Ars Artis Gratia

109 Pages·2013·8.27 MB·Romanian

Colegiul Naţional Iaşi

Ars Artis Gratia

Revista clasei a X-a B
Nr. 1, Ianuarie 2013

Revista poate fi regăsită şi on line la adresa:
http://ars-artis-gratia.xpreflect.net/

1
Colegiul Naţional Iaşi

Ars Artis Gratia

Revista clasei a X-a B
Nr. 1, Ianuarie 2013

Revista poate fi regăsită şi on line la adresa:
http://ars-artis-gratia.xpreflect.net/

2
3







4
Eros şi Psiheea

Zeii, văzând că rămân fără supuşi, caută să
I
dea oamenilor un nou motiv pentru a trăi şi
« ubirile sunt istorii mai mult sau mai
astfel îl creează pe Eros, cel care avea să
puţin agitate care survin între femei şi semene iubire între pământeni. Astfel,
bărbaţi » şi care au ceva intens şi puternic iubirea devine o modalitate de recuperare a
după cum afirma Dante « Dragostea mişca armoniei primare, de refacere a unităţii
soarele şi celelalte stele ». întrucât intervine dorul şi de fapt absenţă de
absolut.
« Iubirea înseamnă - din perspectiva
Adevărata iubire se percepe mai bine
lui José Ortega y Gasset- inima alături de
pe ea însăşi şi, aşa zicând , se măsoară şi se
inimă ». Astfel putem observa prezenta
calculează în durerea şi suferinţă de care
mitului androginului pe care Mircea Eliade
este capabilă. » Astfel, se observă mitul din
l-a caracterizat ca fiind « totalitatea forţelor
opera « Zeii şi Eroii» sau « Legendele
magico-religioase solidare ale celor două
Olimpului » a autorului Alexandru Mitru,
sexe ». Acest mit este amintit de Platon
« Eros şi Psiheea ».
în « Banchetul ». « Acesta se numea pe
În acest basm este prezentat iubirea
atunci androgin căci înfăţişarea lui era
magică dintre o prinţesă muritoare şi zeul
asemenea numelui câte o parte de bărbat şi
iubirii, Eros sau pe numele roman, Cupidon .
de femeie. În creştinism se propagă ideea că
Prinţesa este cea de-a treia fiică, cifra trei
Dumnezeu a despărţit primul androgin
fiind simbol al basmului şi de asemenea un
Adam , dând fiecăruia un spate. Astfel a
simbol creştin ce reprezintă desăvârşirea
spune că Eva este scoasă din coasta lui
manifestării. Se spune despre aceasta că ar fi
Adam înseamnă că întregul omenesc era
fost foarte frumoasă şi le-ar fi întrebat pe
nediferenţiat la origine ». Pe de altă parte, în
ambele sale surori , astfel ca toţi poeţii îi
mitologia greacă se susţine ideea prin care
lăudau frumuseţea rostindu-i fermecătoare
pe pământ erau numai fiinţe androgine. Ele
versuri. Fata este caracterizată fizic
arătau că doi oameni lipiţi spate în spate: un
vorbindu-se despre ochii săi galeşi , arătând
bărbat şi o femeie, doi bărbaţi sau două
în acest fel şi frumuseţea interioară întrucât
femei. Aceştia aveau o putere
« Ochii sun oglinda sufletului ».
incredibilă...puteau face aproape tot ce
Privilegiată frumuseţe de care se
gândeau. Zeii, din cauză că se temeau de
bucura Psiheea era totodată şi un blestem
puterea aproape infinită a androginilor,
pentru că stârneşte invidia zeiţei Afrodita –
pentru a nu mai reprezenta o posibilă şi
simbolul frumuseţii şi al dragostei sub forma
veritabilă ameninţare pentru ei, se hotărăsc
ei fizica - pe care oamenii încep s-o uite,
să-i despartă.
lăsând focul de pe altarele sale să se stingă.
Separaţi sunt fără putere, nu mai pot face
Aceasta hotărăşte să dea liber furiei sale şi
nimic. Mulţi dintre ei mor de tristeţe şi dor.
să se răzbune trimiţându-l pe fiul său, Eros,

5
un tânăr înaripat, gol, căci « întruchipează o Lumea pe care o găseşte Psiheea nu este atât
dorinta ce nu are nevoie de mijlocie şi nici de rea pe cât ar fi crezut, astfel că începe să
nu se poate ascunde » (Alexandros din se obişnuiască cu luxul de care beneficia. Cu
Aphrodisias) . Acesta are drept sarcină să toate acestea, un singur lucru îi displăcea :
facă o vrajă prin care nimeni să nu o nu-şi putea vedea soţul, aceştia trăind în
iubească pe Psiheea iar aceasta să se întuneric. Într-o zi îi se face dor de familia
îndrăgostească de o fiinţă oribilă. Eros sa şi în special de surorile sale, astfel că îi
reuşeşte să o vrăjească pe fata pentru a nu convinge pe cei din jur să o lase să le aducă
mai fi iubită de nimeni, însă atunci când pe surorile sale să o viziteze. Acest dor de
încearcă să ia o săgeată pentru a o ţinti ca să viaţă din trecut este păstrat într-un labirint al
se poată îndrăgosti de fiinţă oribilă , se reîntoarcerii (drumul spre centrul Itacca),
zgârie cu săgeată, îndrăgostindu-se astfel de întâlnit de asemene în operă lui Ion Creanga
faţă. Aceasta eroare este ascunsă de Parsifae « Amintiri din copilărie ». Deşi Psiheea este
într-un labirint. sfătuita de către Zefir să nu le asculte pe
Psiheea împreună cu părinţii săi merg surorile sale dacă o vor sfătui să încalce
la un oracol, pentru a înţelege şi a încerca să promisiunea de a nu-l vedea pe soţul său,
rezolve problema , căci aceasta era singura aceasta cade în ispită şi se lasă influenţată de
dintre fete care nu-şi găsise un soţ încă. surorile sale, reprezentante ale raţiunii.
Oracolul le spune că trebuie să o gătească pe Astfel această ia o lampă în timpul nopţii şi
Psiheea şi s-o duc ape vârful unui munte de luminează faţa lui Eros.
unde va fi luată de soţul ei. Aceştia respecta Aceasta iluminare poate fi considerată una a
spusele clarvăzătorului, şi cu un alai funebru minţii, folosindu-se expresia « fiat lux ».
o conduc pe fată în vârful muntelui. Astfel Eros apare în toată splendoarea lui,
se poate observa antiteza între locul bucurând-o enorm pe Psiheea.
privilegiat unde trebuie să ajungă, vârful, Din păcate bucuria este trecătoare cai fata
menţionat şi în operă lui Ion Barbu « După scapă în uleiul încins al lămpii pe soţul ei
melci », şi alaiul funebru care o conduce, care se trezeşte şi realizează greşeala făcută
această căsătorie fiind un nou început, de soţia lui care-i va costa despărţirea. Eros
cunoscându-se ideea că moartea este o o părăseşte îndurerat pe Psiheea deşi aceasta
poartă a vieţii (mors ianua vitae). Fata este îi mărturiseşte la fel de îndurerată ca va avea
lăsată în vârful muntelui când o adiere de un prunc. Palatul şi toate bogăţiile ce îi
vânt o răpeşte şi o poartă prin văzduh până înconjurau dispar. Acest fapt poate arăta că
în fundul unei văi adânci. Această trecere fără iubire nicio bogăţie bogăţie materială nu
poate fii considerată o alunecare în fluidul îşi mai are rostul.
iubirii, un şuvoi al materiei psihice, un fluid Întrucât José Ortega y Gasset afirma că « a
care curge continuu ca dintr-un izvor. Astfel, iubi un lucru înseamnă a te obliga să-l faci
sentimentul de dragoste te face să pluteşti şi să existe , a nu admite, în măsura în care
să se te simţi împlinit . Ortega afirma depinde de tine , posibilitatea unui univers
că : « în actul de a iubi părăsim liniştea şi din care obiectul respectiv să fie absent »,
repausul din lăuntrul nostru şi emigram Psiheea merge în căutarea soţului său şi
virtualmente către obiect ». ajunge la Afrodita căreia îi cere cu disperare,
spunându-i că are un prunc în pântece să o

6
lase să îşi vadă soţul. Aceasta refuza la Deschiderea cutiei interzise atrage
început , dar mai apoi acceptă cu condiţia către sine consecinţe tragice, astfel că
îndeplinirii unor sarcini foarte grele şi Psiheea este învăluită de aburi negri şi cade .
dureroase fizic însă, cu ajutorul iubirii Întregul cu Eros pe care la format face că
puternice pentru Eros, îndura toată durerea. acesta din urmă să simtă tot pericolul la care
Una din încercări este coborârea în Infern este supusă Psiheea şi evadează din casă în
pentru a obţine un elixir al frumuseţii de la care mama sa, Afrodita îl ţinea şi merge să o
zeiţa Persefona. Cu toate ca Afrodita îi salveze pe Psiheea. Acesta reuşeşte şi
interzice Psiheei să folosească elixirul , ea înduioşându-l pe Zeus, fata este transformată
nu rezista ispitei, fiind asemenea Evei ce nu în zeiţă . Astfel Eros şi Psiheea rămân
a rezistat în fata şarpelui şi a căzut în fericiţi împreună în Olimp, în ciuda
păcat. Coborârea în Infern, face parte din Afroditei. Acest final fericit în care totul se
drumul iniţiatic, specific basmului , săvârşit termină cu bine este specificul basmului.
chiar de Prâslea.

7
Homo ludens - Spre o societate a cunoasterii

Cu viziuni spiritualizate în mod acestei perioade a vieţii este constant
plenar, pe care le identificăm incifrate regasită în cadrul învăţăturilor evanghelice
riguros în expresii ludice ale literaturii, şi la numeroşi mistici creştini: altfel, Sfânta
surprindem atât autorii universali, cât şi pe Tereza a Pruncului Iisus vorbeşte despre
cei naţionali, căutând să atingă starea pură a calea prunciei, amintind:,,De nu vă veţi
unei opere desăvârşite, într-o tentativă întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi
similară cu cea întreprinsă altcândva de intra în împărăţia cerurilor‖ sau ,,Cine nu va
Mallarme (conceptul de ,,lirism absolut‖). primi împăraţia lui Dumnezeu ca un prunc
În primul rând,o asemenea evoluţie, nu va intra în ea‖.
care a putut părea multora anormală şi chiar Cu alte cuvinte, în evoluţia
contradictorie, valorifică dincolo de psihologică a omului, unele atitudini puerile
coexistenţa umanităţii în armonie, rădăcinile sau infantile-care nu au nimic în comun cu
jocului, recunoscut cu mult anterior culturii. cele ale copilului-simbol-marchează
În contextul tematic anterior precizat, Johan perioade de regresiune. Un alt argument
Huizinga defineşte această noţiune primară relevant ce susţine conceptul ludicului este
precum ,,o funcţie plină de tâlc‖, ,,ce oferit de Roger Caillois, în cadrul studiului
întreţine ordinea cosmică prin faptul că o Jocurile şi oamenii, numeroasele clasificari,
întruchipează‖, oferind umanităţii un refugiu privite din perspective ce oscileaza de la
dincolo de sfera-convenţie a realităţii. În structurile ontologice la cele psihologice si
cadrul preliminariilor asupra înţelegerii fiziologice. Scriitor şi antropolog francez
demnităţii ludicului în lumea culturii, G. preocupat de descifrarea adevărurilor majore
Liiceanu afirmă faptul că atitudinile ce ale lumii, el structurează jocul în două
definesc complexitatea caracteorologică a categorii distincte, respectiv Paidia şi Ludus,
individului derivă din acest specific al care la rândul lor, se definesc prin
copilăriei, metamorfozând realitatea şi intermediul a patru subdiviziuni, Agon,
reflexul exersat al indeterminării în ,,secretul Alea, Mimicry şi nu în ultimul rând, Ilinx.
unor forme superioare de Deşi autor al unei teorii de o valoare
metabolism,capabile să dea seama de specii incontestabilă, el recunoaşte dificultatea de a
comportamentale, precum actele clasifica diferitele manifestări ale ludicului,
culturale,întemeietoare de condiţie umană‖. afirmând faptul că: ―Multitudinea şi
Aceste noţiuni introductive corelate cu varietatea infinită a jocurilor te face să pierzi
simbolismul identificat de Jean Chevalier şi nădejdea de a descoperi un principiu al
Alain Gheerbrant, definesc copilaria, la clasarii lor care să permită repartizarea
nivel generalizat, precum ,,starea anterioară tuturor într-un număr mic de categorii bine
căderii în greşeală‖, deci edenică, similară definite‖.
întoarcerii la etapa embrionară. În al doilea Devenirea prin transcenderea etapelor
rând, din punct de vedere religios, ideea ezoterice este sintetizată în opera literară

