Ana BLANDIANA

156 Pages·2014·3.93 MB·Romanian

2
1
0
2
,
)
1
4
(
1
.
r
N
AAnnuull XXII,, nnrr.. 11 ((4411)),, 22001122 BBIISSTTRRIIŢŢAA
(cid:2)(cid:2)
TToottcceeaattiinnggsseepprreeffaaccee--nnccuuvviinnttee––aarrttiiccoolleeddeesspprreeAAnnaaBBllaannddiiaannaaddee
CCrriissttiiaannVViieerruu,,VViioorreellMMuurreeșșaann,,CCeezzaarrBBoogghhiiccii,,EElleennaaVViieerruu,,VViioorreellCChhiirriillăă,,
Aurel VLAD, Icar prăbuşit
AAuurroorraa CCoommșșaa,, AAuurreell PPooddaarruu,, CCoorrnneell CCoottuu(cid:4)(cid:4)iiuu,, ccuu uunn iinntteerrvviiuu ddee OOlliimmppiiuu
FFaallss ttrraattaatt ddee mmaanniippuullaarree (cid:2)(cid:2)
NNuușșffeelleeaann șșii uunn ffrraaggmmeenntt ddiinn rroommaannuull GGaaááll
(cid:2)(cid:2)
ÁÁRROONN ddeesspprree IIooaann SSllaavviiccii VViioorreell MMuurreeșșaann ddeesspprree ssiinngguurrăăttaatteeaa
(cid:2)(cid:2) DDooccuummeenntteellee hhaaoossuulluuii
ssccrriiiittoorruulluuii EEvveenniimmeenntt:: ddee DDaanniieell CCoorrbbuu,,
CCăăllăăttoorriiee îînnttrr--uunn ppiicciioorr OOmmiilliiii llaa ssttaattuuii
ddee HHeerrttaa MMüülllleerr,, ddee IIooaann GGuurrăă ddee
PPrreezzeennttșșiiîînnaacceellaașșiittiimmppssttrrăăiinn (cid:2)(cid:2)
AAuurr,, ddeeRRaadduuPPeettrreessccuu PPooeezziiaaMMiișșccăărriiii
(cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2)
lliitteerraarree:: SSoorriinn VVooiinneeaa PPrroozzaa MMiișșccăărriiii lliitteerraarree:: BBeeddrrooss HHoorraassaannggiiaann
(cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2)
EEsseeuurrii ddee MMiirrcceeaa MMoo(cid:4)(cid:4),, FFllaavviiaa TTeeoocc RRaafftt CCaarrtteeaa ssttrrăăiinnăă CCaaiieetteellee
(cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2)
LLiivviiuu RReebbrreeaannuu EEcchhiivvaalleenn(cid:4)(cid:4)ee lliirriiccee:: NNaattaalliiaa CCaarrbbaajjoossaa PPllaassttiiccăă
(cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2) (cid:2)(cid:2)
AAllbbuumm ccuu ssccrriiiittoorrii PPaarrooddiiii ddee LLuucciiaann PPeerr(cid:4)(cid:4)aa CCiittiittoorr ddee rreevviissttee
CUPRINS
Editorial:Mîhnirealiteraturiiromâne/1
CristianVIERU:AnaBlandiana–Conștiin(cid:5)auneigenera(cid:5)ii/2
ViorelMUREŞAN:Ocaligramăomagială/5
CezarBOGHICI:ImaginarulfranciscandinpoeziaAneiBlandiana/8
ElenaVIERU:AnaBlandiana–Joculcasubterfugiu/10
ViorelCHIRILĂ:Unlirismancoratîndramaexistenţială/12
AuroraCOMŞA:AnaBlandiana–prezenţămarcantăîntopurileliterare
dinSpania/21
AurelPODARU:AnaBlandiana,lacenaclultinerilorscriitori/25
Revistă de literatură, artă, cultură CornelCOTU(cid:4)IU:Ana,blândaAna/26
AnaBLANDIANA:„Suntîndrăgostitădelinişteaabsolutăcareselasă
Serie nouă pesteosalăundeîncepsăcitesc.”/27
AnaBLANDIANA:Într-ostaţiedeautobuz/30
Anul XI, nr. 1 (41), 2012, Bistriţa
Foto-albumAnaBlandiana/32
GaálÁRON:Actualitateaunuiscriitor dinsecolulalXIX-lea/33
Aparetrimestrial ViorelMUREŞAN:…Dacăvorbimdinnoudespresingurătate…/35
OlimpiuNUŞFELEAN:Versuldedimineaţă/37
subegidaUniuniiScriitorilordinRomânia
AdrianILIUŢĂ:Geamantanulchiriaşuluiceţineacaptivi câţivanori
într-unborcan/39
Editor:ConsiliulJudeţeanBistriţa-Năsăud
AndreaHEDEŞ:Disperarelucidă:42
VictorŞTIR:Colinalirică/43
Directorfondator:LiviuRebreanu (1924)
ViorelMUREŞAN:Sfaturipentrucălători–onaraţiunefactuală?/45
IonRaduZĂGREANU:Încăutareauneinoiidentităţi/49
Redacţia:
MirceaPOPA:LucianBâgiușiparodiculdezinvolt/51
OlimpiuNUŞFELEAN(director) AndreiMOLDOVAN:Pemargineauneitraduceri/54
