Algebraˇ Liniarˇa ¸si Geometrie Analiticˇa 1 1 SPAT¸II VECTORIALE Fie V o mul¸time nevid˘a ¸si K un corp comutativ (cˆamp). O structurˇa de spa¸tiu vectorial pe mul¸timea V, peste corpul comutativ K, (un K-spa¸tiuvectorial)estedefinitˇadeuntriplet(V,+,¢ ),unde(V,+)esteungrup,iar¢ :K£V !V esteolegedecompozi¸tie sc sc extern˘a, astfel c˘a au loc proprietˇa¸tile: (V1) α¢(x¯+y¯)=α¢x¯+α¢y¯, (8)α2K, x¯,y¯2V; (V2) (α+β)¢x¯=α¢x¯+β¢x¯, (8)α,β 2K, x¯2V; (V3) (α¢β)¢x¯=α¢(β¢x¯), (8)α,β 2K, x¯2V; (V4) 1¢x¯=x¯, (8)x¯2V. Elementele mul¸timii V se numesc vectori, legea de compozi¸tie internˇa ,,+” pe V se nume¸ste adunarea vectorilor, iar legea de compozi¸tie externˇa ,,¢” pe V este numitˇa produs cu scalari. . Un spa¸tiu vectorial peste corpul numerelor reale (K = IR) se nume¸ste spa¸tiu vectorial real, iar un spa¸tiu vectorial peste corpul numerelor complexe (K =C0 ) se nume¸ste spa¸tiu vectorial complex. Orice spa¸tiu vectorial consideratˆın continuare va fi real sau complex, dacˇa nu va fi fˇacutˇa altˇa specifica¸tie. Doi vectori x¯ ¸si y¯pentru care exist˘a un scalar α2K astfelˆıncˆat x¯=αy¯sau y¯=αx¯ se numesc vectori coliniari. Pn Dacˇax¯ , ..., x¯ 2V suntvectori¸siα ,..., α 2K suntscalari, atuncisespunecˇavectorulx¯= α x¯ esteo combina¸tie 1 n 1 n ı ı i=1 liniarˇa a vectorilor x¯ ,...,x¯ . Astfel, de exemplu, dac˘a x¯, y¯2V ¸si α, β 2K, atunci vectorul z¯=αx¯+βy¯este o combina¸tie 1 n liniar˘a a vectorilor x¯ ¸si y¯. Exemple 1. Fie IR2 =IR£IR ¸si legile de compozi¸tie: +:IR2£IR2 !IR2,(x,y)+(a,b)d=ef.(x+a,y+b),(8)(x,y),(a,b)2IR2, ¢:IR£IR2 !IR2,α¢(x,y)d=ef.(αx,αy),(8)α2IR,(x,y)2IR2. Tripletul (IR2,+,¢) este un spa¸tiu vectorial, numit spa¸tiul vectorial aritmetic IR2. 2. Pentru n2IN⁄,pe IRn =IR£¢¢¢£IR se definesc legile de compozi¸tie: | {z } nori +:IRn£IRn !IRn, (x1,x2,...,xn)+(y1,y2,...,yn)d=ef.(x1+y1,x2+y2,...,xn+yn), (8)(x1,x2,...,xn),(y1,y2,...,yn)2IRn, ¢:IR£IRn !IRn,α¢(x1,x2,...,xn)d=ef.(αx1,αx2,...,αxn), (8)α2IR,(x1,x2,...,xn)2IRn. Tripletul (IRn,+,¢) este un spa¸tiu vectorial real, numit spa¸tiul vectorial aritmetic IRn. 3. Un caz particular important al exemplului de mai sus este n=1. Astfel, corpul real (IR,+¢) este un spa¸tiu vectorial real, numit spa¸tiul vectorial aritmetic IR. 4. ˆIn general, dac˘a (K,+,¢) este un corp comutativ, atunci (K,+,¢) este un K-spa¸tiu vectorial. 5. Fie (K,+,¢) un corp comutativ ¸si n2IN⁄. Pe Kn =K£¢¢¢£K se definesc legile de compozi¸tie: | {z } nori +:Kn£Kn !Kn, (x1,x2,...,xn)+(y1,y2,...,yn)d=ef.(x1+y1,x2+y2,...,xn+yn), (8)(x1,x2,...,xn),(y1,y2,...,yn)2Kn, ¢:K£Kn !IRn,α¢(x1,x2,...,xn)d=ef.(αx1,αx2,...,αxn), (8)α2K,(x1,x2,...,xn)2Kn. Tripletul (Kn,+,¢) este un spa¸tiu vectorial peste corpul K. 6. Corpul complex (C0 ,+¢) este un spa¸tiu vectorial complex, conform exemplului 4. de mai sus. 7. Se poate defini un spa¸tiu vectorial real (C0 ,+¢ ), cu legile de compozi¸tie + : C0 £C0 ! C0 , de adunare a numerelor IR complexe, ¸si ¢ :IR£C0 !C0 , deˆınmul¸tire a numerelor reale cu numerele complexe: α¢(a+ib)=αa+iαb. S˘a remarc˘am c˘a IR este important s˘a fie specificat corpul peste care este definit un spa¸tiu vectorial. 8. Ca un caz particular al exemplului 5. este spa¸tiul vectorial complex (C0 n,+,¢). 2 Paul Popescu ¸si Marcela Popescu 9. Fie p,q 2 IN⁄ ¸si M (K) = f(a ) ja 2 K,(8)i = 1,p, j = 1,qg, mul¸timea matricilor cu p linii ¸si q coloane, cu p,q ij i=1,p ij j=1,q elemente din corpul comutativ K. Se consider˘a legile de compozi¸tie +:M (K)£M (K)!M (K), p,q p,q p,q (a ) +(b ) = (a +b ) , de adunare a matricilor, ¸si ij i=1,p, ij i=1,p, ij ij i=1,p, j=1,q j=1,q j=1,q ¢ :K£M (K)!M (K),α¢(a ) =(αa ) ,deˆınmul¸tireamatricilorcuscalaridinK. Tripletul(M (K),+,¢ ) sc p,q p,q ij i=1,p, ij i=1,p, p,q sc j=1,q j=1,q este un spa¸tiu vectorial peste corpul K. 10. Fie K un corp comutativ ¸si P1 K[X] = f a Xn = a +a X +a X2 +¢¢¢+a Xn +¢¢¢ja 2 K, (8)n 2 IN ¸si (9)n0 2 IN a.ˆı. a = 0, (8)n > n0g, n 0 1 2 n n n n=0 mul¸timea polinoamelorˆın nedeterminata X, cu coeficien¸tii din K. Se consider˘a legile de compozi¸tie P1 P1 P1 + : K[X]£K[X] ! K[X], a Xn+ b Xn = (a +b )Xn, de adunare a polinoamelor ¸si ¢ : K £K[X] ! K[X], n n n n sc n=0 n=0 n=0 P1 α¢ a Xn = n n=0 P1 = (αa )Xn, deˆınmul¸tire a polinoamelor cu scalari din K. n n=0 Tripletul (K[X],+,¢ ) este un spa¸tiu vectorial peste corpul K. sc 11. Fie M o mul¸time ¸si V un K-spa¸tiu vectorial. Atunci mul¸timea F(M,V)=ff :M !Vg, a func¸tiilor cu domeniul M ¸si codomeniul V, cu legile de compozi¸tie +:F(M,V)£F(M,V)!F(M,V) ¸si ¢:K£F(M,V)!F(M,V), definite prin (f+g)(x)=f(x)+g(x)¸si (α¢f)(x)=α¢f(x), (8)f,g 2F(M,V), α2K, x2M, este un K-spa¸tiu vectorial. Fie un K-spa¸tiu vectorial (V,+,¢). Sunt adev˘arate urm˘atoarele propriet˘a¸ti: 1. 0¢x¯=¯0, (8)x¯2V. 2. α¢¯0=¯0, (8)α2K. 3. Dac˘a α2K ¸si x¯2V sunt astfelˆıncˆat α¢x¯=¯0, atunci α=0 sau x¯=¯0. 4. Dac˘a α,β 2K ¸si x¯,y¯2V: 5. Dacˇa α¢x¯=β¢x¯ ¸si x¯6=¯0, atunci α=β; 6. Dacˇa α¢x¯=α¢y¯¸si α6=0, atunci x¯=y¯. 7. (¡1)¢x¯=¡x¯, (8)x¯2V. 8. x¯+y¯=y¯+x¯, (8)x¯,y¯2V, adicˇa grupul (V,+) este un grup comutativ. 2 Subspa¸tii vectoriale Fie V un K-spa¸tiu vectorial. Un subspa¸tiu vectorial al lui V este o submul¸time nevid˘a W ‰ V care are proprietatea cˇa pentru orice x¯,y¯2W ¸si α2K rezultˇa x¯+y¯, α¢x¯2W. Orice K-spa¸tiu vectorial V con¸tine ca subspa¸tii vectoriale pe elˆınsu¸si (V ‰ V) ¸si subspa¸tiul nul f¯0g ‰ V, care con¸tine numai vectorul nul. Acestea se numesc subspa¸tii vectoriale improprii. Celelalte subspa¸tii vectoriale se numec proprii. A¸sadar, un subspa¸tiu vectorial W este propriu dacˇa con¸tine un vector nenul ((9)x¯ 2 Wnf¯0g) ¸si existˇa un vector V necon¸tinut ˆın subspa¸tiul W ((9)y¯2VnW). Se observ˘a c˘a din condi¸tia c˘a submul¸timea W ‰ V este un subspa¸tiu vectorial, rezult˘a c˘a W +W ‰ W ¸si K ¢W ‰ W, unde am notat W +W =fw¯ +w¯ jw¯ ,w¯ 2Wg ¸si K¢W =fα¢w¯jα2K, w¯ 2Wg. Rezult˘a c˘a restric¸tiile celor dou˘a opera¸tii la W definesc 1 2 1 2 aplica¸tiile induse +:W £W !W ¸si ¢:K£W !W. Propozi¸tia 1 Fie V un K-spa¸tiu vectorial. Atunci W ‰V este un subspa¸tiu vectorial dac˘a ¸si numai dac˘a orice combina¸tie liniar˘a de dou˘a elemente ale lui W esteˆın W, mai precis, dac˘a w¯ , w¯ 2W ¸si α , α 2K, atunci α w¯ +α w¯ 2W. 1 2 1 2 1 1 2 2 Un subspa¸tiu vectorial este la rˆandul s˘au ub spa¸tiu vectorial. Propozi¸tia 2 Dacˇa V este un K-spa¸tiu vectorial, atunci orice subspa¸tiu vectorial W ‰ V este la rˆandul sˇau un K-spa¸tiu vectorial cu opera¸tiile induse de pe V. Algebraˇ Liniarˇa ¸si Geometrie Analiticˇa 3 Exemple. 1. Fie V un K-spa¸tiu vectorial ¸si x¯2V. Atunci submul¸timea V =fα¢x¯jα2Kg‰V este un subspa¸tiu vectorial. Dac˘a x¯ x¯6=¯0, atunci V nu este spa¸tiu vectorial nul (pentru c˘aˆıl con¸tine pe x¯). Nu putem afirmaˆıns˘a,ˆın general, c˘a V ‰V este un x¯ x¯ subspa¸tiu propriu, deoarece este posibil ca V =V. x¯ 2. Fie n 2 IN ¸si K [X] ‰ K[X] submul¸timea polinoamelor cu elemente din K, care au gradul cel mult n (reaminitim c˘a n P1 gradulunuipolinomnenulf = a Xk estecelmaimicnum˘arn0 2IN astfelˆıncˆata =0,(8)n>n0,iargradulpolinomului k n k=0 nul este ¡1). Subspa¸tiul vectorial K [X] ‰ K[X] este propriu, deoarece con¸tine polinoamele constante nenule, care au gradul 0 (de n exemplu, f =12K [X]), deci K [X]6=f¯0g, ¸si exist˘a polinomul Xn+1 2K[X]nK [X], deoarece are gradul n+1). n n n Propozi¸tia 3 Intersec¸tia a douˇa sau mai multe subspa¸tii vectoriale ale unui K-spa¸tiu vectorial V este un subspa¸tiu vectorial al lui V. Fie M ‰ V o submul¸time a unui spa¸tiu vectorial. Fie L(M) intersec¸tia toturor subspa¸tiilor vectoriale care con¸tin pe M, adic˘a \ L(M)= W. M‰W‰V W subspa¸tiu Din propozi¸tia 3 rezult˘a c˘a L(M) ‰ V este un subspa¸tiu vectorial, care se nume¸ste subspa¸tiul vectorial generat de mul¸timea M. S˘a remarc˘am faptul c˘a M ‰ L(M), deoarece M este inclusˆın toate subspa¸tiile vectoriale care se intersecteaz˘a pentru a se ob¸tine L(M). Defini¸tiasubspa¸tiuluivectorialgeneratdeomul¸timeestedificildefolositˆınaplica¸tii. Deaceea,esteutilurm˘atorulrezultat, care exprim˘a concret forma elementelor lui L(M). Propozi¸tia 4 Fie V un spa¸tiu vectorial ¸si M ‰ V o submul¸time a sa. Atunci L(M) = fα v¯ +α v¯ +¢¢¢+α v¯ jv¯ , v¯ , 1 1 2 2 n n 1 2 ...,v¯ 2M, n α , α , ...,α 2Kg (adic˘a subspa¸tiul vectorial generat de mul¸timea M este format din mul¸timea tuturor combina¸tiilor liniare 1 2 n cu elemente din M ¸si scalari din K, numit˘a acoperirea liniar˘a a lui M). Aceastaarat˘ac˘asubspa¸tiulliniargeneratdeosubmul¸timeaunuispa¸tiuvectorialcoincidecuacoperirealiniar˘aasubmul¸timii. Se consider˘a spa¸tiul vectorial canonic (IR2,+,¢) ¸si subspa¸tiile V =IR£f0g,V =f0g£IR‰IR2. Seobserv˘ac˘aV [V ‰IR2 nu este un subspa¸tiu vectorial,pentruc˘asuma(1,0)+(0,1)= 1 2 1 2 (1,1)2/ V [V . Prin urmare reuniunea a dou˘a subspa¸tii vectoriale nu este,ˆın general, un subspa¸tiu vectorial. ˆIn schimb, se 1 2 poate demonstra rezultatul urm˘ator. Propozi¸tia 5 Fie V un K-spa¸tiu vectorial ¸si V , V ‰ V sunt douˇa subspa¸tii vectoriale. Atunci V +V = fx¯+y¯ j x¯ 2 V , 1 2 1 2 1 y¯2V g este un subspa¸tiu vectorial al lui V ¸si are loc egalitatea V +V =L(V [V ). 2 1 2 1 2 Avem,ˆın general, urm˘atorul rezultat. Propozi¸tia 6 Dac˘a M , M ‰V sunt dou˘a submul¸timi ale spa¸tiului vectorial V, atunci L(M )+L(M )=L(M [M ). 1 2 1 2 1 2 Dou˘a subspa¸tii vectoriale V , V ‰ V spunem c˘a sunt transverse dac˘a V \V = f¯0g, adic˘a dac˘a intersec¸tia lor este 1 2 1 2 subspa¸tiul vectorial nul. Dac˘a dou˘a subspa¸tii vectoriale V , V ‰ V sunt transverse, atunci suma lor, V +V , se noteaz˘a V 'V ¸si se nume¸ste 1 2 1 2 1 2 sum˘a direct˘a a celor dou˘a subspa¸tii. Propozi¸tia 7 Fie dou˘a subspa¸tii vectoriale V , V ‰V. Atunci sunt echivalente afirma¸tiile: 1 2 1. V ¸si V sunt transverse; 1 2 2. (8)v¯2V +V se scrieˆın mod unic sub forma v¯=v¯ +v¯ , cu v¯ 2V ¸si v¯ 2V . 1 2 1 2 1 1 2 2 Spunem c˘a spa¸tiul vectorial V este suma direct˘a a dou˘a subspa¸tii vectoriale V , V ‰ V, dac˘a V = V 'V . ˆIn acest caz 1 2 1 2 subspa¸tiile V ¸si V se spune c˘a sunt subspa¸tii suplimentare. 1 2 Vom ar˘ataˆın continuare c˘a mul¸timea solu¸tiilor unui sistem liniar ¸si omogen poate fi privit˘a ca un subspa¸tiu vectorial al unui spa¸tiu vectorial de matrici coloan˘a. Un sistem liniar ¸si omogen, cu m ecua¸tii ¸si n necunoscute, cu coeficien¸tii din corpul K, este un sistem de forma: 8 >< a11x1 +¢¢¢+ a1nxn = 0, . . (1) >: . a x1 +¢¢¢+ a xn = 0,. m1 mn 4 Paul Popescu ¸si Marcela Popescu unde n,m2IN⁄ ¸si a 2K, (8)i=1,m, j =1,n. Sistemul de mai sus se poate scrie matricial: ij A¢X =0 , (2) m 0 1 a ¢¢¢ a 11 1n unde A=(a ) =B@ .. .. CA2M (K), ij i=1,m . . m,n j=1,n a ¢¢¢ a 0 1 m1 0 m1n x1 0 X =B@ .. CA2M (K) ¸si 0 =B@ .. CA2M (K). . n,1 m . m,1 xn 0 0 1 x1 O matrice X = B@ .. CA 2 M (K) care verific˘a egalitatea (2) se nume¸ste solu¸tie a sistemului liniar ¸si omogen dat; . n,1 xn not˘am cu S ‰M (K) mul¸timea solu¸tiilor. Dupˇa cum se ¸stie, mul¸timea de matrici M (K) este un K-spa¸tiu vectorial. n,1 n,1 Propozi¸tia 8 Submul¸timea S ‰ M (K) a solu¸tiilor unui sistem liniar ¸si omogen de forma (2) este un subspa¸tiu vectorial n,1 al mul¸timii matricilor coloan˘a, M (K). n,1 0 1 ‰ (cid:181) ¶ (cid:181) ¶ x Exemplu. Fie sistemul de ecua¸tii x +2y +z =0 , care se scrie matricial 1 2 1 ¢@ y A= 0 ; ¡x +y ¡2z =0 ¡1 1 ¡2 0 z solu¸tiile sunt de forma 0 1 5 ¡ α x=¡53α, y = 13α, z =α, α2IR, sau X =BB@ 31α CCAˆın nota¸tie matricial˘a. Rezult˘a c˘a 3 α 8 0 1 9 >>< B ¡53α C >>= S =>>:X =B@ 13α CA2M3,1(IR)jα2IR>>;‰M3,1(IR) α 0 1 5 ¡ B 3 C este L(fX0g), subspa¸tiul generat de X0, unde X0 =B@ 1 CA. 3 1 Fie dou˘a sisteme de ecua¸tii liniare omogene cu acela¸si num˘ar de necunoscute, scrise sub form˘a matricial˘a: A¢X = 0 ¸si m A0¢Y =0m0,undeA2Mm,n(K),A0 2Mm0,n(K),X,Y 2Mn,1(K). S˘anot˘amcuS,S0 ‰Mn,1(K)mu(cid:181)l¸timea¶solu¸tiilorcelor A dou˘a sisteme de ecua¸tii ¸si s˘a consider˘am mul¸timea solu¸tiilor S00 ‰Mn,1(K) a sistemului liniar omogen B ¢Z =0m+m0, ob¸tinut prin reunirea ecua¸tiilor celor dou˘a sisteme. Atunci S00 =S\S0. O submul¸time L ‰ V a unui spa¸tiu vectorial V este o subvarietate liniar˘a dac˘a exist˘a un subspa¸tiu vectorial V0 ‰ V, numit subspa¸tiu vectorial director al lui L ¸si un vector x¯ 2V astfelˆıncˆat 0 L=fx¯ g+V (= fx¯ +x¯jx¯2V0g). 0 0 Exemplu. Fie mul¸timea solu¸tiilor sistemului liniar ¸si neomogen cu m ecua¸tii ¸si n necunoscute, cu coeficien¸tii K: 8 >< a11x1+ ¢¢¢ +an1xn = b1 . . (3) >: . a x1+ ¢¢¢ +a xn = b 1m nm m care se poate scrie matricial sub forma: A¢X =b, (4) unde: 0 1 0 1 a ¢¢¢ a x1 11 n1 A=B@ .. .. CA2M (K), X =B@ .. CA2M (K), . . m,n . n,1 a ¢¢¢ a xn 0 1m1 nm b 1 b=B@ .. CA2M (K). . m,1 b m Algebraˇ Liniarˇa ¸si Geometrie Analiticˇa 5 Prin scrierea matricialˇa, mul¸timea solu¸tiilor unui sistem de ecua¸tii liniare de m ecua¸tii ¸si n necunoscute poate fi consideratˇa ca o submul¸time a mul¸timii de matrici M (K), (mul¸timea matricilor cu n linii, unde n este numˇarul de necunoscute, ¸si o n,1 coloanˇa, cu elemente din K). Propozi¸tia 9 Fie A¢X =b un sistem compatibil de ecua¸tii liniare, unde A2M (K), X 2M (K) ¸si b2M (K). m,n n,1 m,1 Atunci mul¸timea solu¸tiilor sistemului dat este o subvarietate liniar˘a a spa¸tiului vectorial M (K), care are ca subspa¸tiu n,1 vectorial director subspa¸tiul vectorial al solu¸tiilor sistemului omogen asociat A¢Z =0 . m 3 Sisteme de vectori 3.1 Dependen¸tˇa ¸si independen¸tˇa liniarˇa Fie V un K-spa¸tiu vectorial. O mul¸time S ‰V se nume¸ste sistem de vectori. Spunem c˘a un sistem de vectori S ‰V este liniar independent dacˇa din orice combina¸tie liniarˇa nulˇa cu elemente din S (α v¯ +¢¢¢+α v¯ =¯0 cu α ,..., α 2K ¸si v¯ , ..., v¯ 2S) rezultˇa c˘a to¸ti coeficien¸tii sunt nuli (α = ¢¢¢= α = 0). 1 1 n n 1 n 1 n 1 n Exemplu. Dac˘a v¯2 Vnf¯0g este un vector nenul, atunci mul¸timea S = fv¯g este liniar independent˘a, deoarece α¢v¯= ¯0, α2K ¸si v¯6=0 )α=0. Omul¸timeS ‰V sespunecˇaesteliniar dependentˇa dacˇanuesteliniarindependentˇa. Aceastarevinelacondi¸tiacˇaexistˇa ocombina¸tieliniarˇanulˇacuelementedinS, aic˘areicoeficien¸tinusuntto¸tinuli, adicˇaexistˇaα v¯ +¢¢¢+α v¯ =¯0cuα ,..., 1 1 n n 1 α 2K, nu to¸ti nuli, ¸si v¯ , ..., v¯ 2S. n 1 n Exemple. 1. O mul¸time S ‰ V care con¸tine vectorul nul (¯0 2 S), este mul¸time liniar dependent˘a, deoarece dac˘a v¯ 2 S, atunci 0¢v¯+1¢¯0=¯0, coeficien¸tii nefiind to¸ti nuli. 2. Dac˘a v¯ 2 V este un vector ¸si α 2 K este un scalar, atunci mul¸timea S = fv¯,α¢v¯g este liniar dependent˘a, deoarece α ¢v¯+(¡1)¢ (α ¢v¯) = ¯0, coeficien¸tii nefiind to¸ti nuli. Rezult˘a a¸sadar c˘a doi vectori coliniari formeaz˘a o mul¸time liniar dependent˘a. Propozi¸tia 10 O mul¸time de vectori S ‰V este liniar dependent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a unul dintre vectori este o combina¸tie liniar˘a a unui num˘ar finit de vectori din S. Propozi¸tia 11 Fie S ‰V un sistem liniar independent. Atunci: 1. Dac˘a S0 ‰ S, atunci ¸si S0 este liniar independent (adic˘a orice subsistem al unui sistem liniar independent este tot liniar independent). 2. Dac˘a v¯ , ..., v¯ 2S sunt diferi¸ti doi cˆate doi, α , ..., α 2K ¸si 1 n 1 n v¯=α v¯ +¢¢¢+α v¯ , atunci α , ..., α sunt unic determina¸ti (adic˘a coeficien¸tii prin care un vector este o combina¸tie 1 1 n n 1 n liniar˘a a unor vectori liniar independen¸ti da¸ti, sunt deternmina¸tiˆın mod unic). Un sistem de vectori S ‰ V se spune cˇa este sistem de generatori pentru V dacˇa acoperirea sa liniarˇa coincide cuˆıntreg spa¸tiul vectorial V, adicˇa L(S)=V. UnsistemdevectoriB ‰V sespunecˇaestebazˇa aspa¸tiuluivectorialV dacˇaesteliniarindependent¸sisistemdegeneratori pentru V. Fie B =fv¯ ,...,v¯ g o baz˘a a lui V. Dacˇa x¯=α1v¯ +¢¢¢αnv¯ , atunci, cu propozi¸tia 11, coeficien¸tii α1,..., αn sunt unic 1 n 1 n determina¸ti. Coeficien¸tii α1,..., αn se numesc coordonatele vectorului x¯ˆın baza B. Exemple. 1. Fie Kn =K£¢¢¢£K ¸si K-spa¸tiul vectorial (Kn,+,¢ ). Atunci B =fe¯ ,...,e¯ g‰Kn, unde | {z } sc 1 n nori e¯ =(1,0,...,0),...,e¯ =(0,...,0,1), 1 n este o baz˘a, numit˘a baza canonic˘a a spa¸tiului vectorial (Kn,+,¢). Coordonatele unui vector x¯ =(x1,...,xn)= x1e¯ +¢¢¢+ 1 xne¯ ,ˆın baza canonic˘a, sunt x1,..., xn. n 2. Dac˘a corpul K are cel pu¸tin n + 1 elemente (de exemplu, K poate fi o mul¸time infinit˘a, cum este IR sau C0 ) ¸si (K [X],+,¢ ) este K-spa¸tiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n, atunci mul¸timea de polinoame n sc f1, X, X2,..., Xng ‰ K [X] formeaz˘a o baz˘a, numit˘a baza canonic˘a. Dac˘a f = a +a X +¢¢¢+a Xn 2 K , atunci n 0 1 n n coordonatele lui f ˆın baza canonic˘a sunt a ,..., a . 0 n Propozi¸tia 12 Dacˇa S = fv¯ ,...,v¯ g ‰ V este un sistem de vectori liniar independent, atunci S ‰ L(S) este o bazˇa a lui 1 n L(S). Propozi¸tia 13 Fie S = fv¯ ,...,v¯ g ‰ V un sistem de vectori liniar independent, x¯ = α1v¯ +α2v¯ +¢¢¢αnv¯ 2 L(S) ¸si 1 n 1 2 n 1•k •n. Fie sistemul de vectori S0 =fv¯1,..., v¯k¡1, x¯, v¯k+1, ...,v¯ng‰L(S). Atunci sunt echivalente afirma¸tiile: 6 Paul Popescu ¸si Marcela Popescu 1. S0 este un sistem de vectori liniar independent. 2. αk 6=0. 3. L(S)=L(S0). Propozi¸tia 14 Dacˇa S =fv¯ ,...,v¯ g‰V este un sistem de vectori liniar independent ¸si S0 =fw¯ ,...,w¯ g‰L(S) este de 1 n 1 k asemenea un sistem de vectori liniar independent, atunci k •n. Propozi¸tia 15 Fie S = fw¯ ,...,w¯ g ‰ V un sistem de generatori pentru V. Atunci exist˘a o baz˘a B ‰ V astfel c˘a B ‰ S 1 p (adic˘a din orice sistem de generatori pentru V se poate extrage o baz˘a a lui V). Propozi¸tia 16 Orice spa¸tiu vectorial care admite un sistem finit de generatori admite o baz˘a format˘a dintr-un num˘ar finit de vectori. ˆIn general, se poate ar˘ata c˘a orice spa¸tiu vectorial admite o baz˘a. Demonstra¸tia acestui fapt folose¸ste cuno¸stin¸te de matematic˘a superioar˘a (lema lui Zorn, echivalent˘a cu axioma alegerii). Teorema 1 (Teorema dimensiunii) Dacˇa B =fv¯ ,...,v¯ g‰V este o bazˇa a lui V, atunci