea se va face de o manieră coerentă în care aceleaşi
informaŃii vor fi date în toate locurile sau prin mass media.
Din experienŃa derulării proiectelor, s-a constatat că, pentru a face publice
serviciile oferite, un pas important a fost cum să le descriem. InformaŃiile trebuie să fie
furnizate într-o formă accesibilă şi uşor de înŃeles, atât pentru populaŃie, cât şi pentru
viitorii profesionişti. Un limbaj adecvat atât pentru populaŃie, cât şi pentru partenerii noştri
este, de cele mai multe ori, cheia succesului la debutul furnizării acestor servicii.
Un alt aspect important este cel al balanŃei între ceea ce organizaŃia/instituŃia
spune că oferă şi ceea ce poate să ofere cu adevărat. Uneori, etapa de informare este
fie “sărită“, fie explicată incomplet şi atunci ne putem confrunta, de exemplu, cu situaŃia
în care să avem o avalanşă de cereri (cele neeligibile predominând) pe care
organizaŃia/instituŃia trebuie să le rezolve în timp scurt şi cărora personalul nu-i poate
face faŃă. InformaŃiile vor include şi criteriile de eligibilitate a cazurilor, ca şi criterii de
prioritate. Respectând aceste standarde, managerii de servicii respectă de fapt criterii

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-5-
clare şi transparente de alocare a resurselor. De subliniat ar fi ca aceste standarde să fie
un criteriu comun de oferire a serviciilor pentru toată lumea.

1. EVALUAREA INIłIALĂ

Evaluarea iniŃială se efectuează de către asistentul social sau persoana responsabilă
din cadrul serviciului public de asistenŃă socială şi are drept scop identificarea nevoilor
individuale ale beneficiarului. Beneficiarii sau potenŃialii beneficiari pot fi trimişi către o
gamă mai largă de servicii: servicii sociale din primării, organizaŃii non-profit, DGASPC,
spitale, policlinici, biserică, etc. Pentru a putea estima nivelul de complexitate al
evaluării, primul contact între instituŃia/organizaŃia dumneavoastră şi cel care solicită
serviciul este crucial, mai ales în această perioadă, când serviciile sociale comunitare nu
sunt suficient răspândite.
InstituŃia/organizaŃia trebuie să aibă o persoană, de regulă asistentul social sau
personal de specialitate cu competenŃe în domeniul asistenŃei sociale care să ştie să
dea toate informaŃiile necesare şi care, în acelaşi timp, să ştie să întrebe şi să descopere
adevăratele nevoi ale beneficiarilor încă de la prima sesizare.
După ce ne-am asigurat că cel care solicită ajutorul nostru a înŃeles ce facem (ce
servicii furnizăm) asistentul/referentul social completează rapid o fişă de deschidere de
caz. Fişa trebuie să fie simplă, uşor de completat, dar să conŃină datele esenŃiale pentru
a le putea discuta ulterior în echipă şi, în cazul în care considerăm că este vorba de un
caz eligibil, una sau mai multe persoane din echipă vor merge să facă o evaluare a
nevoilor cazului.
De multe ori, se întâmplă ca persoana care preia potenŃialul caz să fie
aglomerată şi timpul alocat pentru fiecare beneficiar să fie scăzut sau chiar fişa de
evaluare iniŃială să nu poată cuprinde “totul”; de aceea, ar trebui ca cel care face
această evaluare să aibă îndemânare, să se orienteze rapid şi să pună o serie de
întrebări care să descopere adevăratele nevoi.
Persoana din instituŃie/organizaŃie desemnată să facă această evaluare va fi o
persoană antrenată, care să stimuleze conversaŃia şi care să încerce să descopere alte
nevoi semnificative, uneori evitate de cel care face cererea, dar care sunt uneori
adevăratele nevoi. Graba şi superficialitatea sunt adesea cauzele erorilor de “diagnostic”
în evaluarea iniŃială sau în cea complexă.
De multe ori, instituŃia/organizaŃia dumneavoastră nu poate asigura toată gama de
servicii sociale de care e nevoie; de aceea, va trebui să vă informaŃi de la început,
despre alte servicii furnizate de către alte instituŃii/organizaŃii publice sau private.
Important pentru cazurile grave sociale, chiar dacă nu aveŃi aceste servicii, este să
reuşiŃi să faceŃi rost de aceste servicii de la alŃi furnizori. Chiar dacă sunteŃi solicitaŃi
pentru un simplu serviciu (de ex. acordarea alocaŃiei monoparentale) iar la domiciliu
descoperiŃi un caz mult mai complex (este singur, cu mari probleme sociale) este de
datoria dumneavoastră (să încercaŃi cel puŃin) să rezolvaŃi acest caz de o manieră
profesionistă. Este important să gestionaŃi aşteptările celor ce solicită servicii încă de la
primul contact cu aceştia.
Când am făcut o estimare iniŃială a nevoii completând fişa de evaluare iniŃială,
este important să determinăm nivelul resurselor ce vor fi angajate pentru evaluarea
ulterioară pe “teren”.
Aceasta este o etapă importantă prin care practic are loc o primă evaluare a
nevoilor viitorilor beneficiari; pentru unii este nevoie ulterior de o evaluare simplă, pentru
alŃii, care au nevoi complexe, este nevoie de o evaluare complexă. Locul în care se va
desfăşura evaluarea poate influenŃa uneori decisiv acordarea ulterioară de servicii. Un
lucru trebuie să fie clar: evaluarea nu se face la birou şi nici la telefon ci se face unde

