Dobreşti, Judeţul Argeş: 100 de ani de activitate corală: 1902-2002

32 Pages·2002·3.2 MB·Romanian

by  Spiridon Cristocea

Sleljile [ela Noii lelete
DOBREŞITI,
JUDEŢUL ARGEŞ
100 de ani
e [Se [esN Y7 [e [erele [e
1902 - 2002
Spiridon I. Cristocea
DOBREȘTI, JUDEŢUL ARGEȘ
100 DE ANI DE ACTIVITATE CORALĂ
1902-2002
Lucrarea a fost editată cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Spiridon Î. Cristoc ea
Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Argeș (director
prof. drd. Sevastian Tudor) și Centrul Creaţiei Populare al Judeţului
Argeş (director prof. Costin Alexandrescu).
Editor: Călin Vlasie
Lector şi corectură: Constantin Cârstoiu
Tehnoredactare: Cristina Mihart D OB RE ȘTI, JUDETUL ARGE S
Design copertă: Viorel Mihart ș 8
Ilustraţie copertă: Corul din Dobrești, 1968 100 DE ANI DE ACTIVITATE CORALĂ
1902-2002
O Copyright Editura Paralela 45, 2002
Ss
SP
EȘS ă
EDITURA
ISBN 973-593-621-6 PARALEL4A5
File din istoria Dobreștiului
Situat pe Valea Cârcinovului, afluent al Argeşului, satul
Dobreşti este una din vechile şi frumoasele aşezări argeşene.
Deşi cele mai vechi urme de existență a omului, constând în
topoare din piatră, datează din neolitic (5500-1900 î.Hr.), iar
epocii bronzului (1700-700 î.Hr.) îi aparține grupul de movile
funerare situate pe izlazul dintre Dobreşti şi Fureşti, satul este
menționat documentar de abia în timpul domniei lui Mihai
Viteazul (1593-1601). Ocinele cumpărate de Pătru din Dobreşti
şi soția sa Stroia, în vremea lui Mihai Viteazul, sunt întărite, la
27 februarie 1618, de Alexandru Iliaş, domnul Ţării Româneşti.
Dintre momentele mai importante ale istoriei satului în Evul
Mediu menţionăm construirea, nu ştim de către cine, la poalele
Dealului Cornet, a unui schit ce exista pe vremea lui Matei
Basarab, domnul Ţării Româneşti (1632-1654). Schitul a fiinţat
până în prima jumătate a sec. al XIX-lea, căci la 6 aprilie 1834
Sfatul Administrativ al Ţării Româneşti hotăra mutarea
călugărițelor de la Dobreşti la schitul Nămăieşti. Astăzi pe locul
schitului se află biserica „Înălţarea“, ridicată de locuitorii din
Dobreştii de Sus între 1865 şi 1872, lăcaş de mir al locuitorilor
de aici. În Dealul Banului, călugărul Theodosie, originar din
Dobreşti, construieşte un schit pe care-l închină Mitropoliei din
Târgovişte, act întărit la 1] august 1664 de către domnitorul
Grigore Ghica.
Cu toate că era sat de moşneni, începând cu secolul al
Un moment important în viaţa satului l-a constituit
XVIII-lea încep să devină proprietari în Dobreşti familiile de
deschiderea, la începutul anului 1839 a şcolii publice, care la 2
boieri Călinescu şi Golescu, pentru ca în secolul al XIX-lea să aprilie era frecventată de 19 elevi, primul învăţător fiind
dețină proprietăţi boierii Cantacuzino şi Crăsnaru. Dimitrie Andrei, fiul unui preot din sat. Pentru nevoile şcolii,
Ştiri despre evoluţia satului de-a lungul timpului ne dau
dobreştenii au construit un local cu două camere, din „nuiele“,
catagrafiile care s-au păstrat. Astfel, potrivit acestor catagrafii, în care la 9 mai 1843 învățau 10 elevi din Dobreşti şi 3 din
în 1774 existau 17 case, 25 de case (126 locuitori) în 1810, 89 Fureşti. Întrucât localul de şcoală a ars în 1869, în 1897 a fost
de familii (370 de locuitori) în 1838, iar în 1893 erau 254 de
construit altul, folosit şi astăzi de Cooperativa din Dobreşti
case (1052 locuitori). Principalele ocupaţii ale dobreştenilor, în
pentru birouri şi depozit. Devenit neîncăpător, între 1914 şi 1920
1838, erau pomicultura, creşterea vitelor, cultivarea pământului
se construieşte un alt local de şcoală, cu trei săli, cărora între
şi rotăria, fiind cultivate 102 pogoane cu porumb, 91 pogoane cu 1940-1942 li se adaugă încă una. Înfiinţarea Grădiniţei de copii,
fân, locuitorii având 30 de cai, 94 de boi, 64 de vaci, 46 de oi, în anul şcolar 1942-1943, a impus construirea între 1942 şi 1950
124 de capre, 126 de râmători, 1796 de pruni şi numai 63 de a unui local propriu folosit astăzi tot de şcoală.
