BĂILE CU APĂ MINERALĂ CARBOGAZOASĂ ÎN ARTERIOPATIA OBLITERANTĂ CRONICĂ- EFECTUL ASUPRA ELIBERĂRII DE RADICALI LIBERI ŞI A STATUSULUI ANTIOXIDANT Dr. Daniela Pop Dr. Gabriela Dogaru Clinical Rehabilitation Hospital Cluj-Napoca, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy Cluj-Napoca Introducere Balneoterapia cu apă minerală carbogazoasă este aplicată clinic de mult timp în ţările europene pentru ameliorarea simptomelor cardiovasculare. Băile cu CO2 au o istorie veche şi sunt considerate eficiente în tratamentul afecţiunilor vasculare periferice (Radawski et al., 1972). Recent, relaţia dintre stresul oxidativ şi progresia bolii vasculare a atras din nou atenţia datorită posibilităţii măsurării radicalilor liberi. Stresul oxidativ declanşează un răspuns inflamator implicat direct în patogenia aterosclerozei, fiind considerat actualmente factorul iniţiator şi promotor cel mai important al lezării celulei endoteliale. Material şi metodă Analiza actuală a fost realizată în conformitate cu The PRISMA Statement . Studiile incluse în analiză au fost căutate în bazele de date PubMed Central, Embase și Scopus, de la înființarea acestora și până în aprilie 2017. Căutarea a fost limitată la articole în limba engleză. Termenii de căutare utilizaţi au fost ape minerale carbogazoase, stres oxidativ, ACO, boli cardiovasculare. S-a utilizat un filtru pentru trialuri clinice randomizate (RCT) și studii efectuate pe oameni, studii experimentale. Deşi în literatură există numeroase studii privind eficacitatea apelor minerale carbogazoase în bolile cardiovasculare , numarul studiilor randomizate controlate (RCT) este redus . Scopul acestei analize sistematice este de a identifica studiile care au comparat eficacitatea acestora şi mecanismul lor de acţiune. LiberatiA, Altman DG, Tetzlaff J. The PRISMA group. Preferred reporting items for systematic reviews andmeta- analyses: the PRISMA statement. PLoS Med. 2009;6(7):e1000097. Rezultate Într-o baie completă, se absorb prin suprafaţa pielii între 10 şi peste 80 ml/min/m² CO2, în medie 30 ml/min/m² de CO2 (echivalent cu 1,8-4,5 l/h), depinzând de concentraţie, metoda de măsurare şi temperatură. Aceasta corespunde la 10% -12% din cantitatea de CO2 la care corpul este expus în această perioadă. Prin urmare, CO2 este absorbit de către corp de 100 ori mai puternic decât apa (Pratzel, 1984). CO2 preluat suplimentar de organism din baie este exhalat rapid, astfel că nu se produce nici o modificare evidentă în concentraţia sanguină a CO2. Modificările pH local apar în regiunea capilarelor care au absorbit CO2, determinând disocierea hemoglobinei, din care poate rezulta creşterea aportului de O2 la nivelul ţesutului afectat (efectul Bohr) (Pratzel, 1984). O largă varietate de indicaţii ale băilor cu apă minerală carbogazoasă este menţionată în literatura de specialitate, în timp ce dovezi clare din trialurile controlate există doar pentru o minoritate dintre ele, în principal pentru tulburările cronice circulatorii bazate pe boli aterosclerotice cum ar fi boala arterială periferică ocluzivă, ulceraţiile trofice, microangiopatiile de diverse origini, şi hipertensiunea arterială uşoară (Resch KL, Just U., 1994). Conform observaţiilor clinice, efectele băilor cu CO2 asupra subiecţilor umani sunt: -bradicardia; -modificări uşoare ale tensiunii arteriale; -creşterea temperaturii pielii expuse (Hartmann et al., 1997 a). Deşi izvoarele termale cu CO2 conţin multe tipuri de substanţe minerale, depinzând de locaţia geografică, efectele băilor termale cu CO2 par a fi atribuite concentraţiilor ridicate de CO2. În consecinţă, o baie artificială conţinând concentraţii mari de CO2 ar putea determina efecte