1 teologie şi educaţie la dunărea de jos teologie şi educaţie la dunărea de jos

449 Pages·2017·7 MB·English

TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
1
EPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
Coperta: Pavel Botezatu
Nota redacţiei:
Responsabilitatea asupra paternităţii textelor, precum şi asupra
datelor şi afirmaţiilor din materialele incluse în acest volum revine
în exclusivitate autorilor.
2
TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
EPISCOPIA DUNĂRII DE JOS UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS
ANALELE UNIVERSITĂŢII DUNĂREA DE JOS
GALAŢI
FACULTATEA DE LITERE ŞI TEOLOGIE
T E O L O G I E
ŞI
E D U C A Ţ I E
LA DUNĂREA DE JOS
FASCICULA IV
Volum tipărit cu binecuvântarea
P.S. dr. CASIAN CRĂCIUN
Episcopul Dunării de Jos
EDITURA EPISCOPIEI DUNĂRII DE JOS
GALAŢI, 2005
3
EPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos/ pref.: P.S. dr. Casian,
episcopul Dunării de Jos - Galaţi: Editura Episcopiei
Dunării de Jos, 2005
Bibliogr.
ISBN 973-87342-7-4
I. Casian, episcop al Dunării de Jos (pref.)
28
4
TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
EDUCAŢIE
PRIN TEOLOGIE şI CULTURĂ
O nouă mărturie a mesajului creştin printre tinerii studenţi din
Universitatea Dunărea de Jos, vede lumina tiparului în preajma sărbătoririi
Sf. Apostol Andrei.
De câţiva ani, profesorii de teologie şi mai tinerii noştri dascăli angajaţi
în consolidarea dimensiunii educaţionale creştine în şcoli reflectează asupra
temelor atât de urgente legate de regăsirea românilor ortodocşi în Biserica
lor. Lucrarea nu este nici simplă, nici uşoară, ţinând seama de opţiunile
pluraliste ale semenilor noştri, care vizează nu de puţine ori tocmai credinţa.
Credinţa şi credinţele religioase, unitatea noastră prin dreapta credinţă în
Biserica neamului românesc şi deschiderea ecumenică spre fraţii de alte
convingeri, în climatul de ospitalitate al vieţii noastre, capătă nuanţe tocmai
datorită ezitării celor mai mulţi în a-şi aprofunda identitatea.
Uneori, chiar identitatea religioasă, zestre patrimonială şi culturală,
prin care exprimăm aceste „peceţi“ ale sufletului, provoacă nedorite stări
de confuzie şi chiar de refuz, în sensul inutilităţii continuităţii tradiţiei în
faţa schimbărilor la modă, unele poate necesare în conduita umană şi
atitudinea faţa de integrarea în lumea europeană. Nicidecum nu poate in-
tra în calculul unui negoţ sufletul şi valorile morale şi identitare, atâta
timp cât aprofundăm legăturile indisolubile între creştinismul nostru răsă-
ritean bizantin şi învelişul său cultural latin, sinteză cu adevărat relevantă
în definirea vocaţiei noastre europene, nu atât conjuncturală, ci mai cu
seamă profund umană şi autentic universală.
Poate că şi multora dintre noi le lipsesc uneori instrumentele culturale,
precum oamenilor de cultură le lipsesc deschiderile reale spre matricea
noastră spirituală, învăţătura de credinţă, ca şi prezenţa la viaţa Bisericii.
Iată de ce evenimentul din această toamnă promovat de Sfântul Sinod,
prin canonizarea mitropoliţilor Dosoftei al Moldovei şi Grigorie Dascălu
5
EPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
al Ţării Româneşti, ar putea oferi şansa unei reflecţii comune, teologice şi
culturale, într-o facultate unde ucenicesc şi viitorii profesori de limba
română, dar şi cei ce vor preda religia în şcoli.
De curând, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, a avut loc al doilea Congres
al Facultăţilor de Teologie din Universităţile noastre, unde s-a evidenţiat
încă o dată deschiderea reală a Bisericii spre toţi fiii ei, ca astfel să refacem
comunitatea celor ce au o menire şi o misiune formativă aparte în inima
neamului românesc deschisă spre lumea care se globalizează cu paşi grăbiţi.
În acest context, experienţa teologilor în Universitatea noastră, de la
gurile Dunării, se bucură de deschiderea generoasă a conducerii şi senatului
universitar, sperând în depăşirea unor etape inerente înscrierii noastre în
exigenţele integrării europene.
Contribuţiile profesorilor consacraţi: p.c. pr. acad. Dumitru Popescu,
p.c. pr. prof. dr. Nicolae Necula, decanul Facultăţii de Teologie „Justinian
Patriarhul“ din Bucureşti, p.c. pr. conf. dr. Emanuel Băbuş, Bucureşti, p.c.
pr. conf. dr. Ene Ionel, p.c. pr. conf. dr. Gheorghe Sava ori p.c. pr. lect.
Leontin Popescu vizează tocmai aspectul amintit, ilustrându-se din tot atâtea
unghiuri de cercetare relaţia dintre credinţă şi ştiinţă ori ştiinţa redesco-
peririi mesajului universal al Ortodoxiei, în dialog cu alte religii monoteiste
şi confesiuni creştine. Nu mai puţin importantă este analiza lect. univ. George
Enache, care ne-a obişnuit cu valorificarea arhivelor în folosul continuităţii
slujirii, în orice momente, mai mult sau mai puţin favorabile.
Temele abordate de pr. drd. Lucian Petroaia, pr. drd. Iulian Eni, pr.
drd. Sorin Marinescu, pr. drd. Cristian Gagu arată potenţialul teologic şi
cultural în dialog concret, în viaţa spirituală a Dunării de Jos.
Iată de ce recomandăm cu multă bucurie prezentul volum, ca pe un act
de mare responsabilitate comună a universitarilor laici ori teologi, pentru
promovarea apropierii reale de problemele vieţii contemporane, în rândurile
tinerilor. Sperăm ca şi ei să-şi găsească nu doar soluţiile dorite ori gândite
de dascăli, ci şi locul în dezbateri, în soluţionări şi în aprofundări menite a
lărgi cercul dialogului atât de necesar.
Mulţumim tuturor celor ce-şi găsesc timp pentru cea mai frumoasă
pasiune, cercetarea ştiinţifică din perspectivă creştină, în mijlocul fră-
mântărilor lumii noastre academice tot mai implicate în redresarea vieţii
noastre româneşti.
6
TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
Preţuire şi binecuvântare harnicilor editori de la Centrul nostru
Eparhial, o parte vie a vieţii cultural-spirituale din zonă. Tuturor, bucuria
lecturării şi aşteptarea sugestiilor constructive pentru mai bine şi mai
folositor pentru noi toţi în viitor.
† Casian,
Episcopul Dunării de Jos
7
EPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
8
TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
† Dr. Casian Crăciun,
Episcopul Dunării de Jos
PĂRINTE, DASCĂL şI MITROPOLIT
Ar fi trebuit să ne pregătim până să se înmoaie pana în „cerneala“ gândului,
spre a se aşeza rândurile de mai jos pe imaculatul paginii albe, care sugerează
curăţia sentimentelor faţă de cel ce ar fi pornit pe cel de al optzecelea an al
vieţii pe acest pământ, mitropolitul dr. Antonie Plămădeală, membru de onoare
al Academiilor de la Bucureşti şi de la Chişinău. Dumnezeu nu a voit să fie
aşa, precum ne-am fi aşteptat noi, cei ce l-am apreciat şi l-am iubit sincer pe
cel ce rămâne în viaţa spiritual-culturală românească şi nu numai un autentic
„dascăl de cuget şi de simţire românească“, care şi-a imprimat „personali-
tatea“ atât pe foile tipărite, cât şi pe „filele de calendar de inimă românească“.
A ales Dumnezeu ca la 1 septembrie 2005, începutul anului bisericesc,
să-l cheme la o dimensiune netrecătoare a slujirii, cea veşnică, pe cel ce a
ştiut să nu moară deodată cu istovirea şi putrezirea trupului. El ne-a învăţat
să credem că moartea, aşa cum propovăduieşte Domnul Învierii în Biserica
Sa, nu este anihilare, ci trecere. Formele perceptibile ale nemuririi, amprentele
veşnice pe „vasul“ nostru de lut se concretizează în valoare. Cel ce investeşte
în valori investeşte în nemurire. „Am adunat valori, vom trăi“ spunea şi
mărturisea mitropolitul. Din această perspectivă vom prezenta câteva repere
necesare continuităţii prelegerilor dascălului atunci când nu ne mai „inopor-
tunează“ în carne şi în oase.
Mitropolitul Antonie face parte dintr-o categorie a românilor rezistenţi
şi a clericilor consacraţi vocaţiei Bisericii Ortodoxe Române, în dubla ei
misiune slujitoare, de la altar spre realităţile concrete ale oamenilor şi de la
lume cu problemele ei, spre altar. Cea mai autentică mărturie privind valoarea
personalităţii mitropolitului-dascăl, încă de la începuturile studiilor sale
teologice, o primim de la părintele Stăniloae: „Părintele Antonie s-a dovedit
un excepţional mânuitor de condei, un spirit dotat cu un fin simţ de
9
EPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
observaţie şi cu o rară capacitate de exprimare, o inteligenţă pătrunzătoare
şi continuu preocupată de studiu şi de reflexiune… Aceste calităţi de om
studios sunt dublate de calităţile unei minţi bine organizate, a unei
impresionante puteri de muncă, a unui caracter frumos, a unui suflet discret,
a unui temperament echilibrat, a unui comportament social plăcut şi mod-
est“ 1. Aceleaşi observaţii le desprindem din admiraţia unui mare şi profund
om de cultură şi de credinţă, monahul Nicolae Steinhardt de la Rohia: „Cu
adânc respect şi deplină smerenie, îndrăznesc a nădăjdui că nu-mi veţi lua
în nume de rău că îmi permit să vă aduc la cunoştinţă cât de mult m-au
impresionat cele ce spuneţi în Tradiţie şi libertate, p. 318. Lucrurile acestea
le gândeam confuz şi tare m-am simţit fericit văzându-le exprimate limpede.
Cât de minunat, de precis, fără teamă şi fără falsă pudoare v-aţi exprimat“2.
Viaţa sa este pe cât de interesantă, pe atât de tumultuoasă, asemenea
corăbierului ce navighează mai ales pe vreme de furtună, din care îl salvează
doar Dumnezeu.
Născut în Stolnicenii Basarabiei, în 17 noiembrie 1926, părăseşte zona natală
în clasa a VII-a, ca elev seminarist de la Chişinău (1937-1940) şi (1941-1944).
Continuă în ţară studiile la Seminarul „Nifon“ din Bucureşti (1944-1945).
Între 1945-1948 urmează cursurile la Facultăţii de Teologie a Univer-
sităţii din Bucureşti. Iarăşi, evenimentele provocate de abolirea monarhiei
îl determină să se refugieze, din cauza atitudinii contra noului sistem poli-
tic, la Baia Mare. Lucrează aici ca pedagog la o şcoală de mine. În 1949,
într-o perioadă scurtă recuperează anul pierdut la Institutul Teologic Uni-
versitar din Cluj prezentând în manuscris teza: „Importanţa antropologiei
carreliene pentru o pedagogie creştină“.
Între 1956-1959 urmează cursurile de doctorat în teologie, la Bucureşti,
ca ucenic al părintelui Stăniloae.
O scurtă biobibliografie, după plecarea trupească dintre noi a sacer-
dotului cărturar şi a omului de cultură profund ataşat cultului adresat Iz-
vorului cunoaşterii, Înţelepciunii şi Vieţii - Dumnezeu, este mai mult decât
utilă. Utilă celor ce identifică slujitorul altarului doar cu un profesionist al
celor dinlăuntrul Bisericii, de care nu prea ne mai interesăm, îndeosebi acum
când cele exterioare par a fi definitorii în existenţă. Existenţă pe care cei
1. Mitropolitul Antonie Plămădeală, Editura Teognost, Cluj, 2005 (album, foto şi texte
alese).
2. Ibidem.
10