IoanPINTEA(redactorşef) NiculaeVRĂSMAŞ:RaduPetrescu,plecatşiînacelaşitimpprezent/58
SorinVOINEA:Poezii/60
IonMOISE(redactorşefadjunct)
BedrosHORASANGIAN:UnrendezvouscuG./62
VirgilRAŢIU(secretarderedacţie) MirceaMOŢ:Moarteazeilor,noroculşi...viceversa/66
AndreiMOLDOVAN FlaviaTEOC:Semanticametaforelorkenningarpeşte/şarpeşiregii
Scandinavieicreştine/68
NinaNEGRU:Omulcarecălătoreasingur:95deanidelanaşterea
Coperta:MarcelLUPŞE luiConstantinVirgilGheorghiu/71
(ÎnimagineAnaBlandiana) MarietaGĂUREAN:Naturalismulliteraturiidedetenţieromâneşti/77
AuroraCOMŞA:Poezii/79
EmilPERŞA:Poezii/81
Numărilustratculucrărisemnatedeartiştiplastici LucianPOP:Depanarea/83
colaboratoriairevistei. Eu,Lauraşitimpul/86
MirceaIoanCASIMCEA:Cuduioşieşiînverşunare/89
Tehnoredactare:AdrianNĂSTASE IoanŞt.LAZĂR:OintrospectivăAnania/94
DanielMUREŞAN:Ceşicumexprimăarta?/98
Adrian(cid:4)ION:Structuriproteiceînprozadenota(cid:5)ie/100
Adresaredacţiei:Bistriţa,
AndreaHEDEŞ:Omar,celadevărat/102
str.Arţarilor,nr.46/A/16,420069
GavrilCIUBAN:Portretulunuiprieten/104
Telefon/fax:[phone] ValentinFALUB:HoriaBădescu,Etoamnănebundefrumoasă
E-mail:[email protected] laCluj/106
NicolaeAVRAM:CasaScărilordeCorinaBernic/107
[email protected]
NicolaeAVRAM:PoemuldelahoyadeDorinMureşan/108
Web:www.miscarealiterara.ro
MenuţMAXIMINIAN:Sărutulversului/109
Alexandra-NadinaTURCU:Sentimentelelucrurilor/109
Administraţia:CentrulJudeţeanpentruCultură VasileVIDICAN:Micilesirenesaudespredupă-amieze cumărturisiri
Bistriţa-Năsăud,str.GrigoreBălan,nr.11,Bistriţa terapeutice/111
AndreaHEDEŞ:Oicoană/112
AndreaHEDEŞ:Iseeyou/114
Marketing:AlexandruCÂŢCĂUAN, VirgilRAŢIU:AnotimpuldinPatmosdeIoanMărginean/115
CasadeCulturăaSindicatelor,Bistriţa. SanduAl.RAŢIU:Susanasau„Corpulfemeiicadecasecerat”/117
MenuţMAXIMINIAN:LiviuPăiuş:Paginisomeşene/119
Apariţiileiniţialealerevisteiaufostsprijinite VirgilRA(cid:4)IU:Zonadelimită/120
deCasadeCulturăaSindicatelor VirgilRAŢIU:DestinaţiaturisticădeRuiZink/121
IonDUMITRESCU:Unmarecărturaruitat,EufrosinPoteca/122
şiS.C.Aletheia,Bistriţa.
IacobNAROŞ:TeodorTancolaMaieru–DespreLiviuRebreanu
–omulşiscriitorul/126
RevistaaparecusprijinulAsociaţieiCulturale
NataliaCARBAJOSA:Poezii/130
LiviuRebreanu–Mişcarealiterară IonelTĂNASE:Vârstadebronz/134
Albumcuscriitori/135
RevistaMişcarealiterarăestemembrăA.R.I.E.L. PremiileSSBN2012/136
ZilelerevisteiCaieteSilvane,2012/137
Tiparul:S.C.EikonS.R.L.Cluj-Napoca DezbaterileSaeculum/138
MenuţMAXIMINIAN:Mişcarealiterară–10anideapariţie/139
LucianPERŢA:Parodiipurşisimplu/144
ISSN 1583-1957 CITITORDEREVISTE/147
Mîhnirea literaturii române
Discutăm mereu despre ieşirea literaturii române în lume. Tema
e regăsibilă în programul unor simpozioane cu pretenţii, cum tot atît de
bine, poate chiar mai fierbinte, în discuţiile colocviale interminabile
lîngă o halbă de bere. Părerea generală este că scriitorul român, deşi
vine dintr-o literatură – să zicem – bine constituită organic, este tradus
cu greu şi, mai mult, nu este receptat pe măsura valorii scrierilor sale.
Ne putem, desigur, iluziona, ba avem chiar unele repere consolatoare,
există scriitori invitaţi la tîrguri de carte internaţionale sau la lecturi
publice de anvergură, sînt şi traduşi, beneficiază de burse de creaţie, ne
apropiem – periculos de tare?!... – de Premiul Nobel, dar senzaţia de
neîmplinire persistă.
