Aventurile măgarului Alfred

51 Pages·2004·1.09 MB·Romanian

by  Eduard Ţone

(cid:51)
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

Redactori: Răzvan Penescu [email protected]
Geta Rossier [email protected]

Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban [email protected]

Desene: © 2004 Iuliana Vîlsan.

Text: © 2004 Eduard Ţone. Toate drepturile rezervate autorului.

(cid:51) (cid:51)
© 2004 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin
intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii
LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe în vigoare.

ISBN: 973-8475-68-6

Editura LiterNet
http://Editura.LiterNet.ro
[email protected]

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

Cuprins:

pe nor
de sus în jos
melcul limbuta
spre lac
miriapodul vergilius
(cid:51) (cid:51)
o propunere
spartacus în aer
salvarea în pestera
cele o suta de stalactite
a saisprezecea nisa
bicicleta lui krantz
unde e casuta
pe plaja
nero

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

pe nor

(cid:51) (cid:51)

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

Măgarul Alfred s-a născut pe un nor. Când şi-a de când se trezise pe acel nor: războaie, primăveri,
dat seama ce se întâmplă cu el a privit în jos şi undeva recolte, frigidere goale, tamponări, cai albi şi cai liberi,
departe, pierdută într-o livadă de meri, a văzut o căsuţă poeţi, muşte ţeţe, inimi îndrăgostite, sucuri de fructe
portocalie. exotice, pinguini... Din toate astea a cules o tristeţe
„Acolo, aş vrea să locuiesc!” a spus măgarul prea matură care se manifesta din când în când prin
Alfred şi a rugat o pasăre să-l aducă cu picioarele pe tresărirea sprâncenei sale drepte. Un fel de tic pe care
pământ. încerca să nu-l bage în seamă.
Pasărea era un vultur, mai bine zis o vulturoaică „Dacă aş ajunge vreodată să trăiesc acolo jos!” se
destul de bătrână pe nume Olga, veşnic încruntată dar gândea adesea Alfred. „Aş fi cel mai bun măgar din
destul de binevoitoare. lume. Nu ştiu ce înseamnă asta pentru că toţi măgarii
„Te ajut!” i-a spus Olga, privind picioarele pe care i-am văzut de aici de sus făceau acelaşi lucru,
măgarului care căutau să-şi asigure stabilitatea pe norul mai mult sau mai puţin supuşi. Dar eu promit să fiu cel
gălbui. „Dar dacă ajungi la căsuţa portocalie cu bine mai bun măgar din lume.”
(cid:51) (cid:51)
trebuie să faci şi tu ceva pentru mine!” Acum se ivise şansa de a ajunge pe pământ şi,
Măgarul Alfred şi-a clătinat urechile în vânt, a după ce primise promisiunea vulturoaicei Olga că va fi
mustăcit câteva secunde, apoi a răspuns cu glasul lui ajutat, devenise foarte emoţionat. Urechile i se roteau
răguşit şi caraghios de nepotrivit cu urechile imense: continuu, sprânceana nu-i mai tresărea deloc, ochii
„Mmm, bine! Să-mi spui ce trebuie să fac!” negri şi rotunzi prinseseră o strălucire ireală. Era chiar
„Îţi voi spune când ajungem pe pământ” a haios în felul lui de măgar cenuşiu, cu „manşete” negre
răspuns vulturoaica Olga. la toate cele patru picioare. Olga l-a privit chiorâş, pe
Alfred era un măgar trist. Habar n-avea de ce se jumătate amuzată, pe jumătate îngrijorată.
născuse pe norul acela care părea ieşit dintr-o fabrică „Mâine dimineaţă coborâm pe pământ. Nu te pot
de suc de portocale, dar hotărâse să nu-şi pună prea duce acum fiindcă… mă-nţelegi… sunt un pic obosită.
multe întrebări pe tema asta şi îşi acceptase destinul cu Dar pregăteşte-te, mâine la prima oră sunt aici, în zece
demnitate. Norul îl purta în fiecare zi prin cele mai minute vei fi jos. Apoi, va trebui să-mi îndeplineşti şi
diverse locuri din lume însă de fiecare dată se întorcea mie dorinţa.”
deasupra livezii de meri cu o precizie de ceasornic După care Olga a făcut o vrie şi s-a pierdut în
elveţian. Aşa se face că măgarul Alfred văzuse multe ceaţa care începuse să se lase deasupra livezii de meri.

