1-15 martie 2003

24 Pages·2004·0.76 MB·Romanian

serie nouã • anul II • nr. 12 • 1-15 martie 2003 • 10.000 lei
revistã de culturã
Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ
PREZENÞÃ
ÎN CETATE
Acad. Camil Mureºanu
Colaboreazã:
I. Maxim Danciu
Nicolae Edroiu
Vasile Rus
i
lustraþia
numãrului
Adrian Aramã ºi
Lãcrãmioara
Aramã-Varvari
TRIBUNA drept la replicã
Director fondator: n Mircea Goga
IOANSLAVICI(1884)
Cronicile semnate de cãtre criticul Mircea coloraturã. 4. Veturia Goga nu putea fi Privighe-
Revista apare bilunar, cu sprijinul Popa la Octavian Goga - geografie intimã, vo- toarea Ardealului de facto ºi de jure: sopranã dra-
Fundaþiei Culturale Române lumele I, II, III, Cluj-Napoca, Limes, maticã fiind, numai criticii muzicali improvizaþi
(Centrul de Studii Transilvane) 2001, publicate în revista Caligraf(Mehedinþi, precum T. Codru (pseudonimul lui Octavian C.
ºi al Ministerului Culturii, Cultelor anul II, nr. 12/22 decembrie 2002, p. 4 / Trei cãrþi Tãslãoanu), ºi numai spre a-i face plãcere influ-
ºi Patrimoniului Cultural Naþional. despre Goga) ºi în revista Tribuna (anul II, nr. 10/1- entei Veturia, puteau comite o asemenea eroare
15 februarie 2003, p. 20-21 / Cine a fost Privighe- (de unde trilul de privighetoare în partitura unei
toarea Ardealului?) mi-au trezit, în calitate de autor soprane dramatice ºi de unde triluri la Santuzza
CONSILIUL CONSULTATIV al trilogiei, mai multe semne de întrebare ºi sau la oricare alt rol interpretat de divã?). 5. Tatãl
AL REDACÞIEI TRIBUNA nedumeriri. natural al Geaninei Luca n-a fost grãdinar la
Prima întrebare (retoricã, desigur, ca toate Ciucea, ci la Predeal etc. etc.
DIANAADAMEK celelalte) pe care mi-am pus-o este de ce un critic ªi, din nou, un lucru de neînþeles pentru un
MIHAIBÃRBULESCU publicã mai multe cronici despre aceeaºi carte, critic care cunoaºte (se presupune) atât de bine
MIRCEABORCILÃ dezbãtând în esenþã aceleaºi probleme, ba, mai textul trilogiei, încât doreºte sã-l explice ºi publi-
AURELCODOBAN mult, folosind aceleaºi fraze sau sintagme. Aceas- cului. Autorul cronicii scrie cã în Geografia intimã
VICTORR. CONSTANTINESCU tã întrebare a fost însoþitã ºi de o nedumerire: gogianãcare s-a desfãºurat între Crãciunelul de
IONCRISTOFOR n-am înþeles de ce pentru publicul din judeþul Sus, Rãºinari ºi Ciucea, eu am considerat doar
CÃLINFELEZEU Mehedinþi, în care apare ziarul Caligraf, croni- Crãciunelul de Sus hotãrâtor în formaþia Poetu-
MONICAGHEÞ carul a recunoscut, în ciuda vãditei tendinþe de a lui. Nu am fãcut decât sã-i confer ºi acestei loca-
IONMURES¸AN puncta numai aspecte negative (prin exprimãri litãþi, mereu omisã în devenirea lui Octavian
MIRCEAMUTHU neargumentate de tipul rezultatul e rizibilsau ceea Goga, locul cuvenit, dar mereu alãturi de Rãºi-
IOAN-AURELPOP ce i-a devenit un tic verbal exagerãri puerile, o expli- nari. Este suficient sã citez titlul unui subcapitol:
IONPOP caþie cam puerilã) ºi unele merite ale cãrþilor („Acest Educaþia primitã în sânul comunitãþii (în mediul sãtesc,
PAVELPUS¸CA¸S capitol mi se pare cel mai interesant din întreg cuprinsul în comunitatea ruralã a Rãºinarilor ºi a Crãciunelului
IOANSBÂRCIU cãrþii ºi el ar putea fi folosit oricând cu succes ca prefaþã de Sus). Mãcar titlurile ar fi putut fi citite, dacã
ALEXANDRUVLAD la un ghid al Muzeului memorial Octavian Goga de la lectura capitolelor a fost neglijatã. Nici o clipã,
Ciucea. Autorul realizeazã un istoric util al domeniului aºadar, aceastã localitate nuia locul Rãºinarilor ºi al
Ciucea...“sau „Acest capitol meritã citit cu mare atenþie, tradiþiei cãrturãreºti ºi luptãtoare a familiei Bratu, ci se
REDACÞIA cãci oferã numeroase date noi privitoare la viaþa poetului îmbinã cu tradiþia acesteia din urmã. ªi iarãºi
la Ciucea ºi a castelanelor lui“º.a.) în timp ce ajung sã-mi exprim o nedumerire. Criticul Mir-
I. MAXIMDANCIU
atenþiei publicului clujean doreºte sã-i supunã cea Popa considerã cã eu am declarat ca sursã ex-
(redactor-ºef)
numai minusuri înverºunat susþinute. clusivã a mesianismului lui Octavian Goga întâl-
OVIDIUPETCA Cea de a doua întrebare este: cum se poate ca nirile fugitive ºi sporadice cu locuitorii comunei Crãciu-
(secretar tehnic de redacþie) un critic (cu datoria de a informa corect publicul nelul de Sus. Cum rãmâne atunci cu paginile 7-
cititor asupra unei cãrþi) sã uite de respectul faþã 113 din volumul II al trilogiei, în care sunt discu-
IOANPAVELAZAP de sine ºi faþã de cititori, formulând despre carte tate toate sursele mesianismului gogian, inclusiv
CLAUDIUGROZA doar acuze ºi imputãri false? De acestea aº putea cele pe care sunt acuzat cã le-am trecut cu ved-
ªTEFANMANASIA sã mã apãr redând aici integral cele 700 de pagini erea, cea amintitã de cãtre critic fiind doar una
OANAPUGHINEANU ale trilogiei. Procedeul prin care Veturia Goga ºi-a dintre ele.
însuºit titlul de Privighetoarea Ardealului, confis- În ce o priveºte pe Veturia Goga, însãºi ideea
NICOLAESUCALÃ-CUC cându-i-l Luciei Cosma, e tocmai cel folosit de trilogiei era ca fiecare sã plãteascã pentru propri-
AURICATOTHÃZAN cãtre Mircea Popa împotriva mea în cele douã ile-i greºeli. Or, ceea ce i s-a imputat drept gre-
articole: falsul, negarea adevãrului ºi a evidenþei. ºealã operei politice gogiene a fost tocmai “opera”
Tehnoredactare: O primã abatere de la regula unei critici obiective politicã veturianã. Cititorul trilogiei a fost de alt-
EDITHFOGARASI (orice act de acest gen fiind ºi o cercetare ºtiinþi- fel avertizat: Celor care s-ar grãbi (din aceeaºi tagmã
ficã) se formuleazã astfel de la sine în cazul de fa- sau de o bunã-credinþã dublatã de admiraþie necondiþio-
Redacþia ºi administraþia: þã din înaltul unui orgoliu: domnul Mircea Popa natã ºi fãrã discernãmînt faþã de nãprasnica Veturia
3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1 a publicat o carte despre Octavian Goga ºi ca ata- Goga de odinioarã, devenitã pentru cei ce nu cunosc
re nu poate admite ideea cã literatura ºi reprezen- istoria: “- Sãrmana bãtrînã, oare ce-o fi avînd cu ea?”
Tel. [phone] tanþii ei sunt un bun al tuturora, sunt ai culturii ori dintr-o reþinere de principiu /”De mortuis nihil nisi
Fax [phone] unui popor ºi cã oricine are dreptul sã-i iubeascã bene. / Despre morþi numai de bine.”/ sã nu agreeze
E-mail: [email protected] ºi sã-ºi exprime în scris pãrerile, iar un strãnepot anumite pagini ale cãrþii care aduc o luminã poate prea
al autorului cu atât mai mult, cu cât el este cu- crudã, aºa cum este întotdeauna lumina de bisturiu a
ISSN 1223-8546 noscãtor (pe baza documentelor de familie) a adevãrului final asupra trupurilor noastre, le atrag cu
multor aspecte încã neºtiute ºi scriitor la rându-i. respect atenþia cã, ori de cîte ori vreo calitate cu finalitate
bour Este riscant pentru Mircea Popa sã acuze pe cine- pozitivã a Veturiei mi-a îngãduit-o, am relatat (uneori
va de subiectivism când însuºi punctul sãu de chiar cu efuziune) episodul în care era implicatã...
vedere se aflã la mare distanþã de ceea ce se Dacã totuºi se vor gãsi unii dintre aceºtia,
numeºte obiectivitate. mãrturisesc cã îi voi înþelege ca unul care nu i-a
Cea de a treia întrebare este cum mai poate fi subestimat niciodatã Veturiei infinita putere de
credibil Mircea Popa când tot ceea ce aduce la seducþie. Dintotdeauna, de altfel, rãul ºi întuner-
cunoºtinþa publicului despre autorul trilogiei în icul au exercitat o irezistibilã fascinaþie...
cele douã articole este fals: 1. Mircea Goga a fost o De aceea, cînd atîrnã într-un talger al balanþei vreo
vreme muzeograf la Ciucea…Nu am fost nicicând mãrturie partizanã asupra Veturiei, trebuie sã aºezãm
muzeograf la Ciucea ºi nicãieri altundeva. Am aceastã rezervã pe talgerul braþului opus. Personalitate
condus prin muzeu vizitatori de-a lungul anilor dublã, plinã de distincþie, graþie, rafinament, un minim
adolescenþei doar la rugãmintea expresã a Veturiei gest de bunãvoinþã, de luminã venit, din partea ei de
Goga, când pe ea o reþineau pregãtirile de la întuneric, era capabil sã nascã în orice persoanã un
bucãtãrie ori vreo indispoziþie, iar eu, aflat în fanatic admirator... De aceea, sînt convins cã “numai
vacanþe ca membru al familiei Goga, nu aveam sufletele vinovate vor da o altã interpretare cugetului
altceva mai bun de fãcut. 2. Deþin arhiva Octa- meu”, ca sã folosesc înseºi cuvintele Poetului...À bon
vian Goga în calitate de membru al familiei Poe- entendeur salut!
tului ºi nicidecum de fost muzeograf la Ciucea.