orice altˇa bazˇa a lui V are acela¸si 1 n num˘ar n de vectori. Num˘arulvectorilordintr-obaz˘aaluiV senume¸stedimensiunea luiV ¸sisenoteazˇacudim V,saudimV. DacˇaV =f¯0g, K atunci se define¸ste dimV = 0. Un spa¸tiu vectorial care admite o bazˇa finitˇa se spune cˇa este finit dimensional. Spa¸tiile vectoriale considerateˆın continuare sunt presupuse finit dimensionale. Spa¸tiile vectoriale (Kn,+,¢ ) ¸si (K [X],+,¢ ) peste K au baze cu n, respectiv n + 1 vectori, deci au dimensiunile sc n sc dimKn =n ¸si dimK [X]=n+1. n Propozi¸tia 17 Fie W ‰V un subspa¸tiu vectorial al unui spa¸tiu vectorial (finit dimensional) V. Atunci: 1. Orice baz˘a a lui W se poate completa la o baz˘a a lui V. 2. Exist˘a un subspa¸tiu vectorial W0 ‰ V astfel ˆıncˆat V = W 'W0 (adic˘a V este sum˘a direct˘a a subspa¸tiilor vectoriale suplimentare W ¸si W0). Propozi¸tia 18 Dacˇa dimV =n, atunci 1. orice sistem care con¸tine n vectori liniar independen¸ti formeazˇa o bazˇaˆın V; 2. orice sistem de generatori care con¸tine n vectori formeazˇa o bazˇaˆın V; 3. dac˘a W ‰V este un subspa¸tiu vectorial, atunci W =V dac˘a ¸si numai dac˘a dimW =n. Propozi¸tia 19 Fie V ,V ‰V douˇa subspa¸tii vectoriale (finit dimensionale) ale unui spa¸tiu vectorial V. Atunci: 1 2 dim(V )+dim(V )=dim(V \V )+dim(V +V ), 1 2 1 2 1 2 formul˘a cunoscut˘a sub numele de formula dimensiunii sau formula lui Grassmann. 3.2 Rangul unui sistem de vectori Dacˇa M ‰V este un sistem de vectori din V, atunci rangul lui M este dimensiunea subspa¸tiului vectorial generat de M (rangM =dimL(M)). Propozi¸tia 20 Fie matricea A 2 M (K) ¸si fie sistemele de vectori: C ‰ M (K), format din coloanele matricii A ¸si m,n m,1 L‰M (K), format din liniile matricii A. Au loc urmˇatoarele egalitˇa¸tiˆıntre rangurile sistemelor de vectori C , L ¸si rangul 1,n matricii A: rangC =rangL=rangA, rezultat cunoscut sub numele de formula rangului. Propozi¸tia 21 Fie F = fv¯1,...,v¯kg ‰ V un sistem finit de vectori din V ¸si [F]B matricea coordonatelor vectorilor din F ˆıntr-o bazˇa oarecare B ‰V, cu cordonatele scrise pe coloan˘a. Atunci: 1. Rangul lui F este egal cu rangul matricii [F]B (adic˘a rangF =rang[F]B). 2. Rangul matricii [F]B este k (rang[F]B =k) dac˘a ¸si numai dac˘a vectorii din F sunt liniar independen¸ti. Algebraˇ Liniarˇa ¸si Geometrie Analiticˇa 7 3. Rangul matricii [F]B este strict mai mic decˆat k dac˘a ¸si numai dac˘a vectorii din F sunt liniar dependen¸ti. 4. Rangul matricii [F]B este egal cu dimensiunea lui V (rang [F]B =dimV) dac˘a ¸si numai dac˘a vectorii din F formeazˇa o bazˇa (adicˇa F ‰V este o bazˇa) a lui V. Exemplu. 0 1 1 ¡1 1 Fiev¯ =(1,¡1,2),v¯ =(¡1,1,1)¸siv¯ =(1,1,¡1)2IR3. MatriceacoordonatelorvectoriloresteA=@ ¡1 1 1 A, 1 1 3 2 1 ¡1 iar detA=¡6, prin urmare rangA=3, deci fv¯ ,v¯ ,v¯ g‰IR3 formeaz˘a o baz˘a. 1 2 3 DatˇaobazˇaB =fv¯ ,...,v¯ g‰V,fiecˇaruivectorx¯2V iseasociazˇaomatricecoloanˇaformatˇadincordonatelevectorului 1 n x¯ˆın aceastˇa bazˇa: 0 1 x1 V 3x¯![x¯]B =B@ ... CA2Mn,1(K), undex¯=x1v¯1+¢¢¢+xnv¯n. xn Vom numi matricea [x¯]B reprezentarea matricialˇa a vectorului x¯ˆın baza B. Exemplu. Fie baza B0 = fv¯1 = (1,¡1,2),v¯1 = (¡1,1,1),v¯3 = (1,1,¡1)g ‰ 0IR3. 1Vectorul x¯ = (2,4,1) 2 IR3 se scrie sub forma 1 x¯=1¢v¯1+2¢v¯2+3¢v¯3. Reprezentarea matricial˘a a lui x¯ este [x¯]B0 =@ 2 A2M3,1(IR). 