Table Of Content

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS O P ERE, V O LU MUL 10 Proletari din toate ţările, uniţi-vă I KARL MARX FRIEDRICH ENGELS OPERE EDITURA POLITICĂ 1961 KARL MARX FRIEDRICH ENGELS VOLUMUL 10 EDITURA POLITICĂ Bucureşti - 1961 Prezenta traducere a fost întocmită în colec tivul de redacţie al Editurii politice după foto copiile textelor originale, completate cu unele note din ediţia rusă apărută în Editura de stat pentru literatură politică, Moscova, 1958 Prefaţă Volumul al 10-lea al Operelor lui K. Marx şi F. Engels cuprinde articolele scrise de ei din ianuarie 1854 pînă în ianuarie 1855 inclusiv. Cea mai mare parte din ele au apărut în „New York Daily Tribune", ziar american de orientare progresistă. Unele din articolele trimise la „Tribuneu au fost în acelaşi timp publicate de Marx şi în ziarul cartist „People's Paperu, uneori după ce erau refăcute de el în aşa fel ca să poată fi înţelese şi de cititorul muncitor englez. In ianuarie 1855, Marx a început să colaboreze şi la „Neue Oder Zeitung", ziar burghezo-democratic german, folosind în acest scop materiale din articolele sale şi ale lui Engels trimise la „Tribuneu. Colaborarea la „Neue Oder-Zeitungu îi dădea lui Marx posibilitatea să lămurească cititorilor germani proble mele cele mai importante ale politicii internaţionale, ale dezvoltării economice şi situaţiei interne a diferitelor ţări capitaliste, precum şi problemele mişcării burghezo-demo cratice şi ale mişcării muncitoreşti. Lucrările publicistice ale lui Marx şi Engels lcătuiesc o parte importantă din imensa activitate politică şi ştiinţifică multilaterală pe care au desfăşurat-o în vremea aceea în temeietorii marxismului. Acordînd o importanţă primordială dezvoltării mai departe a teoriei socialismului ştiinţific, Marx şi-a continuat cercetările sale în domeniul economiei politice. Principalele obiecte de cercetare ştiinţifică ale lui Engels au fost istoria şi teoria artei militare, precum şi lingvistica. Multe din concluziile şi generalizările făcute de Marx şi Engels în procesul muncii lor de cercetare ştiinţifică şi-au găsit expresia în articolele scrise pentru „Tribuneu şi pentu llte ziare. Aceste articole ale întemeietorilor marxismului, vt Preaă consacrate în mare parte evenimentelor curente, vieţii po litice şi economice a celor mai însemnate ţări din Europa şi Asia, reprezintă un strălucit exemplu de aplicare a dialecticii materialiste la analiza problemelor fundamentale ale epocii contemporane. Marx şi Engels căutau să folosească articolele lor publi cistice, ca şi corespondenţa lor cu militanţii mişcării munci toreşti din diferite ţări, ca mijloc de fundamentare a poziţiei proletariatului în problemele cele mai importante ale vieţii internaţionale şi ale politicii interne a statelor europene. Stabilind programul de acţiune al proletariatului în condiţii cînd, în majoritatea ţărilor, mişcarea muncitorească nu se desprinsese încă din torentul democratic general, întemeie torii marxismului şi-au concretizat teoria lor despre rolul de avangardă al proletariatului potrivit cu principalele sarcini ale epocii şi cu condiţiile specifice ale unei ţări sau alteia. Neavînd posibilitatea să prezinte o fundamentare amplă şi deschisă a tacticii proletariatului, aşa cum au făcut la timpul potrivit într-o serie de documente ale Ligii comuniştilor şi în paginile „Noii gazete renane", Marx şi Engels erau acum nevoiţi să-şi formuleze principiile lor tactice în articole răzleţe, scrise cu diferite ocazii, cînd se cereau analizate unele evenimente concrete, şi să recurgă uneori la o formă alegorică. In anii 1854-1855, în perioada războiului din Crimeea, Marx şi Engels au dat o atenţie deosebită relaţiilor interna ţionale şi mersului operaţiilor pe diferitele teatre de război. Acestor două teme principale le sînt consacrate o mare parte din articolele cuprinse în volumul al 10-lea. Un loc deosebit ocupă în acest volum articolele care conţin ·o caracterizare a dezvoltării economice şi a vieţii politice din ţările capita liste, din Anglia în primul rînd, precum şi a mişcării munci toreşti engleze. Un important grup de articole se ocupă de evenimentele revoluţionare care au avut loc în Spania în 1854. Lor li se alătură şi seria de articole ale lui Marx intitu late „Spania revoluţionară", care aruncă o puternică lumină asupra istoriei revoluţiilor burgheze spaniole de la începutul secolului al XIX-lea. Examinînd politica externă a diferitelor state europene în timpul războiului din Crimeea, precum şi etapele tratative lor diplomatice şi mersul operaţiilor militare, Marx şi Engels Preaă II au analizat fiecare din aceste probleme din punctul de vedere al perspectivelor de continuă dezvoltare a mişcării munci toreşti, a mişcării democrat-revoluţionare şi de eliberare naţională, din punctul de vedere al intereselor revoluţiei. Ca şi în anii 1848-1849, Marx şi Engels considerau că tarismul reprezintă principalul bastion al reacţiunii abso lutiste feudale în Europa. Ei socoteau că prăbuşirea ţarismu lui, înlăturarea influenţei lui reacţionare asupra Europei con stituie o condiţie necesară pentru victoria revoluţiei proletare în Anglia şi Franţa, pentru rezolvarea democratică a pro - blemelor fundamentale ale dezvoltării istorice a Germaniei, a Italiei, a Poloniei, a Ungariei şi a altor ţări din Europa - probleme care nu fuseseră rezolvate în cursul revoluţiei din 1848-1849. In acelaşi timp, Marx şi Engels au văzut limpede că clasele guvernante din Anglia şi Franţa, profund interesate în menţinerea ţarismului ca forţă contrarevoluţionară, nu doreau să se ajungă la nimicirea lui totală, întrucît se temeau de urmările revoluţionare pe care le-ar fi avut această nimi cire pentru Europa şi vedeau în ea o primejdie pentru propria lor dominaţie. Planurile oligarhiei engleze şi ale guvenului bonapartist francez - au arătat Marx şi Engels în articolele lor - nu urmăreau altceva decît să înlăture Rusia din poziţia ei de concurent în lupta pentru hegemonie în Orientul apro Pirtt, să instaureze dominaţia lor în Balcani şi în regiunea Mării Negre, să slăbească puterea militară a Rusiei ţariste. Potrivit acestor planuri. principalele eforturi ale guvenelor Angliei şi Franţei erau îndreptate spre localizarea, pe cit era cu putinţă, a războiului, spre limitarea ostilităţilor la regiuhile care constituiau obiectivul tendinţelor lor acaparatoare. Acestui plan de localizare a unui război prin care se urmărea satisfacerea intereselor nesăţioase ale claselor stăpînitoare din Anglia §i din Franţa, Marx şi Engels îi opuneau lozihca războiului revoluţionar al popoarelor europene împotriva autocraţiei ţariste. Trasînd tactica proletariatului în timpul războiului din Crimeea, Marx şi Engels poneau de la considerentul că războiul împotriva ţarismului, dacă ar căpăta un caracter european, ar putea să provoace un nou avînt revoluţionar în ţările Europei, să ducă la prăbuşirea regimurilor despotice, vm Prefaţă antipopulare din aceste ţări şi la eliberarea naţionalităţilor din Europa ; în aceste condiţii, războiul care a început s-ar transforma într-un război revoluţionar al popoarelor împo triva ţarismului. Acest război ar putea să grăbească şi în Rusia maturizarea situaţiei revoluţionare şi să apropie revo luţia care era îndreptată împotri'a absolutismului şi iobăgiei. Aşadar, lozinca, lansată de Marx şi Engels, a războiului revoluţionar împotriva ţarismului trebuia să declanşeze o mişcare revoluţionară în Europa, să ridice masele populare din toate ţările europene la luptă împotriva propriilor lor Uverne. Tocmai în aceasta consta deosebirea principială dintre poziţia lui Marx şi Engels şi poziţia naţionalistă a acelor reprezentanţi ai democraţiei burgheze europene care pledau pentru sprijinirea guvernelor contrarevoluţionare ale Angliei şi Franţei şi apreciau războiul acestor puteri împo triva Rusiei ca „un război între libertate şi despotism• (vezi volumul de faţă, pag. 282). Tactica lui Marx şi Engels în perioada războiului din Crimeea a fost o continuare a tacticii lor din anii 1848-1849, cînd, în coloanele „Noii gazete renanea, chemau la război revoluţionar împotriva ţarismului. Această tactică, după cum a arătat V. I. Lenin, a fost dictată de condiţiile istorice ale epocii dintre anii 1789 şi 1871, cînd se punea pe primul plan sarcina de a nimici complet absolutismul şi feudalismul. „Inainte de răsturnarea feudalismului, absolutismului 7i jugu lui străin, nici vorbă nu putea fi de dezvoltarea luptei pro letare pentru socialism" Lenin, Opere, vol. 21, Editura (V. I. politică, 1959, pag. 294). Chemarea la război revoluţionar împotriva ţarismului şi la transformarea revoluţionară Europei a fost limpede for a mulată de Engels în articolul său „Războiul european cu °, care începe volumul de faţă. Acest articol a fost scris cu prilejul apariţiei flotei anglo-franceze în Marea Neagră, în ianuarie 1854. In articolul său, Engels subliniază deosebirea radicală dintre războiul pe care intenţionau să-l ducă împo· triva Rusiei clasele guvernante din Anglia şi Franţa şi un război cu adevărat revoluţionar împotriva ţarismului, care trebuia să aibă drept scop prefacerea democratică a Europei. Engels îşi exprimă convingerea că o schimbare în situaţia, condiţiile şi caracterul războiului nu se va produce decît Preaă IX atunci cînd va apărea pe scenă o a şasea putere, revoluţia, care îşi va afirma supremaţia ei faţă de toate cele cinci aşa-zise „mariu puteri şi le va face să tremure de frică. In acest articol se exprimă ideea că operaţiile militare, odată începute, independent de dorinţa guvernelor Angliei şi Franţei, pot constitui un impuls pentru revoluţia europeană, al cărei teren a fost pregătit de dezvoltarea economică şi politică a Europei, de adîncirea contradicţiilor de clasă, de înteţirea frămîntărilor în rîndurile oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Aceeaşi idee o găsim formulată de F. Engels în articolul „Războiulu , de K. Marx şi F. Engels în articolul „Desfăşurarea operaţiilor militareu, şi ea stă la baza altor articole ale lor consacrate războiului. Trasînd tactica proletariatului în perioada războiului din Crimeea, întemeietorii marxismului au dezvoltat-o şi con cretizat-o potrivit condiţiilor specifice ale diferitelor ţări. Ei au acordat o deosebită atenţie Angliei, principala ţară capi talistă din acea vreme, ale cărei perspective de dezvoltare revoluţionară prezentau, după părerea lui Marx şi Engels, o importanţă primordială. Analizînd situaţia economică şi po litică a Angliei, atitudinea diferitelor clase ale societăţii engleze şi a partidelor lor politice în războiul din Crimeea, întemeietorii marxismului, în articolele lor, au demascat fără preget politica internă şi externă a claselor stăpînitoare din Anglia şi a partidelor lor - whig şi tory. Marx şi Engels au arătat că, prin politica lor internă, aceste clase împiedică dezvoltarea poporului englez pe drumul progresului, iar în politica externă, lăsîndu-se conduse de interesele lor egoiste de clasă, ele urmăresc să ajungă doar la o slăbire a ţarismu lui şi să menţină acest bastion al reacţiunii în Europa. Demascarea întregului sistem al politicii engleze şi a poziţii lor adoptate de partidele burgheze, critica acerbă îndreptată împotriva diplomaţiei engleze şi a metodelor ei de ducere a războiului - iată principalul conţinut al articolelor consa crate de Marx şi Engls analizei politicii claselor guvernante din Anglia. Marx arată, în articolele sale, că politica dusă de oligarhia burghezo-aristocratică în problema orientală se distingea prin aceeaşi perfidie care caracteriza, în general, diplomaţia engleză şi constituia trăsătura ei tradiţională. In articolele