8
universală, în baza căreia Umanismul Fleming, conform căreia, ,,singurul lucru
Renaşterii disociază net proza de figurile permanent este schimbarea‖, efect de
poetice, iar sub înrâurirea lui Montesquieu şi sugestivitate considerabilă a evoluţiei
a lui Jean François La Harpe,va debuta umanităţii. În calitate de proiecţie a unui
proza narativă, determinând constituirea personaj literar, copilul, alături de tematica
unui gen literar, pentru care conceptul de perioadei specifice acestei etape, debutează
,,epicitate‖ pare să subordoneze în literatura română încă din perioada
complexitatea actului ―zicerii‖. În legatură paşoptistă, ulterior apariţiei în cadrul
cu intruziunea anterior realizată, opera ce literaturii universale. Primele opere de acest
sintetizează tema copilăriei se caracterizează fel sunt reprezentate de scrierile
tocmai prin accesibilitatea limbajului şi memorialistice ale autorilor români din
facilitatea pe care receptorul o identifică în secolul al XIX- lea, sintetizând sub semnul
procesul de lectură a textului propus, unor emoţii estetice, perspectivele adultului
realizându-se adesea identificarea lectorului asupra ,,vârstei marilor achiziţii‖ (exemplul
cu unul dintre personajele vehiculate; în sugestiv fiind reprezentat de bildungs-
virtutea interşanjabilităţii anterior precizate, romanul Amintiri din copilărie, ce
opera literară manifestă valori instructiv- ilustrează, conform afirmaţiei lui G.
educative şi de cultivare a simţului estetic. Călinescu, ,,copilăria copilului universal‖);
În esenţă, autorii ce proiectează universul deşi componenta autobiografică poate fi
artistic în jurul nucleului juvenilităţii materializată în variante distincte, toate
mimează în demersul lor spontaneitatea, textele de acest fel prezintă la nivel
naturaleţea şi sensibilitatea aparte, specifice structural elemente comune,
vârstei. Prin urmare, ei conferă o anumită uniformizatoare, specifice spontaneităţii şi
mobilitate temporală şi spaţială cadrului farmecului infantil.
proiectat, distribuind personajele şi centrând Din punct de vedere cronologic, Ion
firul epic în jurul ,,marelui iniţiat‖ cu scopul Barbu aparţine curentului modernist,
de a-i releva complexitatea caracteorologică promovând o poezie a jocului, semn al
şi evoluţia treptată. Se remarcă în cadrul a realului sublimat, dezvăluind luciditatea şi
numeroase texte un deznodământ ce închide raţionamentul matematicianului, aspiraţia
sferic cadrul temporal precizat în incipit, spre universuri inedite, bucuria contemplării
insuflând receptorului ideea dobândirii unei lumii şi a descoperirii esenţelor. În plan
unităţi ideatice şi a integrităţii lipsite de paralel, încadrându-se în aceeaşi perioadă a
ezitările adolescentine. evoluţiei literaturii naţionale, Tudor
Din perspectiva memoriilor, analepsa Arghezi, promotor al conceptului de
constituie mijlocul ideal de redobândire a ,,estetica urâtului‖(les Fleurs du Mal-
motivului ,,fugit irreparabile tempus‖, Baudelaire), se remarcă prin rafinamentul
traiectoria episoadelor epice fiind unei căutări permanente a cuvântului ideal în
fragmentată de explicaţiile suplimentare ale vederea exprimării mesajului liric.
scriitorului aflat în ipostaza maturului, Perpetuând subiectul autorilor care îşi
asupra căruia se remarcă efectele trecerii fundamentează vectorii tematici ai operelor
anilor; în altă ordine de idei, se remarcă o literare în domeniul copilăriei, Marin Preda,
rememorare a ideii proclamate de William autor al romanului ,,Moromeţii‖, aparţine