3. Lucia Cosma nu a fost pianistã, ci sopranã de Continuare în pagina 11 (cid:224)
2 TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003
e
ditorial
Despre jurnalismul
cultural, azi
n ªtefan Manasia
Bernard Bertrand, fiul deputatului Bertrand Da, dar, ºi aici un drãcuºor îºi roteºte codiþa
Bertrand, înºelã aºteptãrile pãrintelui sãu ºi încet, dacã Bernard ar fi un jurnalist cultural
deveni jurnalist: avea douãzeci de ani când valah? Ar mai fi el visãtor?
crainicul unui post de radio anunþã cã printre cele Din paginile romanului aflãm cã redactorul
trei sute de victime ale unei catastrofe aeriene emisiunii-radio este, de fapt, un ins frustrat ºi
produse deasupra Atlanticului se numãrã ºapte ambiþios, care „viseazã, mai curând, sã scrie ºi sã
copii ºi patru jurnaliºti. În clipa aceea, Bernard publice într-un sãptãmânal de vazã editoriale în
hotãrî sã trãdeze ambiþiile politice ale tatãlui, faþa cãrora sã tremuretoþi confraþii tatãlui sãu.“(s.m.
dându-ºi seama cã parlamentarul devenise în ªt. M.) κi clãdeºte, în „vis“, un prestigiu, o
zilele noastre, o specie desuetã, un „personaj autoritate, devine o instanþã dintr-o ordine supe-
caraghios“, în vreme ce puberii ºi jurnaliºtii rioarã. „Visând“, transcende statutul ºi bucuriile, fi demascate inactualitatea ºi perversiunea scriito-
ajunseserã odoare de preþ a cãror pierdere era gloria ºi puterea conferite de jurnalismul pop- rului. O sutã de Bernard Bertranzi se vor aplau-
deplânsã cu lacrimi de crocodil. ulist. Gustã, de pe acum, din gloria specialistului, da, îºi vor da telefoane de felicitare, vor organiza
Dupã „iluminare“, fiul ajunse redactorul unui se apropie de casta, aproape impenetrabilã, a colocvii ºi conferinþe. Aºa cum cosmonauþii ame-
post de radio parizian, realizatorul unor emisiuni „imagologilor“… ricani au ieºit pe Lunã, câþiva Bernard Bertranzi
amuzante ºi spirituale. Interviurile luate de el Ajungând sã publice într-un sãptãmânal bucu- vor fi trimiºi „pe sticlã“, anunþându-ne, la t.v.,
personalitãþilor lumii contemporane (artiºti ºi reºtean „de vazã“, Bernard Bertrand (de dragul care cãrþi sunt la modã luna asta, sãptãmâna asta,
politicieni) erau inconfortabile, inchizitoriale, aºa muzicalitãþii, sã-i pãstrãm numele) îl va ataca pe ziua aceasta a sãptãmânii…
încât un anumit public le urmãrea cu sufletul la scriitorul X adulat de cititori ºi de criticã, desfi- Bunãoarã, un Bernard Bertrand ne va reco-
gurã. Bernard nu se interesa de originalitatea pro- inþându-l în ceea ce are mai autentic, original: manda volumul memorialistic Scrisul ºi cititul, al-
dusului artistic promovat, de programul sau ide- fantasmele ºi reveriile lui, plonjonul nud în gãl- tul cartea de memorii Cititul ºi scrisul, în vreme ce
ologia politicianului, ci de frivolitãþile biografiei benuºul memoriei, în sertarele pe care adultul un al treilea ne va întreba: cum, noi încã n-am
acestora, de eventualele bâlbâieli ºi scuze, de ne- obiºnuit nu le va fi deschis niciodatã. Dacã per- cumpãrat A citi ºi a scrie? (Un volum splendid, to-
gaþiile ºi omisiunile pe care ambii le fãceau, în- sonajul-copil al prozatorului X smulge corniþele tuºi, cãzut sub lentilele gãlbui ale d-lor Bertanzi.)
cercând cu disperare sã-ºi protejeze viaþa privatã. melcilor ºi zdrobeºte furnici de bordura asfaltu- Calculul meschin sau simpla luptã pentru su-
Ia aici naºtere ºi se dezvoltã talentul de prãdãtor lui, aceasta nu þine de o curiozitate infantilã, ci îl pravieþuire creeazã, în ziare, în reviste, culoare fa-
al redactorului, strategia de a-ºi încolþi victima, discrediteazã pe scriitor, îi deconspirã (involuntar vorabile speciei penetrante ºi gãlãgioase, denu-
fãcând-o în cele din urmã sã-ºi recunoascã „vino- ºi psihanalitic, fireºte) grave defecte morale. mite de noi – cu o sugestie din Kundera – Bernard
vãþia“ (pudoarea, teama, ateismul, mizantropia, Bernard îºi va sfãtui publicul, cu un spirit ºi o Bertrand. Unii indivizi adoptã, ca pe-o pereche de
dragostea pentru fiicã sau soþie etc.). Propriile întristare jucate, sã nu mai deschidã volumele mãnuºi gãsite pe stradã, comportamentul descris
vorbe ale actorului sau ale politicianului vor sec- otrãvitoare ale domnului prozator, sã nu-i mai mai sus. Alþii sunt Bertranzinumai în tinereþe,
reta plasa lipicioasã în care se vor prinde, fãrã scã- întindã mâna pe stradã... pânã îºi fac un rost, o situaþie etc. Unii devin
pare. Altãdatã, un Bernard narcisiac, pozând de pe Bertranzicând aud numele unui scriitor, al unui
Totuºi, ne putem întreba, care sunt armele jur- acelaºi soclu al Moralei, al decenþei ultragiate, ºi curent literar, al unei instituþii.
nalistului ºi unde i se aflã cãlcâiul lui Ahile? Pe ce dorindu-ºi ca „toþi confraþii tatãlui sãu“ sã-i tremu- Existã, astãzi, reviste culturale normale(inclu-
se înalþã teroarea ºi mãreþia profesiei sale? Oricât reînainte, îºi va chema colegii de generaþie la dem aici ºi suplimentele unor cotidiene) unde
de banal va pãrea, puterea lui – realã ori virtualã – chef: un chef þinut în paginile ospitaliere ale unei bertrandizareaeste descurajatã ºi, o datã cu ea,
constã în „dreptul de a pretinde un rãspuns“. Tri- reviste, la umbra nevinovatã a poemelor ºi proze- spectacolul facil, umorile comune. Reviste în care
bunalul inchizitorial, Gestapoul sau Securitatea, melor. Bernard stã cocoþat pe catargul alb al pagi- prieteniile literare nu þin locul textelor valoroase,
realizatorul unui talk-show politic (ºi, prin vocea nii întâi: justiþiarul conduce mulþimile literate riguroase (fãrã academisme), accesibile (ºi) citi-
lui, patronii, industria publicitarã, „imagologii“) spre fotoliile cãlduþe ºi Premiul Academiei Ro- torului nespecializat (fãrã sã alunece în promis-
întreabã ºi pretind un rãspuns. Iar a-i minþi înseamnã mâne. În articole ce nu admit replicã, ticluite cu cuitate). Sunt tipãrite la noi, încã, reviste care îºi
a sfida autoritatea. Sunt singurele organe abilitate gustul unui librar de cartier, Bernard acuzã nepã- asumã un program cultural coerent, dezvoltând
(în anumite circumstanþe) sã-þi cearã socotealã: cu sarea preºedintelui, a guvernului, a generaþiei polemici ºi dezbateri de o înaltã þinutã. Anumite
duioºie ºi amãrãciune, acceptãm astãzi cã „e bine vârstnice ºi prostituþia tinerilor (care, se înþelege, publicaþii privesc, sub microscopul critic, contro-
ca o poruncã sã fie exercitatã într-un secol în care nu-i fac sluj.) Bernard se „viseazã“ gol, într-o versata generaþie ’27, sau rediscutã avangarda
Decalogul Domnului e aproape uitat“. încãpere cu oglinzi, multiplicat la infinit în patru- istoricã, sau încearcã o ordonare a operelor post-
Invenþie a romancierului ceh Milan Kundera, latere de gheaþã, deasupra cãrora stã scris: Iisus modernismului românesc, altele îºi fac un motiv
Bernard Bertrand este un personaj cu identitate Hristos, Casandra, Che Guevara, John Lennon, de glorie din promovarea (dezinteresatã) a
de hârtie (v. Nemurirea, trad. Jean Grosu, Ed. Nostradamus, Coriolan Drãgãnescu º.a.m.d. grupãrilor literare tinere.
Humanitas, 2002). Prototip al jurnalistului actual În fiecare numãr al „tinereºtii“ reviste se Acest peisaj literar efervescent a apãrut dupã
de top, el ajunge – în viziunea kunderianã – „mã- anunþã, orwellian, cum încã un „bãtrân“ a aderat cãderea regimului comunist, dupã dispariþia cen-
garul desãvârºit“: conºtient de mizeria condiþiei miºcãrii zeilor insurgenþi. Olimpianul e tãmâiat ºi zurii ºi a politrucilor culturali. (Atâþia câþi mai
sale în rarele-i clipe de luciditate ºi meditaþie, celebrat asemeni unui Jupiter ºtirb, în timp ce, pe existã azi, ei sorb din plin cupa de venin a anoni-
încântat de sine în restul timpului, evitând aproa- verso-ul paginii, Bernard tocmai îl decapiteazã pe matului.) Puþinelor reviste „istorice“, supravieþui-
pe totdeauna disconfortul dialogului interior. De „bãtrânul“ consacrat în numãrul precedent. toare lui decembrie ’89 (România literarã, Vatra,
pe panourile publicitare ale capitalei culturale a Ca în orice poveste, Bernard Bertrand îmbãtrâ- Tribuna), li s-au adãugat altele tinereºti ºi am-
Europei, din mijlocul echipei de radiojurnaliºti, neºte, ajungând director de editurã sau gazetã, om biþioase (Apostrof, Timpul, Observator cultural,Con-
Bernard Bertrand ne transmite zâmbetu-i de televiziune etc. O parte din lupii sãi au murit în trafort). S-a realizat astfel posibilitatea de expresie
„mãgãresc“, de un alb ireal ºi strãlucitor. bãtãlii ori i-a înfulecat chiar el în iernile friguroase a tuturor creatorilor de limbã românã, într-un
Raportat la presa independentã româneascã, el ºi inospitaliere. Se simte singur, îºi petrece vremea mediu dinamic ºi promiþãtor. Din fericire, acesta
are, însã, naivitatea ºi gingãºia unei fecioare. Sce- mai mult în bârlog: ar ieºi la atac chiar acum (în e susþinut de entuziasmul ºi de hãrnicia unor
nariile dupã care gazetarii noºtri desfãºoarã, pen- suflet e încã „tânãr“), dar l-au lãsat memoria ºi critici literari, poeþi ºi prozatori, neatinºi de mor-
tru ca mai apoi sã împacheteze la loc, cearceaful vederea, blana nu i-a mai nãpârlit de mult. bul bertrandizãrii. Bertrand Bertrand se va plictisi
scandalului politic ori monden îi sunt lui Bernard Sau, prinprocedeul din ce în ce mai popular cu iuþealã de jocurile gratuitãþii ºi va porni în
cu desãvârºire strãine. Jurnalistul kunderian ac- al clonãrii, o sutã de Bernard Bertranzi ajung sã întâmpinarea unor aventuri glorioase „în faþa
þioneazã cu impudoarea virginei care abia ºi-a publice în cincizeci de reviste culturale: texte cãrora sã tremure toþi confraþii tatãlui sãu“.
descoperit farmecele. competente, ludice ºi ironice, articole în care vor n
TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003 3
c
artea
O istorie neconvenþionalã
n Ion Cristofor apela la zaraful evreu ºi cu bani împrumutaþi îºi
asigura la Constantinopol – tronul“. Este ºi cazul
voievodului Mihai Viteazul, a cãrui urcare pe
Mãrii Negre. Prezenþa evreilor elenizanþi în aces-
România Iudaica. O istorie neconvenþionalã a evreilor tron a „fost stipendiatã cu bani împrumutaþi ºi de
te locuri explicã, în opinia sa, activitatea misio-
din România. 2000 de ani de existenþã continuã narã a sfântului Andrei în anticele colonii greceºti la negustori evrei“. Unele privilegii acordate de
Editura Teºu, Bucureºti, 2001 de la Pontul Euxin. În anii 50-51 e.n., sfântul voievozi ºi boieri, toleranþa populaþiei româneºti
vor favoriza viaþa evreiascã ºi dezvoltarea comer-
apostol Pavel propovãduieºte la Philippolis, o
þului evreiesc. Teºu Solomovici constatã, pe bunã
cetate traco-geticã, situatã pe drumul ce unea
Deºi urmãresc cu atenþie presa culturalã de oraºul Singidunum de cetatea greceascã dreptate, cã prezenþa evreilor în Principate va
la noi, n-am remarcat prea multe comen- Byzantion. „Este primul oraº european unde duce la o mai intensã circulaþie monetarã, iar
tarii la adresa cãrþii lui Teºu Solomovici Pavel fundeazã o comunitate creºtinã“, subliniazã apariþia primelor instituþii bancare este legatã
intitulatã România Iudaica(Editura Teºu, Bucu- autorul. Evreii vor circula mereu între coloniile direct de existenþa lor. „Banca României“, înfiin-
reºti, 2001), o apariþie editorialã de excepþie. greceºti ºi cele romane de mai târziu. Dupã þatã în octombrie 1865, la Bucureºti, numãrã
Dincolo de înfãþiºarea graficã a celor douã volu- istoricul Josephus Flavius, evreii refugiaþi în urma printre fondatori ºi pe doi bancheri evrei,
me, cartea prezintã un indiscutabil interes docu- dãrâmârii Ierusalimului de cãtre Titus îºi fac Adolphe de Hertz ºi Jacques Loebel. Zãrãfia,
mentar. Subintitulatã O istorie neconvenþionalã a apariþia ºi în Dacia. „Vârâþi în afacerile minelor de detestatã de Bisericã ºi de populaþia majoritarã, a
evreilor din România. 2000 de ani de existenþã conti- aur ale Daciei, pentru ca sã se rãzbune pe romani, avut o indiscutabilã contribuþie la dezvoltarea
nuã,cartea semnatã de preºedintele Centrului alimentau cu bani rãscoalele“ localnicilor învinºi. economicã a Þãrilor Române. Dar tocmai aceastã
Cultural Israelian-Român din Tel Aviv abundã în Printre veteranii romani se consemneazã de altfel îndeletnicire avea sã le atragã evreilor stigmatul.
numeroase informaþii referitoare la existenþa ºi diplomele unor soldaþi evrei, iar Legiunea a V-a Demonizarea evreului nu e însã o invenþie a
minoritãþii evreieºti pe teritoriul României din Macedonica numãrã în rândurile ei soldaþi veniþi Evului Mediu românesc. Dupã cum aratã repu-
cele mai vechi timpuri pânã în zilele noastre. din Palestina. Nu mai puþin incitante sunt notele tatul Andrei Oiºteanu, citat de cercetãtor, demo-
Cercetãtorul îºi însoþeºte volumele cu reprodu- sale referitoare la prezenþa kazarilor în aceste nizarea evreului nu e „un sindrom specific rea-
cerea, în chip de postfaþã, a eseului lui Emil regiuni. Primele semnalãri ale acestora sunt ates- litãþii populare româneºti, ci un fenomen de psi-
Cioran, Evreii – un popor de solitari, pe care Teºu tate dupã secolul al XII-lea, în colonia genovezã hologie colectivã“, ce poate fi descoperit încã din
Solomovici l-a editat nu demult în editura pe de la limanul Nistrului. primele texte creºtine, inclusiv în Evanghelia dupã
care o conduce. Scrisã cu un condei alert, monu- Cercetãtorul constatã cã evreii prezenþi în þi- Ioan.
mentala lucrare e, cu adevãrat, o istorie „necon- nuturile româneºti sunt un amestec de evrei de Participarea evreilor la viaþa social-economicã
venþionalã“. Deºi nelipsit de calitãþi ºtiinþifice, origine palestinianã, proveniþi din zona Occi- a þãrii de adopþie e prezentatã în numeroase capi-
stilul cãrþii e departe de a fi unul sec, pur infor- dentului, din Rusia sau Polonia, împinºi spre tole ale cãrþii, cum ar fi: Evreii ºi rãzboaiele
mativ. Autorul þine în mânã un condei vioi, pig- þinuturile româneºti de persecuþiile religioase sau naþionale ale României, De la social-democraþie la
mentându-ºi paginile cu nenumãrate amãnunte de pogromuri sângerose. Amestecaþi ca într-un comunism, via Moscova, Productivi? Neproductivi?
anecdotice, cu umor de cea mai bunã calitate. În „adevãrat creuzet de chimie umanã“, comunitãþile Evrei în industrializarea României. Sunt pagini
plus, volumele sunt prevãzute cu nenumãrate evreieºti ajung în preajma celui de-al doilea menite sã spulbere nenumãrate prejudecãþi ºi
fotografii, facsimile, reproducând documente rãzboi mondial sã numere la noi aproape un mi- stereotipii prezente în gândirea comunã sau
puþin cunoscute publicului larg. lion de oameni. Þãrile Române devin de-a lungul rãspândite în scrierile unor extremiºti. E indis-
Dupã cum constatã autorul însuºi, cele douã mai multor perioade istorice „oaze de salvare a cutabil cã statistica contrazice imaginea evreimii
volume ale cãrþii sale se alcãtuiesc dintr-o succe- evreimii occidentale“, ca ºi a celei scãpate din ca pãturã neproductivã. E o realitate cã una din
siune de texte ce nu respectã neapãrat o cronolo- pogromurile ruseºti sau din teribilele incursiuni marile intreprinderi de metalurgie ºi construcþie
gie istoricã strictã. Totuºi, cercetãtorul procedeazã cãzãceºti. de maºini, cea de la Reºiþa, a fost opera unui
oarecum sistematic, interogând documente vechi, Teºu Solomovici analizeazã succint integrarea evreu, Max Auschnit. Renumita intreprindere
ce atestã o prezenþã a evreilor pe teritoriul evreilor în societatea medievalã românescã, cu un metalurgicã Griviþa a fost înfiinþatã de fraþii
României încã din cele mai vechi timpuri, sau netãgãduit rol de populare a târgurilor. Ei se Goldenberg. Prima fabricã de vagoane ºi motoare
coborând în actualitatea cea mai fierbinte. În impun prin activitãþi comerciale, medicale ºi din România, „Astra“ de la Arad, e, de asemenea,
opinia sa, primii evrei se stabilesc la noi odatã cu meºteºugãreºti, contribuind la impulsionarea creaþia unor intreprinzãtori evrei. Dupã cum
primele colonii greceºti întemeiate pe malurile vieþii economice. „Nu rareori însuºi domnitorul exploatarea industrialã modernã a petrolului
începe la noi cu iniþiativa savantului evreu Lazãr
Edeleanu. Modernizarea albiei Dâmboviþei, dupã
model parizian, se datoreazã unor reprezentanþi ai
acestei minoritãþi stigmatizate. Dezvoltarea
tehnicii în industria româneascã s-a fãcut ºi cu
participarea masivã a unor ingineri ºi specialiºti
evrei. În perioada modernã cercetarea ºtiinþificã
evreiascã îºi face simþitã prezenþa ºi sub cupola
Academiei Române. E suficient sã amintim cã
întemeietorul ºcolii matematice româneºti a fost
un evreu, David Emmanuel. Acesta a fost
dascãlul viitorilor academicieni români:
Gheorghe Þiþeica, Traian Lalescu, Octav
Onicescu ºi Miron Nicolescu. Cercetãtorul dã
numeroase alte exemple menite sã infirme
prezumþia cã evreii ar fi reprezentat pe pãmântul
românesc o etnie „neproductivã“.
Un capitol incitant al cãrþii lui Teºu
Solomovici se intituleazã Evrei în literatura ºi cul-
tura românã. Sunt închinate pagini dense unor
nume precum: Cilibi Moise (un negustor de
mãrunþiºuri, vestit pentru înþelepciunea sa),
Ronetti-Roman (autorul lui Manasse), C.
Dobrogeanu-Gherea, H.Sanielevici ºi alþii. Alte
pagini descriu „febra pseudonimelor“ la
numeroºii scriitori români de origine evreiascã.
4 TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003
Capitolul dedicat „anarhiºtilor“ literari, reprezen-
tanþilor avangardei artistice, se deschide printr-o
introducere de o savoare aparte: „Când a împlinit
23 de ani, în plinã dereglare mintalã, un anarhist
evreu din Bârlad, Max Goldºtein, a decis cã a
sosit vremea sã arunce în aer Senatul României.
Joi, 9 decembrie 1920, a avut loc explozia.
Clãdirea Senatului a rãmas în picioare, dar trei
oameni ºi-au pierdut viaþa (Episcopul Oradiei
Mari, Ministrul Justiþiei ºi un senator). Nu a fost
singurul evreu, nebun, care cãuta o lume mai
bunã cu bombe. La începutul secolului XX, mulþi
tineri scriitori ºi artiºti evrei, preocupaþi sã arunce
în aer formele vechi ale unei literaturi tradiþiona-
liste ºi lãcrimoase, au devenit ºi ei anarhiºti.
Literari!“
Teºu Solomovici abordeazã în istoria sa
neconvenþionalã ºi problematica spinoasã a anti-
semitismului, o ideologie de import ce prosperã
ºi la noi mai ales în perioadele de crizã socialã.
Cazul Mihail Sebastian, relaþiile regelui Carol al
II-lea cu evreii, tragicul episod al deportãrilor în
Transnistria sunt câteva din dosarele pe care Teºu
Solomovici le alcãtuieºte cu minuþie, cu grija de a
înlãtura, pe cât posibil, notele de un subiectivism
extrem. Contestata personalitate a mareºalului a funcþionat în perioada celui de-al doilea rãzboi autorul cãrþii se fereºte a da verdicte categorice
Antonescu e evocatã prin convocarea unor argu- mondial. În acest caz, Teºu Solomovici citeazã pe asupra epocii la care a fost el însuºi participant
mente pro ºi contra, cu reproducerea a larg mãrturiile reputatului gazetar Marius Mircu. direct. Teºu Solomovici se mulþumeºte sã
nenumãrate documente istorice. Cartea lui Teºu Iar argumentele venerabilului reporter ne îndrep- expunã, cu o rãcealã clinicã, fapte, statistici, docu-
Solomovici e redactatã, fãrã îndoialã, din punctul tãþesc sã credem cã formula acestuia („Prin mente. Iar aceastã atitudine detaºatã prezideazã ºi
de vedere al unui sionist, dar al unuia care nu «Legea Centralei» a fost creat în România un stat paginile prin care masiva România Iudaicase
crede cã adevãrul i-ar aparþine în exclusivitate. (evreiesc) în stat, spre a-i menþine evrei, pe apropie de actualitate.
Cazurile unor evrei asimilaþi, cum ar fi H. Tiktin, evrei“) nu e doar o figurã retoricã, ci un adevãr, E indiscutabil cã reconstituirea civilizaþiei
Lazãr ªãineanu, Tudor Vianu, Marcel Avramescu oricât de paradoxal ar putea sã parã. evreieºti, ce a dãinuit vreme de douã milenii pe
etc., sunt analizate cu aceleaºi precauþii, deºi La fel de atent sunt analizate raporturile pãmânturile româneºti, a gãsit în Teºu
cercetãtorul conchide cã asimilismul sau botezul evreilor cu puterea comunistã, utopie în vârtejul Solomovici un cronicar pasionat ºi fidel. Bogãþia
creºtin „au fost soluþii seducãtoare, dar nu efi- cãreia au fost atraºi numeroºi coreligionari ai Anei de documente a celor douã volume transformã
ciente“. Problemele spinoase sunt abordate prin Pauker. Figurile sinistre ale unor politruci pre- cartea sa într-un veritabil eveniment editorial. E
convocarea tuturor faptelor ºi argumentelor cum generalul Alexandru Nicolski sunt surprinse de mirare doar cã grãbiþii cronicari ai actualitãþii
menite sã limpezeascã anumite evenimente în cadrul unui veritabil muzeu al figurilor de noastre culturale au trecut-o cu vederea.
istorice, mai ales a celor tulburi. Aºa se întâmplã cearã, în care români ºi evrei participã „braþ la n
cu fenomenul „Centralei Evreilor“, instituþie ce braþ în cumplita horã comunistã“. Prudent,
Conexiuni europene O probã de serioase cunoºtinþe de specialitate
ºi de preocupãri adiacente oferã autoarea în partea
a doua a eseului, în care trece în revistã relaþiile
româno-engleze cu începere cam din anii înfi-
n Acad. Camil Mureºanu
inþãrii Companiei Levantului ºi ai prezenþei
primilor agenþi ai acesteia la Istambul, implicaþi în
ConexiunCi rLoAmRâAnLo-ILenIAgNlezAeD ºiR iAdGeeOaº de Europa intrCoda uusnã opaars eucrummã tnoera, ºatceepatsattã, pprroinb laepmelautilc lãa eoste ppeo lritâincda ,Þ înãr vilaorria Rteolem lâonr em. Rodelaaliþtiãi þei xdaem rienaalitzea arpe:oi
Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2002 l„uucltriamreu ml iasntoursicc raisl ãª, cdoilnii 1A8r2d0e,l ae nlue”i ,I ocaarne ,M porinnotrreai, p(driinn sceocnotlauclt ea lp XolIiXti-cloe-ad îinp laommbaetilcee s, epnrsiunr ci)ã,l ãptroinri
stângãciile ei inerente atunci, relevã un prim raporturi pe plan teologic (un aspect mai puþin
moment mai semnificativ al integrãrii ideii de cercetat pânã acum) ºi pe plan livresc (traduceri).