Printre cauzele incriminate, principala ar fi lipsa unor programe
oficiale de promovare, coerente şi eficiente. Deşi literatura este, totuşi,
o afacere pe cont propriu. Iniţiativele şi căile personale alese sunt
puţine şi se dezvoltă cu greu. Noi, românii, dar nu numai noi, mai ştim
şi să ne punem beţe în roate, singuri.
Această ţesătură de cauze şi... comentarii se pare că mai mult
înveşmîntează corpul unei probleme mai... adînci sau mai complexe.
Găsim diverse explicaţii, dar, se pare, există ceva ascuns, aproape
neexplicabil sau poate chiar, efectiv, inexplicabil, ce ţine de un
complex al integrării noastre în literatura lumii, de recunoaşterea
noastră de către aceasta. Dacă ar fi să luăm drept criteriu Nobelul, ne
doare că încă nu am avut şansa să-l aducem şi în România... Deşi
bogăţia listei de propuneri te poate trimite cu gîndul la manifestarea
hazardului în alegere, în ciuda mecanismului foarte bine pus la punct al
jurizării... Cum tot atît de bine poţi suspecta şi prezenţa unor criterii
extraliterare... Un Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, şi nu doar ei, ar
fi putut figura foarte bine printre aleşi... Cum tot atît de bine
actualitatea noastră literară... imediată ar putea număra asemenea
izbînzi. Opera disidenţilor noştri, nici ea, parcă nu s-a impus prea
mult...
Facem parte dintr-o literatură prea mică, puţin interesantă pentru
„literatura mare”? Limba în care scriem – şi pe care nu putem să n-o
iubim, căci este carnea scrierilor noastre – este prea „restrictivă”?
Mergem prea mult pe calea imitaţiei altor literaturi? Deşi am oferit şi
noi experimente literare care au înviorat literatura. Întrebările devin
aproape retorice. Puţini scriitori de altă limbă învaţă limba română de
dragul literaturii române.
Nu vrem şi nu trebuie să fim fatalişti, dar ni se pare just să
observăm că literatura noastră pare atinsă, discret şi ferm deopotrivă, de
o mîhnire neconsolată. Pentru Ana Blandiana, după cum mărturisește în
interviul din această ediție, cazul e cel puțin misterios. Ceva nu iese la
liman, orice am face. Dincolo de exprimarea condiţiei proprii, Mircea
Cărtărescu, de exemplu, în ultimul său jurnal (Zen), mărturisindu-şi
dezolarea adusă de îndeletnicirea scrisului,
Editorial
cred că exprimă într-o anumită măsură
sentimentul dezolării încercat de literatura
noastră. Este vorba de un scriitor care, totuşi, cunoaşte celebritatea, este
tradus, este iubit de cititori... Este, sau ar trebui să fie, în plină putere de
creaţie. „Mintea mea e o scoică fericită, fără așchia dureroasă care
produce perla”, mărturiseşte scriitorul. Oare literatura română a produs
sau poate produce „perla” aşteptată? Şi cine o recunoaşte, cine o
validează în plan european sau mondial? Întrebările sînt sau pot rămâne
retorice. Dar oare literatura română poate aduce/asigura împlinirea
reală a unui scriitor? Şi dacă da, care ar fi aceasta?
Olimpiu NUŞFELEAN
Mişcarea literară ♦ 1
Ana Blandiana – Conștiința unei generații

Cristian VIERU

„Am început prin a încerca să mă exprim și am sfârșit
prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată.”
FRAGMENTE (Spaima de literatură)

Există în spațiul literar postbelic o serie pentru un volum antologic care conține o
de scriitori de referință, prolifici, a căror operă selecție de texte din volumele anterioare. Tot
poate fi considerată conștiința unei în acest an apare și o carte de eseuri,
generații. Cultura română are, prin Calitatea de martor, volum asupra
opera Anei Blandiana, o șansă căruia vom reveni.
majoră de a se alinia, pentru În anii ’70 începe și seria
încă o dată, la înaltele de traduceri ale operelor
standarde contemporane poetei, dovadă a succesului
europene. internațional. Ana Blandiana
Pe parcursul anilor, are șansa plecării în Statele
autoarea s-a dovedit a fi un Unite ale Americii pentru
veritabil ambasador cultural, participarea la un proiect de
datorită interesului arătat de anvergură al universității din
organizațiile străine (edituri, Iowa, proiect existent și
universități, institute) pentru astăzi, (International Writing
personalitatea și opera Program). Urmează o peri-
domniei sale. Din 1964, de la oadă nefastă pentru toți scriitori
debutul editorial cu o carte de neangajați politic, perioadă
versuri Persoana întâia plural, cauzată de înăsprirea cenzurii
volum prefațat de Nicolae Manolescu și comuniste. În ciuda ochiului critic al
până la ultima apariție de această natură, în oamenilor partidului, seria aparițiilor
2010, cu Patria mea A4 (volum, de asemenea, editoriale continuă. Are șansa câștigării unui
liric), Ana Blandiana ni se descoperă ca nou premiu în 1982. Este vorba de acordarea,
personalitate literară complexă, a cărei operă la Viena, a premiului Gottfried von Herder.
are atributele unei scriituri mature, ce trădează Premiul este dublat, în același an, de primirea
nu numai un talent aparte, ci și o cultură unei distincții pentru proză (acordată de
solidă. Înainte de a Asociația Scriitorilor din București). Anul
„Tot ce ating se
discuta o serie de 1984 o consacră pe autoare ca simbol al
preface-n cuvinte” aspecte ale operei, disidenței românești. Apariția a patru poeme
consider oportun să în revista Amfiteatru are ecouri în Europa
amintim câteva momente speciale în cariera democratică, iar ziarul britanic The Indepen-
scriitoarei, momente ce o plasează în rândul dent saluta, la acel moment, curajul cu care
personalităților importante ale culturii scriitoarea reușea să facă o radiografie a lumii
europene. comuniste.