9
curentului neorealist, urmărind circuitul a lui Horaţiu ,,ut picture poesis‖ (precum
subteran al protagoniştilor, dezvoltat pe pictura,aşa şi poezia), pe care comentatorii o
planul interior, dinamic, cu modulaţii ale pun în legătura cu observaţia lui Simonide:
conştiinţei ce dislocă mentalitatea şi unitatea ,,pictura este o poezie care tace, poezia o
familiei. pictură care vorbeşte‖. În esenţă, literatura
Ceea ce este specific tuturor operelor interferează cu celelalte diviziuni estetice,
anterior menţionate este viziunea camuflată relevând o legatură mai profunda cu cele
a traseului atribuit iniţiatului, a cărui cărora le furnizează texte: teatrul,muzica şi
maturizare mental-spirituală este filmul. Revenind la motivul ludicului în
condiţionată de transcenderea etapelor categoria anterior precizată, tezaurul literar
ezoterice, ceea ce redefineşte inclusiv universal valorifică o varietate de bijuterii
aprecierile lui Mircea Eliade în legatură cu artistice, în cadrul cărora protagoniştii
drumul spre Ithaca: ,,Un labirint este uneori visează şi îşi întemeiază o lume-melanj între
apărarea magică a unui centru, a unei realitate şi fabulos (Aventurile lui Tom
bogăţii, a unui înţeles. Pătrunderea în el Sawyer, Huckleberry Fin, La Medeleni).
poate fi un ritual iniţiatic. Aşadar, acest Urmând succesiunea autorilor
simbolism este modelul oricărei existenţe pasionaţi de universul tematic anterior
care trecând prin numeroase încercări precizat, îl identificăm pe Marin Preda
înaintează spre propriul său centru, spre sine (Moromeţii), ale cărui povestiri stau la baza
însuşi...‖. Cu alte cuvinte, necesitatea de imaginilor copilăriei despre care afirmă că
autoidentificare este superioară integrării în ,,adună comorile de impresii, tablouri şi
cadrul Universului, copilul redescoperindu- depozite sufleteşti, de bucurii, suferinţe şi
se şi reinventându-se prin intermediul întrebări care au luminat şi au tulburat primii
jocurilor, aspectul acesta fiind adesea cinsprezece ani ai vieţii‖. Cu alte cuvinte, el
amânat din reţinerea determinată de îşi defineşte propria tinereţe precum o
eventualitatea nereuşitei: ,,Eu mi-am treaptă a experienţei fundamentale, astfel
închipuit anumite lucruri despre mine încât tăierea unui copac(simbolic), secerişul,
însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu gustul amar al muncilor agricole,
există aievea? Dacă ele n-au fost decât o peregrinările cu tatăl său pentru vinderea
părere?‖ (Romanul adolescentului miop- porumbului, imaginea perceptorului, a
Mircea Eliade). jandarmului, a vecinilor hrăpăreţi sau a
Raportate la maniera în care se primarului creditor ,,sunt înfatişări concrete
reflectă în conştiinţa copilului-protagonist ale zmeilor din basmele coborâte pe tărâm
realităţile sociale, moravurile şi însăşi real şi văduvite de zânele bune‖(Marin
existenţa în întreaga ei plenitudine, se Preda). Satul românesc, aflat în disoluţie,
identifică trei categorii, dintre care cea este reflectat în structura familiala a
preponderentă în cadrul literaturii universale Moromeţilor, cu toate fluctuaţiile morale şi
este concepţia tinereţii precum o oază de psihice, din pespectiva a două generaţii: una
fericire. Această categorie satirizează şi reprezentând patriarhatul şi alta,
analizează copilăria din perspectiva unui revendicând libertatea mişcării, a gândirii
sincretism al artelor. Complinind afirmaţia sub imperiul unui nou concept,
anterioară, se rememorează maxima celebră marfa.Pământul nu mai reprezintă

10