Conexiunile pe care autoarea le stabileºte în Europa în mentalitatea unui intelectual român Am face uºoara obiecþie cã, în abundenþa
acest întins eseu sunt, în realitate, mai ardelean de acum aproape douã secole. datelor acestui inventar, ideea de federalizare
ramificate decât cele indicate în titlu. În continuarea demersului ei, autoarea se apare, pe alocuri, estompatã. ªi am mai adãuga cã
Bineînþeles cã acestea din urmã primeazã, ºi nici mãrturiseºte pe drept cuvânt impresionatã de federalizarea bazinului dunãrean a fost o idee
nu ar putea fi altfel, datã fiind calitatea dnei contribuþiile în materie ale regretatului Alexandru reluatã de britanici, în frunte cu Winston
Dragoº de specialistã în limba ºi literatura Duþu, unul din cei mai profunzi ºi mai erudiþi Churchill, în cadrul planurilor de refacere
englezã. În ansamblu, ele se extind însã în timp ºi istorici ai marilor curente de idei ivite în gândirea politicã a Europei la sfârºitul celui de-al doilea
în spaþiu, dincolo de limitele trasate cu oarecare noastrã în ultimele decenii, sau rãsfrânte într-însa rãzboi mondial. Ca ºi mai înainte, astfel de pla-
circumspecþie, relevând în autoare pe iniþiata nu de pe alte orizonturi. Se schiþeazã, în contextul nuri de federalizare central-europeanã, interesân-
doar în problematica relaþiilor culturale româno- menþionat, o periodizare a formulelor ºi a du-i ºi pe români (a se vedea paginile lui Aurel C.
engleze, cum era de aºteptat, ci ºi în secþiuni etapelor de evoluþie ale ideii europene, din evul Popovici...), vizau formarea unui obstacol anti-
importante ale istoriei, ale gândirii istorice ºi mediu creºtin, trecând prin rafinamentul clasi- panslav.
politice. O aventurã temerarã, traversatã cu suc- cizant al Renaºterii ºi prin cel filosofic al Concluziile, în parte recapitulative, ne-au
ces ºi menþinând în alertã atenþia celui ce o Luminilor, pânã la fervoarea revoluþionarã ºi reþinut atenþia în punctul punerii problemei
urmãreºte. romantic-naþionalã de început de secol XIX. ratrapajului cultural urmãrit de cultura noastrã ºi
Paginile înseºi ale cãrþii pledeazã pentru Din magma acestei din urmã ambianþe spiri- a popoarelor din jur, printr-o obsedantã raportare
aprecierile de mai sus, eliminând, sperãm, suspi- tuale se contureazã proiecte de federalizare euro- la excelenþa lumii occidentale.
ciuni de subiectivism. peanã sau zonalã, câteva din ele tangente la vizi- Meritelor în sine ale lucrãrii dnei Dragoº
Dupã un rezumat în limba englezã, autoarea unea politicã româneascã; autoarea se orienteazã, adãugãm efortul de a-ºi susþine investigaþiile de
angajeazã o dezbatere teoreticã a temei sale, în aceste puncte, în mod justificat, dupã o altã pe cele aproape 200 de pagini prin apelul la nu
susþinând-o printr-o privire retrospectivã asupra valoroasã lucrare, datoratã lui George Ciorãnescu. mai puþin de 130 de lucrãri de specialitate, sau
contribuþiilor mai de seamã la problematica abor- În seria lor se detaºeazã contribuþia lui Aurel C. din domenii din imediata apropiere a temei.
datã – cu precãdere româneºti, dar ºi strãine. Popovici, notabilã la vremea sa. n
TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003 5
Brâncuºi esoteric Severinului), Ducele Lyrtioi (Voevodul Vala-
hilor), Seneslau (Un Sarab stãpânitor al Þãrii
Lytira / a Lotrului / a Loviºtei), Ramung, Duce al
Severinului, Legendarul Banul Mãrãcine, Basarab
n Sorin Nemeti
Ban, Radu Basaraba, Negru Vodã, Mircea
Basaraba, etc... pânã la Mihai Viteazu ºi dincolo
însã dezolantã: „Pentru cã Brâncuºi pleca din de el“. Sunt enumeraþi, în aceastã imaginar-
HORIAMUNTENUS Tradiþia Vie care se încrusta în arta olarilor, a dezolantã tradiþie dinasticã româneascã, împãraþi
Dincolo de Brâncuºi meºterilor lemnari, a troiþarilor ºi meºterilor romani (Filip Arabul originar din Arabia Felix, nu
Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002 cruceri, în figurinele de lut ale sãtenilor vre- din Tracia), personaje literare ºi legendare
murilor tinereþii sale, în tehnicile þesãtoreselor la (Ramnunc din Cântecul Nibelungilor, Banul
«rãzboi», în aforismele, pildele, ghicitorile, bas- Mãrãcine) ºi voievozi ºi domni din Evul Mediu
Cartea d-lui Horia Muntenus este o încer- mele ºi legendele românilor, în cântecul, în dan- românesc. Lipseºte Statu Palmã Barbã Cot sau
care de a decripta ascendenþele esoterice sul popular ºi în obiceiurile ºi ritualurile creºtine Pãsãri Lãþi-Lungilã, în care esotericul Creangã a
ale simbolismului sculpturilor lui ºi precreºtine, în versificarea simplã, în tâlcuirile deghizat poate niºte „Moºi - Regi“ de-ai noºtri.
Constantin Brâncuºi. Sunt cãutate rãdãcinile folclorului românesc“. Elogiu al unui autohto- Capitolul III, intitulat „Kion ouranou (Axis
expresiei artistice brâncuºiene într-un „esoterism nism derizoriu, exotic din perspectiva culturii Mundi – Axis Boreus / Cardines Mundi – Polus
valah“, într-o tradiþie misticã româneascã vãzutã înalte. Geticus)“ se doreºte o descifrare a simbolismelor
ca ancestralã ºi persistentã. Obiecþia principalã pe Dl. Horia Muntenus uzeazã de o metodã ansamblului sculptural brâncuºian de la Târgu
care dorim sã o ridicãm este cã aceastã tradiþie nu întâlnitã la toþi autorii consacraþi ai genului: Jiu, considerat de autor „o celebrare iniþaticã a
existã ca atare, ci este confecþionatã prin inter- anume, sesizarea unor asemãnãri lingvistice for- Crãciunului“ sau „o restauraþie a monumentului
mediul unor producþii literare integrabile în acest male între cuvinte din limbi diferite, cu sensuri uranic de pe muntele Omul“ (p. 102). Coloana
domeniu ramificat al istoriei esoterice a diferite, analogii lingvistice investite cu semnifi- Infinitului este, evident, expresia unui simbolism
românilor. Tradiþia esotericã româneascã este caþii esenþiale criptate cabalistic. De pildã, axial. Dl. Horia Muntenus reia însã aceleaºi
livrescã, nãscutã în periferia mediilor literare din Brâncuºi - Brancusi - Branchizi. Între un nume exemple irelevante, aceleaºi pasaje din utopiile
România modernã ºi constã dintr-un asamblaj propriu românesc, pronunþia lui în limba greceºti despre Hiperboreea nord-dunãreanã, alã-
necritic de simboluri ºi idei extrase din folclor ºi francezã ºi un cuvânt grec s-a stabilit o omologie turate simbolismului bradului ca arbore al vieþii
cultura tradiþionalã þãrãneascã, din heraldica aparentã ce sugereazã cã numele Brâncuºi ar fi un din folclorul românesc. Totul ilustreazã ideea cã
medievalã, din informaþii vagi, imprecise ºi bizare termen ce desemneazã un mare preot (templul în simbolismul polar – axial este foarte persistent în
despre strãmoºii noºtri antici - traci, geþi ºi daci, care oficiau preoþi „branchizi“ pomenit de acest spaþiu, mai ales datoritã faptului cã teritoriul
toate încãrcate cu semnificaþii pe care nu le Herodot). Astfel numele preoþilor antici (a cãror carpato-danubian se aflã situat la intersecþia
conþin în realitate, cel puþin la un nivel general origine tracicã, dacicã este presupusã de autor) s-a axelor Universului, cã am fost ºi suntem situaþi,
acceptat de înþelegere. Astfel, printr-o hermeneu- transmis printr-o tradiþie milenarã neatestatã de strãmoºii noºtri pelasgo-daci ºi noi românii, în
ticã instaurativã, datele (imagini, simboluri, ritu- nici un izvor ºi reapare în antroponomastica Buricul Lumii (Ombilicus Mundi). „Osie a
aluri) sunt încãrcate cu sensuri misterioase ºi urmaºilor, însãºi numele Brâncuºi fiind un omen, Lumii, Buric al Pãmântului (Muntele Omul), la
absconse în aceste producþii istorico-esoterice. o prevestire a statutului de mare sacerdot al intersecþia civilizaþiilor, la întâlnirea Orientului cu
Simbolurile sunt scoase din contextul lor istoric tradiþiei religiose getice. Occidentul, Noua Dacie Veche e Axul acestei
ºi translatate în timp, secole ºi milenii. Tot capitolul al II-lea, „Etimologia ºi semnifi- Balanþe. Negreºit, în funcþiunea ei, Coloana
Esenþialã pentru abordarea d-lui Horia caþiile antroponimului (eponimului) Brâncuºi“, Infinitului e axul median imuabil.“ (p. 92)
Muntenus este viziunea românocentricã, mândria este marcat de alunecarea dinspre poetica formei Aºa cum era de aºteptat acest discurs esoteric
aparteneþei exaltatã: „Brâncuºi îºi trãieºte neamul, artistice spre delirul etimologizant. Aici autorul pe marginea operei lui Constantin Brâncuºi nu se
SPIÞà VECHE ªI NOBILÃ...“ (p. 15), mândrie îºi trãdeazã din plin lecturile esoterice ºi uzeazã putea încheia decât cu o anume temã, concen-
orientatã zadarnic spre vechi, spre tradiþie, spre copios de metoda pseudo-filologicã (în fond o trându-se într-un punct ce constituie chintesenþa
fantasmagoricul „râu de înþelepciune al moºilor sfidare a oricãror reguli ale fonologiei). Cãutând mistericã a trecutului nostru: Zalmoxis. Capitolul
strãmoºilor strãmoºilor moºilor moºilor ideatici“ radicalul bran / brân în limbi diferite (în substan- IV – „Cãrarea pierdutã“ ne poartã înapoi în timp
(sic), râu ce curge, imaginar, printr-o tradiþie de tive comune, antroponime, toponime etc.) pe un drum la capãtul cãruia se aflã eternul zeu,
fapt inexistentã sau ºtearsã cu buretele timpului. autorul culege o constelaþie de cuvinte operând dinast ºi preot get, Zal-Moº, Zeul Bãtrân,
Arta româneascã veche se reduce la scrijelituri în
cu false etimologii ºi apropieri lingvistice fictive. Saturnus Senex ce domneºte dintotdeauna în
lemnul perisabil, iar acest râu metaforic la
Recunoaºtem lecþiuni aberantissime datorate Dacia Hiperboreeanã. Regãsim aceeaºi temã
proverbe. Acest eseu se vrea o biografie ermetic- (poate, pentru cã în acest caz autorul nu îºi divul- Zalmoxis – Saturnus lansatã de N. Densuºianu ºi
metafizicã a artei lui Brâncuºi. Arta sa ancoratã gã sursa) lui A. Bucurescu. De pildã comentariile aprofundatã de alþi autori ca A. Dumitriu ºi V.