similare îmbăierii cu apă termală cu CO2 natural asupra funcţiilor fiziologice cum ar fi creşterea fluxului sanguin cutanat (Hashimoto and Yamamoto, 2004). Analizele experimentale, efectuate pe subiecţi şi animale de laborator, au arătat că creşterea fluxului de sânge tegumentar în băile cu apă cu CO2 rezultă din acţiunea CO2 percutanat, determinând vasodilataţie cutanată la temperaturi relativ scăzute ale apei (Hashimoto and Yamamoto, 2004). Zonele de piele scufundate în baia de apă se înroşesc atunci când subiecţii umani se scaldă în izvoarele termale cu CO2 şi graniţele cu părţile neimersate sunt clare. Deşi aceasta se observă şi în băile cu apă pură la temperaturi ale apei comparativ mai mari, schimbarea culorii e în mod obişnuit observată în apa cu CO2 chiar şi la temperaturi ale apei relativ scăzute (<35 °C) (Hashimoto and Yamamoto, 2004). Modificările culorii pielii par să se bazeze pe hiperemia patului capilar cauzată de vasodilataţie (Hashimoto and Yamamoto, 2004). Acest efect este cauzat de dilatarea arteriolelor precapilare şi capilarelor. Conform unui studiu de Schnizer şi Erdl (din 1984), aplicarea băii cu CO2 determină modificări vasculare spontane (vasomotricitate) în vasele sanguine ale pielii. În plus, presarcina cardiacă creşte din cauza presiunii hidrostatice şi apar scăderea postsarcinii şi bradicardie (Hashimoto and Yamamoto, 2004). Dilataţia capilară cauzează o descreştere clară şi susţinută a rezistenţei capilare şi scăderea presiunii arteriale. Se crede că scăderea valorilor adrenalinei şi noradrenalinei participă la acest efect (Hartmann and Bassenge (1987); Hartmann, Butz, Bassenge (1987); Hartmann, Pohl, Sommer, Bassenge (1987)). Temperatura detectată într-o baie de CO2 la temperaturi sub temperatura de indiferenţă în apa proaspătă este afectată de inhibiţia receptorilor pentru rece în piele şi stimularea receptorilor pentru căldură, şi scade ca rezultat la aproximativ 33°C. Cu alte cuvinte, apa proaspătă se simte rece la o temperatură a apei de 33°C, în timp ce o baie cu CO2 nu se simte rece la aceeaşi temperatură. Astfel, într-o baie cu CO2 la 33°C, corpul devine uşor dar semnificativ hipotermic. Aceasta este însoţită de o scădere a consumului de oxigen. Bradicardia clară este evidentă. Aşa cum afirma Beneke în lucrarea sa majoră despre băile cu CO2 din Nauheim: "Efectele directe ale unei simple băi cu CO2 produc scăderi clare atât ale frecvenţei cardiace cât şi ale frecvenţei respiratorii". Global, apar schimbări majore în întregul sistem circulator sub forma unei sarcini cardiace scăzute în condiţii economice (trofotropice). Tensiunea arterială se ameliorează. În plus, un efect direct care a fost demonstrat în tulburări ale circulaţiei arteriale periferice este o îmbunătăţire a fluxului de sânge datorită unei creşteri a elasticităţii globulelor roşii care fuseseră deprimate în zonele afectate. În experimentele pe animale, aplicarea unei băi cu CO2 are un efect asupra inflamaţiei induse experimental. S-a arătat că apa carbonatată de la sine agravează adesea inflamaţia, dar că adaugarea de Na Cl 3% asigură un efect antiinflamator. Aceasta sugerează că trebuie să se păstreze întotdeauna în minte imaginea de ansamblu în ceea ce priveşte constituenţii chimici într-un izvor terapeutic. Acelaşi lucru se aplică probabil şi efectelor distincte ale băilor cu CO2 împotriva leziunilor externe ca şi necroza şi escarele, demonstrat de Gadomski (Hartmann and Bassenge, 1987). Pe scurt, o baie cu apă îmbogăţită cu CO2 declanşează multe modificări topice în piele şi modificări de bază în circulaţia generală. Acest lucru asigură o bază ştiinţifică de încredere pentru folosirea balneoterapiei cu CO2.
Description: