Am fost medic la Auschwitz - Morţi fără morminte; Laboratorul şi crematoriile dr-ului Mengele

255 Pages·1998·2.38 MB·Romanian

by  Dr. Nyiszli Miklós

Subsemnatul dr. Nyiszli Miklós, medic,fost deţinut
in lagãrul de concentrare de la Auschwitz, cu numã-
rul de tatuaj A 8450,fãrãpatimă,fără cea mai nein-
semnata'exagerareşifãrã efectedestil, respectânda-
devãrul întocmai,şam scris această carte despre cele
mai întunecatepagini ale istoriei omenirii, in calitate
de martor ocular şi personaj al evenimentelor de la
crematoriile şi rugurile de laAuschwitz, ale cărorfo-
curi au mistuit milioane de bărbaţi,femei şi copii.
În calitatatea mea de medicspecialistpe lângãcre-
matoriile de la Auschwitz, am intocmit şi semnat cu
numărul meu de tatuaj nenumărate procese-verbale
de auopsie şi de medicină legală. Aceste documente,
contrasemnate de doctorulMengele, aufost expedia-
te pe adresa: Institutfiir rassen biologische und an-
tropologische Forschungen, Berlin-Dahlem unul din
cele mai renumiteforuri de ştiinţe medicale din lume.
Estefoarteprobabilca aceste documente săse afle şi
azi in arhivele acestui mare institut de cercetare.

Lucrarea mea nu urmăreşte succesul literar. Dupã
:'um atunci cândam trăit cele mai neînchipuite orori
mnjbs't medic, nu scriitor, acum, cânda sosit vremea
să le asternpe hârtie, le scriu cu condeiulmedicului,
nu cu cel al reporterului.
Oradea, martie I946
m.. WM- amma

CAPITOLUL I
Vagonul de marfă cu uşile bine ferecate şi cu feres-
trele zăbrelite cu sârmă ghimpată, supraîncălzit de ar-
şiţa acelei după-amiezi de mai, devenise de-a drem
insuportabil pentru cele nouăzeci de suflete înghesui-
te ca'intr-o cutie şi silite să respire aerulpestilenţial în
care plutea un miros greu, de nespălat şi de transpi-
raţie, combinat cu putoarea din tinetele pline pănă la
refuz.
Trenul deportaţilor forma o gamitură din patruzeci1
de astfel de vagoane şi străbătea deja de patru zile te-
ritoriul Slovaciei, micşorănd kilometru după kilome-
tru distanţapână la Generalgouvernement, spre o des-
tinaţie încă necunoscută de noi. Beneficiarii acestui
confort erau evreii primului lot din cei un milion sor-
tiţi pieirii de către autorităţile din Ungaria. Lăsând în
urmanoastră Tatra, trecem cu toată vitezaprin Lublin
şi ajungemîn Cracovia. Aceste douăoraşe şi-au câşti-
gatun renume dintre cele mai proaste, prin concentra-
rea şi exterminarea cetăţenilor europeni antinazişti,
9
târâţi aici de pe teritoriile cotropite de reprezentanţii
noii ordini europene.
După ieşirea din Cracovia, trenul mai face aproxi-
mativ o oră şi se opreşteîntr-o staţiemai mare, pe fron-
tispiciul căreia o inscripţie cu litere gotice ne infor-
mează că numele gării este Auschwitz. Numele aces-
ta nu avea pentru noi nici o semnificaţie. Nimeni nu-l
auzise niciodată, nici ca staţie de cale ferată şi nici în
alt context.
Privind printre crăpăturile vagonului văd o forfotă,
un du-te-vino neobişnuit de oameni prin preajma tre-
nului. Ce se întâmplă? Santinelele SS care ne-au pă-
zit până aici, se schimbă cu altele, personalul însoţitor
de la căile ferate iese din post, iar din frânturile de
conversaţie înţeleg că am ajuns aproape de destinaţie.
Trenul porneşte şi după douăzeci de minute se o-
preşte cu un şuier prelung.
Dau peste o altă crăpătură a vagonului şi măuit din
nou afară. De jur împrejur văd nişte locuri pustii, cu
pământuri galbene, argiloase, tipice priveliştilor din
estul Sileziei. Monotonia peisajului este întreruptă
foarte rar de câte o pânzăde verdeaţă sau de meandre-
lc fluviului Vistula. Până în zare, cât văd cu ochii,
câmpul arid este împrejmuit de stâlpi de beton alini-
aţi ca la carte şi uniţi între ei cu mai multe rânduri de
sârmă ghimpată. Izolaţiile de porţelan şi inscripţiile
pe numeroasele tăbliţe de avertizare mă fac să înţeleg
că sunt conectate la curentul de înaltă tensiune. Zidu-
lO