într-o „Tradiþie Vie“ a Orientului Românesc este despre „Pasãrea Fermecatã - AVIE RETIUM“ cu Lovinescu (pentru a-i aminti doar pe cei semni-
absorbitã ºi devoratã de un Occident searbãd, de
ouãle KAVIE „vopsite / pictate / minunate“, por- ficativi). Dar Zalmoxis nu domneºte într-o þarã
o Europã posesoare a unei „culturi saturate... de
nesc de la o inscripþie epigraficã de la Alburnus oarecare: „cãrarea pierdutã“ devine „drumul
valuri de curente reformatoare“, Europã care Maior ce atestã un toponim dalmatin - K(astel- zeilor“ iar þara, Hiperboreea nord-dunãreanã,
crede cã „vechimea e ceva nou“ (p. 16). lum) Avieretium. Poate, ar spune unii, doar la „Þara Zeilor“, Da.Ksa lui N. Miulescu.
Enumerarea elementelor acestei tradiþii vechi este primul nivel al înþelegerii, cel comun al ºtiinþei Acest periplu iniþiatic ce îl introduce pe cititor
istorice, care înþelege doar superficial aceste texte în tenzenos-ulmitului originar ºi îl plimbã pe
antice criptate ºi bogate în semnificaþii ascunse. coridoarele limbajelor acestuia este o sintezã a
Aceastã lecturã isopseficã o regãsim ºi în legenda întregi tradiþii livreºti a esoterismului valah.
ilustraþiei de la p. 14. Pe un engolpion bizantin se Autorul nu se mulþumeºte cu o temã anume.
citeºte, sfidând orice raþiune ºi ordonarea fireascã Enumerã ºi valorizeazã mai multe teme mitice,
a literelor în text, O A GISCE ORGIOS, tradus trecând cu vederea aspectele contradictorii.
din nu ºtim ce limbã (dacã?) prin „Cel ce a tãiat Viziunea celtizantã a Virginiei Cartianu nu o
balaurul“. Este, în fapt, o dedicaþie obiºnuitã pen- anuleazã pe cea hiperboreeanã lansatã de N.
tru Sfîntul Gheorghe în greaca bizantinã. Densuºianu. Informaþiile istoricilor antici despre
Ca ºi ceilalþi autori de istorii ale strãmoºilor pelasgi, hiperboreeni ºi daci converg, în opinia
pelasgo-hiperboreeni ai românilor ºi dl. Horia autorului, cu speculaþiile lingvistice ale lui N.
Muntenus opereazã cu aceleaºi fragmente mitice Miulescu care ne aruncã în proto-istoria arienilor.
întâlnite ºi în restul producþiilor de gen. Un Suntem puºi în faþa unei tradiþii (pelasgã / arianã
mitem important este cel al tradiþiei dinastice -hiperboreeanã / getã), confecþionatã livresc, ilus-
secrete a românilor, casta Sarabilor. Citând pe B. tratã de din ce în ce mai multe cãrþi ºi broºuri, o
P. Hasdeu care încearcã descifrarea etimologicã a tradiþie istorico-esotericã despre a cãrei existenþã
numelui Basarab, ajunge la Octav George Lecca, aveam cunoºtinþã, dar nu bãnuiam faptul cã este
care nu e decât colportorul unei teorii lovines- atât de bogatã ºi variatã, cã s-a constituit într-un
ciene despre „tradiþia monarhicã secretã“ a sistem complex ºi ramificat care are pretenþia cã
dacilor, de la Filip [S]arabul la Basarabi, enu- poate explica totul.
merându-se aceºti dinaºti: „...Boerebista, Decebal, n
Ducii Fãgãraºului, Ioan ºi Farcaº (cnezi din Þara
6 TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003
i
nterviu
P rezenþã în cetate
„E prea multã dezordine n Acad. Camil Mureºanu
ºi indiferenþã, prea multã
lipsã de respect faþã de
îndatoririle obºteºti...“
I. Maxim Danciu:Domnule academician, vã construiascã un capitol de creaþie integrat deplin
înscrieþi într-o serie deja lungã de profesori care au fãcut istoriografiei naþionale româneºti ºi înregistrând o
faimã Universitãþii din Cluj. Ce ne puteþi spune despre cotã de notorietate europeanã.
tradiþia spiritului universitar clujean ºi despre ºcoala
istoricã consolidatã la Cluj, pe care, de altfel, o ºi ilustraþi –Traversãm o epocã de schimbãri semnificative,
prin activitatea dvs.? marcatã în primul rând de tranziþia spre o societate care
sã fie guvernatã de autentice valori democratice. Ca
Acad. Camil Mureºanu:În încercarea de a istoric al modernitãþii, cum aþi caracteriza aceastã
rãspunde la aceastã întrebare, nu e uºor a evada perioadã de tranziþie din istoria noastrã recentã, nu lip-
din convenþional. Deoarece, fie cã ilustrez, fie cã sitã de convulsii ºi mizerie?
nu spiritul ºi ºcoala pe care le-aþi numit, fac parte
din ele ºi, astfel, a le omagia este o datorie de – Bãtrânul Horaþiu a rostit expresia „laudatur
onoare sau mãcar de politeþe. Este însã, pentru temporic acti“ (proslãvitor al timpului trecut), apli- Europeanã ne-ar sprijini de subþiori (cum se
mine, ºi o chestiune de convingere, pe care aº catã, cu indulgentã ironie, persoanelor în vârstã. E complac unii a crede, ºi, Doamne, ce rãu se vor
dori sã o pot exprima acomodându-mã cât mai firesc sã fie aºa. Fiecare înainteazã în viaþã sprijinit înºela) nici atunci nu vom reuºi o aliniere la stilul
puþin tentaþiilor encomiastice. pe ceea ce a asimilat în anii formãrii sale, iar ºi la randamentul de viaþã de activitate al
Faþã de întâiul moment al întrebãrii aº mani- teoriile explorate mai recent, ca ºi oamenii acesto- Occidentului.
festa o oarecare prudenþã. Fãrã îndoialã cã se poa- ra, îi sunt mai greu de înþeles. Traseul integrãrii trece prin noi înºine ºi dacã
te scruta ºi defini specificul „spiritului“ unui anu- Am fãcut aceastã introducere pentru a mã în noi nu-l vom gãsi, nu vom ajunge departe.
me tip de comunitate ºi prin penetrarea directã în expune, onest, suspiciunilor ºi criticilor aferente
articulaþiile sale. Cred însã cã sunt necesari, în locului meu în acest timp al înnoirilor intempes- – Dar integrarea atlanticã?
completare, ºi termeni de comparaþie, cunoscuþi tive, al tranziþiei, corelat cu remarcabile deschi-
cât mai îndeaproape. În sensul acesta, între spirit- deri cãtre mai promisiuni de viitor, dar ºi cu re- – Aspectul acesta mi se pare mai simplu. E o
ul academic de la Cluj ºi cel – sã spunem – de la gretabile cãderi materiale ºi morale. chestiune de finanþe, de tehnicã, de instruire ºi de
Bucureºti, s-a conturat, dar numai pânã la un Gândindu-mã cu toatã luciditatea ºi cu toatã competenþã a cadrelor militare, de sus ºi pânã jos.
timp, diferenþierea rezultatã din influenþa france- experienþa provenitã din cunoaºterea istoriei, Acest ultim punct e mai realizabil. Valoarea
zã ºi, respectiv, cea austro-germanã. În ambele ca- cred cã mi s-ar impune distanþarea faþã de sintag- ostaºului ºi a ofiþerului român, chiar dacã nu ne
zuri, ca atmosferã, nu ca subordonare sau imita- ma lui Horaþiu. vom porni sã-i cântãm imnuri de slavã, este certã.
þie: ceva mai mult pragmatism al cercetãrii, al cu- Celor ce deplâng convulsiile ºi mizeriile Capacitatea sa de adaptare la tactica de luptã ºi la
noaºterii ºi al comunicãrii, seriozitate ºi respect actualei tranziþii le-aº rãspunde cã ele sunt preþul instumentarul militar modern, de asemenea. Nu
pentru ideeade universalitate, în ambianþa Clujului, plãtit de oricare tranziþie, din istoria oricãrei e un lucru insurmontabil. Mai greu ne vom des-
mai multã spontaneitate, modernitate, mai multã epoci, a oricãrui popor. Când un echilibru e frânt, curca cu finanþarea programelor de retehnolo-
disponibilitate pentru asimilarea valorilor ºi a sti- reaºezarea în poziþia unei noi normalitãþi a gizare, fiindcã de arme, slavã Domnului, pãmân-
lului european, în sens larg, la Bucureºti. În alter- pieselor sale e penibilã, necesitând adesea efortul tul duce lipsã de multe, numai de ele nu.
nativa tradiþie-inovaþie, Clujul îmi apare, retro- a mai mult decât al unei generaþii. În acest efort Dar, peste toate acestea, revine laitmotivul de
spectiv, mai conservator. ies, brutal, la ivealã, calitãþi ºi defecte, generate la punctul precedent. Seriozitate în tratarea pro-
Cât priveºte „ºcoala istoricã“ de la Cluj, ea a tocmai de carenþa stabilitãþii, de dezorientarea în blemei, la toate nivelurile. A fi integrat în cea mai
beneficiat (ºi a suferit) de aceleaºi trãsãturi dis- faþa situaþiilor inedite. „Eu nu sunt omul nou“ – mare ºi mai puternicã alianþã militarã din istorie
tinctive emergente din cultivarea unui spirit pre- scria acum vreo opt decenii un mare nefericit înseamnã, în primul rând, o rãspundere. Elevii
neglijenþi se pot trezi daþi afarã din clasã...
cumpãnitor tradiþionalist. A servit cu devotament poet. „Eu am rãmas cu un picior în trecut ºi vrând sã
cauza naþionalã, având adeseori o atitudine pole- pãºesc cu celãlalt în viitor, mã simt cãzând în gol“.
– Aþi þinut mulþi ani ºi un curs de istoria presei
micã în raport cu alte istoriografii ºi de autosatis- Lucrurile se vor reaºeza ºi explozia, greu con-
moderne. Cum aþi defini rolul mass-media pentru tim-
facþie în raport cu ea însãºi. A avut o largã deschi- trolabilã în aceºti ani, de porniri instinctuale ale
purile noastre, ce poartã atît de marcant pecetea globali-
dere spre universal în domeniul istoriei vechi, în nobililor noºtri semeni se va domestici din nou ºi
zãrii?
care era propulsatã ºi de temeinicia tradiþiilor clasi- se va sublima într-un alt cod al bunelor maniere
ciste din ambianþa intelectualã centro-europeanã. sociale ºi politice. Fiindcã, pânã la urmã, oamenii
– Fãrã falsã modestie, orizontul meu în ma-
Deºi n-a egalat pe marii istorici medieviºti de reuºesc a se plictisi pânã ºi de propria abjecþie.
terie este prea restrâns pentru a îndrãzni sã-l atac
peste Carpaþi, reprezentanþii ei s-au apropiat de
pe toatã lãrgimea sa, adicã sã mã pronunþ asupra
nivelul acestora ºi au pus în circuitul medievisticii –Cum vedeþi traseul integrãrii europene pentru
vocaþiei presei mondiale, în perspectiva globa-
româneºti cunoºtinþe ºi valori nu îndeajuns de România?
lizãrii. Mã intereseazã însã rolul mass-media în
bine înþelese de ºcolile de la Iaºi ºi Bucureºti. Din
viaþa statului nostru, în aceastã („on revient tou-
momentul abordãrii de cãtre ea a istoriei mod- – Cred cã mai mult decât împlinirea a 1001 de
jours“) perioadã de tranziþie.
erne ºi contemporane, a fost însã tot mai strin- condiþii, mergând pânã la cartea de identitate ºi
M-am întrebat ºi mã întreb: corespunde ea
gent cantonatã pe teren naþional. Ceea ce s-a paºaportul pentru cornute, imperativul de cãpete- cerinþelor momentului istoric? ªi ar trebui sã
tradus, în comparaþie cu domeniul antichitãþii ºi nie pentru noi ar fi acela al schimbãrii mentalitãþii încep prin a mã întreba: care sunt aceste cerinþe ºi
al medievisticii, într-o mai slabã comunicare cu „de masã“ a poporului nostru.
cine e competent a le stabili?
temele moderne din istoriografia occidentalã; ºi, E prea multã dezordine ºi indiferenþã, prea Nu se poate rãspunde decât prin simplificãri
la fel, într-o reticenþã faþã de interdisciplinaritatea multã lipsã de respect faþã de îndatoririle obºteºti ale problemelor. Plasate, prin definiþie, într-o
în câmpul ºtiinþelor despre societate ºi evoluþia ei. ºi faþã de banul public, prea multã ºi prea multe... poziþie de avangardã, mass-media au practicat cu
Oricum, dintr-o istoriografie „provincialã“ etc. Enumerarea ar putea sã continue, obositoare frenezie, îndatã dupã 21 decembrie 1989, liber-
înainte de 1918, ºi câtãva vreme dupã acest an, – ºi dreaptã.
crucial nu doar pe plan politic, ci ºi cultural – , Ne trebuie însuºirea seriozitãþii lucrurilor
ªcoala de la Cluj a reuºit, în câteva decenii, sã bine fãcute. În absenþa ei, chiar dacã Uniunea (cid:224)
TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003 7
(cid:224)
tatea cuvântului rostit ori scris, ºi au instituit,
pentru cetãþeanul atâta vreme lipsit de exercitarea
ei, o pedagogie a mântuirii acestei forþe despre
care un politician britanic spunea cã, lãsatã fiin-
du-i ºi numai ea singurã, se simte în stare sã
înfrunte pe oricine ºi orice.
Sunt însã de pãrere cã, la fel ca în aplicarea
preceptelor pedagogiei propriu-zise, ºi în apli-
carea acesteia – apanaj al presei – se mai greºeºte.
Mass-media ar trebui sã colporteze informaþii
mai bine verificate. Ea lanseazã numeroase inepþii
care induc în eroare. În faþa a milioane de oameni
care sunt gata sã creadã în tine, nu ai voie sã gre-
ºeºti, nici din rea-voinþã, nici din ignoranþã. Profe-
sionalitate, aºadar, cu rigoarea cerutã în instituþiile
serioase unor profesori ºi unor cursanþi de elitã.
Prea multã bârfealã, prea multã scormonire în
mãrunþiºuri, prea multã reducere la fapte nesem-
nificative, crezându-se cã se clãdeºte astfel un
edificiu al istoriei contemporane. Acum aproape
100 de ani americanii au creat un termen peiora-
tiv: muckrakers– cei care grebleazã prin gunoaie.
Nu cred cã pe asemenea gen de muncã produc-
tivã se poate aºeza temelia unei opinii publice
sãnãtoase.
Este prea palidã prezenþa adevãratului ziar sau – Observ cã nu-i uitaþi nici pe clasici. Ce mesaj vreþi mentalitãþii contemporane. Sã gândim ºi sã
post de radio ori televiziune realmente independ- sã transmiteþi reluînd astãzi textele scriitorilor latini? scriem astfel încât opera noastrã sã fie apreciatã,
ent, echidistant, imparþial, comunicând numai peste alte milenii, aºa cum este admiratã astãzi
informaþii reale ori mãcar credibile ºi, mai ales, – Unul singur: sã poposim lângã izvoarele opera unor autori din antichitate.
cultivând editorialul de analizã ºi de sintezã de culturii europene, nu capitulând în faþa paseis- n
maximã seriozitate, cu judecãþi paradigmatice mului de care m-am distanþat deja într-un alt
pentru educaþia politicã a cetãþeanului. punct al acestui dialog, ci din necesitatea de a ne
Alãturi de el, n-au decât sã aparã oricâte alte pãtrunde de perenitatea unor valori create în timp
produse ale mass-media, dar Elnu trebuie sã ºi a ne îndruma spiritele spre depãºirea superfi- Interviu realizat de
lipseascã din peisaj. cialitãþii tentaculare dintr-un segment însemnat al I. MAXIMDANCIU
p
rofil
Academicianul Camil Mureºanu
– istoric al evului mediu transilvan
n Nicolae Edroiu Universitatea din Cluj aveau acel fundament ºtiin-
þific solid aºezat prin investigarea profundã a feno-
menelor istorice, ale cãrei rezultate erau structura-
În peisajul istoriografiei române din ultima ju- fiscalã a papalitãþii în Transilvania primei jumãtãþi
te într-o logicã desãvârºitã ºi expunere impecabilã.
mãtate de secol, Camil Mureºan se înscrie a secolului al XIV-lea.
Din aceeaºi claritate a prezentãrii a rezultat ºi man-
între specialiºtii de vârf ai Evului Mediu. Pre- O atenþie deosebitã avea sã acorde profesorul
ualul de liceu privind Istoria Evului Mediu, elaborat
ocupãrile sale din domeniul istoriei universale au Universitãþii clujene personalitãþii lui Iancu de
în colaborare, care s-a bucurat, numeroºi ani dupã
vizat deopotrivã epoca medievalã, dar le gãsim can- Hunedoara. Voievodul transilvãnean de origine
1957, de aprecierea ºtiinþificã ºi didacticã a profeso-
tonate apoi ºi în câmpul celei moderne, cu prelun- românã de la mijlocul aceluiaºi secol al XIV-lea a
rilor ºi elevilor care l-au folosit în pregãtirea lor.
giri fireºti pânã în perioada contemporanã. Debu- condus atunci frontul antiotoman constituit din
Se cuvine reliefatã, în acest context al aprecie-
tul ºtiinþific al Istoricului este legat însã de timpul popoarele ºi statele creºtine din aceastã parte a
rilor ce pot fi fãcute asupra unei activitãþi ºtiinþi-
evului de mijloc, de evoluþia voievodatului Transil- Europei. Dupã cucerirea Constantinopolului în
fice care se întinde pe rãstimpul ultimei jumãtãþi
vaniei în secolele XIV-XV mai ales. De aici provin 1453, forþele militare otomane încercau, prin Va- de secol, contribuþia academicianului Camil Mu-
contribuþiile esenþiale ºi de duratã ale unuia dintre lea Dunãrii, sã-ºi deschidã drum spre Centrul
reºanu la elaborarea sintezelor de istorie naþiona-
cei mai iluºtri profesori ai Universitãþii clujene, as- Europei. Din apãrãtor al þãrilor române ºi al liniei
lã. A colaborat la tratatul de Istoria Românieidin
tãzi directorul Institutului de Istorie „George Ba- Dunãrii, voievodul Transilvaniei, devenit între 1962-1964 (la volumele II ºi IV), pentru care a
riþiu“ din Cluj-Napoca al Academiei Române. timp guvernator al Ungariei, conduce coaliþia an- redactat consistente pagini privind istoria Transil-
Urmare a pregãtirii sale profesionale deosebite tiotomanã care va reuºi oprirea înaintãrii otomane vaniei. Este totodatã coautor la sinteza Din istoria
ºi capacitãþilor ºtiinþifice demonstrate pe parcur- ca urmare a victoriei creºtine de la Belgrad din Transilvanieiapãrutã tot în acei ani în mai multe
sul studiilor universitare, s-a produs antrenarea sa 1456. Câteva studii pe asemenea problematicã ediþii, la Editura Academiei. Era firesc ca în cola-
în munca de editare a documentelor medievale. erau publicate la împlinirea a 500 de ani de la borarea recentului tratat academic de Istoria româ-
Chiar în acei ani, din jurul lui ’50, institutele de acele desfãºurãri politico-militare, precum ºi o niloracademicianul Camil Mureºanu sã-ºi asume
istorie din þarã aveau înscrise în programul lor de monografie tipãritã la Bucureºti în 1957, intitu- responsabilitãþi ºtiinþifice deosebite. Astfel, volu-
cercetare întocmirea ºi publicarea corpusului de latã Ioan de Hunedoara ºi vremea sa. Este mono- mul IV, apãrut de puþin timp la Editura Enciclo-
Documente privind istoria României, al cãrui Serie C. grafia istoricã pe care avea sã o prezinte ca tezã de pedicã din Bucureºti, care restituie ºtiinþific des-
privea Transilvania. Acest contact cu documen- doctorat, prin care era recunoscutã, în fapt, o fãºurãrile istorice din secolele XIV-XVI, aflate sub
taþia medievalã, cu izvoarele diplomatice emanate activitate ºtiinþificã deosebitã pentru investigarea semnul trecerii de la universalitatea creºtinã cãtre
de cancelaria voievodalã transilvãneanã sau a celei ºi cunoaºterea istoriei provinciei intracarpatice. Europa „patriilor“, îl are drept coordonator, alãturi
regale cu referire la Transilvania avea sã devinã Rezultatele ºtiinþifice ale Profesorului Camil de acad. ªtefan ªtefãnescu. Capitolele redactate cu
deosebit de benefic pentru activitatea ulterioarã a Mureºanu se regãsesc comunicate la numeroasele deosebire privind istoria Transilvaniei în rãstimpul
Istoricului. Din acest câmp al preocupãrilor sale manifestãri internaþionale (congrese, conferinþe, respectiv pun în luminã rezultate ale unei investi-
ºtiinþifice provine studiul consistent pe care l-a colocvii) la care a participat, la sesiunile ºtiinþifice gaþii ºtiinþifice de duratã, cãreia autorul i s-a dedi-
rezumat la Congresul Internaþional de ªtiinþe din þarã care beneficiau de prezenþa Istoricului. cat cu o pasiune ºi perseverenþã ieºite din comun.
Istorice þinut la Roma în 1955 referitor la politica Cursurile propuse studenþilor în istorie de la n
8 TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003
Un destin singular: Publilius Syrus
ºi maximele sale
n Vasile Rus tru întâia oarã dascãl iscusit al copiilor patricie-
nilor romani11. La fel va face, urmându-i exem-
plul, ºi Publilius Syrus, extrãgând din piesele sale
Favente me tibi, victus es, tos pe scenã, îºi avea, totuºi locul, între genurile
versurile proverbiale, care astfel vor constitui pri-
minore, umile, ale artei scenice, mai jos decât co-
Laberi, a Syro ma colecþie de «maxime» folositã ca manual de
mediile geniale ale unui Plaut cu vâna lor comicã
moralã în ºcoalã12. Publilius avea la îndemânã ºi
virilã ºi optimistã sau decât cele mai rafinate ºi
modelul grec al colecþiei de maxime extrase din
Mi-am luat îngãduinþa de a prelua titlul mai gingaºe ale unui Terenþiu, mai jos chiar ºi piesele sale de un celebru reprezentant al come-
introducerii pe care Dl. academician decât rusticile atellane italice ºi mult mai jos decât diei noi, Menandru13. Câteva decenii dupã moar-
Camil Mureºanu, sãrbãtoritul nostru de austerele ºi maiestuoasele fabulae togataeale unui tea lui Publilius Syrus, care s-a produs dupã toate
astãzi, a scris-o pentru mãiastra sa traducere a Naevius sau Ennius, pater poetarum, cum îl nu- probabilitãþile la zece luni dupã ce Caesar cãzuse
maximelor lui Publilius Syrus1, rod matur al unei meºte Horaþiu, care aduceau în scenã mãreþele rãpus de pumnalele conjuraþilor în curia senatu-
pasiuni pe care ºi-a hrãnit-o constant încã din virtuþi strãmoºeºti ale aristocraþiei romane. ªi to- lui, adicã prin luna ianuarie a anului 43, acelaºi în
tinereþe, cea pentru studiile clasice în general ºi tuºi talentul ºi verva acestui tinerel sirian a atras care va cãdea victimã furiei lui Marcus Antonius
pentru latinitate în special, ºi am îndrãznit încã sã ochii dictatorului asupra lui6, dar acest lucru nu ºi Marcus Tullius Cicero14, Seneca filosoful va
mã îndepãrtez de conþinutul acesteia nu pentru i-a fost îndestulãtor ca sã-l punã la adãpost de folosi în ale sale Controversiae, parte în prozã, parte
a-i demonta ºi anula ideile limpezi ºi convingã- cruzimea insolitã a acestuia. Publilius avea un în versuri, aceastã colecþie, dând versurilor un
toare, izvorâte dintr-o doctã documentaþie, ci emul artistic, dar rivalul sãu în lumea mimului caracter ºi mai pregnant de maxime.
