Biserica si cultura in Occident, vol. 1

457 Pages·1996·36.765 MB·Romanian

by  Jacques Paul

JACQUES PAUL
'Eise et a cltre en Occident
xe-ne siecles
I. a sncicaion de l' orre tempoel et spiiuel
© resses Universitires de nce, 1994
ISBN 2 13 046467 X
ISBN 0768-2·379
CARTE FINÂNTATĂ DE GENL ROMNIEI
PRIN MINISTERUL CULTURII
Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba romnă
sunt rezervate Editurii Meridiane
ISBN 973-33-0320-8
ISBN 973-33-0319-4
JACQUES PAUL
BISEICA
SI CULTUA
�'
IN OCCIDET
secolele IX-XII
Volumul I
Sanctiicarea ordiii
temporle şi spiritule
Traducere de
Elena-Liliana Ionescu
EDA EIDE
1996
Pe copertă: EvngneU. Sântului Medr din Soissons,
Sfntul Luca
Şcoala palatină a lui Carol cel Mare
începutul secolului l X-lea
Pis, Bibliotheque national
Ms. lat. 8850 folio 180 verso
Coperta colecţiei:
FLOEA ŢUŢUU
Introducere
A scie, în acelaşi timp, o istoie a Biseicii şi o istorie
a cultuii din secolul l IX-lea până n secolul al II-lea
este o acţiune perect justificată, din moment ce clericii
sunt în această perioadă singurii sau aproape singurii
ştiutoi de crte. Ei sunt oameii care triesc mai mult
sau mi puţin intens atât eigenţele uneia cât Şi ale
celeilalte. Desigur, eistă câteva semne de ruptură între
viaţa intelectuală şi credinţă, de exemplu în �amentul
condamnării lui Abelrd. Dar nu rezltă de ici nici o tl­
burare generală. După acest accident, cercetarea savantă
şi aprofundarea spirituală merg din nou împreună.
Cu toate acestea, nu înseamnă a eistat o perfectă
potrivire între viaţa religioasă şi cultură. r însena să nu
recunoaştem aptul că impulsurile smereniei şi eigenţele
inteligenţei nu sunt unul şi acelaşi lucru. Întrebările şi
cuiozitatea spiitului sunt mai acute decât r cere simpla
perfecţiune religioasă. Un neştiutor de carte îşi caută
mântuirea la fel ca oricare şi, uneori, mai bine decât un
savant. Astfel, umanismul religios, bine atestat în timpul
acestor secole, dă dovadă de o căutre ce trece cu mult
dincolo de ceea ce reprezintă strictul necesr penu
-
credinţa creştină. Eistă în mod indiscutabil o căutare a
cunoaşterii pentru ea însăşi. Deja, pe prcursul acestor
secole, se ştie penru a şti. Viaţa spiitului îşi cucereşte
5
astfel autonomia. De la restaurarea utilitară a culturii în
epoca carolingiană, la eliberrea sa pin mânuirea .tutu­
ror instrumentelor puse la punct pin artele liberale, nu
este un răstimp prea îndelungat.
Această libertate de spirit repede recăpătată esie cel
mai adesea- pusă în sljba vieţii religio-se propriu-zise.
Mişcările de reormă atrag în acelaşi timp spiritul citic,
fervoarea şi capacităţile intelectuale. Ele angjează la o
aprofundare de o viaţă întreagă, cu mintea şi cu suletul.
De aceea, pe parcursul acestor secole, restaurarea vieţii
religioase pre a i legată de mişcarea de idei, de apariţia
în sensibilităţi a aspiraţiilor propagate de ştiinţă şi de or­
mularea, în termeni mai mult sau mai puţin clari, a ei­
genţelor evnghelice
.
Rolul cultuii în restaurarea religioasă carolingiană
este oate uşor de sesizat, iind vorba despre un program
de guvernre Dr evaluarea rezultatelor nu este tot atât
.
de simplă. Renaşterea otoniană, care oloseşte aceleaşi
pincipii nu le firmă într-un mod la fel de explicit. În
,
momentl în care reorma religioasă se ragmentează şi
devine pe pln local opera episcopilor, a pinţilor şi a
clugărilor, rolul mişcii de idei este cel mai diicil de pus
în evidenţă. Dimpotivă, când este condusă de papalitate
,
scopul generl al reorme� se exprimă pintr-un imens
eot de justificare teoretică.
În stadiul actual al cunoştinţelor, aceste legături un­
damentale între dezvoltarea ieţii intelectule şi diferitele
mişcări de reormă religioasă nu sunt îndejuns puse în
evidenţă. Faptul ţine de separarea disciplinelor. Istoria
ecleziastică, spiritualitatea şi teologia sunt rezultatul
activităţii unor specialişti cre nu practică toţi aceleaşi
metode de investigare. Rreoi se întâmplă să constatăm
că au ajuns la rezultate coordonate. Acesta este cazul în
legătură cu Odon de Cluny, de exemplu. Este imposibil să
legăm preceptele operelor sale teoretice, teologice şi spii­
tuale, de practica vieţii mohahale pe care o promovează la
Cluny. Dimpotivă, îţj poţi ace o idee destul de precisă
despre idealul religios pe care îl propune laicilor, graţie
6
lucrii Viaţa lui Graud dAurilac:' Acest pradox· pune în
evidenţă o lacună, iind anormal ca un abate să ie mai
puin explicit în relatile despre viaţa căluglor decât în
cele · .espre viaţa unui conte! De apt, te poţi coninge
destul de uşor că lucrările undamentale au adesea lipsuri
în ceea ce priveşte explorarea legătulor care se ţes între
mişcarea de idei şi viaţa religioasă. Este cât se poate de
evident că o lucrare generală ce ace bilnţul lucrăilor
eistente nu poate înlocui aceste studii particulare. În
plus, este bine să se ştie că tabloul prezentat este proi­
zoiu.
Lucrarea tratează despre apte religioase şi culturale.
Ea presupune cunoscute evenimentele politice şi aptele
sociale. Practic, nu este posibil să revenim asupra acestor
aspecte le istoriei în acestă crte. Ceea ce nu înseană
că viaţa religioasă şi intelectuală este fră legătură cu
viaţa cea mai concretă. Totul dovedeşte conrriul. Este
vorba, pur şi simplu, de tratarea unui subiect speciic.
Semniicaţia aptelor spilituale şi intelectule trebuie,
desigur, căutată în societatea contemporană. Evoluţia
concepţiilor Bisericii, ilexiunile devoţiunii, trnsormă­
rile ideallui de sinţenie, noile eigenţe ale cunoaşterii nu
au sens decât în legătură cu mişcarea generală a istoiei,
care ace ca în numite momente un anume mod de iaţă
religioasă să se impună într-o manieră mai hotrâtă. Este
vorba, mai întâi, de constatri. Ne apre deseori pre­
matură ideea de a trage în mod grăbit concluzii istoice
generle. Biserica este un corp profesional, vriat din
punct de vedere social, ale crui aspiraţii nu coincid cu
cele le lumii. Ceea ce îi dictează conduita este viziunea pe
care o are despre ea însăşi şi despre propriile îndatol1i. Pe
scurt, cultura şi devoţiunea nu pot i raportate la istoria
generală decât pin intermediul Biseicii.
Abrevieri
AHDLA Archives d'histoire ddctinaJe et jitteraire du Moyen Age,
Pais, 1926 s' i urm.
BEC Biblioheque de J'Ecole des Chartes, Parts, 1839 şi urm.
BDLG Blatter i.r deutscne andesgeschichte, Wiesbaden, 1931.
BIS! Boletino dell'lstiiuto stoico italiano per il Medio Evo e
Archiio Muratoiano, Roma, 1886 si urm.
CM Cahiers de ciilisation medievale, P�itiers, 1958 si urm
.
DA Deutsches rchiv or Erorschung des Mittelalters,
Mrburg-Koln, 1937-1944; 1951 şi urm.
DACL Dictionnare d'archeologie chreienne et de liturgie, Paris.
1907-1953.
DHGE DicUonnare d'histoire et de geographie ecclesiastiques,
Pais, 1912 s. i rm.
DTC Dictionnaire de theologie caiholique, Pats, 1930 şi urm.
HJB . istoisches Jhrbuch, Miinster, Munchen, Friebutg 1880
.
şi urm.
HZ Histoisches eitschift, Minchen, 1859 si urm.
A e Moyen Age. Bxelles-Pis, 1988 şi u�m.
MGH Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1826 şi urm.
MGH, Capil. MGH eges Capitulaiia regum Frncornm, 2 vol.
,
MGH, Conc. MGH eges� Concilia, 2 vol.
MGHSS MGH Scriptores, 32 vol.
MIOG _Mitteilungen des Instiluts fiir ăsterreichische
Geschichtsforschung, Grz lnnsbnck, 1880 şi urm.
,
NA Neues Archiv, Hanovra, 1876-1935.
PL Parologie latine, ed. J.-P. Migne, Pris, 1844 şi urm.
RAC Realleicon f.r ntike und Chistentum, Sturrt 1950 şi
,
urm.
B Revue benedictine, Mredsous, 1884 şi urm.
BPH Reue blge de phlologie et distoire, Bxelles, 1922 şi rm.
H Revue histoique, Pts, 1976 şi urm.
HE Revue d'histoire ecclesiastique, ouvin, 1900.
REF Revue d'histoire de J'Eglise de France, Pts, 1910 şi urm.
RST Revue des sciences philosophiques et theologiques, Paris.
1907.
SG Siudi Gregoiani, Roma, 1974 şi urm.
ZKG Zeitschift f.r irchengeschichie, Goha-Stuttgart, 1876.
8
Prtea înti_
Oientre bibliogrfică
Penru o bună olosire a bibliogriei
O bibliogrfie completă, referitore la subiecte atât de
mlt studiate, ar necesita, numai pentu ea, întregl volum
şi chiar mai mult Atunci însă, r i prea puţin de olos, cu
.
excepţia speciliştilor care nu au nevoie de aşa ceva.
Este deci o alegere ce se justiică numai prin serviciile pe
cre l� poate aduce aptl că poate i lesne cercetată.
Referinţele la srsele istorice sunt date în subsolul
pagiii, ir ediţiile de.tete nu suni menţionate în bibliogr.a
propriu-zisă. ·
rticolele de reistă sau din miscelnee sunt citate în sub­
solul paginii. Bibliogrfia primei părţi nu se referă decât la
'opere complete, lucrări ale unuia sau ale mai multor autori
sau încă nonime.
Diferitele dicţionare consacră, aproape toate, unul sau
mi multe articole persoanelor şi subiectelor abordate în
această lucrare. Există adesea un mare interes de a ne refe1i
la acestea, chir atunci cnd nici o notă nu ne trimite în mod
expicit să o acem.
Această bibliogrfie acoperă cele două volume ale lucrii.
I INSTRUMETE DE LUCRU
-
A) Inventaul surselor istoice
fl} CHEIER U., Repertoire des sources historiques du
Moyen Age, Bio-bibliographique,- 2 vol., Pais, 1905.
Reeditat (Kraus), 1969. Topo-bibliogaphique, 2 vol„
Montbeliard-Pis, 1894-1904. Reeditat (Kraus), 1969.
11