meri. Din cele 89 de familii, 15 se ocupau cu rotăria.
O contribuţie deosebită la dezvoltarea economică a satului în
secolul al XIX-lea a avut-o Reforma agrară din august 1864,
când 26 de familii au fost împroprietărite pe moşiile din
Dobreşti deţinute Luxandra Coridali, Constantin Crăsnaru şi
schitul Nămăieşti, care preluase averea schitului Dobreşti.
Un rol important în propăşirea economică a dobreştenilor în
secolul al XX-lea l-au avut băncile populare şi cooperativele. În
1902, din iniţiativa preotului loan Dumitrăchescu, s-a înființat
Si
i
Banca Populară „Dorinţa“, iar în 1914, Banca „Înfrăţirea“,
ambele fuzionând în aprilie 1928. La 8 martie 1909, un grup de
Căminul Cultural din Dobreşti, construit între 1938 şi 1940
săteni, în frunte cu Pr. |. Dumitrăchescu, înființează Cooperativa
de Producţie „Biruinţa“, iar la 18 iulie 1923 se constituie După 23 august 1944, şi mai ales după 30 decembrie 1947, în
Cooperativa „Treimea“, fuzionând la 14 iunie 1929 sub numele Dobreşti au avut loc profunde schimbări în toate domeniile de
de „Cooperativele Unite Biruinţa şi Treimea“.
6
|
activitate. Ca urmare a legiferării la 23 martie 1945 a Reformei
care au intrat în ea. Mulţi dintre locuitorii satului o duc însă rău,
agrare, în Dobreşti au fost expropriate 148 ha moşiereşti, fiind
mai ales cei care nu au pensii sau au pensii mici, pentru că lipsa
împroprietăriți 285 de săteni. În 1949 se lichidează proprietatea
inventarului agricol, preţurile mari ale carburanţilor şi pesti-
de 38 ha a moşierului Constantin Crăsnaru şi cea de 50 ha a
cidelor fac ca veniturile rezultate de pe urma cultivării pămân-
fostului politician lon Mihalache, înființându-se o fermă de stat.
tului să fie insuficiente.
Presiunile exercitate de organele de stat şi de partid comu-
niste au dus la înființarea în Dobreşti, la 25 martie 1956, a
Gospodăriei Agricole Colective „Drumul lui Lenin“, devenită
apoi Cooperativa Agricolă de Producţie. Ameninţaţi cu exclu-
derea copiilor aflaţi în şcoli la oraş sau cu înlăturarea din
serviciu a celor care erau salariaţi, în următorii ani în C.A.P. au
fost nevoiţi să intre şi ceilalți săteni, astfel că la 1 martie 1962,
ca în întreaga ţară, procesul cooperativizării agriculturii din
Dobreşti a fost încheiat. Lipsiţi de pământ, dobreştenii au fost
nevoiţi să muncească în cadrul C.A.P., veniturile realizate fiind
foarte mici. Lotul ajutător, care asigura sătenilor o parte din
produse, era acordat numai celor care-și efectuau numărul de
zile de lucru în cadrul C.A.P. Profitând de faptul că în oraşele
din ţară şi din judeţ au fost deschise mari întreprinderi indus-
triale, mulţi dintre dobreşteni s-au angajat ca salariaţi la aceste
obiective, stabilindu-se la oraş sau făcând naveta. Întinsele
plantaţii de pomi fructiferi realizate în cadrul C.A.P. aduceau
însemnate cantităţi de fructe care ar fi putut spori veniturile
sătenilor, dacă n-ar fi fost achiziţionate de stat la sume mici, la
fel ca şi bunurile furnizate de sectorul zootehnic.
Desființarea C.A.P., după evenimentele din decembrie 1989,
a făcut posibil ca oamenii să-şi primească înapoi pământul cu
a afirma că, în cercul din care fac parte, am dat exemplu “. La
Începuturile activităţii corale
31 decembrie 1928, tinerii învăţători N. Cristocea, Gh. 1.
Rădulescu, N. Dumitrăchescu şi I. Gh. Stana, foşti elevi ai şcolii
din Dobreşti, care funcționau în diferite părți ale ţării, au cerut
Deschiderea şcolii, la începutul anului aprobarea lui Al. Dobrescu ca să pregătească în sălile şcolii
1839, a contribuit din plin la luminarea câteva coruri pentru serbarea ce urmau s-o prezinte în ziua de 6
sătenilor. Prin munca desfăşurată în ianuarie în folosul bisericii ce se construia în sat. La repetiţie
şcoală, dar şi în afara ei, prin exemplul urmau să participe numai „sus-numiţii învățători, 3 normalişti,
personal, dascălii şcolii au ajutat la un seminarist, 2 normaliste şi 4 fete din sat, care cântă în corul
ridicarea nivelului material şi cultural al de adulți ce am format de câțiva ani “.
locuitorilor din Dobreşti. Începută ŞI Un cor de adulți a înființat, în 1918, şi Nicu D.
Alexandru P. Dobrescu desfăşurată cu rezultate frumoase de loan Georgescu, pe atunci elev de şcoală secundară, profesor mai
(58 = 1003) Dumitrăchescu, învăţător al şcolii între târziu la Şcoala Normală din Târgu Mureş. Corul, alcătuit din
1879 şi 1921, opera de luminare a sătenilor a fost continuată de opt membri (Elisabeta Oprescu, Maria Şetraru, Ilie Ionescu,
colaboratorul său, Alexandru P. Dobrescu, învățător în Dobreşti Elisabeta Şetraru, Constantin Georgescu, Ionică Georgescu,
între 1900 şi 1935, căruia îi datorăm începuturile activităţii Floarea Georgescu, Gheorghe Georgescu), a prezentat câteva
corale. Inspectând şcoala, la 4 decembrie 1902, revizorul şcolar piese corale în cadrul unei serbări duminicale.
consemna în registrul de inspecţie: „A4/ doilea învețător (Al.
Dobrescu n.n.) instruesce pe elevi în vederea formării unui cor
religios pe 2 voci pentru biserica din localitate. În curând elevii
vor şi începe a cânta la biserică “.
Corul pregătit de Al. Dobrescu a contribuit la răspândirea
culturii muzicale atât în rândul elevilor, cât şi al sătenilor,
pregătind terenul pentru înfiinţarea altuia, compus din adulţi,
care va fi tot opera lui. În memoriul întocmit pentru obţinerea
gradului didactic I, înv. Al. Dobrescu menţiona: „Cor şcolar şi
bisericesc am avut întotdeauna de la intrarea în învățământ, aşa
cum aptitudinile mele muzicale m-au ajutat, şi iarăși, nu roşesc
10
1]
lângă această atribuţie, a fost director de scenă al Căminului
Societatea Corală „Vraja“ Cultural până în 1948.
Membrii fondatori ai Societăţii, care au şi semnat statutul, au
fost: pr. lonel Popescu, înv. Nicolae N. Şetraru, lon Gh. Iancu,
N. Toader, Nae Stancu, Veta Păunescu, Veta Heroiu, Elena
La 7 mai 1935, din iniţiativa învățătorului Nicolae Şetraru, a Dinescu, Maria Marinică, lon Marinică, lon Gh. Rădulescu,
fost înființată Societatea Corală „Vraja“, care a desfăşurat o Constantin Gh. Lupu, Constantin N. Preda, Ion N. Dinu, Maria
rodnică activitate corală, contribuind la cunoaşterea satului N. Dinu, Maria |. Zăvoianu, Preda Stelian şi Niculina
Dobreşti în întreaga ţară. Potrivit statutului, Societatea avea Mărcuşanu. În cursul anului 1935 au mai fost primiți în
drept scop „organizarea unui cor... şi organizarea de serbări cu societate: Nae Frâncu, Ion I. Zăvoianu, N. Gh. Ionescu, Veta D.
piese de teatru şi cântări “. Intrarea în societate era aprobată de Dragomir, Maria D. Nenişor, Elena Gh. Șetraru, Elena |.
adunarea generală, membri devenind „roți aceia care pot să dea Negoiţă, Elisabeta C. Frânculescu, Ionel Costea, Gh. V. Borcan,
un concurs muzical sau artistic“. Lipsa de disciplină şi mora- loana V. Borcan. Astăzi, din toţi aceştia mai trăiesc numai
litate, absența nemotivată de la trei şedinţe se pedepseau cu Constantin Gh. Lupu, Gh. V. Borcan şi Elena 1. Negoiţă (Ilinca).
excluderea din societate a membrului vinovat. Membrii socie- În anii următori, unii membri au părăsit Societatea, plecând în
tăţii aveau dreptul să poarte insignă care se retrăgea în caz de armată sau stabilindu-se la oraş, însă locul lor a fost luat de alţii.
demisie sau de excludere. La 6 iunie 1935, din iniţiativa lui Gheorghe C. Ionescu, fiu al
Pentru a participa la serbări, societatea trebuia să primească satului, pe atunci student la Academia Comercială, fratele
50% din beneficii, 25% din ele fiind destinate bibliotecii dirijorului de mai târziu Ion C. Ionescu, s-a înfiinţat Căminul
muzicale, iar 25% reveneau membrilor în mod egal cu parti- Cultural „Preotul loan Dumitrăchescu şi Alexandru Dobrescu“.
ciparea la repetiţii. „Animatorul cu vorba şi cu fapta “ al Căminului Cultural, după
Societatea era condusă de Adunarea Generală, care alegea un cum aprecia înv. Gheorghe I. Rădulescu, a fost o anumită
preşedinte pe o perioadă de trei ani. Adunarea adopta hotărâri şi perioadă lon Mihalache, preşedinte de onoare al acestei
ratifica lunar pe ale preşedintelui cu 2/3 din votul membrilor instituţii. În timpul regimului comunist, Căminul Cultural a avut
înscrişi. De asemenea, Adunarea alegea dirijorul corului, care denumirea de Căminul Cultural „Mihai Eminescu“, iar după
păstra biblioteca muzicală şi pe casier. Pentru prima perioadă de evenimentele din decembrie 1989, s-a dat denumirea de
trei ani, Adunarea a ales ca preşedinte şi dirijor al corului pe înv. Căminul Cultural „Ion Mihalache“, deşi trebuia să se revină la
Nicolae Şetraru, iar casier pe preotul lonel Popescu care, pe cea iniţială.
12
13
clădire a Căminului Cultural, creându-se condiţii mai bune
pentru desfăşurarea activităţii culturale în sat. O contribuţie
importantă la construirea Căminului Cultural a avut-o Ion
Mihalache, care a obţinut ajutoare de la diferite ministere, insti-
tuţii, întreprinderi particulare ş.a. Până la construirea Căminului
Cultural, repetițiile corului se desfăşurau în casa preotului Ionel
Popescu. În cursul anului 1935, Societatea Corală „Vraja“, care
şi-a păstrat statutul, s-a afiliat Căminului Cultural.
Ales dirijor de către Adunarea Generală, învățătorul Nicolae
Şetraru a muncit cu pasiune şi perseverenţă, învingând greutăţile
inerente începutului, ca şi pe cele ivite pe parcurs. Munca nu a
fost uşoară, pentru că membrii Societăţii erau tineri țărani din
sat, lipsiţi de o cultură muzicală. Un sprijin preţios l-a primit din
partea preotului Ionel Popescu, preşedinte al Căminului Cultural
Membrii Societăţii Corale „Vraja“ în 1935, la Boţeşti între 1939 şi 1948, care a impulsionat activitatea corală şi care a
pus în scenă numeroase piese de teatru. Prima piesă corală
De la stânga la dreapta:
pregătită de Nicolae Şetraru a fost „Vraja“, de Ion Vidu, care a
Rândul 1: (pe scaune) preot lonel Popescu, înv. Nicolae N. Şetraru.
şi dat numele Societăţii. De abia înfiinţată, Societatea Corală
Rândul 2: Maria N. Dinu (Puiac), Ileana Negoiţă (Ilinca), Elisabeta
„Vraja“ a participat la diferite ceremonii religioase şi la serbările
Frânculescu (Cristocea), Maria Zăvoianu (Mia lui Mitriţă),
Maria D. Dinu (Puiac), Elisabeta Stănică. organizate în sat sau în alte localităţi. Prima fotografie a
Rândul 3: Cornel (Nei) |. Popescu, Ion Gh. Iancu. membrilor Societăţii datează din 1935, fiind realizată cu ocazia
Rândul 4: Octavian (Vică) I. Popescu, Ion N. Dinu (Puiac), lonică Gh. unui program coral prezentat în comuna vecină Boţeşti. Astfel,
Rădulescu, Nae Frâncu (Tăpoi), lon Zăvoianu (Bobeanu),
la serbările organizate în Dobreşti la 7 iulie, 14 septembrie şi 29
Costică Preda, lon Costea (al Venii), lon Marinică.
decembrie 1935, a prezentat mai multe piese corale. Prima piesă
În spatele motocicletei — lon Duinea.
de teatru pusă în scenă de preotul Ionel Popescu a fost „Zorile“,
în 1935, urmată de „Ilinca“, în 1936, şi apoi de altele.
Între anii 1938 şi 1940, în centrul satului a fost construită,
după planurile arhitectului Mircea Popovici, monumentala
14
15
La nici un an de la înființare, în februarie 1936, participând
la o serbare organizată la Topoloveni, Societatea repurtează un
frumos succes. Pe lângă piesele corale, a fost prezentată piesa de
teatru „Cuiul lui Pepelea“, de Victor Ion Popa, artiştii amatori
3 ; i e d AD Pa
E din Dobreşti fiind felicitați de Tudor Muşatescu şi Sică
“=
De et e Alexandrescu, figuri marcante ale teatrului românesc, prezenţi în
RAA RI aSa DŞ £ SER i Eă ; s
X Se a i sala de spectacol. Tot în 1936 este organizată de către Societate
NS e 3-2 , y . A ep
SE a $ rima excursie la Dragoslavele şi Peştera Dâmbovicioara.
NINO 2 £ a
IA = i a au aria
NBA N E 9 Pe lângă serbări au fost organizate numeroase şezători, una
OPERE ea , ; , na . 5
SS tă a- dintre ele fiind cea din 13 aprilie 1939 ţinută la Banca Populară
«S9E Saa s5o 2 DorinRţI a“, câA nd au fost prezentate pEi iesele corale „Pe-al nostru
să în s 2 » i
e i: = 3 steag“, de Ciprian Porumbescu, „Voința neamului“, de
ŞI, CICA 8 2 s
NNeyS EÎS aSîn A X a&P,a si &5 I. Danie. lescu, „La Tu, fii ţa de argea“ şiși „Mivtiaic et ic& o, valeu, of!“, de N.
-S a s p=| Oancea, „La fereastră la badea“, ca şi piesele de teatru „Nu e
SaŞ a
Ș= (i Sa) [.P) pentru cine se pregăteşte“ şi „Eu tac, tu taci“, de Victor lon Popa.
A
S
"eŞ SR LAa La 7 iunie 1939, corul din Dobreşti participă pentru prima
.3EŞŞ3N N AN::3 EI dCaotnăg relsau luuni Gceonnceurrasl adl eC ăcmoirnuerli orp eş i ţŞacroăl,i loorr gaȚănriăznaetş tic.u Cupr itloeajtuel
Ş
A Ş i2p Vrt cueo s g greutăţile întâmpinate în pregătire, corul dirijat de Nicolae
dpcr reaz int
IS
Şetraru a interpretat la Arenele Romane din Bucureşti piesele
Agicăl
A „Mărioară de la munte!“ şi „Mititico, valeu, of!“. Pentru felul
SS
a„Spr re/c tP iIfua rro ir c aarii PReMsPt“E 2cAi o ntreea a fîdpmoniosonnltte iigtrviiect e cum s-a prezentat corul la acest concurs, Fundaţia Culturală
Regală „Principele Carol“ a acordat Căminului Cultural „Pr. 1.
Dumitrăchescu şi Al. Dobrescu“ premiul al III-lea. Formația
PrCaoImdealIrieg r-tndelor laeleual t iiu l
corală care a repurtat acest prim succes a fost compusă din: lon
Gh. Maria, Gh.V. Creţu, Nae Frâncu, Nicolae Zăvoianu, Costică
Zăvoianu, lon Turigel, Aurică Frâncu, Sabina şi Franghița
Albulescu, Nicolae Gh. Ionescu, Valeria şi Elena Perşunaru,
17