pentru a scoate în relief, printr-un excursusîn isto- era un personaj atipic: nu era strãin ºi nici de Publilius Syrus va ajunge sã fie cunoscut în
ria culturii – pe care voi încerca sã-l fac în cele condiþie umilã, precum majoritatea mimografilor secolul al doilea mai puþin ca mimograf ºi mai
cinci minute pe care le am la dispoziþie – cã la ca- ºi histrionilor7, ci era cavaler roman, fapt care îl mult ca autor de Sententiae, aºa cum îl pomeneºte
pãtul drumului se aflã un act reparator, aº în- fãcea mai îndrãzneþ în criticarea tarelor ºi viciilor ºi Aulus Gellius15, apoi în secolul al IV-lea post
drãzni sã spun, sit venia verbo, de justiþie culturalã
mai ales ale celor puternici ºi, aidoma înaintaºului ChristumMacrobius în Saturnalia16, dupã care cor-
declanºat de geniul lui Erasmus din Rotterdam,
sãu Lucilius, nu se sfia sã rosteascã în gura mare pus-ul de Sententiae, la a cãrui configurare ºi rãs-
continuat în secolul al XIX-lea de meticuloºii
ºi numele puternicilor zilei dacã aceºtia se fãceau pândire o contribuþie esenþialã a avut-o de fapt
filologi germani ºi în secolul al XX-lea de cei
vinovaþi în ochii lui de vicii intolerabile, aºa cã nu Seneca, a devenit un bun spiritual al Evului Me-
englezi ºi italieni, pentru a se desãvârºi astãzi prin
a scãpat nici Caesar, în care calitãþile excepþionale diu european, fiind utilizat, fie ºi indirect, ca sur-
darul fãcut cu toatã dragostea de Dl. Camil Mu-
ale unei mari personalitãþi erau umbrite de vicii ºi sã de pilde utile în practicle mistice ale cãlugãrilor
reºanu publicului românesc al unei opere demne
mai mari. Pe de altã parte era ºi enorm de talen- orientali, care, precum Evagrie Ponticul, erau in-
de o soartã mai bunã în cursul vieþii unui om din
tat: dupã spusele lui Aulus Gellius, un scriitor din teresaþi sã discearnã spiritele bune, cele venite de
secolul I ante Christum, care nu lãsase în urma lui
secolul al II-lea post Christum, ºi dupã Volcacius la bunul Dumnezeu de cele rele, venite de la
nici mãcar un nume sigur.
Sedigitus8, care îl introduce în canonul celor zece «inamicul omului». În al sãu Tractatus practicusel
Puþinele lucruri care ne-au fost transmise din
poeþi dramatici, umplea adesea teatrul cu specta- va întocmi un catalog al celor opt gânduri rele sau
antichitate despre viaþa lui Publilius Syrus ne
tori care îl ovaþionau îndelung. Dar în anul 46 a spirite rele pentru a cãror exemplificare o sursã
dezvãluie lupta sublimã a unui suflet a cãrui viaþã
venit clipa confruntãrii decisive: întors într-un principalã au putut-o constitui maximele publi-
pâmânteascã i-a fost potrivnicã încã de la început:
sfârºit din lungile campanii militare întinse pe trei liene. Papa Grigore cel Mare le va reduce la ºapte
adus fiind la Roma încã de copil din Siria lui na-
continente, Caesar s-a hotãrât sã fie arbitrul celor în a sa Constitutio pastoralis, actul spiritual de înte-
talã (era nãscut, probabil, la Antiohia)2a devenit
doi: se aflau faþã în faþã tinereþea promiþãtoare a meiere a Europei creºtine punând în fruntea listei
sclav dar a reuºit sã obþinã manumiterea atât da-
lui Publilius Syrus ºi gloria deja consacratã a lui superbia, radix omnium malorum(«trufia, rãdãcina
toritã frumuseþii lui fizice cât ºi datoritã talentului
Decimus Laberius. Dar Caesar, substituindu-se tuturor relelor») pe care o descrie cu un condei
sãu literar, obþinând astfel emanciparea socialã3. pentru o clipã destinului, a hotãrât sã-l pedep- apropiat în multe stilului mimografului antic17. Pe
Dar vremurile erau mult prea viforoase ºi tulburi seascã pe Laberius pentru insolenþa de a-l fi veº- de altã parte, dacã ar fi sã-i dãm crezare savantu-
ca sã-i aducã ºi binemeritata emancipare profe- tejit în public ºi mai puþin sã-l premieze pe Syrus, lui Ulrich von Wilamovitz Möllendorf, o posibilã
sionalã, de artist al scenei ca mimograf. Rãzboaie care în felul acesta a devenit mimograful zilei dar explicaþie a supravieþuirii maximelor lui Publilius
fratricide fãrã sfârºit aruncaserã în hãul numai pentru cã dictatorul, în cruzimea sa a rostit Syrus ar putea fi introducerea lor în syllabus-ul
Arvernului mulþi fii de nãdejde ai Romei precum o sentinþã în versuri iambice sugerate de cele ale ºcolar, contribuind-se astfel chiar la sporirea nu-
Brutus, Cassius, Cato din Utica, Pompeius mimografilor: Favente me tibi, victus es, Laberi, a mãrului de maxime prin compoziþii imitative,
Magnus, iar omul zilei devenise Caesar cel care Syro («Deºi te protejez, ai fost învins, Laberius, de exerciþii ºcolare, ºi totodatã la înmulþirea corpus-u-
era practic stãpânul Romei ºi va conferi, dincolo Syrus»). rilor publiliene care au ajuns la cinci de-a lungul
de mormânt, titlul simbolic de cezari împãraþilor Talentul imens al lui Laberius a lãsat în urma Evului Mediu, numeroasele manuscise prinzând
imperiului universal: erau ultimele clipe, petre- sa peste ºaizeci de titluri de mimi care au strãbã- din ce în ce mai mult izul particular al latinei
cute în zvârcoliri spasmodice, ale republicii tut secolele pânã la noi, pe când de la Syrus au timpului datoritã contribuþiilor scribilor de
romane ºi muzele încercau cu greu sã se facã rãmas doar fragmente din doi mimi a cãror titluri atunci18.
simþite în ciuda avertismentului exemplar al lui nu sunt sigure ºi câteva versuri rãzleþe din piese Adevãratul proces de restitutio in integruma
Cicero: inter arma silent musae4. Dupã manu- ale cãror titluri ne scapã astãzi9. Dar destinul lite- maximelor lui Publilius ºi a introducerii lor în
miterea de cãtre Publilia, a doua soþie a lui Cicero rar al lui Syrus se va dezvolta, cu rãdãcini firave lumea culturii a fost declanºat de gestul lui
(deºi Forcellini indicã numele Publius pentru în ultimii ani ai vieþii lui, ºi din ce în ce mai mult Erasmus din Roterdam, pe numele sãu adevãrat
mimograful nostru – probabil un lapsus calami– de-a lungul secolelor care au urmat. Dar acest Geert Geertz19, care a realizat editio princepsa
iar unele istorii literare pretind, pe baza unor destin îºi va trage seva vitalã doar indirect din maximelor apãrutã la Londra în 151420. Din
informaþii sumare provenite din antichitate cã ar mimi, pentru cã substanþa lor moralizatoare va pãcate, datoritã unor împrejurãri nefavorabile,
fi devenit sclavul unui libert5) a strãbãtut oraºele oferi ocazia selectãrii unor pilde de înþelepciune aceastã foarte îngrijitã ediþie erasmianã a trecut
italice compunând mimi ºi jucând el însuºi rolu- ºi a unor nestemate ºlefuite pânã la perfecþiune pe aproape neobservatã. Adevãrata descoperire a
rile pricipale. S-a remarcat mai ales prin natu- bãncile unui ludi magisterºi în cabinetul unui maximelor lui Publius Syrus se datoreazã însã
raleþea cu care improviza pe scenã, lucru deloc nobil de origine spaniolã hrãnit cu învãþãturile filologilor germani, mai ales celor din jurul edi-
uºor având în vedere cã «opera» cu rigidele ver- rigidei morale a filosofiei Porticului. Conform turii Teubner, care în mai bine de o jumãtate de
suri iambice ºi cu mai sprinþarii metri trohaici, unei tradiþii întemeiate cu un veac în urmã de veac au realizat trei ediþii remarcabile ºi o lucrare
care totuºi nu puteau sã ajungã la rafinamentul Livius Andronicus, un alt fost sclav de origine exegeticã de sintezã, care încerca sã explice istoria
trimetrilor iambici ai poeþilor tragici ºi comici greacã din Tarent care va scrie ºi va juca la Roma constituirii colecþiilor de maxime publiliene. La
greci sau sã redea muzicalitatea ºi maiestatea he- primele piese de teatru ºi va traduce în horridus ille anul 1822 Iohann Caspar Orellius a realizat pri-
xametrilor. Mimul, un arhispectacol de muzicã, Saturnius versus10, cum îl numeºte acelaºi Horaþiu, ma ediþie de Mimi seu Sententiae la care s-a adãu-
dans ºi poezie, care avea la bazã un libret sumar, Odiseealui Homer, transformând muza care îl gat în 1824 un supliment al foartei recente ediþii
ce trata subiecte cu iz moralizator dar destul de cântã pe bãrbatul cu gând iscusit în italica casmena
licenþioase, pe baza cãruia, apoi, se improviza vâr- (Virum mihi, Casmena, insece versutum), a fost pen- (cid:224)
TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003 9
(cid:224)
de la Leipzig cuprinzând maximele lui Publilius
Syrus ºi Decimus Laberius21. Acesteia i-a urmat o
ediþie cu adevãrat criticã care poartã pecetea cele-
brului fondator al revistei Archiv für lateinischen
Lexicographie und Grammatik, care va pregãti mare-
le dicþionar Thesaurus Linguae Latinae: Eduard
Wölfflin, ediþie apãrutã la Leipzig în 186922. Dupã
care, Otto Ribbeck a realizat o nouã ºi remarca-
bilã ediþie prin prisma acribiei filologice a maxi-
melor lui Syrus în Comicorum Romanorum Frag-
menta, care constituie volumul al doilea din
Scaenicorum Roomanorum Poesis23. Atât Wölfflin cât
ºi Ribbeck au fost foarte preocupaþi sã despartã
grâul de neghinã, adicã sã stabileascã, cu armele
criticii de text maximile neaoºe publiliene de cele
adãugate de-a lungul timpului, ambii stabilind
câte trei categorii de maxime: La Wölfflin:
a) Sententiae Publilii Syri; b) Sententiae Turicensis;
c) Sententiae falso inter Publilianas receptae, pe când
la Ribbeck cele trei clase sunt: a) Sententiae Publilii
Syri; b) Sententiae Turicensis; c) Appendix Sententia-
rum24. O preocupare exclusivã pentru stabilirea
corpus-lui de maxime autentice publiliene a avut-o
Wilhelm Meyer, care a publica la Leipzig, în
1877, celebra sa lucrare Die Sammlungen der NOTE 11. Cf. SANDERM. GOLDBERG, Saturnian Epic: Livius and
Spruchverse des Publilius Syrus25. În fine, ediþia care 1. PliUmBbLaI LlaIUtiSnSã YdReU CS, aMmialx Mimue.r eTºeaxntu o, rEigdiintualr,a t rCadarutcimerpee dxi,n NLoanevdiousn, aînn dA .NJ. eBwO yYoLrEk,,e d19.,9 R3o, mppan. 1E9p-i5c8, Rºio uHtl.e dMgIeH,ÃESCU,
a sintetizat parcã eforturile de peste o jumãtate de Cluj-Napoca, 2002. Istoria literaturii latine, I, Dela origini pîna la Cicero, Atelierele
secol ale filologilor germani este tocmai cea aleasã 2. Cf. PLINIUSMAIOR, Naturalis Historia, 35. 199: Publilium grafice Al. Þerek, Iaºi, s.a., capitolul «Începuturile litera-
de Dl. Camil Mureºanu pentru textul latinesc al Lochium (i.e. Antiochium auctore Ottone Jahn) mimicae turii artistice: Livius Andronicus», pp. 50-68.
maximelor. Este vorba de ediþia lui Otto Fried- scaene conditorem(«pe Publilius din <Anti>ochia – Lochia 12. Cf. FORCELLINI, op. cit., Index..., sub vocea PUBLILIUS
esteAntiohia, dupa parererea lui Otto Jahn- întemeietorul SYRUS: Publilius Syrus, mimographus, Syrus natione [poeta C.
rich, apãrutã la editura lui Theobald Grieben în genului scenic al mimului»). Iulio Caesare familiaris, scripsit mimos quosdam sententiis acutis,
188026. Friedrich a fost preocupat ºi de traducera 3. Cf. MACROBIUS, Saturnalia, II, 7.6: Publiulius natione Syrus, gravibus et dignis, quae a pueris ediscantur] («Publilius Syrus,
maximelor dar, ca ºi predecesorii sãi care s-au cum puer ad patronum domini esset adductus, promeruit eum non mimograf, de origine siriana – poet familiar lui C. Iulius
pierdut adesea în complicate ºi savante conjecturi minus salibus et ingenio quam forma; … ob haec et alia manu Caesar, a scris anumiþi mimi presãraþi cu maxime ascuþite,
filologice ºi el a recurs la alambicate perifraze missus et maiore cura euditus(«Publiulius, sirian de neam, sobre ºi pline de demnitate, pe care sã le înveþe copiii -»).
dupã ce a fost adus de copil la stãpân, s-a remarcat nu mai 13. MENANDRUcu ale sale Gnômai monóstichoi(«Maxime
menite sã dezambiguizeze mesajul adesea foarte puþin prin spiritul ºi talentul sãu cât ºi prin frumuseþea monostihe») a reprezentat cel mai palpabil model cultural
concentrat al unitãþii metrice dar au diminuat fizicã; … datoritã acestor calitãþi a ºi fost, de altfel, manu- pentru mimograful latin.
forþa naturalã ºi puterea de convingere atât de mis ºi instruit cu mai mare grijã»). 14. Cf. SENECA, Controversiae, III, 18; GELLIUS, Noctes Atticae,
necesarã unei maxime autentice. 4. Cf. discursul lui Cicero în apãrarea lui Milo ºi împre- XVII, 14; MACROBIUS, Saturnalia, II, 7.
Pe tãrâmul filologiei clasice anglo-americane, jurãrile grele în care a trebuit sa fie rostit (în mijlocul sol- 15. Cf. GELLIUS, op. cit., XVII, 14.3: huius Publilii sententiae fer-
daþilor lui Pompeius). untur pleraeque lepidae et ad communem sermonem usum com-
maximele antice ºi autorul lor au fost aºezate în 5. Cf. Index scriptorum Latinorum, quorum auctoritas adducitur tum mendatissimae, ex quibus sunt istae singulis versibus circumscrip-
rândul poeziei ºi al poeþilor minori. Traducãtorii in lexico tum in onomastico, în prefata la vol. I al dictionarului tae... («maximele acestui Publilius sunt considerate în
J. Wight Duff ºi A.M. Duff ºi-au vãzut munca iniþiat de Egidio Forcellini, Lexicon totius latinitatis, ºi lucrat în marea lor majoritate plãcute ºi foarte recomandate pentru
distribuitã în Minor Latin Poets, vol. I, în celebra cea mai mare parte pe baza unor surse manuscrise. În folosul limbajului comun, dintre care sunt ºi acestea
colecþie Loeb Classical Library27. ªi pentru filologii aceastã situaþie, manuscrisul folosit de discipolul colegiului încadrate în câte un singur vers …»)
patavin putea conþine un lapsus calami în cazul numelui lui 16. MACROBIUS, op. cit., II, 7.10, care reia pasajele din Aulus
italieni s-a configurat aceeaºi viziune cataloga- Publilius: Haec Forcellinus noster in Lexico suo sub voce Gellius.
toare: maximele publiliene sunt publicate de PVBLIVS, quo hic vulgo olim appellabatur(«Aceste lucruri 17. Cf. TOMÁŠŠPIDLÍKS.J., L’arte di purificare il cuore, Lipa,
F. Semi în volumul II din Tragici et Comici Mino- Forcellini al nostru <le pune> în lexiconul sau sub vocea Roma, 1999, pp. 43-56.
res. Atellana et Mimusapãrut la Veneþia în 196528. PUBLIUS, prin care acesta era numit odinioarã în popor»). 18. Cf.SCHANZ-HOSIUS,op. cit. pp. 261-262 ºi CAMIL
Ajunºi la capãtul drumului, ne simþim obligaþi Ignãsfoeºrtme aînþi aG ceãs cahri cfhi tde edvere nröimt îinscchãe nd eL ictoerpaitlu rs cbliasv zuulm u nGueis elitzbgeer-t se 19. CMfU. ERnES¸ciAclNopUe,d ioap d. ecli tC., rpispti.a 1n6es-i1m7o. . Prefazione di Carlo Maria
sã vorbim despre calitatea traducerii fãcute de Dl. bundwerkdes Kaisers Justiniansvon Martin Schanz. Erster Teil. Martini S.J., Istituto Geografico De Agostini, Novara
Camil Mureºanu. Spre deosebire de vaºnicii Die römische Literatur in der Zeit der Republik. Vierte, neubear- 1997, p. 277, coll. 2-3.
filologi germani ºi chiar de traducãtorii englezi, beitete Auflage von Carl Hosius, C.H. Beck’sche Verlaggs- 20. Cf. MARIAPAULAGUIDOBALDI, FABRICIUSPESANDO, op. cit.,
domnia sa a încercat sã se þinã cât mai aproape de buchhandlung München MCMXXVII, p. 259: «Publylius p. 517: «Sententiae. Ed. princ.: D. Erasmus, Londini 1514».
litera textului dovedind cã în felul acesta se poate SKynraubse, inna cShy rRieonm, v uienllde egieclhatn ignt eA innt idoiceh Hieänn gdeeb eoirneens, Fkraemig ea-ls 21. Ctiof.n Ien Ldeipxsi.a..e: a[nInno h 1u8iu2s2 a iunc t8oor ias lIoOcis. CcitAanSdPis. uOtiRmEuLr oLpItOim ceu erdait-a,
reda neºtirbitã forþa remarcabilã a maximelor lassenen». Pentru ipoteza legata de Publilia cf. Pauly-Wi- qui ibidem anno 1824 in 8o edidit Supplementum editionis
publiliene care pot biciui cu aceiaºi necruþare ssowa, Realencyclopaedie der Altertumswissenschaft(RE), XXIII, 2 Lipsiensis novissimae sententiarum Publilii Syri et D. Laberii ...]
viciile ºi defectele perene ale oamenilor. De aceea, (1959), 1920, nr. 28 precum ºi REXXIII, 2 (1959), 1917 nr. («În citarea pasajelor din acest autor am folosit ediþia de la
urmându-ºi cu entuziasm un ideal al tinereþii, Dl. 17, despre Publilia ºi fragmentele scrisorilor sale publicate Leipzig din 1822 în 8o, îngrijitã în chip optim de cãtre
Camil Mureºanu a încheiat, am putea spune, dTea uPr. iCnourguumsi, î1n9 v7o0l-u1m97u9l îEnp IisVto lvooglrla.p, hîni Lcoalteincit iMa Cinoorrpi,u Asugusta Iîno haannunl 1C8a2s4p,a Sr uOprliemlleinutsu, l ceadrieþi eai pfouabrtlei craecte ntotet daec olalo L, eîinp z8iog ,a
actul de justiþie culturalã atât de nobil de redare Scriptorum Latinorum Paravianum, in Aedibus Paraviae, maximelor lui Publilius Syrus li Decimus Laberius»).
peste veacuri a demnitãþii unui om care a luptat Augusta Taurinorum (Torino). 22. Publilii Syri sententiae ad fidem codicum optimorumprimum
din rãsputeri pentru o dublã emancipare: cea 6. Cf. SCHANZ-HOSIUS, op. cit., p. 258. recensuit EDUARDUSWÖLFFLIN, Lipsiae, 1869, in 8°.
socialã, de înãlþare din condiþia de sclav ºi cea 7. Istoricul IULIUSCAPITOLINUS, spune despre Verus (Verus 23. O. RIBBECK, Scaenicorum Romanorum Poesis, II, Comicorum
profesionalã, de contribuire prin forþa moraliza- 8fr.a7g m–e nînta H, pE.R 8M0A NcaN acPeEsTtaE Ra,d Vuceteear uhmis Rtroiomnaini odriunm S hirisitao,r ifcioinrudm 24. CRfo.M Inadneoxr u..m., fsruagbm veonctae,a pPpu. b3l1il0iu-3s5 S9y.rus.
toare a maximelor sale la însãnãtoºirea societãþii foarte apreciati: quasi reges aliquos ad triumphum adduceret, sic 25. Ibidem, sub vocea Publilius Syrus.
romane atât de sbuciumate. Dacã primul soi de histriones eduxit e Syria. 26. PUBLILII SYRI MIMI SENTENTIAE. Digessit, recen-
emancipare a fost posibil încã de atunci, cel de-al 8. Pomenit ºi comentat în repetate rânduri în Noctes Atticae suit, illustravit OTTO FRIEDRICH DR., Berolini, in
doilea nu s-a fãcut simþit încã pe deplin în epoca de acelaºi AULUSGELLIUS. Aedibus Theobaldi Griebeni MDCCCLXXX.
sa dar mesajul lui a rãmas viu ºi mai este valabil ºi 9. CKfa.r oBlii bMlioatghneci aI mApd. .A Epdolildinitis H. Sacdrirpiatan Lusa tLinaa R uesqguine aa.d I nadeteaxt eemdi- 27. Mtrainnosrl aLtiaotinn bPyo eJt.s W, Liogehbt DCulafsfs iacnadl LAi.bMra.r yD, uwfift, hI ,a Lno Enndgolnis,h
astãzi. De aceea, între dezamãgirile prezentului ºi tionum quae ad usum historicorum maxime adsuntcollegerunt 1935, pp. 14-144.
cãutarea asiduã a unui sistem solid de valori, mai et recensuerunt Maria Paula Guidobaldi, Fabricius 28. F. SEMI, Tragici et Comici minores, II, în Scriptorum
ales la ceasul înserãrii când umbrele apasã ºi ne Pesando. Romae in Aedibus Quasarianus 1993, p. 517: Romanorum quae extant omnia, Venetiis-Pataviis-Pisis, 1965,
copleºeºte îndoiala, aceastã carte poate fi un «Mimi: a. Murmurco; b. Putatoresc. Ex incertis fabulis, apud pp. 33-46.
tovar㺠de nãdeje. Laetabere, doctissime lector et vale! Ribbeck, <Scaenicorum Romanorum poesis, vol. II.
Comicorum Romanorum fragmenta, Teubner, Leipzig, p.
n 303>».
10. Cf. HORATIUS, Epistulae, II, 1, vv. 157-158: … sic hor-
ridus ille / Defluxit numerus Saturnius… .
10 TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003