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-6-
este beneficiarul şi unde vor fi furnizate serviciile de asistenŃă şi îngrijire. Procesul de
evaluare al nevoilor e bine să aibă loc la domiciliul beneficiarilor pentru a avea o imagine
completă asupra mediului în care aceştia trăiesc şi a descoperi alte nevoi.
Dacă evaluarea se face acasă, putem să aflăm mai multe date despre viitorul nostru
beneficiar; uneori, suntem însă nevoiŃi să facem această evaluare într-un birou
impropriu, salon de spital, penitenciar, etc. unde toată lumea este curioasă să afle ce
întrebări punem.
Dacă aŃi făcut evaluarea şi observaŃi că ar mai fi multe de discutat, puteŃi să reveniŃi
pentru o nouă evaluare, încercând, pe cât posibil, să găsiŃi un loc intim în care
beneficiarul să poată comunica liber.
Evaluarea este un proces cheie de care depinde oferirea serviciilor pe viitor; o evaluare
corectă va avea ca rezultat un plan de individualizat de intervenŃie corespunzător.

Fişa de evaluare iniŃială poate fi pusă, de asemenea, la dispoziŃia cadrelor din
spitale, dispensare; şcoli, grădiniŃe, va fi completată de către acestea şi trimisă
instituŃiei/organizaŃiei furnizoare de servicii sociale ca o primă modalitate de referire a
cazului..
Un aspect important al acestei etape este clarificarea tuturor nelămuririlor pentru
cel care este în nevoie şi, în special, identificarea sau nu a unei situaŃii de urgenŃă.
Cu toate acestea, profesionistul trebuie să aibă în vedere o marjă de flexibilitate
pentru a putea acorda, atunci când ar putea fi nevoie, evaluări mai amănunŃite şi mai
cuprinzătoare.
Evaluarea, care este primul serviciu acordat efectiv, va fi făcută în termen de
maxim 48 - 72 de ore de la solicitare. Evaluarea iniŃială are drept scop identificarea
nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenŃie.

2. PLANUL DE INTERVENłIE

Planul de intervenŃie cuprinde măsurile necesare soluŃionării situaŃiei de risc
social, respectiv acordarea de prestaŃii sociale precum şi alte măsuri prevăzute de
legislaŃia în vigoare. Este procesul prin care înŃelegem nevoile fiecărui beneficiar şi, în
funcŃie de acestea şi de priorităŃi, oferim serviciile conform unui plan de servicii sociale
(care cuprinde şi prestaŃiile sociale în bani). A face un plan de intervenŃie înseamnă a
identifica cele mai bune căi pentru a atinge obiectivele stabilite în urma identificării
nevoilor în etapa evaluării iniŃiale şi prezentarea lor sub forma unui plan individual. Acest
plan variază în funcŃie de complexitatea nevoilor fiecărei persoane.
După ce am identificat nevoile, planul de intervenŃie înseamnă să defineşti exact
ce servicii sunt necesare pentru a rezolva aceste nevoi. Scopul acestui planului este de
a promova independenŃa beneficiarilor noştri şi nu de a întreŃine dependenŃa de
furnizarea unor servicii sociale.

TIPURI DE SERVICII FURNIZATE ÎN COMUNITATE

Serviciile de îngrijire furnizate persoanelor aflate în situaŃia de dependenŃă socio-
medicală cuprind:
a) servicii de îngrijire de bază socio-medicale;
b) servicii de asistenŃă socială;
c) servicii medicale;
d) servicii de recuperare şi reabilitare fizică şi psihică;
e) servicii de îngrijiri paliative;
f) servicii de consiliere;

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-7-
g) servicii de adaptare şi amenajare a ambientului;
h) servicii educaŃionale.

a) Serviciile de îngrijire de bază:
• servicii de îngrijire personală:
- igiena corporală (toaleta parŃială, totală, toaleta bucală, îngrijirea mâinilor şi a
picioarelor, pieptănat, bărbierit);
- îmbrăcat / dezbrăcat;
- alimentaŃia;
- igiena eliminărilor;
- mobilizare (schimbarea poziŃiei în pat, transfer pat-scaun şi invers, culcat);
- deplasare în interior (în casă, la toaletă, însoŃit, cu sau fără mijloace
ajutătoare);
- deplasare în exterior (coborâre scări, plimbare în jurul casei, însoŃire în afara
locuinŃei fără mijloace de transport);
- comunicare (utilizare telefon, sonerie);
- supravegherea administrării medicaŃiei prescrise ;
• servicii menajere şi gospodăreşti:
- pregătirea şi prepararea hranei;
- igiena patului;
- spălatul şi călcatul hainelor, spălatul vaselor;
- întreŃinerea casei, mică gospodărie;
- efectuarea cumpărăturilor;
- plata unor servicii sau obligaŃii curente.

b) Servicii de asistenŃă socială:
- management de caz;
- servicii de informare;
- evaluarea nevoilor sociale şi elaborarea unui plan social de intervenŃie;
- consiliere;
- asigurarea legăturii cu alte servicii, instituŃii; însoŃirea sau reprezentarea
beneficiarului în diverse situaŃii de ordin social (advocacy);
- coordonarea şi supravegherea activităŃii voluntarilor.

c) Servicii medicale:
• îngrijire medicală directă, conform recomandărilor medicului
- monitorizarea parametrilor fiziologici;
- administrarea medicamentelor injectabile;
- alimentaŃie enterală şi parenterală;
- îngrijirea plăgilor, escarelor;
- alte manevre terapeutice (măsurarea glicemiei cu glucometrul, clismă,
spălătură vaginală);
- schimbarea şi îngrijirea cateterelor urinare permanente;
- îngrijirea stomelor;
- efectuarea tratamentului durerii.

d) Servicii de recuperare şi reabilitare fizică şi psihică:
- kinetoterapie;
- logopedie;
- consiliere psihologică şi psihoterapie;
- terapie ocupaŃională;
- masaj.

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-8-
e) Servicii de adaptare şi amenajare a ambientului
- adaptarea şi amenajarea camerei;
- adaptarea şi amenajarea bucătăriei;
- adaptarea băii, toaletei.

Este foarte important ca în momentul furnizării serviciilor, să existe o balanŃă între ce
poate furnizorul să ofere, între nevoile persoanei şi ceea ce aceasta cere / solicită, astfel
încât:
- Să fie respectate şi dorinŃele beneficiarului şi ale familiei.
- Serviciul oferit să fie cost-eficient.
- Să nu se creeze dependenŃa persoanei asistate de un anumit serviciu.
- Să se încerce oferirea de servicii care să sprijine familia în procesul de
îngrijire.
- Să se urmărească recuperarea persoanei asistate.
- Resursele umane, financiare din cadrul instituŃiei/organizaŃiei să fie alocate
astfel încât să existe o continuitate a îngrijirilor şi serviciilor atât pentru
persoana care primeşte servicii cât şi pentru alŃi potenŃiali beneficiari.
Este util pentru practicieni să aibă în vedere când întocmesc planul de servicii
următoarele activităŃi:
- să definească serviciile ce vor fi furnizate şi să stabilească priorităŃile;
- să discute opŃiunile şi să le aleagă pe cele mai bune;
- să stabilească cât costă aceste servicii;
- să stabilească o coordonare a planului ;
- să fixeze data primei reevaluări;
- să aibă în vedere nevoile care nu pot fi rezolvate de instituŃie/organizaŃie;
- să scrie planul de intervenŃie.
Când am optat pentru un serviciu, acesta trebuie discutat cu beneficiarul şi, eventual,
persoana referinŃa (soŃie, vecin, educator, etc.).
După 8 - 12 săptămâni, are loc reevaluarea planului (bilanŃul activităŃii de până atunci)
şi, dacă nevoile s-au schimbat, se face o nouă evaluare în echipa interdisciplinară şi un
nou plan de servicii şi asistenŃă.

Ce trebuie să conŃină planul de intervenŃie?
- problemele specifice ale beneficiarilor;
- obiectivele planului;
- identificarea a ceea ce poate fi schimbat pentru atingerea obiectivelor;
- stabilirea activităŃilor;
- cine din echipă furnizează serviciul;
- nevoi care nu pot fi rezolvate de serviciul nostru;
- stabilirea procedurilor şi timpului de lucru;
- numele persoanei responsabile de implementarea şi reevaluarea planului;
- data când se face prima (re) evaluare a planului .

Planul de intervenŃie se elaborează în termen maxim de 10 zile de la data
înregistrării solicitării, iar în cazuri excepŃionale termenul poate fi prelungit cu 2 până la 3
zile.

3. EVALUAREA COMPLEXĂ

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-9-
În condiŃiile în care evaluarea iniŃială evidenŃiază existenŃa unor situaŃii complexe
pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituŃii
specializate în domeniul medical, educaŃional şi alte asemenea se va recomanda
efectuarea evaluării complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenŃie
prsonalizate.
Evaluarea complexă se realizează de echipe pluridisciplinare de specialişti care,
în activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice
domeniului de activitate. Pe baza rezultatelor evaluării complexe, după caz, se
revizuieşte planul de intervenŃie.
Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a
nevoilor sociale sunt reprezentate de:
• copii aflaŃi în dificultate;
• persoanele vârstnice şi cele cu handicap;
• bolnavii cronici;
• persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA;
• persoanele dependente de droguri sau cu alte adicŃii;
• persoanele care suferă de maladii incurabile;
• alte persoane pentru care se impune.

Procesul de evaluare complexă permite identificarea posibilităŃilor de integrare
familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenŃă sau de
handicap al persoanei, a tipului de disfuncŃie existent, pentru elaborarea unei strategii de
sprijin materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conŃine un ansamblu
de măsuri şi servicii adecvate şi disponibile.

În procesul furnizării de servicii sociale ne-am confruntat frecvent cu situaŃia în
care publicul nu ştia exact ce înseamnă aceste servicii motiv pentru care de multe ori
când solicitau aceste servicii nu ştiau ce să ceară. Lucrul cel mai bun de făcut în aceste
situaŃii este ca cel care furnizează serviciile să facă o evaluare a nevoilor persoanei
pentru care se solicită servicii şi astfel putem să avem o imagine mai clară despre
nevoile acelei persoane.
Evaluarea se face în echipa interdisciplinară, asistent social, medic, jurist,
psiholog, educator,etc.
Evaluarea complexă se concretizează într-un dosar/mapa de evaluare ce cuprinde:

1. Date personale (persoana evaluată, reprezentant legal, persoana de contact în caz
de urgenŃă);
2. Evaluare socială (date despre condiŃiile de locuit, date despre reŃeaua de familie,
date despre reŃeaua de prieteni, vecini, date privind situaŃia socio-economică);
3. Evaluarea stării de sănătate (diagnostic prezent, stare de sănătate - pe aparate,
investigaŃii paraclinice relevante, recomandări de tratament şi recuperare);
4. Evaluarea gradului de dependenŃă (grilă), daca este cazul:
• ActivităŃi de bază ale vieŃii zilnice
• ActivităŃi instrumentale
• Evaluarea statusului senzorial şi psihoafectiv
5. Rezultatele evaluării cu încadrarea în grade de dependenŃă;
6. Serviciile sociale şi socio-medicale recomandate, în funcŃie de nevoile identificate;
7. Oferta locală de servicii care poate acoperi nevoile identificate;
8. Concluzii - recomandări finale;
9. Echipa de evaluare.

Manual pentru implementarea politicilor sociale Cap.2 – Procesul furnizării serviciilor sociale
-10-