Table Of Content

Wolfgang Iser Actul lecturii O teorie a efectului estetic | STUDII LITERARE PARALELA 45| N colecția studii seria studii literare Colecţie inițiată de Mircea Martin Editor: Călin Vlasie Redactor: Dan Flonta Tehnoredactor: Vera Carabulea şi Cristina Rusu Coperta colecţiei: Andrei Mănescu Prepress: Viorel Mihart Volum publicat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucureşti. Mit Unterstützung des Goethe-Instituts Bukarest. G GOETHE-INSTITUT Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romäniei ISER, WOLFGANG Actul lecturii : o teorie a efectului estetic / Wolfgang Iser ; trad. şi pref. de Romaniţa Constantinescu. — Piteşti : Paralela 45, 2006 ISBN (10) 973-697-810-9 ; ISBN (13) 978-973-697-810-4 I. Constantinescu, Romaniţa (trad.) II. Constantinescu, Romaniţa (pref.) 821.135.1.09 Copyright O Editura Paralela 45, 2006, pentru prezenta traducere Wolfgang Iser Actul lecturii O teorie a efectului estetic Traducere din limba germană, note şi prefață de Romaniţa Constantinescu Traducerea fragmentelor din limba engleză de Irina Cristescu PARALELA 45 | wh Cuprins Libertatea lecturii (Romaniţa Constantinescu) Cuvânt înainte la a doua ediție 33 Cuvânt înainte la prima ediţie 42 Partea întâi Status quaestiones 49 A. Artă parţială — Interpretare universalistă 51 1. Henry James, „Desenul din covor“ În loc de introducere 51 2. Perpetuarea normelor clasice de interpretare 65 B. Preliminarii la o teorie a receptării estetice 81 1. Perspectiva orientată asupra cititorului şi obiecțiile tradiționale 81 2. Concepte privind cititorul şi conceptul de cititor implicit 97 3. Teorii psihanalitice ale efectului în literatură 116 Partea a doua Un model istorico-funcţional al textului literar 139 A. Repertoriul textului 141 1. Premise 141 2. Modelul actelor de vorbire 144 3. Constituirea situaţiei în textele de ficțiune 159 4. Câmp referenţial şi selectare a repertoriului în textele ficționale 173 B. Strategiile textului 206 1. Sarcina strategiilor 206 2. Vechiul răspuns: Deviaţia 208 3. Relaţia prim-plan/fond 219 4. Structura de temă şi orizont 226 5. Modalizările structurii temă - orizont 235 Partea a treia Fenomenologia lecturii 241 A. Actele de sesizare a textului 243 1. Jocul împreună al textului şi cititorului 243 2. Punctul de vedere itinerant 246 3. Corelate în conştiinţă ale punctului de vedere itinerant 265 a) Producerea de consistență ca bază a implicării în textul-eveniment 265 b) Caracterul de eveniment — un corelat al textului în conştiinţa cititorului 278 c) Implicarea — o condiţie a experienței 286 B. Sintezele pasive ale procesului lecturii 297 1. Caracterul imagistic al reprezentării 297 2. Caracterul sezitiv al imaginii imaginate 306 3. Constituirea imaginilor imaginate 308 4. Constituirea subiectului cititor 329 Partea a patra Interacțiunea dintre text şi cititor 345 A. Asimetria dintre text şi cititor 347 1. Condiţiile interacțiunii 347 2. Viziunea lui Ingarden asupra punctelor de nedeterminare 360 B. Impulsuri ale activităţii de constituire 376 1. Considerații preliminare 376 2. Golurile ca posibilitate neocupată a conectivităţii 380 3. Structura funcţională a golului 401 4. Diferențe istorice în structura interacțiunii 416 5. Negatia 430 6. Negativitatea 453 Indice de nume 463 Libertatea lecturii După Babel. Fata in fata cu sarcina traducerii în limba română a binecunoscutei opere a lui Wolfgang Iser, Actul lecturii, am avut folosul de a experimenta în chipul cel mai direct câteva din problemele receptării. Căci traducerea nu este, până la urmă, decât una din formele privilegiate, publice şi documentabile ale receptării. Un eseu al lui Walter Benjamin, Sarcina traducătorului), se impunea atenţiei în întreprinderea de faţă, atât în latura ei practică, respectiv pentru dificultăţile trecerii unui text peste pragul unei limbi, cât mai ales în latura teoretică. Aici poziţiile lui Walter Benjamin şi Wolfgang Iser în privința comunicabilităţii şi, prin urmare, a traducti- bilităţii experienţei estetice au fost adesea stilizate ca poziții adverse. Dacă Benjamin îi refuză faptului literar menirea de a fi fapt de comunicare, dimpotrivă teoria iseriană a efectului estetic este fondată într-o teorie generală a acțiunii comuni- cative. Şi totuşi, chiar dacă unele dintre propoziţiile categorice ale lui Benjamin vizând receptarea operei de artă se opun radical premiselor teoriei iseriene a receptării, mult mai interesant este că, şi într-o perspectivă şi în cealaltă, articula- ţia argumentării păstrează aceleaşi puncte-cheie, schițând un traseu comun de probleme. Chestiunea pe care o ridică atât traducerea, cât şi orice altă receptare a operei literare este aşadar aceea, generală, a traductibilităţii operei în conştiinţa cititorului. Întrebarea despre traductibilitatea operei este esenţială, fireşte, acelor teoriilor care exclud de la bun început posibilitatea purei 1 În Walter Benjamin, Iluminäri, traducere de Catrinel Pleşu, notă bio- grafică de Friedrich Podszus, Univers, Bucureşti, 2000, pp. 45-55. 6 Actul lecturii transpoziții a operei într-o altă conştiinţă, ca într-un cuib străin. Sunt operele traductibile? Ce face un cititor atunci când citeşte? Ce face un traducător atunci când oferă originalului o altă limbă? Îi ţese textului ițele ca o suveică disciplinată urmându-i desenul? Se încurcă iremediabil în el? Îl atinge într-un punct infinitezimal precum tangenta care atinge cercul în treacăt pentru a-şi urma apoi propria cale spre infinit, în respectul unor fidelități străine? De câtă libertate dispunem gândind o gândire ce nu ne aparține? Adică, în fine, de multă vreme încoace, de la Critica puterii de judecată a lui Kant — unde multitudinea sensurilor unui text, polisemia lui, fusese pusă în seama condiţiilor structurale ale lecturii — aceasta e întrebarea: există o semioză liberă? Întrebări care izvorăsc dintr-o perplexitate mitică, căreia Benjamin nu i se sustrage: cum poate avea loc o întâlnire care nu este una «față către față», ci perpetuu o întâlnire la distanță, adică în absenţă, în istorie, după Babel. Când limba originară, a creaţiei şi intele- gerii, s-a pierdut, limbile s-au amestecat şi popoarele s-au depărtat. Când, totuşi, întâlnirea şi înțelegerea continuă să se întâmple. Să fie din pricina heliotropismului nostalgic şi secret al mesajelor noastre care îşi întorc mereu fața înspre cei care ar putea să le găsească şi să le asculte? Arta modernă deschide înaintea teoriei experienţei estetice această întrebare privind felul adresării şi receptării operei de artă. La Paul Celan, peste întregi generaţii pierdute, cuvintele morţilor se transmit precum mesajele disperate închise într-o sticlă şi aruncate în mare, cu slaba speranţă că vor ajunge la un țărm „al inimii “2. Deja orice transmitere, atunci când o întreagă lume e înghi- ţită de moarte, când tradiţiile nu mai au nici de ce, nici cum să se păstreze, amenință a nu mai fi, la limită, dăruire gi 2 Paul Celan, Cuvânt cu ocazia primirii premiului pentru literatură al oraşului Bremen, în Gesammelte Werke, Frankfurt/Main 1983, ed. Beda Allemann şi Steffen Reichert, vol. 3, p. 186.