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

Măgarul Alfred a rămas fermecat, înfipt în norul înainte de a adormi, obosit de emoţie şi de gândul că
murdar, cu alură de vată de zahăr ce începe să se odată ajuns la căsuţa portocalie, va trebui să devină cel
topească. mai bun măgar din lume.
„Oare ce-mi va cere vulturoaica?” se întrebă el
(cid:51) (cid:51)

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

de sus în jos

(cid:51) (cid:51)

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

Alfred a visat rotocoale de fum care se îmbinau micşunele, a celui de ură cu cel de copil rumen în
cu inele imense de fier pentru a forma un lanţ infinit. O obraji. Alfred ar fi vrut ca norul să se mişte cât mai
za de fum, o za de fier. O za de fum, o za de fier. repede din acel loc. Simţea frică şi linişte în acelaşi
Lanţul se năştea pe nesimţite şi se întindea deasupra timp dar sentimentul cel mai neplăcut pe care îl avea
lumii cuprinzând-o în cercuri imense, încolăcindu-se şi era că în curând sprânceana lui urma să tresară din nou.
încătuşând-o ca un şarpe albăstrui. Dimineaţa măgarul La un moment dat prăpastia începu să se micşoreze. Se
Alfred s-a trezit asudat. Norul lui plecase de deasupra micşora din ce în ce mai tare, până când dispăru şi cele
căsuţei portocalii şi cine ştie pe unde ajunsese… Tot două lumi se uniră.
ceea ce putea vedea dedesubt era o prăpastie uriaşă Deodată însă Alfred se dezmetici amintindu-şi că
care despărţea două lumi: de o parte erau nişte oameni avea întâlnire cu vulturoaica Olga şi se întrebă dacă nu
galbeni, de cealaltă – unii verzi. Cei galbeni aveau cumva, din cauza faptului că norul plecase de deasupra
arme în mâini pe care le agitau strigând de mama căsuţei portocalii, Olga nu avea să-l mai repereze
focului către oamenii verzi. Oamenii verzi erau calmi. niciodată. La acest gând sprânceana începu să-i pulseze
(cid:51) (cid:51)
Câţiva dintre ei arau pământul, alţii îşi dădeau copiii în şi Alfred se culcă pe norul gălbui, cu botul pe labele
nişte leagăne sub formă de coajă de nucă, alţii cântau manşonate.
nişte melodii ciudate, dar vesele. „Hai, mergem?”
Nimic nu era la fel în cele două părţi ale acestui Vocea Olgăi îl trezi din reverie. Nu văzuse că
tablou bicolor iar Alfred – care, ca măgar călător fără deasupra lui vulturoaica se rotea ameninţător de câteva
voia lui, văzuse destule – era un pic nedumerit: ce se minute, aprigă şi încruntată. Părea din nou cam
întâmplă acolo şi de ce? În plus, prăpastia dintre cele supărată.
două tipuri de oameni era atât de adâncă şi de neagră „N-am prea mult timp azi. Dar ţi-am promis că te
încât până şi de pe norul lui aflat la o înălţime duc jos aşa încât… hai! Urcă-te în spatele meu!”
considerabilă măgarul Alfred simţi cum îl cuprinde Nu e foarte uşor să urci un măgar în spatele unei
ameţeala. Mirosuri fel de fel se ridicau dinspre cele vulturoaice dar dorinţa lui Alfred de a ajunge la căsuţa
două lumi. Deşi nu le putea identifica foarte bine, portocalie era atât de mare încât, în două secunde, se
fiindcă nu fusese niciodată în preajma lor cu adevărat, ţinea cu copitele de creasta Olgăi. E adevărat, tremura
măgarul putea bănui amestecul mirosului de oţel cu un pic, de emoţie şi de teamă, dar i-au rămas doi stropi
mireasma de mere coapte, a celui de sudoare cu cel de de energie pentru a mai spune:

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

„Dă-i drumul!!!” „Pentru că n-am mai găsit-o. Azi-noapte a
Vulturoaica s-a opintit sub greutatea măgăruşului dispărut. Era acolo, lângă păduricea aia verzuie. Dar
– în definitiv nu mai era de mult tânără – dar şi-a găsit lasă, că o găseşti tu când ajungem jos. Îmi pari un
imediat stabilitatea şi a pornit în picaj către destinaţie. măgar inteligent cu toate că manşetele tale negre de la
„Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii-haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa- picioare nu-mi inspiră foarte multă încredere!”
I-haaaaaaaaa!!!” a urlat măgarul Alfred, strângând între Măgarului Alfred i se făcu, brusc, frică. Un alt fel
picioare trupul plin de pene al mijlocului său de de frică. Nu-i mai era frică de faptul că s-ar fi putut
transport, îngrozit că pământul se apropia cu prăbuşi în câmpul de maci. Acum se temea că şi-a
repeziciune, iar el nu putea să controleze sub nici o pierdut căsuţa la care visase atâta vreme de pe norişorul
formă viteza. După cum evoluau lucrurile sfârşitul avea lui călător; în plus, dacă nu reuşea să se descurce acolo,
să vină într-un câmp de maci. Nu şi-ar fi dorit asta, jos? Pentru un măgar care stătuse pe un nor atâta vreme
fiindcă tot ceea ce ştia despre maci era că, dacă adormi lucrurile nu puteau fi simple pe pământ.
în mijlocul lor, s-ar putea să te trezeşti într-o poveste Olga plană deasupra câmpului cu maci şi ateriză
(cid:51) ciudată, alături de o fetiţă pe nume Dorothy, care căuta pe un bolovan uriaş. (cid:51)
un vrăjitor împreună cu un leu, un om de tinichea şi o „Gata, dă-te jos! Nu crezi că eşti suficient de
sperietoare de ciori. Măgarului Alfred nu-i plăceau greu?”
vrăjitorii, deci n-avea nici un chef să se alăture acelei Măgarul Alfred părea foarte dezamăgit. Urechile
fetiţe; în plus, vulturoaica Olga îi promisese că-l duce i se lăsaseră pe spate iar moţul din vârful capului nu
la căsuţa portocalie şi nu într-un câmp cu maci! fusese niciodată mai ciufulit ca acum. A coborât şi era
„Hei, ne prăbuşim în câmpul cu mmmmaci!” cât pe-aci să-şi scrântească un picior la contactul cu
strigă îngrozit Alfred, chiar în urechea vulturoaicei solul tare. Nu era obişnuit să calce decât pe norul
viteziste. pufos…
„Mai taci! Ţi se pare că ne prăbuşim? Sunt doar „Nu uita, mi-ai promis că atunci când ajungi la
în viteza a treia. Ar trebui să-ţi spun că am fost căsuţa portocalie o să-mi îndeplineşti o dorinţă!” i-a
campioană mondială la Raliul Vulturilor acum 30 ani. spus vulturoaica în timp ce-şi lua zborul.
Deci ceva mai multă încredere în mine n-ar strica, nu?” „Mda, aşa e, ţi-am promis! Care e dorinţa?”
„Bine, dar de ce nu mă duci la căsuţa portocalie, „Dacă vreodată va veni un vultur care se va aşeza
aşa cum mi-ai promis?” pe căsuţa portocalie, să deschizi uşa, să-l primeşti

~
Eduard Ţone şi Iuliana Vîlsan - Aventurile măgarului Alfred

înăuntru, să-l pui la masă şi să-l întrebi dacă s-a născut în înaltul cerului lăsând în urmă întrebările abia şoptite
în Peştera Dorinţelor. Iar dacă îţi răspunde afirmativ, să ale măgarului Alfred:
mă strigi şi să nu-l laşi să plece până nu apar eu.” „Dar cine este acel vultur? Şi tu de unde vei şti că
Vulturoaica Olga făcu câteva volte apoi dispăru trebuie să apari? Cum mă vei auzi?”

(cid:51) (cid:51)

~