La numai patru ani de la debutul mai sus Scena culturală românească postdecem-
amintit, scriitoarea este invitată la Paris să bristă are în opera Anei Blandiana un punct de
susțină un recital de poezie. În 1970, Anei reper. Personalitate pe cât de activă, pe atât de
Blandiana i se decernează Premiul Academiei delicată și de nobilă, ea rămâne unul dintre
2 ♦ Mişcarea literară
veritabilii intelectuali ai societății noastre. În a demonstra că scrisul Anei Blandiana este
2002, o dată cu decernarea premiului Opera unul poetic prin excelență.
Omnia de către Uniunea Scriitorilor, autoarea Ne vom opri în cele ce urmează asupra
a afirmat cu o decență nemimată că premiul îi unui singur volum de poezii. Este vorba de
face o mare onoare, asigurând lectorii domniei Centrul singurătăţii, apărut în anul 2004.
sale că opera, de fapt, nu se va opri aici. Volumul se con-
Ne vom îndrepta atenția asupra volu- cretizează într-o
mului amintit mai sus, Calitatea de martor, serie de mai bine de
volum ce se concretizează de fapt într-o serie o sută de titluri sur-
de texte prin intermediul cărora autoarea își prinzătoare atât prin
exprimă crezul artistic, printr-o serie de idei tematica diversă, cât
originale despre rolul scriitorului. Un alt merit şi prin imaginarul
al volumului este acela că, printr-o lectură poetic original.
atentă, putem pătrunde în universul celor mai Totul începe cu un
intime gânduri ale poetei, trăiri generate fie de Dans în ploaie.
marile călătorii întreprinse în ținuturi exotice, Creatoarea se con-
fie de pregătirea unui volum poetic: „Spaima fundă cu natura, se
de literatură, de potriveala vorbelor, de aruncă în braţele
meșteșug, mă îngheață și mă duce uneori până unei ploi, martoră a
la totala incapacitate de formulare. După emoţiilor care o
primele două versuri, venite de la sine, rămân frământă:
suspendată într-un fel de timidă și „Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze
încăpățânată mândrie care mă împiedică să de la tâmple până la glezne.
îndeplinesc deliberat ceea ce începuse de Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou,
deasupra voinței mele.” (Fragmente – nou, nou,
Spaima de literatură). Autoarea trăiește Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă
poezia, după cum ni se confesează, și în afara vântul în bezne,
actului creator: „Noaptea, în vis, scriu ușor, Dansului meu i-e vântul ecou.”
fără chin, și, ceea ce e și mai minunat, fără
nevoia hârtiei (...).” Apare, explicată, viziunea O artă poetică modernă urmează
Anei Blandiana în ceea ce privește actul primului text al volumului:
artistic. Astfel, opera se naște din statutul
artistului de „martor al lumii”. Deci arta este „Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor
contemplare. Putem vorbi de o atitudine vechi.
contemplativă a autoarei în fața naturii, a Ce strămoş mi-a greşit ca să-i port –
minunilor culturale întâlnite în călătoriile lauri – vina?
domniei sale. Abundentele „ninsori de Tot ce ating se preface-n cuvinte
ianuarie” îi amintesc acesteia de o teribilă Ca-n legenda regelui Midas.”
iarnă trăită pe continentul american, în urmă (Darul)
cu mulți ani. „Zăpada nostalgiei” naște
„rostiri în alb”. Într-un alt text, capitala Italiei Într-un alt text, Carantină, apare
„spălată zilnic de ploi matinale și ștearsă de explicaţia originală a naturii singurătăţii. Se
amieze mai puțin tinere decât ar fi trebuit” porneşte de la premisa că „Durerea nu e
reușește să o proiecteze pe autoare pe un „mal contagioasă”, ea „singularizând mai atroce
al delirului”. Un alt fragment, intitulat Glosă decât zidurile”. Paradoxal, această particula-
la o ploaie engleză, continuă spectacolul ritate a durerii este sursa suferinţei, dar şi
imaginilor originale, desprinse parcă dintr-un izvorul creaţiei personale: „Doamne, câtă
text pur liric. De fapt, acesta este și unul literatură conţinem!” În Legături este des-
dintre dezideratele demersului nostru: acela de crisă o confundare între eul liric şi elemente
dintre cele mai diverse ale universului:
Mişcarea literară ♦ 3
idilică a satului românesc: „Satul întreg
„Totul este eu însămi. adormise/ Şi poate visa nici că nu e,/ Atât de
Daţi-mi o frunză care să nu-mi semene adânc îl iubise/ Mirosu-nţelept de gutuie.”