3 Dacˇa B =fe¯ ,...,e¯ g‰V ¸si B0 =ff¯,...,f¯ g‰V sunt douˇa baze ale lui V, atunci matricea de trecere de la baza B la 1 n 1 n Pn baza B0 este, prin defini¸tie, matricea A=(ai) , unde f¯ = aie¯, n=dimV. Explicit, cordonatele vectorilor din baza j i,j=1,n j j i i=1 B0 formeazˇa coloanele matricii A. Not˘am A=[B,B0]. Exemplu. Fie baza canonic˘a B = fe¯ = (1,0,0), e¯ = (0,1,0)g, e¯ = (0,0,1)g ‰ IR3 ¸si B0 = fv¯ = (1,¡1,2),v¯ = (¡1,1,1),v¯ = (1,1,¡1)g ‰ IR3 baza 1 2 3 1 2 3 considerat˘aˆın exemplele de mai sus. Matricea de trecere de la baza B la baza B0 este matricea 0 1 1 ¡1 1 [B,B0]=@ ¡1 1 1 A. 2 1 ¡1 Propozi¸tia 22 Fie B,B0 ‰ V dou˘a baze. Pentru un vector x¯ 2 V, ˆıntre reprezentˇarile sale matricialeˆın cele douˇa baze ¸si matricea de trecere existˇa rela¸tia: [x¯] =[B,B0]¢[x¯] . (5) B B0 Dacˇa n=dimV, B =fe¯g , B0 =ff¯g , x¯=x1e¯ +¢¢¢+xne¯ = i i=1,n j j=1,n 1 n Pn =y1f¯ +¢¢¢+ynf¯ ¸si e¯ = ajf¯, (8)i=1,n, atunci: 1 n i i j j=1 0 1 0 1 0 1 x1 a1 ¢¢¢ a1 y1 1 n B@ .. CA=B@ .. .. CA¢B@ .. CA. (6) . . . . xn an ¢¢¢ an yn 1 n 0 1 2 Exemplu. Vectorul x¯=(2,4,1)2IR3 , are reprezent˘arile matriciale [x¯]B =@ 4 Aˆın baza canonic˘a 1 0 1 1 B = fe¯1 = (1,0,0), e¯2 = (0,1,0), e¯3 = (0,0,1)g ‰ IR3 ¸si [x¯]B0 = @ 2 Aˆın baza B0 = fv¯1 = (1,¡1,2), v¯2 = (¡1,1,1),v¯3 = 3 0 1 1 ¡1 1 (1,1,¡1)g ‰ IR3. Matricea de trecere de la baza B la baza B0 este [B,B0] = @ ¡1 1 1 A. ˆIntr-adev˘ar, [x]B = 2 1 ¡1 0 1 0 10 1 2 1 ¡1 1 1 [B,B0][x]B0, pentru c˘a @ 4 A=@ ¡1 1 1 A@ 2 A. 1 2 1 ¡1 3 8 Paul Popescu ¸si Marcela Popescu Propozi¸tia 23 Fie V un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune n. Dac˘a B, B0 sunt dou˘a baze ale sale, matricea de trecere [B,B0], de la baza B la baza B0, este o matrice inversabil˘a, inversa sa fiind [B0,B]. Reciproc, dac˘a B este o baz˘a a lui V ¸si A2M (K) n este o matrice inversabil˘a, atunci exist˘a o baz˘a B0 astfelˆıncˆat [B,B0]=A. Fiind dat˘a o baz˘a B, s˘a observ˘am c˘a matricea unitate I poate fi considerat˘a drept I =[B,B] (adic˘a matricea de trecere n n care las˘a baza neschimbat˘a). Propozi¸tia 24 Fie B, B0 ¸si B00 trei baze ale unui spa¸tie vectorial V. Atunci are loc egalitatea matricial˘a: [B,B0]¢[B0,B00]=[B,B00]. Dacˇa B =fe¯ ,...,e¯ g‰V ¸si B0 =ff¯,...,f¯ g‰V sunt douˇa baze ale unui spa¸tiu vectorial real V, atunci: 1 n 1 n 1. Dac˘a det[B,B0]>0, atunci se spune c˘a bazele B ¸si B0 sunt la fel orientate; 2. Dac˘a det[B,B0]<0, atunci se spune c˘a bazele B ¸si B0 sunt invers orientate. Propozi¸tia 25 Pe mul¸timea tuturor bazelor unui spa¸tiu vectorial real V, rela¸tia ,,B » B0 dac˘a B ¸si B0 sunt la fel orientate (adic˘a det[B,B0]>0)” este o rela¸tie de echivalen¸t˘a. Mul¸timeatuturorbazelorsescriecareuniuneaadou˘aclasedeechivalen¸t˘a; dou˘abazedinaceea¸siclas˘asuntlafelorientate, iar dou˘a baze din clase diferite sunt invers orientate. De exemplu,ˆın IR2, dac˘a se iau bazele B0 =(cid:181)fe¯1 =(1,¶0), e¯2 =(0,1)g ¸si B1 =ff¯1 =(1,0), f¯2 =(0,¡1)g, atunci cele dou˘a 1 0 baze nu sunt echivalente, pentru c˘a [B ,B ]= , det[B ,B ]=¡1, deci B ¸si B determin˘a dou˘a clase diferite. 0 1 0 ¡1 0 1 0 1 3.3 Lema substitu¸tiei Propozi¸tia 26 (Lema substitu¸tiei) Fie B = fe¯ ,...,e¯ g o bazˇa a unui K-spa¸tiu vectorial V, doi vectori x¯ = x1e¯ +¢¢¢+ 1 n 0 0 1 xne¯ 2V ¸si 0 n x¯=x1e¯ +¢¢¢+xne¯ 2V ¸si un indice i 2f1,...,ng. Atunci 1 n 0 1. Mul¸timea B0 =fe¯1,...e¯i0¡1,x¯0,e¯i0+1,e¯ng este o bazˇa a lui V dacˇa ¸si numai dacˇa xi00 6=0. 2. Dacˇa xi0 6=0 ¸si 0 x¯=y1e¯1+¢¢¢+yi0¡1e¯i0¡1+ yi0x¯0+yi0+1e¯i0+1+¢¢¢+yne¯n este scrierea vectorului x¯ˆın baza B0, atunci: fl fl flfl xi0 xi0 flfl fl 0 fl yi0 = xi0 , yi = xixi00 ¡xi0xi0 = xi0 xi , (8)i6=i . xi0 xi0 xi0 0 0 0 0 Numˇarulxi0 senume¸stepivot, iarreguladecalculacordonateloryi, i6=i , senume¸steregula dreptunghiului, deoarecedin 0 0 tabelul cordonatelor vectorilor: x¯ x¯ 0 e¯ x1 x1 1 0 . . . . . . . . . iesedˆinbaz˘aee¯¯ii00¡1 x¯x0i0i0¡01 x¯xi0i¡01 : xi00 .& xi0 e¯i0..+1 x¯0i0..+1 x¯i0..+1 xi0 xi . . . e¯ xi xi i 0 . . . . . . . . . e¯ xn xn n 0 se observ˘a c˘a yi, care va lua locul lui xi, se ob¸tine ca rezultat al sc˘aderii produselor xixi0 ¡xixi0 (al elementelor aflateˆın 0 0 col¸turile dreptunghiului din dreapta),ˆımp˘ar¸tit la pivolul xi0. 0 Se ob¸tine: Algebraˇ Liniarˇa ¸si Geometrie Analiticˇa 9 x¯ x¯ 0 e¯1 0 y1 = x1xi00x¡i0x10xi0 0 . . . . . . . . . e¯i0¡1 0 yi0¡1 = xi0¡1xi00x¡i0xi00¡1xi0 0 x¯0 1 yi0 = xxii00 0 e¯i0¡1 0 yi0+1 = xi0+1xi00x¡i0xi00+1xi0 0 . . . . . . . . . e¯i 0 yi = xixi00x¡i0xi0xi0 0 . . . . . . . . . e¯n 0 yn = xnxi00x¡i0xn0xi0 0 Vom prezentaˆın continuare cˆateva aplica¸tii ale lemei substitu¸tiei. 3.3.1 Determinarea rangului unui sistem de vectori Exemplu. Fie vectorii v¯ =(1,2,¡1), v¯ =(1,¡1,1), v¯ =(2,1,0), v¯ =(0,3,¡2)2IR3. 1 2 3 4 v¯ v¯ v¯ v¯ 1 2 3 4 e¯ 1 1 2 0 1 e¯ 2 ¡1 1 3 2 e¯ ¡1 1 0 ¡2 3 v¯ 1 1 2 0 1 e¯ 0 ¡3 ¡3 3 2 e¯ 0 2 2 ¡2 3 v¯ 1 0 1 1 1 v¯ 0 1 1 ¡1 2 e¯ 0 0 0 0 3 S-au f˘acut dou˘aˆınlocuiri, deci rangul sistemului fv¯ ,v¯ ,v¯ ,v¯ g‰IR4 este 2 ¸si L(fv¯ ,v¯ g)=L(fv¯ ,v¯ ,v¯ ,v¯ g). 1 2 3 4 1 2 1 2 3 4 3.3.2 Rezolvarea unui sistem de ecua¸tii liniare Exemple. 8 < x1 ¡x2 +x3 =0 1. Sistemul urm˘ator este incompatibil: x1 +x2 +x3 =6 . : Avem: 3x1 +x2 +3x3 =1 c¯ c¯ c¯ ¯b 1 2 3 e¯ 1 ¡1 1 0 1 e¯ 1 1 1 6 2 e¯ 3 1 3 1 3 c¯ 1 ¡1 1 0 1 e¯ 0 2 0 6 2 e¯3 0 4 0 1 8 c¯ 1 0 1 3 < x1 +x3 =3 1 c¯ 0 1 0 3 , x2 =3 2 : e¯ 0 0 0 ¡11 0 =11 3 Sistemulesteincompatibil,pentruc˘a¡116=0. Justificareaesteurm˘atoarea: ¯b=3c¯ +3c¯ ¡11e¯ ,iarfc¯ ,c¯ g‰L(fc¯ ,c¯ ,c¯ g) 1 2 2 1 2 1 2 3 este baz˘a, deci¯b2/ L(fc¯ ,c¯ ,c¯ g). 1 2 3 2. Sistemul urm˘ator este compatibil: 8 < 2x1 ¡x2 +x3 =3 x1 +2x2 +x3 =6 . : 3x1 +x2 +2x3 =9 10 Paul Popescu ¸si Marcela Popescu Sistemul este compatibil, pentru c˘a¯b2L(fc¯ ,c¯ g). Sistemul,ˆın forma simplificat˘a, din care putem scrie solu¸tiile, se scrie: 1 2 8 >< x1 +3x3 = 12 5 5 , >: +x2 +1x3 = 9 5 5 3 12 1 9 decimul¸timeasolu¸tiilorestef(¡ α+ ,¡ α+ ,α)jα2IRg. Necunoscutax3 estenecunoscut˘asecundar˘a¸sinecunoscutele 5 5 5 5 x1 ¸si x2 sunt necunoscute principale.Urmeaz˘a tabelul: c¯ c¯ c¯ ¯b 1 2 3 e¯ 2 ¡1 1 3 1 e¯ 1 2 1 6 2 e¯ 3 1 2 9 3 1 1 3 c¯ 1 ¡ 1 2 2 2 5 1 9 e¯ 0 2 2 2 2 5 1 9 e¯ 0 3 2 2 2 3 12 c¯ 1 0 1 5 5 1 9 c¯ 0 1 2 5 5 e¯ 0 0 0 0 3 3.3.3 Calcularea inversei unei matrici 0 1 1 ¡1 1 Exemplu. S˘a se determine inversa matricii A=@ ¡1 1 0 A. 1 0 ¡1 c¯ c¯ c¯ e¯ e¯ e¯ 1 2 3 1 2 3 e¯ 1 ¡1 1 1 0 0 1 e¯ ¡1 1 0 0 1 0 2 e¯ 1 0 ¡1 0 0 1 3 c¯ 1 ¡1 1 1 0 0 1 e¯ 0 0 1 1 1 0 2 e¯ 0 1 ¡2 ¡1 0 1 3 1 1 1 c¯ 1 ¡ 0 0 . 1 2 2 2 1 1 1 e¯ 0 2 0 1 2 2 2 1 1 1 c¯3 0 ¡2 1 2 0 ¡2 0 1 1 1 1 c¯ 1 0 0 1 1 1 1 )A¡1 =@ 1 2 1 A c¯ 0 1 0 1 2 1 2 1 1 0 c¯ 0 0 1 1 1 0 3 ˆIntr0-adev˘ar, 10 1 0 10 1 0 1 1 ¡1 1 1 1 1 1 1 1 1 ¡1 1 1 0 0 @ ¡1 1 0 A@ 1 2 1 A=@ 1 2 1 A@ ¡1 1 0 A=@ 0 1 0 A. 1 0 ¡1 1 1 0 1 1 0 1 0 ¡1 0 0 1 4 Aplica¸tii liniare ˆıntre dou˘a spa¸tii vectoriale Fie V ¸si W dou˘a spa¸tii vectoriale peste acela¸si corp K. O aplica¸tie f :V !W se nume¸ste aplica¸tie liniar˘a dac˘a are proprietatea c˘a f(αx¯+βy¯)=αf(x¯)+βf(y¯), (8)x¯,y¯2V ¸si (8)α,β 2K. Not˘am cu L(V,W)=ff :V !Wjf aplica¸tie liniar˘ag. Deexemplu,dac˘aV =M (K),W =M (K)¸siA2M (K),atunciaplica¸tiaf :M (K)!M (K)definit˘aprin n,1 m,1 m,n n,1 m,1 f(X)=A¢X, este o aplica¸tie liniar˘a. ˆIntr-adev˘ar,¸tinˆand seama de propriet˘a¸tile opera¸tiilor cu matrici, avem f(αX+βY)= αf(X)+βf(Y), A¢(αX +βY)=α(A¢X)+β(A¢Y), (8)X,Y 2M (K) ¸si α,β 2K, ceea ce este, evident, adev˘arat. n,1
Description: