80

372 Pages·2011·9.469 MB·Romanian

by  Ion Ianoși

Colecţia: BIBLIOTECA IDEEA EUROPEANĂ
Coperta colecţiei: Cristian NEGOI
Coperta I: Reproducere după o lucrare a lui
ANGELO BRONZINO

Editori: Aura CHRISTI & Andrei POTLOG
Lectori: Silvia MIREA, Alexandru ŞTEFĂNESCU
Tehnoredactor: Alexandra-Alina PREDA

Editura EuroPress Group
OP-22, CP-113, Sector 1, Bucuresti,
Cod 014780, Romania
Tel/Fax: [phone]
E-mail: [email protected]
http://www.europressgroup.ro

Anul apariţiei: 2011
Ediţie Digitală

ISBN 978-973-1727-85-1

Copyright © 2011 EuroPress Group

Parteneri:
www.librariapentrutoti.ro
www.bibliotecaeuropeana.ro
www.contemporanul.ro
I I ş
ON ANO I
80
Ediţie alcătuită de
Aura C şi Alexandru Ş
HRISTI TEFĂNESCU
E P G
URO RESS ROUP
Salonic. Domnul Profesor, sprijinindu-se de Aristotel
Foto: Aura Christi
F ş
I Ă BIOBIBLIOGRAFICĂ
P
REDECESORI
Bunicii paterni
Victor (Győző) Steinberger1, evreu2, născut în 1868, la
Vajda, judeţul Bihor3, şcoli şi liceu la Debreţin.
Margareta (Goldi) Haász (fiica lui Miksa Haász), născută
la Sighetul-Marmaţiei în 1866.
Căsătoria lor are loc la Sighetul-Marmaţiei, în 1896.
Victor Steinberger e angajat la „Societatea Ardeleană pentru
Industria Forestieră” („Siebenbürgische Wald Aktien
Gesellschaft”, prescurtat „SWAG”), ca „funcţionar privat”, iar
din 1916 ca director (general). Îndeplineşte aceste funcţii locuind,
succesiv, la Budapesta, din 1913 la Comandău4, din anii ’20 la
sediul transilvănean al firmei din Braşov. SWAG e proprietatea
familiei de baroni austro-ungari Grödl5, cu sediul central şi
domiciliul la Viena şi Budapesta.
Soţii Steinberger au cinci copii: pe Alexandru, Emeric,
Elisabeta, Iuliu, Ana.
1 Tatăl bunicului, Gyula Steinberger, şi bunicul bunicului: intelectuali
(inginer, respectiv medic).
2 În actele vremii: „izraelit” („de confesiune izraelită”); aparţine
comunităţii „aşhkenazi” (populaţie răspândită din Vestul în Estul Europei,
majoritar vorbitoare de idiş sau germană). Ceilalţi bunici şi părinţi – tot
„izraeliţi” (în acte) şi „aşchenazi” (ca apartenenţă).
3 Partea din Ungaria, şi în prezent.
4 Localitate de munte aproape de Covasna, exploatare forestieră; în
România interbelică localizarea va fi „cătunul Covasna, comuna
Ghimeşfalău, judeţul Treiscaune”.
5 Evrei bogaţi, din categoria celor înnobilaţi de împăratul Franz Joseph.
ION IANOşI • 80 • 6
Părinţii şi copiii obţin cetăţenia română („certificate de
naţionalitate”) în 1925, acte reconfirmate prin hotărâri judecă-
toreşti în 1938.
La conducerea SWAG va urma, după pensionarea lui
Victor, fiul său Alexandru.
În timpul războiului, i se „rechiziţionează” casa şi multe
bunuri; cu familia (soţie, doi fii, nepot) se mută într-o locuinţă
mică de lângă gară. La primul bombardament aliat al Braşovului
(14 aprilie 1944) e rănit de schije, operat de câteva ori.
Margareta Steinberger moare la Braşov în 1945. După
decesul ei, Victor Steinberger se mută la fiica sa Elisabeta din
Budapesta, unde moare în 1950.
Bunicii materni
Ludovic (Lajos) Leitner6, născut în comuna Sarand,
judeţul Bihor (Ungaria), studii politehnice la Viena, inginer de
poduri şi şosele.
Ileana (Ilona) Neumann7, născută la Kisbér (aşezare
din Ungaria, dincolo de Dunăre) în 1896, decedată de timpuriu.
Ludovic Leitner e inginer şef la SWAG, cu locuinţa la
Comandău şi Braşov.
Soţii Leitner au trei copii: pe Ştefan, Ana, Agneta. Crescuţi
de sora mai mică a mamei, Josefina – a doua soţie a bunicului.
Cu toţii primesc cetăţenia română („certificate de naţio-
nalitate”).8
Ludovic Leitner moare la Braşov, în 1960.
Tatăl
Iuliu (Gyula) Steinberger, născut la Budapesta, în 17
iunie 1904.
Şcoli elementare şi medii la Budapesta. Bacalaureat în 1922.
Se mută în 1922, cu părinţii, la Braşov. Obţine cetăţenia
română („certificat de naţionalitate”) în 1925, reconfirmat în 1938.
O cunoaşte pe Ana Leitner la Comandău, se căsătoresc, acolo, în
1926. Divorţează în 1935 (legiferat în 1936). Se recăsătoreşte în
1947 cu Ana-Lisbet Révész (născută la Praga în 1907, domiciliată
la Braşov)9.
6 Tatăl bunicului, Martin Leitner – inginer.
7 Tatăl bunicii – medic.
8 Din familiile, atât paternă cât şi maternă, domiciliate în Ungaria, unii
membri mor, fie în ghetoul din Budapesta, fie în deportare, la Auschwitz.
9 Părinţii celei de a doua soţii a tatălui sunt deportaţi din Praga şi ucişi
la Theresienstadt.
7 • ION IANOşI • 80
La Braşov a fost funcţionar la mai multe firme (1922–
1929).
În 1929 înfiinţează, în asociaţie (coproprietar cu 50%),
o firmă comercială de articole de coloniale şi delicatese cu
amănuntul, numită „Farkas & Co.”. Firma ajunge la patru
magazine, trei la Braşov, unul la Tuşnad. Toate sunt luate de
legionari, în toamna anului 1940; nu vor mai fi restituite niciodată.
În 1942 e mobilizat la muncă obligatorie, în timpul căreia
pierde un ochi.
Redevine comerciant (1943–1947), apoi funcţionar la
diverse instituţii (1947–1952).
Membru P.C.R. din 194510.
Evacuat din casa părintească, naţionalizată curând.
Expulzat din Braşov în 1952 ca „fost burghez”. Prietenii îl ajută
să se stabilească la Bucureşti, unde e angajat corector şef la
cotidianul de limbă maghiară Előre („Înainte”). Muncă de noapte.
Pensionat în 1967.
Moare la 8 decembrie 1991, în Bucureşti.
Mama
Ana Leitner, născută la 8 iulie 1906 în Comandău, judeţul
Treiscaune.
Şcoli elementare la Comandău, gimnaziu la Braşov şi
Budapesta, bacalaureat în 1924.
Se căsătoreşte cu Iuliu Steinberger în 1926. Au un fiu
(1928). Divorţează în 1935 (legiferat în 1936).
Între 1932 şi 1939, redactor corespondent la ziarul de
limbă maghiară Brassói Lapok („Foi braşovene”), un timp
corespondent al acestui ziar, la Bucureşti şi la Budapesta (aici
locuieşte în perioada 1936–1939, cu al doilea soţ). Emigrează
în Anglia (1939), unde lucrează ca femeie de serviciu,
muncitoare în fabrică, infirmieră într-un azil de bătrâne. În 1946
revine în România (cu al treilea soţ).
Membră a Uniunii Scriitorilor. Membră P.M.R., exclusă la
verificările din 1949, la „reabilitare” refuză să se reînscrie în partid.
Redactor responsabil la revista Dolgozó Nő („Femeia
muncitoare”). Eliminată din redacţie, în 1953. După ani de şomaj,
angajată la revista literară Utunk („Drumul nostru”), de unde se
pensionează în 1963.
10 Ca „simpatizant activ” din trecut, în perioada Ceauşescu i se va
atribui, retroactiv, vechimea din 1942, de fapt, nereală.
ION IANOşI • 80 • 8
Activitatea literară şi-o desfăşoară sub pseudonimul Látó
Anna: trei volume personale, traduceri din engleză şi germană,
publicistică.
Moare la 8 iunie 1993, în Cluj.
Socrii
Leon Caffé. Născut la 6 iunie 1896, în Bucureşti11.
Şcoală, liceu, facultate (medicină) la Bucureşti. Sanitar auxiliar
în război, decorat cu „Coroana României cu spade în Gradul de
Cavaler”. Doctor din 1923. Medic în diverse spitale. Conferenţiar
universitar. Se căsătoreşte în 1929. Membru P.C.R. Pensionat
în 1969.
Moare la 1 octombrie 1973.
Aurelia Teodorescu. Născută la 23 februarie 1902, în
comuna Budeşti, Judeţul Vrancea12. Liceul la Focşani. Absolventă
a Conservatorului de Artă Dramatică (1926). Licenţă în Filosofie
şi Litere (1928). După căsătorie, casnică.
Moare la 19 iulie 1983.
B
IOGRAFIE
C ,
OPILĂRIE ADOLESCENŢĂ
Ioan-Maximilian Steinberger, născut în Braşov, la 1
mai 1928, din părinţii Iuliu şi Ana Steinberger. (În 1958 îşi va
schimba numele în Ioan-Maximilian Jánosi, cu pseudonimul
Ion Ianoşi.)
Aşa cum arată datele anterioare, provine din familii de
burghezi evrei, originari din Ungaria sau din teritorii aparţinătoare
Monarhiei Austro-Ungare, care obţin cetăţenia română în anii
douăzeci.
Limba maternă: maghiara. În familie se vorbeşte ma-
ghiara, ajutător germana literară („Hochdeutsch”).
11 Părinţi: Albert Caffé, funcţionar, şi Sofia Caffé. Evrei de rit „sefard”
(oriental; predecesorii vorbeau „ladino”, dialect spaniol). Au avut trei fii şi
o fiică. Fratele lui Leon, Mihail Caffé, student la drept, voluntar în Primul
Război Mondial, mort la Mărăşti.
12 Părinţii Aureliei: Grigore şi Maria Teodorescu, ţărani, de confesiune
ortodoxă.
9 • ION IANOşI • 80
Primii 19 ani trăieşte la Braşov. În urma divorţului
părinţilor, de la 6 ani e crescut de tatăl său; îşi vizitează mama la
Budapesta, de două ori, în timpul vacanţelor de vară.
Şcoala primară: clasa I, în şcoala comunităţii evreieşti,
cu limba de predare maghiară (1935–1936); clasele II-IV, în
şcoli de stat, cu limba de predare română (1936–1939).
În 1939 e respins, sub pretext medical, de fapt din motive
rasiale, la admiterea în liceul teoretic „Ioan Meşotă”; se înscrie
în clasa I la Liceul Comercial „A. Bârseanu” (1939–1940).
În toamna anului 1940, în timpul guvernării legionaro-
antonesciene, exmatriculat din clasa a II-a de liceu şi, totodată,
din toate şcolile de stat.
Tatăl e deposedat de magazine; familia e evacuată din
casa bunicului patern, la periferie.
În 1940–1944, urmează clasele unei şcoli de meserii,
înfiinţată de comunitatea evreiască, nerecunoscută de stat până
în toamna anului 1944, când obţine certificatul de lăcătuş, pe
care nu-l ridică.
După al doilea bombardament asupra Braşovului (au fost
în total patru, în aprilie, mai, iunie şi iulie 1944), tatăl îl trimite
în satul Stupini, în apropierea oraşului, de unde revine la Braşov
pe 24 august 1944.
După război, familia se întoarce temporar în casa
bunicului, de unde apoi, în urma naţionalizării, tatăl şi soţia sunt
evacuaţi.
Din toamna lui 1944 până în vara lui 1945, recuperează,
prin examene succesive, anii pierduţi, la Liceul „Ioan Meşotă”,
clasele I–VI. La acelaşi liceu urmează clasele VII şi VIII, secţia
umanistă (1945–1947). Susţine bacalaureatul în vara anului 1947.
La 30 decembrie 1945, înaintea împlinirii vârstei statutare
de 18 ani, e primit membru în Partidul Comunist Român13.
În adolescenţă citeşte mult, mai ales beletristică şi eseuri,
precumpănitor în limba maghiară. Audiţii muzicale. Învaţă trei
instrumente (vioară, pian, violoncel), abandonate pe rând. Un
jurnal intim. Tentative literare naive.
13 În această opţiune îşi urmează tatăl; nimeni altcineva din familie nu
este membru de partid.