Ajutaţi-mă să găsesc un animal Întâlnim adevărate poezii ale unei păci
Care să nu geamă cu glasul meu.” interioare, ale unei linişti exterioare, de fapt,
ale împăcării cu sinele. În Această plutire se
Lumea se află în interiorul creatoarei: naşte o definiţie originală a fericirii: „Ce poate
„Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii/ de fi fericirea,/ Dacă nu această plutire/ Printre
teamă/ să nu zdrobesc între pleoape lumea fructe şi frunze,/ În raza de miere prăfoasă,
(…)” (Ochiul închis). Găsim în poezia Anei foşnind.”
Blandiana o continuă căutare a sinelui, a Lirica Anei Blandina se doreşte a fi
misterelor unei lumi, parcă, din ce în ce mai atotcuprinzătoare. „Bolboroseala milenară”
evident proiectate în fiinţa artistei: „Umblu naşte „secole între cuvinte”.
prin mine/ Ca printr-un oraş străin/ În care nu Creatoarea se exprimă prin poezie,
cunosc pe nimeni./ Seara mi-e teamă pe străzi/ indiferent dacă textul este unul liric sau nu. În
Şi-n după-amieze ploioase/ Mi-e frig şi urât.” spatele fiecărei idei se ascunde, de fapt, o
(Călătorie). La mijlocul volumului ne atrage poezie. Este vorba aici de o atitudine naturală
atenţia un text, care, în plină postmodernitate a unui artist care face din poezie (ne asumăm
(volumul în discuţie a văzut lumina tiparului aici repetarea obsesivă a acestui cuvânt) un
acum opt ani), aduce în prim-plan imaginea mod de a exista ca și creator.

Vasile Gorduz, Rugăciunea
4 ♦ Mişcarea literară
O caligramă omagială

Viorel MUREŞAN

Volumul pentru copii Întâmplări de pe mănăstire ce vine spre mine/ Se-apropie, se
strada mea (1988), precum şi un ciclu de umflă, şi creşte, şi iată,/ Cu bolţi şi cupole de
poeme publicat în revista Amfiteatru atrag în spumă/ Ca nişte scufe-coroane atârnând,/
biografia Anei Blandiana un conflict cu se-aruncă în aer, se-mprăştie lent, se
autorităţile, care îi va aduce o nouă interdicţie prăvale,/ Se destramă-ntr-un cer de meduze,
de publicare, după cea sub semnul căreia şi alge şi crabi/ şi se scurge-n pământ.
stătuseră, cu aproape trei decenii în urmă, (Arhitectura valurilor). În aceeaşi ordine
începuturile ei literare. Poezii, (Editura simbolică, cititorul descoperă, în Pe nevăzute,
Minerva, 1989, colecţia BPT) reprezintă o caricatura unui somnambul, nărăvit la hoţie
scăpare supravegheată a cenzurii, care negru-vodă pe dos:
începea să devină conştientă că a întins prea Pe nevăzute (s.n.)/
tare coarda. Datorită împrejurărilor în care Mâna lui se întinde
vede lumina tiparului, aceasta constituie o în somn/ Şi năruie/
carte-reper, nu doar în cariera artistică a Cu fiecare vis/ O
autoarei. Prin conţinut, cartea intitulată Poezii mănăstire. Tablou e
dovedeşte că toată lirica Anei Blandiana nu e o viziune coşma-
decât un unic, mare poem. Ea este o amplă rescă, aşa cum apare
culegere de autor care – fără modificări de numai la marii
esenţă – reia sumarul Orei de nisip (Editura vizionari ai picturii,
Eminescu, 1983), la care se adaugă placheta torturaţi de somnul
Stea de pradă, reprezentată în antologia raţiunii: Şase sau
anterioară printr-un număr de texte ce figurau şapte/ Cu boturile
atunci ca inedite şi încă douăzeci de poezii încleştate/ În ace-
noi. Antologia, ca una ce clasicizează un eaşi pradă,/ Cu
autor, e însoţită de o densă Prefaţă semnată de trupurile, prelun-
Eugen Simion şi de o patetică şi subtilă Notă gite/ De cozi halu-
biobibliografică întocmită de Elena Murgu. cinant/ aşezate ra-
În descrierea – fatal sumară – a acestei dical/ Pe asfalt,/
cărţi, care e aproape o Operă, voi proceda Formează un soare/ Cu raze grase,
puţin altfel decât se obişnuieşte. Adică, voi tremurătoare,/ Răsărite din canal,/ Soare de
începe cu sfârşitul ei. Cu ineditele. Consi- şobolani/ Pe-un cer de asfalt/ Apollo al
derăm că cititorul de poezie e destul de bine gunoaielor, viitor/ Astru cu blană pentru alt/
familiarizat cu opera poetei de până la acestea. Ev de subsoluri şi rigole/ Scurse spre ziua de
Iar, în ordine estetică, în inedite se produce o apoi,/ Zeu rozător/ Hulpav din ani/ Cu-
radicală schimbare de unghi, previzibilă din aureole/ De gunoi… Poate că în faţa acestui
volumul Stea de pradă, unde poeta ne pre- poem ar trebui să ne aducem aminte o formulă
găteşte, cu abilitate, pentru lectura viitoarelor a lui Sainte-Beuve, citată de Baudelaire:
ei scrieri: şi scriu/ Cu spini pleoapei plecate Pentru a pătrunde sufletul unui poet, trebuie
viclean (Ţărm). să căutăm în opera sa cuvintele care apar cel
În poeziile situate la sfârşitul volumului, mai frecvent. Cuvântul va traduce obsesia.
ca altădată Goga, Blandiana ridică o nu mai Cuvintele sau sintagmele poemului de mai sus
puţin cutremurată cântare a pătimirii noastre, sunt grupate într-o arhitectură oximoronică,
în care simboluri ale rezistenţei, preluate din menită să exprime stări sufleteşti complicate:
arsenalul mitic indigen, se prăbuşesc: Această soare de şobolani, cer de asfalt, Apollo al
Mişcarea literară ♦ 5
gunoaielor, Zeu rozător, raze… răsărite din intensitatea provocărilor expresioniste ori
canal, aureole de gunoi etc. Întorcându-ne la imagiste, care implică o simbolistică, o
ideea mai sus citată a cuvintelor care traduc dicţiune şi o tehnică doar de experienţe
obsesia – după ce ne-am desprins de Tablou – fundamentale contaminată. Un gest, aparent
alegem, pentru a ilustra în continuare futil: Bucuria desenează păsări/ Chiar şi
gândurile poetei, aproape la întâmplare: atunci când plâng în ochii mei,/ Anii îmi
secundă-n cădere, val ce se sparge, Fir de foşnesc în poala rochiei/ Şi cireşele îmi pun
rugină care subţiază lanţul, ruine vechi şi cercei (s.n.). din volumul de debut, e reluat
năruiri viitoare, disperări desperecheate, peste aproape două decenii, liniile suav
foetuşi otrăviţi, dovezi şi mostre – A vieţii dezlănţuite ale mişcării de odinioară
scurse fără rost, toxic amestec. epurându-se acum în tiparele unui melancolic
Dar, ceea ce am numit mai sus cântarea portret: Cireşe port/ Cercei de-o oră/ Ce-mi
pătimirii noastre în inedite, nu se rezumă înconjoară/ Obrazul mort (Portret cu cireşe
numai la desenarea orizontului fără la urechi). Poezia şi-a câştigat capacitatea de-
perspectivă, fără ieşire, la descrierea istoriei a extrage evanescenţe din scene banale,
cu încetinitorul; ea îşi organizează viziunile şi conservând nota confesivă, dar într-un
în jurul altui nucleu magnetic: poeta caută cu registru mult esenţializat.. Poeta întregeşte
disperare un liant, un mortar capabil să înalţe portretul de mai sus în acest fel: Şi cât de
Zidul; rosteşte chiar – invocându-i poporului straniu/ Cununi de flori/ Maci şi bujori/ Îmi
său câteva atribute – o confesiune sibilinică în stau pe craniu.
care cuvintele capătă forţe apotropaic- Andrei Pleşu observă în eseul său
punitive: M-ai obseda, oare, şi dacă ai fi/ Pitoresc şi melancolie (p.75) că În anumite
Fericit? Dacă-ai fi fost în stare/ Să asupreşti, momente, gustul pentru natură este/…/ un
să cucereşti, să semeni ură?/ O, Doamne, al mod de-a melancoliza, iar poezia Anei
Istoriei, dezleagă-i/ Viitorul cu asupra de Blandiana ilustrează această facultate cu o
măsură! (Obsesie). În altă parte, Blandiana desperare conţinută în fiecare gest: Pentru
are mesianica vedere a întunecatului vifor al mine/ Orice răsărit are/ Un număr necu-
vremilor răzbunătoare: Oasele mele de- noscut de sori/ Şi-o singură/ Adormitoare/ Zi.
argint/ În jurul cărora/ Se torc lungi orbite de (Fiecare mişcare). Din exasperare se naşte
sori/ Luminând depărtării (s.n.) – splendide sentimentul ocrotirii. La început realitatea e
efecte lasă aici sintaxa eminesciană!) Simt că asumată blagian, poeta – vădind virtuţi
se apropie ora/ Anunţată de atâtea ori./ Totul cognitive – acceptă grija şi răspunderea faţă
e pregătit./ Înşiră-ţi, stăpâne,/ Generaţiile de un univers fragil, ameninţat, protejat prin
mute de sclavi/ Sub catarg/ Valurile mării se veghe: Privesc cu disperare/ şi mi-e câineşte
trag/ Ca nişte gingii bătrâne/ De pe dinţii milă/ de universul fără apărare/ ce va pieri în
bolnavi. (Ora). Oprim aici observaţiile noastre ochiul meu închis (Ochiul închis); cu timpul –
despre inedite, întorcându-ne – tot fugitiv – la sporind dramatismul poeziei – mişcările
partea, mai bine cunoscută, dar foarte bogată a imaginaţiei îşi schimbă sensul, spaţiul până
cărţii. acum protejat devenind spaţiu protector, poeta
Poezia Anei Blandiana e o perpetuă doreşte să se nască dintr-o frunză: Mi-am ales
mărturisire. Stilul confesiv al poetei e o frunză,/ Iată, din ea mă voi naşte,/ După
rezultatul, într-un fel, al relaţiilor ei cu natura, chipul şi asemănarea ei (Am obosit) sau şi
care sunt exclusiv spirituale, nearcadice, mai banal, mai accentuat dramatic în acelaşi
întotdeauna de esenţă dramatică. Primele timp, poeta optează – ca mediu ocrotitor –
versuri (cele din Persoana întâia plural) o pentru o nucă: Cât de bine-i să dormi într-o
izbăvesc de metehnele perioadelor critice ale nucă! Sună versul final al unui poem (Într-o
poeziei româneşti (aşa cum cele din urmă, nucă) ce trădează o activă obsesie a spaţiului
într-un context, poate, mai dramatic decât anii închis. E aici asimilată – într-o confesiune
adolescenţei poetesei îi fac deosebită cinste!), aproape copilărească – viziunea eufemistică a
ea asumându-şi natura la modul grav, cu morţii în linia unei tradiţii poetice româneşti
6 ♦ Mişcarea literară
(de formulă folclorică sau cultă) unde odihna somnul, vameş vieţii, cel ce aseamănă într-
şi intimitatea sunt adesea metafore thanatice. olaltă viaţă şi cu moarte şi stă între ele ca
Poetica Anei Blandiana – s-a mai spus – neclintita limbă: Dealuri, dulci sfere-
e fondată pe cunoaşterea lumii prin simţuri mpădurite/ Ascunse jumătate în pământ/ Ca
într-un mod mai apăsat decât alte experienţe să se poată bucura şi morţii/ De coama
lirice contemporane. Stările pe care le voastră rotunjită blând,// Poate un mort stă
generează un spirit contaminat de natură se ca şi mine-acum,/ Ascultă veşniciile cum
fac expresia unei solare beatitudini în cărţile cură,/ Îşi aminteşte vechi vieţi pe rând/ Şi
de început, iar mai târziu faptele şi suferinţele contemplându-vă murmură:// Dealuri, dulci
lumii (Goethe) se îndreaptă spre crepuscul. sfere-mpădurite/ Ascuns e jumătate în văzduh/
Lasă-mă să mă aprind de întunericul tău/ În Ca să se poată bucura şi viii/ de nesfârşit de
lumina feroce/ Învaţă-mă să ard întunecat va blândul vostru duh… (Dealuri). Peisajul de
spune poeta într-un poem unde nu lumina, ci natură transcendentă predomină aici asupra
întunericul devine spaţiu predilect. anecdoticului. Dealul devine, cum ar spune
În ordinea raporturilor poetei cu natura, Andrei Pleşu, o ambianţă care se povesteşte
thanaticul poeziei sale evoluează spre pe sine (Op. cit., p.89). Însăşi structura
revelaţia erotică. Spaţiul paradiziac e trecut poeziei: trei strofe, din care – prima e replica
prin epifaniile unei simbolistici aluzive: Vieţii, a treia – replica Morţii, iar mediana –
Coboară verdele în galben/ Ca într-un leagăn indicaţii regizorale, ne îndeamnă a vedea în
mai blând (Leagăn). Erosul fiind, cel puţin în Somnul din somn o piesă lirică în care
parte, de extracţie thanatică, perspectivei planurile apropiate din prima strofă – se
arcadice asupra lui poeta îi preferă cuplurile interpune zidul catrenului secund – devine
evanescente, descoperite în peisaje pretext de transcendenţă în ultima. Tehnica
fantomatice, înecate în senzaţii oniric. Starea analogiilor e prefigurată de altfel în poezii mai
dilematică dobândeşte spaţiu dezavantajând vechi, precum Ar trebui, Condiţie, Legături.
certitudinea, iar ironia – evident – ar prisosi, Doamne, câtă literatură conţinem! E
căci poeta e Ca în fragede foi învelită-n exclamaţia celui care, din nevoia de-a nu fi
eresuri. (Cine din mine). Blandiana are în singur, face poezie. Tu a generat în poezia
grad foarte înalt ceea ce, parcimonios, cerea Anei Blandiana himericele cupluri din lirica
Blaga poeţilor: vocaţie mitică. Ea stăpâneşte erotică. Altul, adică eu la persoana a treia
ştiinţa prim-planurilor picturale, de aceea, (singular de data aceasta), dar vag, nehotărât,
undeva, inventarului de îngeri îi ia treptat e proiecţia celui înspăimântat de singurătate,
locul un cuplu erotic, dar… filtrat prin viziune cel trimis să identifice euri risipite în univers:
mioritică, insolit cuplu: După zăpăceala Mă hăituieşte universul cu mii de feţe ale
mestecenilor/…După felul nesigur/ În care mele (Legături). Altul – eu capătă fiinţă
alunecă luna (După felul în care alunecă verticală în arbori, aici poeta dovedindu-şi
luna). vocaţia mitică: Dar de ce/ Când trec de ei
Somnul din somn aduce o poezie a aproape/ Simt cum/ Mă urmăresc cu
analogiilor. Liniile naturii – Blaga a spus-o în privirile,/ Într-un fel cunoscut,/ De ce, când
Spaţiul mioritic – capătă corespondenţe simi- foşnesc şi clipesc/ Din miile lor de pleoape,/
lare în spirit. Dealul, epurat de amănuntele Îmi vine să strig –/ Ce-aţi văzut?... (Când
spontanului (redus la sferă), devine scena unui arborii aveau ochi).
teatru având ca actori viaţa şi moartea. El, Poezii de Ana Blandiana devenea un
dealul – mai mult – succesiunea de dealuri eveniment literar care, deşi în jurul său a fost
dulci sfere-mpădurite ia în plan spiritual – ne urzit un greu şi nedrept zid de tăcere, a
sugerează şi titlul volumului – ca şi corespon- continuat să lumineze subteran, semănând
dent, somnul. Dealul este aici eminescianul speranţă.

Mişcarea literară ♦ 7
Imaginarul franciscan din poezia Anei Blandiana
Cezar BOGHICI

Imaginarul creştin, alimentat de Un franciscanism intrinsec, sui generis,
celebrarea cultică a Sfintei Scripturi, dezvoltă ţinând de un anumit fond al reflecţiei
un amplu program de reprezentări vizuale ce poematice a autoarei, se afirmă şi în recentul
marchează încrederea în puterile mediatoare şi volum al Anei Blandiana, Patria mea A4
revelatoare ale imaginii. Pe pereţii pictaţi ai (Bucureşti, Humanitas, 2010, 152 p.). El
bisericii, Buna Vestire sau Schimbarea la derivă din tentaţia poetei de a afla expresia
Faţă, ca şi Ciclul vizibilă/lizibilă a lirismului, titlul cărţii
Genezei sau Ospeţia apărând tocmai ca metaforă a spaţializării
lui Avraam consti- unor emoţii, idei sau reprezentări ce aşteaptă
tuie puneri în act ale să fie aşezate în pagină: „Aici este patria
funcţiei credinţei, neliniştii,/ Gata să se răzgândească/ Din clipă
fiind orientate fun- în clipă/ Şi, totuşi, nerenunţând să aştepte/
damental spre ru- Ceva nedefinit./ Aici este patria,/ Între pereţii
găciune. Atacuri aceştia/ La câţiva metri unul de altul,/ Şi nici
împotriva imaginii măcar în spaţiul întreg dintre ei,/ Ci doar pe
„sfinte” au existat masa cu hârtii şi creioane/ Gata să se ridice
însă de-a lungul singure şi să scrie” (Patria neliniştii). „Fixa-
timpului, aşa cum se rea în cuvinte este singura formă de perpe-
ştie, şi în Apus, dar tuare a frumuseţilor contemplate, singura
mai ales în Răsărit, formă de conservare a emoţiei trăite”, spune
ele acutizându-se în Ana Blandiana într-un fragment despre scris
Bizanţul secolelor al şi citit (Fratele mai mic al lecturii), iar în
VIII-lea şi al IX-lea, finalul ultimei piese a volumului actual, citată
în timpul faimoasei controverse despre mai sus, se întreabă: „Voi reuşi vreodată/ Să
icoane, când sarcina de a fixa doctrina ce va descifrez urmele care nu se văd,/ Dar eu ştiu
triumfa asupra iconoclasmului a revenit lui că există şi aşteaptă/ Să le trec pe curat/ În
Ioan Damaschin, lui Teodor Studitul şi patria mea A4?” (Patria neliniştii). Poeta
patriarhului Nichifor al Constantinopolului. năzuieşte să-şi fixeze „neliniştea” în semne,
Acestei rezistenţe bizantine în faţa crizei asemenea acelor fioretti ce pun în imagine
imaginarului i se adaugă, în secolele al XIII- pietatea, împrumutând din hieratismul spa-
lea şi al XIV-lea ale creştinătăţii apusene, ţiului iconic bizantin, pe care-l găsim sugerat
somptuoasa eflorescenţă a iconofiliei gotice, în poemul liminar al cărţii Blandianei, unde
datorată, în mare parte, succesului predicii şi îşi face loc inclusiv notaţia realistă, chiar dacă
al ordinului fraternităţii Sfântului Francisc din e trecută într-un plan secund: „Ctitori pur-
Assisi. Este cunoscut faptul că franciscanii tându-şi în braţe cu greu/ Mănăstirile,/ Ca pe
sunt autorii a numeroase mise en scène ale un capital convertibil/ La change-office-ul
misterelor credinţei, precum şi iniţiatorii unei vieţii de apoi;/ [...]/ Megafoanele/ Trans-
filosofii a imaginii în Occident, derivând din miţând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/
receptivitatea faţă de natură a fioretti-lor [...]/ În timp ce credinţa –/ Asemenea rându-
Sărăcuţului din Assisi, care alcătuiesc un nelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite
adevărat compendiu al contemplaţiei de clopote –/ Se roteşte speriată,/ Se loveşte
imaginale. de pereţii pictaţi,/ De Pantocrator,/ Coboară/
Şi se aşază cuminte în frescă” (În frescă).
8 ♦ Mişcarea literară