BREVIARIVM AB VRBE CONDITA (Breviar de la Întemeierea Romei)

159 Pages·1997·68.44 MB·Romanian

by  Flavius Eutropius

Coperta: Zamfir Bäian FLAVIUS
ßmtratia copertei: Roms, Arcullui (~omtantin (I), Roms, Columm Iui Trau (IV)
Tehnoredactare il-omputeriza.tä: Zamfir IWan
<
latin-roman)
exlllicatil'le $i comentarii
de
Gkl$erbfln
EDrnJRA ISTROS -MUZEUL
i.S.B.N.: 973-97999-7~3 lU'Jl'U""1Ui..lUJl:'JI.
Toate d_~_'-."_U" .B .... ' ...... "MI._ 1997
Studiu introductiv:
Viata ~i opera lui FLAV IUS EUTROPIUS.
Importanla lui pentru istoria noastrii veehe.
Viata
Informatiile directe privind viata lui Flavius Eutropius, unul dintre ultimii
epitomatori latini ai secolului N, sunt sumare ~i ele provin din cele cateva precizäri
oferite de autorul insu~i in opera sa Breviar de la fntemeierea Romei, care . "dacii nu
este singura lucrare pe eare a scris-o, este totu# singura eare ni s-a piistrat .,1. Afl~
a~dar. din aceasta opera ca autorul, ajuns la deplina maturitate t?i notorietate~ a
participat, in primavara anului 363 e.n., la expeditia pe care imparatul Iulianus a
intreprins-o impotriva per~ilor. dupa cum el insu~i afirma: "a pus mana pe putere din
acest moment Iulianus ~i, dupa mari pregatiri, a declarat razboi parthilor, expedipe la
care am participat ~i eu. .3 • in anti urmatori, conform acelora~i marturii directe.
Eutropius detine functia de "magister memoriae" (~f al arhivei imperiale), ca malt
demnitar la curtea imparatului Valens4 • calitate in care a redactat pentru uzul ~i spre
instruirea acestui imparat un compendiu de istorie romana, lucrarea pomenitä mai sus.
in sIar~it, din ultimele· randuri ale aceleia~i lucrari, rezulta ca autorul intentiona sä serie
o altä opera, muh mai ampla ~i muh mai ingrijita, despre domnia lui Valens ~i a
fratelui säu Valentinianus5. 0 marturie directa despre autor ar mai putea fi socotitä
Insä~i modalitatea de redactare a Breviarului. intocmit sub forma unei prelegeri de
istorie romana catre un unic ascultator, imparatul Valens, pe care istoricul il are
permanent in fala ~i caruia i se adreseazä personal cand cu formulele ex voluntate
Cf Maurice Rat, Studiu introductiv, p.3, in Eutrope, Abrege de l'histoire romaine, edipe
bilingvä, text parale~ Paris, 1934.
2 Flavius Claudius Iulianus (Iulian Apostatul), trac de origine, 331-363, imparat roman mtre
361-363; pentru detalii, v. maijos, Breviarium, X, 16, 1-3 ~inotele 661-664, aferente acesruipasaj.
3 /bidem, X, 16, 1 "hinc Iulianus rerum potitus est ingentique apparatu Parthis bellum intulil,
cui exPeditioni ego quoque interjUi".
4 Flavius Valens (328-378), llnpärat roman intre anii 364-378. Pentru amänunte, v. mai
noteie 1-5, mai ales nota 4.
5 Breviarium, X, 18, 3. Despre aceasta proiectata lucrare nu ni s-a pastrat nici 0 aM ;>tire. Se
msä ca in anu1370, cänd era guvematorin Asia, fiind Mnuit de complotimpotriva lui Valens, a
din gratiile imparatului ~i, pänä la moartea acestuia, 378, n-a mai detinut niei 0 functie politicä sau
administrativa notabilä, Este de presupus ca tocmai ac'est ineident sa-1 fi detenninat sä renunte la
proiectul anuntat fu lucrarea pastrata.
5
tro.nqlwlltat,is tUlle mens • cänd cu tro.nqi'Jilitas sau Iulianus. ron anul 362, facilitatä de acela~i Libanios. dov~e ca Eutropius i~i
dobandise 0 reputatie certa. dernnä de interesul unui impärat ca Iulianus.1n anu1363, ia
despre mult mai numeroase. provin fie de la parte la expedipa acestuia irnpotriva pe~ilor. dupa curo insu~i märturise~e. asiständ la
Libanios. scrisorile prefectului Romei Symmachus catre dezastrul ~i la moartea celebrului imparat. La aeeastä expeditie face referire ~i istoricul
~i serisorile teologului grec Grigorie de Nazians). fie de la grec Georgios Codinos cänd noteaza: "Eutropius sofistul. cd care a farticipat la
"". .e . .......... de mai tärziu (Georgios Codinos. lexiconul expeditia lui Iulianus in Persia ~i care a fost epistolografullui Constantin··I -.
pur ~l oopj~tilor despre istoric pastrate pe manuscrisele Calitatea de sofist ii este recunoseuta lui Eutropius ~i de lexioonul grec Suidas
acestuia.
(Sudas)13. unde este nurnit "sofist italian. . thaA6s ao<ptcm1s). insä. prin acest epitet nu
T oate aceste fumizate direct de autor sau de altii, ~zate intr-o ordine trebuie sa se creada ca ar fi vorba de vechea 8cCeptiune peiorativa 8 terrnenului, ci doar
cronologica, duce la . eutropiene daca nu certe, cel de aoeea de retor de limba latina; insa asertiunea ca a fost epistolograful (secretarul) lui
plauzibile. de nu este cunoseut, drept care a Constantin eel Mare este 0 eroare. fie a istoricului. fie a vreunui oopist care a transens
reclamat pe rand d.e sau !talia. nurnde ni-l aratä a fi, fära gre~it nurnde lui Constantinus II (311 - 361). fiul lui Constantin cel
grec de origine - semnificänd in grece~e "cel cu moravuri alese". oonfimdandu-I in fdul acesta cu tatäl14•
Dar curn in secolul IV este foarte frecven~ rusocierea istoricului de Nu se cunoa~e activitatea istoricului intre anii 363 -369. dar este de presupus cli d
msä
omonimi ai säi nu este ea ~ara. Critica de text de astazi pare a fi n-a famaS in anonima~ deoarece in anul 369 detine la curtea ~tului Valens inalta
Eu1roj:mls - istoricul este Wla ~i persoana cu prooonsuluI Asiei din functie de magister memoriae, atingand treapta clarisswnatuluil5 ~i prime~te de la
comes rerom anuI 319 - 380, de sub domnia lui acest imparat insärcinarea de a redacta Wl compendiu de istorie romana menit
cu consulul anulm 381. cand a devenit colaboratorulla la eurent noul oonducätor al imperiului cu faptde s1:rälucite ~i cu pelrsonal:lt.afl1e
rerlMl1cat,Ile ale poporului rornan! 6•
aceea~i masura au fost dezavuate d.e istoria literara cu anu1310. Eutropius este proconsul (guvemator) al Asiei. dar intrigile urzite de
colltelnpOram -ca acel preot in succesorul sau, istoricul Rufius Festus. il fac pe Eutropius sä fie implicat in procesul de
mt1enllonat OOruun,dat cu aeesta spre a face istoric un al inaltä trädare intentat secretarului imperial, Theodorus. de a cärui condamnare a
t:.urrolpms. demnitar atotputemic la curtea ImpäJ~aUllw sä numai gratie filosofului Pasiphilu:s. care, nici sub tortura n-a declarat
.t,utr01PlUS. scriitor run sec. de M~H"C4~lltIS imooltnv'a istoricului.17 Procesul s-a incheiat cu achitarea lui Eutropius. dar acesta n-a
Eu1roJ.j~ius cu care ar mai fi putut sä fie
pIT)bablllltätlle. Flavlus s-a naseut pe la anul in
'imlpälraullui Constantin cd Mare. fi numai 0 simpla anecdota
ar fi fost martor la fundarea Constantinopolului in anul pe
atunci de numai 13 ani ~i ca, mai ar fi sens 0 carte referitoare la intemelere3
acestui Se crede ca a tost nepot de sora al retorului Acacius din
'Va. ..." "'. ....... .,
apoi elev dupa curn ne precizeazä in scrisorile sale retorul 0 criterii alfabetice in 5ecoh1l X,
ipotem care. este adevarata. se presupune ca istoricul a venit la acestui ciudat daI' mon~tal
Antiohia anul 355 ~i a rämas' aici p3nä anul 363. Cuno~nta sa cu irnpäraml lIDli~1Ilce. litenul!. istorice. googmiice, etc., ar pm:ea si aibi leglruri cu tennern.d
aceasta este 1m izvOT neprep,nit oe date privind antichitatea,.
iui Eutropius cu impimrul Constantinus Unu emtä nici 0 märturie.
6 Cf. Breviarium, Dedicatio, p. 92 • "dm voin~ BtmätAtii tale"; ....................... . U Magister memoriae (~fularbivei imperiale) constituie ecruvalenmllatin altitluiui npoa:noos
1 l.bülem. I. 12,2 ""WJpmea Voastrl". . im:' cIorissim.atul.. aotat cu abrevierile v.c. clarissimus = birbat irustru) 1m
11 lbidem, X, 18, 3 "~limti vestili ,i demni de venempc", cu referire Ia Valens I$i h epitet prin care i se ~o~te califatea membm penmlnent al smamlui ,i notele
VaJmtinianus 1
9 ce G. Pops Lisseanu.lzvoarele istarie; romiinilor, vo1 IX §i X, Piiriisirea Dadei, Buc~ 311torul insu~i in sprijinul redßctärii· operei, in dedicapa eItre VaJens,
1936~ in vol X, p. 6.
o atinnapei Emropius a fost sau DU cte:?tin s-au numeroa.se: discupi
care v. referiri Ja Maurice Rat. op. eil. introducere G. Pops -Lisseanu. op.
6
7
mai cunoseut nici un fel de onoruri päna la moartea Iui Valens (378). Dupa aceea, elaborare: soo haee stilo exequenda tibi ante alios, cui pollet Minerva. eoncOOimus (::;::
Eutropius a cunoseufdin nou aseensiunea: In anu1379; el prime~te titlul ~ilnsärcinarea recunoa~tem dar ca tu. mai mult decat altii. meriti sä le intati~zi pe acestea in seris,
(Je comes rerum privatarum18 al imparatului Flavius Gratianus (375 -383), iar in anul deoarece Minerva iti e sprijinl4• '
iunrsmäräctoinra. t3 ~8i 0I-n3 8a1n,u le s3t8e 5n2°u.m Iint apnraue1f3e8e7tu, sE purt?a61poiruiso e sOter iednetsiesm19 naftu cnoctnisi ucl ui mcparree uan af ocsut cu cDelaeclaaI atec esaesrtias oorpi,e rdae p nroamtuirsaä fai lofossotf iocrai nsuau r eraeltoir:imc~a , saaun tderaicoaa reea esp-ait opmieredi,u tc, alraeo lia-latua
'impäratul Valentinianus II, atingand astfel apogeul carierei sale politice. Anul atras premirea ~i prietenia impäratului Iulian, nu putern ~ti, in lipsa oricaror
oonsulatului säu pare a fi ~i anul mortii sale. informatii s. Ramäne deci in diseutie numai aceasta epitoma originals panorama
J
ooncentrata asupra istoriei romane ~i atät de ilustrativa pentru un gen istoric specific
seoolului IV, in care nu mai putin de patru abn~viatori au seris opere similare: .S extus
Aurelius Victor (Liber de Caesaribus), Rufius Festus (Breviarium rf7U1n gestarum
Opera populi Romani), Historia Augusta ~i Breviarullui Eutropius. Este, a~aar, recunoseut
ca istoriografia acestui secol nu straluce~te prin originalitate. Numai Ammianus
Oe la Flavius Eutropius nu s-a pastrat decat 0 sin~ra opera: Breviarium ab Urbe Marcellinus face exceptie. tnsä indiferent de valoarea in sine a genului abrevierii
Conditi I, in zece carti, elaborata de autor in anu1369 ~i dedicata impäratului Valens, istorice, intamplarea fericita face ca tocmai acestor istorici epigonici ~i minori sä le
msa ca
exista motive certe care ne indreptatese sä credem autorul a mai seris ~i alte datoram noi azi cele mai muIte informatii privind parasirea (amissio) Daciei. De aici
lucr8ri, astazi pierdute. Cel putin una dintre acestea se afla deja in stare de potentialitate obligatia legitima de a le acorda 0 muIt mai mare atentie decat päna acum, f,)i indeosebi
la incheierea Breviarului, dupa cum ne asigura autorul insu~i in X, 18, 3: quia autern operei lui Eutropius 26.
ad inclitos principes venerandosque perventum est, interim operi modum dabimus. narn
reliqua stilo maiore dicenda sunt. quae nune non tarn praetermittimus quam ad
miliorern saibendi diligentiam reservamus E = dar fiindea am ajuns cu istorisirea Jzyoarele operei In! Entropim
noasträ la impärati vestiti ~i demni de toata veneratia, vom pune, deoeamdata, punet
lucrärii noastre. Caci ceea ce ne-a ramas merita sa fie tratat intr-un stil mai inalt, lucru Parcurgand epitoma lui Eutropius. in care detaliile istorice abundä ~i in care se vad
pe care aeum nu amt il tree~m cu vederea, cat ne rezervam placerea de a-l serie cu ~i peste tot consemnate cu scrupulozitate nume proprii, statistici, bilanturi räzboinice ~i
tn
mai multa grpa). sprijinul acestei asertiuni vine ~i mentiunea contemporanului sau anecdote, apare fireascä intrebarea -care au fost sursele de informatie ale acestuia ~i in
Symmachus2 • care, intr-una dintre cele opt serisori ale sale catre Eutropius, subliniazA ce masura autorul a ramas dependent de ele pe parcursul redactarii operei sale. 0.prima
disponibilitatea pentru seris a istorieului ~i pare a se referi chiar la 0 opera in curs de afiliere a Breviarului la traditia istorica liviana a fost sesizata inca din veehime2 ~i ea
moralA", cita1 reprodus din Am Marcell,lstoria Romanä, studiu introductiv, traducere ~i note de D. 24 E vorba de Epistula lll, 47, cätre Eutropius.
P~u.Bucure§ti.1982,p. 504. . 25 Cf Liviu Franga, Eutropius, capitoldin tratatutde lstoria literaturii latine (117 -476 e.c.), vol.
J8 Secretar particuJar insarcinat cu afacerilre persoanle ale irnparatului, functie creatä Ja curple IV, sub redactia prof. dr. Engen Cizek, Buc., 1986, p. 338.
~riale ale Jmperiului Roman TälZiu. 26 Este surprinzätor faptul cä studiile eutropiene Ja noi nu· s-au bucurat de atentia cuvenitä.
19 Comandant a1 galZii pretoriene in Orient Exceptänd editiile publicate de G. Popa-Lisseanu cu, §i despre opera acestui istoric, azi amt de greu de
20 Din scrisorile 137 §i 138 ale lui Grigorie de Nazians, (329-390), scriitor §i teolog grec, rezultä gäsit ~i in bibliotecile mari, este dificilä orice infonnatie, cat de modestä, In legäturä cu acest autor.
ins.I cl Eutropius n-a mai detinut aceastä functie §i in anu1385, ceea ce. inseamna ca, intre 381-387, Dicfionarul scriitorilor greei ~i latini, de pilda, nu-i consacrä nici mäcar un ränd; abia de-i pomene§te
istoricula trliit ca un sirnplu particuJar. numele de trei ori: (pp.256, 281, 352; v. Scriitorii greei ~i fatini, autor -colectiv, Bucure§ti 1978).
21 Existä manuscrise care opteaza §i pentru un alt titlu, nu cu mult diferit de acesta, Breviarium literatura Latind de J. Bayet, (Bucure~ti, 1972) precizeaza doar ca printre abreviatorii sec. IV se aflä
historwe Romanae (Breviar de istorie romanä, tradus de G. Popa Lisseanu, in op. eit. p. 73: lstoria §i Eutropius; "un om cu oarecare talent, rezumatullui de istorie rOlnana (in zece carti) e indemanatic
romanä prescurtatä). ~i impartiaL sens mtr-o limba curatä. Dar a fost §i el rezumat de Rufius (sau Rufus) Festus", (p. 725).
Gotlr2i2c uNs up utorttia its tdoer icViia llietenrsa rIin s udnetd dicea aticeo. rdA ccue sat cteiatlsut än dua täe,s tcea rme ae nftoisotn satta bIinlistää, dduepcaa tc odgen oumn esniunlg duer Ipna glisntoar (ipap .l i2te6r5a-t2u6r6ii) .l aAtibniea, mSOl zCvoEaCr,e lBe uicstuorrei§etii ro1m92i i8n,i lGor. , PvooLpa I-XLi §sis Xea nVuo piii sccouns s~ai cEräu taropproiuxsi,m aacteilv.a §0i
manl.lscris. Daca luam In calcul perioada istorica tratatä de autor: 1118.ani scuI'§i de Ja intemeierea neobosit carturar roman prezintä pe Jarg viata §i opera celebrului abreviator al sec. IV; (v. voL X,
Romei, §i limita ante quem Ja care se opre~te naratiunea, nu mult dupä ce Valens l§i Incepe donmia, Introducere, pp. 5 - 15). Cel mai frumos §i mai complet studiu despre Eutropius in limba romänä,
putern pJasa redactarea Breviarului mai degrabä, In 365, ori in 367, infunctie de anul intemeierii datorat filologului cIasic Liviu Franga, 11 afläm In lstoria literaturii Latine. vol IV, (v. nota
Rornei: 753 sau 751, :t.e.n. (1118-753="365; 1118-751=367).. . precedentä).
23 Q. AW'elius Eusebius S}mmachus (345402), rector §i' om politic roman. Cel mai renumit n Le.:'(iconul Suidas, referindu-se Ja istoricul lician Kapiton, unul dintre traducatorii operei
orntor al epocü in Occident. Este autorul a 8 panegirice ~i circa 900 de scrisori grupate §i pub licate de eutropiene In Ib. greacä, consemna: o6-ros qpa\Vs'Icrcrupuca. ßtßAfa l-1'I-18td.q,pacnv -rtis hmol-1lis
fiul du in 10 cäI1i. A Ingriji1 editii din T. Livius §i Vergilius. Eu-rport(ou Prol-1ciicr-r\ A{ßtov Prol-1a~ov ~, "acesta a redactat Räzboaiele Isaurice in 8 carti §i a tradus
8 9
este pe deplin justificatä cd
romane. Aceasta
al
pf()babillitätile, dintr-un rezwnat direct
opera istoricului patavin ~i Breviarul eU1:ror)Iar!
numeroase "epitomqe Livianlle" care circulau moartea
modelele
sau de istorici cunoSCl!ti ca Floms ori .. "",,.~. .., ....,..
initial fiecare carte liviana ~i-l avizau pe - diverse
acestor rezumate. gratie c3rora cititorii ocoli lectura integrala a operei lui Titus
Livius. a Iacut ca de sä acumuleze. in l?i latm"a anecdotica a istoriei liviene I?i sä
impingä opera originalä in conul de dezinteres al retranscrierii ei Este de presupus.
deci, ca astfel de epitome sä-i fi dat lui Emropius posibilitatea de a avea 0 privire
generala atät de unitarä despre perioada republicana. "mune care sä reprezinte. de la domnia lui Nerva
totodata, un solid punet de piecare ~i pentru restul o~rei. Se sirnt insä dar §i ecourile mare parte sursele din sec:UUlnea
altor lecturi. ca de pilda cele din opera lui SaUustius &. Iulius eaesar29• §i altii. Dar cu J.Ull.Hun..,~ prc)CCfooe literare ~i expresii din opera lui
toata .dependenta de imoare a informapei in sille, aglutinarea surselor s-a efectuat mtr ~i prodigii a lui Valerius
un rnod atät de personal ineat istoricul nu se mai considerä obligat sä citeze la tot pasul Rr,P'Vi,an,1I1.1.l s-a utilizat ~i Cronica a
sursa informatiilor sale. ci-§i pune intreaga expunere sub semnul autoritatii faptelor in cartea a X-a, precum ~i
cunoscute de toata lumea. Oe aici apelul permanent la prestigiul traditiei §i al opiniei acestor izvoare experienta de viata
generale exprimat prin formde de tipul - fertur, dicitur, creditur, traditurJo• sau Ia eV(~nerltel!or de la mijlocul secolului IV, cat ~i
autoritatea fairnei. memorill, fanul1• autorul ii putea caracteriza dupä contactele personale cu ei,
Pentru cde1alte epoci - Principatul I?i Dominatul - impliCit, ce1elalte sectiuni ale avern 0 lInagme ansarnblu a tot ceea Ce a contribuit ca sursä de informapi 1a
cronicii sale. Eutropius a apelat in mod evident §i la alte izvoare. inclusiv la ceea. ce redactarea operei lui Eutropius. cat privefte nivelul formal al acestei compozipi literar
cuno§tea direct din contactul personal cu evenirnente1e §i cu personlitätile conducätoare istorice, epitorna reprezintä modelul de expunere cel mai adecvat fie cu gustul epocii,
ale Imperiului. fie cu cererea imediatä aClresatä de im.päratul Valens istoricului~ Cäci daca'in secolele
Partea a douo. este 0 cronica a impäraplor romani de la cäderea republicii romane
pceaan äm laai rmnoaarert peaa rltuei. -dDino mcuilteiagneurse.a M dea tbeiroigalrualf irie feritor la aac iesatostraic eupluoic Säu ae tfoomstu s. 33 Exp-resiile pm care sunt consemna1e inceputmiJe-domniilor sunt prea arareori reluate, ~i ele
dovedesc disponibilititiJe netimita1e ale amorului in expunerea nuant.elor ,i in sesiza:rea specificului
dintre cele dom tipuri de texte afirmai3 comentatori moderni
fiecirei ,'eniri .Ia tron: succesit ei = i-a mmat acestuia (Vm. 2. I); post /rune imperavit = dupä acesta a
de Pentru aceasta oomnit (Vm, 9. 1); imperii odministrationem acCepit = ti primi administrateastatului (Vm,. 18, 1);
de care creatus es! = a f~ ab (VIII, 22, 1); imperium sumpsi~ = ,i-a ins~it pmerea (IX,4); imperium
romana. invaserunt = s-au tepeZit Ja. domnie (IX, 3), ete. Aceste expresü au menirea chlar de a anunta
camcterulmaJefic sau benefic alrespec1ivei domnii
seurte ~i sI portretlului nollt1co-nr'lori~1 a1 COIlducät~[)mlui. 34 Este vOJba de • numta Jstorie imperialä a lui Enmann utitizati ca izvor ,i de Aurelius
Victor ,i de amom Historiei Augusta. -
istOlice petrecute
35 V. Lhiu Fmnga, ort. eiL, capit lzvoarele epitom,ie i lui Eutropius, p. 342.
36 J'elleius Paterculus, istoric roman (c. 20 te.n. 31 e.n.). Originar dintr-o familie ecvesträ din
personalitatea
Capua. Este amorul unui cotqleRdiu de istorie romanl (Historia romano) in doui clIti; cea 1/4 din
lucrare este consacmti domniei lui Tiberlus. Jstorla sa se inscrie in randul operelor care aduleazä
~litatea principelui.
37 VoieriMs Moximus, scriitor Ja.tin din sec. I e.n. A dedicat iIq>mtului Tiberius, in 31132 e.n., 0
cuJegere de Facta et dicta memorabilia (Fap1e ~i spuse vredruce de luare-aminte), in 9 carti,
cuprinzind vol'be de spirit, anecdote ~i povestiri moralizatoare ordonate tema1ie (cutte ,i ceremonii
reli~oase. obiceimi, viap de familie. annata de.). Face apologia dommei lui Tibet'ius.
38 lueius Annaeus Florus. retor §i istoric Ja.tin din sec. lI, a carui operA este in1itulati Epitoma
bellorum omnium tmnorum DCC (Rezumotul tuturor riizboaielor petrecute in cu!"s de 7{)() de om). A
folosit ca izvoare pe Sallustius, Caesar l1i Seneca. Marcu. .. Iunianus Justinus, istoric latin din sec. m,
este amoml unei abrevieri de istorie universaJä, de largä citculatie in evul mediu, intitula1ä Epitoma
Historiar'lm Philippicarum, un rezumat al istoriei lui Po~ius Trogus.
10
11
precedente epitoma nu constituia altceva decat dovada unei concesii racute deopotriva intregul pamant. Din aceasta cauzä. prima sectiune din Breviar este destinata, aproape
creatiei ~i lecturii, in veaeul N, epitoma a tins sä eapete 0 certa autonomie in cadrul exclusiv, evenimentelör externe4 3,. din mijloeul cärora autorul nu revine la fenomenw
genului istoric "contrapunand universul säu speeifie modalitatilor «clasice» ale intern decat pentru 0 scurta duratä; ~i aceasta spre a stabili lYperele unei alte in
istoriografiei neabreviate", jueand in felul acesta "un rol decisiv in stabilirea optiunilor afara granitelor poporului ales. Razboiul pentru eucerirea de noi teritorii este COl00I(:1er.fd:
ideologice ~i literare ale lUl Eutropius" 39. intotdeauna just, iar cei cuceriti i~i merita pe deplin acest destin; de aceea el reprezmm
fundalul pe care se grefeazä sectiunea republicana. Fiecare subcapitoldin aceastii
intai este secundata ~i de cate 0 relatare anecd.otica ori memorabila44, iar imple·tiR~
Sectiunile principale ale operei dintre naratiunea cadru ~i partea anecd.otica duce la indulcirea expunerii seci rema.n:ate
mai sus dar ~i la deformarea adevarului prin exagerare. Razboaiele sunt atit Oe
Opera lui Eutropius, in zece cärti nu prea lungi, condenseazä evenimentele istoriei condensat expuse incat uneori relatarea se reduce la schema: armata sau generalul
romane pe 0 duratä de 1118 ani, de la fundarea cetatii Romei (753 ie.n.) pana la invinge armata sau generalul (Y) cu bilantu1 victoriei sau al dezastrubii militar4S•
urcarea pe tronul Imperiului Roman a lui Valens (364 e.n.). A~ cum observam ~i mai daca conflictul ia forma unui razboi de duratä. ca in cazul razboaie1or punice sau aI
sus, in naratiunea eutropianä se disting trei sectiuni, in parte determinate de natura razboiului cu Mithridates al VI-lea Eupator, luptele neimportante sunt omise on
izvoarelor de bazä (Titus Livius, pentru epoca republicana; Suetonius, pentru perioada mentionate in treacat, ca ~i numele comandanti10r mai putin celebri. tn alte cazuri nici
cuprinsä intre domnia lui Iulius Caesar ~i Domitianus; ~i Cronica fmpiirafilor, pentru 10cul in care se desra~ara unele hatälii nu mai este pomenit46. Existä. de asc::Im~~
perioada urmatoare)40, dar ~i de marile momente ale istoriei romane41, in tratarea evenimente care apar inserate in naratiune rara 0 prealabila .legaturä cu collteJctW."·
dirora autorul este nevoit sä schimbe mijloacele de expunere. Partea intai, care este ~i Astfel de procedee expeditive, realizate in spiritul analelor ~i al actelor rmlgI~;tm:lll(l,I'.
cea mai lunga, intre cartile I~ VI, avand de abreviat un material faptic foarte bogat, sunt impuse de aceea~i abundentii.· de material faptic ce trebuie rezutmt
devine un rezumat sec, cu un schematism narativ ce nu lasä loc decat arareori virtutilor Expunand evenimentele in ordine cronologicä, intr-o succesiune istoricä
artistice. Dupa 0 frumoasä ~i ampla frazä de inceput (I, 1, 1), model de perioadä latina, epitomatorul se vede nevoit sä nu eludeze nici fenomenul politico-social intern..
in care destinul de exceptie a1 poporului roman este fixat in coordonatele de bazä, acest fel, sectiunea intai republicana, destinatä cu precadere politicii romane externe"
(inceputul modest ~i amploarea neobi~nuita rezultata din cre~teri succesive), autorul schimba cu iuteala planurile ~i printr-o simpla formula ca: eodem tempore sau per itlem
aplica faptelor relatate 0 schema generala cu elemente aproape fixe: mentionarea tempus sunt aduse in randul evenimentelor din afara ltaliei ~i cele din1äuntml ci:
anului de la intemeierea Romei in care are loc evenimentul, timpul consulatului, conflictele dintre Marius ~i Sulla, dintre Caesar ~i Pompeius. tulburärile
evenimentul care a avut loe, ce invataminte decurg din acestea, ce sau cate triumfuri s sociale starnite de rascoala gladiatorilor din Capua, in frunte cu Spartacus, w
au särbätorit, etc., dupä care schema este reluata In aceea~i termen i dar cu un alt socii etc.
continut. Printre formulele cel mai des folosite 'in trecerile de 1a un moment la altul lntr-o expunere amt de grabitä s-ar parea ca nu mai poate fi loc ~i pentru
mentionam: anno ... ab urbe condita; eodem tempore, ... cunsulibus, anno insequenti, . filosofice ori moralizatoare. ~i totu~i. istoricul ofera mereu deschideri spre 0
inde, deinde etc. La randul ei, schema expunerii continutului este caracterizata ~i ea de analizä ~i interpretare a evenimentelor, subliniind importanta pe care un anume
o alta serie de stereotipii: anul ~i locul confruntarilor armate; numele comandantilor; moment 0 poate capäta in contextul evolutiei globale. Pot fi citate. in acest :sms,
natura ~i tipulluptei; de partea cui a fost \'ictoria; partea anecdotica a e\'enimentului cu numeroase exemple, eum ar fi consideratiile asupra razboiului punic de la incepatul
,siucbtoterxietui ls mauo 'raaleli zinaftroarn, ginesrtiriu42c•t iY sau patriotic; bilantul pierderilor militare; consecintele caasurtpiir aa cIoIIn-fal,i ccteelleo ra sduinptrrae rMazabroiuiusl u~ii SluuiU Sap, adritnatcrues C, caues saorc ~iii .P pormecpuemi. i~ni rleefgläetcu~rial ec aum caarree
Din punctul de \'edere al temei generale, coordonatoare ~i subordonatoare a noteazä: Hinc iam bellum civile successit exsecrandum et lacrimabile, quo praetw
celorlalte detaIii, partea intai pare a reveni in mod sistematic la 0 unica idee obsesiva: calamitates, quae in proeliis acciderunt, etiam populi Romani fortwla mutata esI
cre~terea continuä a puterii romane, cu expansiunea teritorialä presupusä de 0 astfel de indata dupa aceasta a urmat razboiul civil, un fazboi aducator de jale ~i demn <Je tOllte
ie~ire din granitele precedente, ~i care se masoara crescendo in mile, zeci de mile ~i blestemele din cauza caruia, in afara nenorocirilor care s-au ahatut in cursul bätäliilor. .
sute de mile; se stabile~te astfel un raport direct proportional intre distantarea de un a fost modificata insä~i existenta poporului roman)48.
centru fix, care este Roma, ~i grandoarea unui imperiu ce ~i~a propus sä cucereasca
43 v. ~i G. Popa-Lisseanu, op. eil. p. 10.
39 Liviu Franga, art. eit., capit./zvoare, p.343. 44 Cf n, 12 ~i UIm.
40 Pentru 0 impäqire a operei eutropiene in trei pätti opineazä ~i G. Popa~Lisseanu, op. eit. p. 10. 45 V. Breviarium, n, 21. Fomrularea ii aparpne lui 1.,. Franga, art. eit., p. 345.
41 L. Franga considerä cä se disting doar douä pärti; "Eutropius l~i divide opera in douä secpuni 46 Cf Breviarium, n, 17; m, 22; IV, 6; IV. 12.
fundamentale, pe mäsura mi~cärii istorice reale: epoca republicanä ~i imperiuL" (op. eit. p. 343). 47 /bidem, IV,23
42 /bidem, capit, Compartimentele expunerii, p. 344. 43 Ibidem, VI, 19, 1.
12
13
~le
rizboaiele Domitianus cu. """ •. uaz,Ju.
imr-adevär in aceasti ~ este biOJ~ia.
dite de portret,. capäta acmn
~edalioane biogmfice. care ocupä
dinb:'-o cade, mod exceptional (caml lui Tram. spre eXeJmplu)
~unea mmätoare). Ca p Ja Suetonius. fiecare biografie esre fi:separat,
w:märindu-se pmctajul unei scheme oomune. Persooalitäfile imperiale ~ in
primul moo,. ca oameni ti abia in al doilea ränd ca §efi de stat, de unde P preferinp
istorimlui pentru detaliul comportamental ,i psiliologic. In ~ pozitia
on categonc on
amom1ui fatä die principi devine tranpntä: acqtia SUDt in mod räi,
buni; on male~ on benefici pentm stat. (Vezi, :spre exemplu. poriretul lui Titus
~. cu oel allui Nero sau Caligula).
Dm oei 12 impärati, 9 au un bilant die domnie negativ ,inumai 3, unul pozitiv:
~ Vespasianus ti Titus. La rindul lor, ti lungimea on scw:ti.mea textului
pom:etistic~in proportionale cu importanta impäratului; domniei lui Augusms, spre
exemplu, i se rezen:ä 10 capitole, intre care 1 n privesc doar partial (VII, 1-1)~ dar
ultimele trei din aceastä serie (Vll, 8-10) I1 au in vedere in exclusivitate. Lui
Vespasianus p Titus li se rezen-i" cite douä capitole(Vll. 19-20 ,i respectiv, VII, 21-
22}. Dmtre"impäratii 00, numai lui Nero i se dedicä douä capirole (Vll. 14-15) ,i
aceasta, probabil, :spre a se sublinia ci in persoana acestuia räul a acumu1at cele mai
muhe p mai pitorqti extravagante. Pe de altä parte, ~se ci odatä cu el s-a
cl "0 da1I cu debutul ~tm. epooma se oooveri~
aoeastä subdi\-iziune a rompmdiumi .....,.....uu ~._. ...
aid in mod absomt E vorim, mai depbi, de 0
14
determina in scrisul lui Eutropius continuarea procedeelor anterioare. Cele 14 res civiles, laudatio (damnatio) memoriae ~i deijicatio, totu~i, a~ cum vom vedea mai
bIC,gr~:dU ale impäratilor principali prezentati in cartea a VIII-a contin tiparele aceluia~i jos, se impun In mod dar doua formule narative noi: fmpletireq biografiilor Imparatilor
origo; res militaris; vita privata; res civilis; mords causae; deijicatio, ~i uzurpatorilor ce-~i exercita puterea simultan, cu scopul de-a reda ~i sub aspe~t
o:n1l1ferea sau includerea unor rubrici noi In cazul catorva Imparati. Sunt introduse narati\ aceasta simultaneitate, ~i folosirea drept cadru a biografiei fmpiiratului
biografice ca: incidente la procl?mare ~i zeificare (domnia lui Hadrianus, principal, pe fundalul careia sunt grefate c:elelalte biografii ale conduditorilor
vita ante imperium ~i explicatii privind cognomenul (VIII, 8, domnia lui contemporani mai putin importanti.
Antoninus Pius); detalii cu privire 1a formatia intelectuala (v. VIII, 11-12, domnia lui Cazul primei fonnule narative subliniate mai sus, cu deviere de la schema
Marcus Aurelius), sau constatarea unui moment politic nou in istoria imperiulul; suetoniana ~i cu reluarea destinului unui personaj In subdiviziunea biografiei altuia,
tanga imparat a co-Imparatului: cum este cazul domniei lui Marcus ~i Lucius poate fi ilustrata mai Intäi de pasajul IX, 10-13, respectiv de domnia lui Tetricus,
An1tomnus (VIll. 8-9), ori a lui Macrinus cu fiul säu Diadumenus (VIII, 12). Alteori, Claudius TI, Quintillus ~i A"Hrelianus. 0 astfel de formulä narativa se prezintä schematic
mentionate in afara Imparatului in discutie ~i alte persoane notabile din timpul sub forma: A Domnia lui Tetricus: pronuntiatio, res militaris; B. Revenirea asupra
UUJiU.Ul"'l. cum este cazul juristului Ulpianus, "creatorul ~tiintei dreptului" (VIII, 23, domniei lui Gallienus; C. Domnia lui Claudius II Gothicus: pronuntiatio, res gestae,
domnia lu] Severus Alexander). Pe de alta parte, Insä~i natura realitatilor istorice mores, mortis causae, veneratio; D. Domnia lui Quintillus: pronuntiatio, mores,
~~eIiemPil autorului un interes legitim pentru antiteza in cadrul biografiilor paralele sau confirmatio a senatu, mors, aetas imperiij E. Domnia lui Aurelianus: origo, mores, res
biografii; pentru domnia lui Traianus de pildä, originea quasi-obscura gestae; A. Reluarea domniei lui Aurelianus: res civilis, Daciae amissio, mors, mortis
COl!lstltul.e un reper in vederea sublinierii maretiei la care a ajuns ca imparat ~i a unei causae, dgijicatio. Pe scurt, aceasta schema biografica narativa s-ar putea configura: A,
civile §-i militare dobandite prin merite, (VIII, 2, 4-4)i in cazul domniei lui B, C, D, E, A Un caz ~i. mai elocvent de intercalare biografica, unde elementeie In
l.AJnurnodus. strlilucirea ascensiunii paterne face sä se reliefeze ~i mai frapant caracterul cauza sunt atät de strans intretesute ~i conditionate reciproc, Incät disocierea unei
"Commodus. noteaza autorul, n-a avut nimic din Insu~irile tatalui formule devine practic dificilä, se observa cu precadere In cazul primei ~i celei de a
silL. A murit de 0 n10arte a~ de napramica Incät s-a crezut ca a fost strans de gät sau doua tetrarhii. Gasim ~i pasaje mai scurte cu biografii intercalate, ca de exemplu:
ucis cu otrava. A domnit In unna tatalm sau 12 ani ~i 8 luni ~i a fost Intr-o a§a masura domnia lui Carinus ~i Diocletianus, a lui Maximianus Herculius ~i Carausius.
blestem.at de toti incät a fost declarat ehiar ~i dupa moarte du~manul Intregului neam Nu mult diferita de aceasta modalitate narativa, In ultime1e doua cärti exista ~i 0 a
ome:nesc" (VIII, 15). La Impäratul Caracalla (VIII, 20), propensiunea nesäbuitä pentru doua formula de expunere: 0 biografie - cadru care Inglobeaza in sine 0 serie de
incest contrasteaza cu distinctia civilä ~i milltara a tatälui, cu inclinatia acestuia pentru biografii mai putin importante, a~ cum este cazul domniilor lui Gallienus ~i
literaturii ~i a filosofiei. De altfel, sublinierea contrastelodn cadrul biografiilor Constantius II. Cazul domniei lui Gallienus s-ar putea reprezenta schematic astfel: A -
poate fi sesizatä ~i In sectiunea a II-a In care, domnia ~i personalitatea lui domnia lui Gallienus; a) domnia lui Postumus; b) domnia lui Marius; c) domnia lui
S7
IJOmjl]afllus. de pildä. sunt puse Intr-o violenta antiteza cu domniile tatalui ~i fratelui Victorinus; d)domnia lui Tetricus; A - revenirea asupra domniei lui Gallienus • Cu
acestuia, ~i Vespasianus55. Trebuie de asemenea remarcata infiltrarea In trama alte cuvinte, dobändim schema: A, a, b, c, cl, A Cazul domniei lui Constantius II ofera
namtiyä a epitomei ~i a unor personaje feminine care au jucat un real rol politic in o schema mai bogata, dar de aceea~i factura: A. (X, 10) - destinul Incercat a1 lui
istoria imperiului: Symiasera (Iulia Semias), mama lui Heliogabalus ~i Iulia Constantius II; a) domnia tui Vetranio; b) domnia uzurpatorului Nepotianus; c) domnia
Mammaea, mama lui Severus Alexander, (VIII. 22 ~i 23). uzurpatorului Magnentius; d) domnia lui Gallus; e) .domnia uzurpatorului Silvanus; f)
a IX-a §-i a X-a ar putea constitui 6 subdiviziune bi ne circumscrisä In cadrul domnia lui lulianus; A. (X, 15) -Revenirea la biografia lui Constanüus, cadrul de baza
motivandu-se 0 atare compartimentare didactica nu numai sub aspectul in care au fost introduse cele ~se microbiografii. Fonnula rezultata ar fi: A, a, b, c, cl,
prin natura continutului. Caci apropiindu-se de prezent, autorul iese de e, f. A. Sectiunea se incheie cu urmatoarele genera constantiene: mors,anni imperii,
surselor §-i modelelor. In atare situatie, "caracterizärile cä~tigä in aetas, laudatio, breviter enumeratio (recapitularea 'intregii domnii pe scurt).
aceastä din unna parte, scriitorul nostru, intocmai ca ~i pedagogul a1 Dupa 0 formula inedita este prezentata domnia lui Omstantinus, ale carui gestae se
climi rol §-i-llnsu~~te prin compunerea cärtii sale. compara trecutul cu prezentul, dänd remarca printr-o structura cvadripartita simetrica. Extinsä pe aproape 5 capitole (X, 4-
lndicatii asupra vremurilor sale"s6. 8) aceasta biografie este caracterizata de patru subdiviziuni alcätuite din acelea~i
cazuI prezentarii biografiilor, chiar daca tehnica relatarii din a doua subdiviziune puncte: a) Laudatio -mores -res militaris; (X, 5-6), Damnatio (X, 6 final): b) Laudatio
se mai pästreaza Inca, cu punctele principale de baza ca: portretul jizic, caracterizarea, -res militaris -res civilis (X, 7); c) Laudatio -res civilis -res militaris (X, 8). Aceasta
a~ezare In pagina a unui Intreit laudatio, printre care se strecoara ~i reprobarea faptelor
55 Tot prin antitezä se face ~i lrecerea de Ja cartea a VU. . a Ja cartea a vm~a; respectiv, de Ja nedemne sävär~ite de C.,onstantinus, se Incheie tot cu 0 suitä de patru puncte biografice:
oomnia lui Domitianus Ja domnia lui NeIVa: "cäci nesabuitei tiranii a lui Domitianus i~a unnat NeIVa,
omcare inainte de a ajunge Ja domnie a fost cumpatat ~i hamic ... "
56 G."'Popa-Lisseanu, op. eil., vol x., p. 11, 57 B~'eviarium, IX, 8-11.
16 17
.
mors, aetas. prodigia, deificatio. Atenpa vaditäpentru simetria unei biografii,in mod talentului säu. Drept urmare, nici sintaxa gandirii sale nu se pästreazä peste to~ aceea~i.
evid.e nt de.factura retorica. n-a mai fost demonstratä de autor decat in cazul domniei lui ghicindu-se in ea noile optiuni morale ale veacului ~i ale sale. Cäci un Iucru dar:
.
Tralanus ; chiar dacä träsäturile generale ale sale. raman in mod ·consecvent
Dar ultima parte a Breviarului capatä 0 foarte mare importantä in economia operei dasicizante. ele ammta finde ~i evului mediu.
nu numai prin valoarea ei stilistica ~i de continut; privita in perspectiva problemei se vede in insistenta cu care autorul sul,lulleli7.2 noibletea pe1,solnaJ,elor.
continuitatii poporului roman, aceasta subdiviziune poate fi considerata 0 adevarata liberalitatea sau urbanitatea,
sectiune a imparatilor de origine traco-getica. Fiindcä in aproximativ 130 de ani, adica european eXI:mrnat
din 235 pana in 363, la conducerea Imperiului Roman se instaleaza succesiv mai bine
de 15 personalitäti politico-militare de origine traco-getica, ale c8ror merite politice ~i
administrative sunt adesea cu totul remarcabile:. Maxirninus . Thrax, Claudius II
Gothicus, Quintillus, Aurelianus, Regalianus (Trebelianus), Maximianus Herculius,
Maxentius,: Galerius, Maxirninus Daia, Licinius, Constantius Chlorus. Constantinus In dedicatia catre Valens~ Eut:rOPilUS
Magnus, D~lmatius, Constantinus n, Constans, Constantius TI ~i Iulianul2. Lor li s-ar lucrarii sale. dänd explicatii concrete
mai putea adauga ~i a~i i.mparap de origine balcanica (respectiv ilirica), ~ cum SUDt Romei. sa este ~dar sä
Decius ~i Diocletianus o. . in ordine crclnolog;lc3
Privite lin succesiunea lor expozitiva, cele trei subdiviziuni ale operei lui Eutropius civilä sau
surprind pqncipalele momente ale marilor rni~ri istorice din trecutul Romei, in care urmarind
sens istorieul noteaza evolutia formelor politice de la democratia republicana, la Datoritä acestui gest pur Ul'-""'''''U'''. Imlp31raull
liberalitate~ principatului augusteie pana la absolutismul dorninatului lui Diocletianus marile evenimente ~i peI'soIlahtäl1
remarca
~i Constal1tinus: Avänd con~tiinta acestei evolutii, epitomatorul de exemplu desprindä de aici un model
faptul ca Dornitianus dominum se et deum primus appellari iussit ( = a ordonat cel inainta~ilor. 0 atare concePlie pe fenomenele de ~ ale istoriei tr~buie
dintäi sä ~e nurnit stäpan ~i zen, 7, 23), moment ce reprezintä a~dar, 0 treaptä ea insä~i analizatä 9i. dacäe posibil explicatä· pentru a intelege sensul notiunii de
hotämtoarel in oficializarea formei politice autocrate. Raportänd mereu noHe forme de breviar in viziunea istoricului. Cäci a~ cum se aratä autorul de inclinat sä nqteze
guvemamaht la vechea 'libertate romana, istoricul remarca. de fiecare datä ~i intämpIäri neobi~nuite. fapte de senzatie. cancanuri. glume, curiozitäti ~i anecdote.
modificarea esentei monlle a conducerii supreme 0 datä cu instaurarea absolutismului istoria romanadevine. in viziunea sa, 0 suitä de fapte je~ite din comun, de exceptie in
lui Caesar, a instaurarii Tetrarhiei ~i a aparitiei Dominatului, cand Imperiul Roman ia ambele sensuri, capabilä sä-I antreneze pe cititor ~i sä-i mentina treaz interesul ~ rteo.t
tot mai mult Intati~ea unei domnii regale ~i-~i pierde vechea formä· a democratiei parcursullecturii. dar sä-l~i ~heze spre a-l converti la 0 anurne cauza morala .
traditionale . (9, 26t1• In cadrul expunerii narative, Breviarul inregistreaza ~i sub o asemenea prezentare amalgamatä. camavaleascä ~i deopotriva panorainica a ut\l~i
aspectul stilului 0 evolutie: de la rezumatul sec din prima parte, la narapunea retorica material eterogen, care capäta unitate prin perspectiva euucativ-morala. tine in mbd
plina de implicatii moralizatoare a sectiunilor urmatoare. Incepändu-~i, ~dar, lucrarea evident de viziunea menippeica, ~i interpretänd in aeest mod opera lui Eutropius, ii
cu abrevierea arida a operei a1tora, pe masura ce spiritul säu se infierbanta tot mai mult sporim sensurile ~i-i elucidain, credem, ~i mai bine mesaju164•
de un subiect atät de generos, autorul se desprinde de surse ~i da in final toatä masura
62 in criterul akgerii materialului trebuie inclusl ,i natum interlocutorului, gmdul de inteIegere .~
53 Anati2:in<i sb:uctura impäramlui Valens, despre eare Ammianus Mm:cellinus afinna cä era omnium litterarum ignarus ( d
douä criterii: ewologic ~i cronolom,c. din a diror succesiune se contureaza UD portret un om totalmente neinstruit), cf. XXXI, 14,5. .'
cOIq)lexitate. Darpentrn realizarea pOrln::tului 63 in ordinea inserlirii in pagina istorici, distingem tmllätoarea '1:ipo1ogie a anecdotieului:
suetomene (cf. E. Cizek.op. cil. p. 41). ammunte revelatoare; euriozitäp; vorbe de spirit; anecdota dezvoltatä; detaJii in relatarea unor
59. Asupm ~:rt!mtei impämtilOr de origine pen1ru problema continuitltii v. ,1 mai triumfuri (ex. 4, 8); detalii privind moartea unor impirati. cäsätoria ca paravan politic (v. 9, 22)
jos in cadrulargumentelor aduse in acest sprijm.. introducerea in text a unui vers din Vergilius (Aen., 6, 365). Din mndul cmiozitäplor fae parte, de
60 0 observspe care ne 0 simp1ä c~tatam 0 constituie exeIq)lu, rontinutul unei eine a lui Vitellius (7, 18); increderea lui Vespasian in destirml favorabil al
atitudinea deo~b:i.t de durä a de origine 1mco-geticä (~i deopotrivl fiilorsli (7, 20). intre vorbele de spirit menponate de epitomator relevim pe aceIea aIe lui Titus (7,
mn
fatl de religia~tinä. Subliniem cl acestom s-au ridicat cei mai aprigi persecutori 21), Traianus (8, 5), Probus (9, 17) etc. Alte exeIq)Ie pot fi gäsite ~i in 2,5; 2,6; 2,11; 2,22-23; 3,10;
cre§tinismului. Sl fie oare conservatorismullorpigän 0 dovadä de vechime? G. Cälinescu sublinia 1m 5,6; 6,13; 6,24. (Cf. L. Franga, an. eiL capitohd. Tehnica epitomei, p. 354).
fapt: ..... raseh: stril.vechl sunt conservatoare. regresive ,i defensive". lit. rom.,. compendiu, 64 Aceasfä apropiere a genului epitomator de satim menippeicll ne aparpne fi este posibil ca ea sä
Bucure§ti,1968,p. 14); v. ~i notek: aferente fiecärei domnii. nu rmi fi fost suspnutä in nici 0 mahl de acest In sprijinul interpretärii noastre vin insä
61 Cf. L. Franga, an. eiL, p. 351 numeroase alte argumente, in afara operei ca atare, ~i formapa retoricä ~i sofisticä a autorului;
18 19
Caei aeest gen, de la eare istorieul nostru a 'imprumutat solutia de abreviere ~i de omului intrat m istorie, eW11 ar fi extravaganta, dernenta. eriminalitatea, mclinatia patologica
privire panoramiea a istoriei romane, este aeela eare a ~i atras in sfera elementului pentru incest (v. notatiile scurte referitoare la Tiberius, Caracalla, (,,arinus, Vitellius,
eoneret latura senzationala, miraeuloasä ~i aretalogiea 3, poporului roman, devenita 18 Heliogabalus, Nero ~i altii). Sub aeest aspect, Eutropius ne apare, ca ~i Inainta~ul säu
randul ei element purtätor al unei filosofii morale. 0 atare privire de sus aduna laolalta, Suetonius, un scliitor de-a dreptul "modem" prin cäutarea amänuntului precis ~i speeifie, prin
apropie ~i reune~te epoei ~i si sterne politiee diferite, ehiar contradietorii, imparati buni faptul ca "li explicä pe oameni prin ereditate, considerä ca fizieul ~i moralul se influenteazä
~i rai, comandanti geniali ~i neprieepuli, luerari saere ~i profane, sublimul ~i josnieul, reeiproc'>66. De aceea~i viziune menippeica tine ~i speeia 'insä~i a abrevierii, care, obligandu-l
maretia ~i nimicnicia, intelepciunea cu prostia etc. Derivata din dialogul socratic65, pe autor sä aiba 0 vedere de ansamblu asupra unei perioade de timp foarte Intinse, li impune
satira menippeiea a inflorit in cercurile retorice ~i sofistice sporindu-~i cu fiecare seco! sä priveasca totul de la inaltime. de unde fenomenele observate se vad cu dimensiunile vadit
~i cu fiecare experienta artistica semnificatiile. Fata de dialogul socratic satira aduce ca schimbate6 7. Dar din viziunea menippeica decurg inca multe alte lueruri, unele sesizate ~i mai
element definitoriu rasul cu diferitele lui grade de intensitate, de lahohotul carnavalesc sus, ca de exemplu, nerespectarea normelor de conduitä ~i etichetä statomieite (v.
panä la rasul "nevazut de lume", ori total absent. ca la Boethius. Inregistrand elemente comportamentul lui Commodus, Domitianus, Diocletianus), scandalurile ~i purtärile
fantastice ~i miraculoase, Eutropius da istoriei sale un earaeter trepidant, similar excentriee. Tot menippeica, implicitsocratica, este ~i intentia primordiala a operei, enuntatä
genului literar aventuros, care in menippee are ro1ul filosofic ~i moral de a pune la in dedieatie; de a-l instrui pe Imparat relevandu-i cu preeadere latura sen7..ationalä a
ineereare "ideea"~ La Eutropius, atat imparatii buni cat ~i cei rai au in final acela~i rol istoriei romane.
In economia operei: eei rai pun la incereare adevarurile moral-patriotice, iar cei buni le Este vorba de 0 instruire pe baza unei exeesive sensibilizäri. Caei sunt scoase in
confirma prin puterea exemplului lor personal. . relief ~i elogiate nu numai personalitatile militare, ci ~i personalitati1e caracterizate prin
In acest dublu profit dedus de autor: din istoria romana rezida ~i vocatia filosofica a virtuti inteleetuale deosebite ca Mareus Aurelius, Iulianus, Salvius Iulianus, Ulpianus,
luerärii. Cäei ''lncercarea'' unui personaj istorie care duce mai departe cu tenaeitate destinul Septimius Severus, Antoninus Pius, Titus, Hadrianus ~i altii. Tot de viziunea
poporului roman Insemana ~i incercarea pozitiei sale filosofice ~i morale in lurne. Ca atare, in menippeiea fine ~i earaeterul scrupulos ~i meticulos al epitomei; autorul 'inregistreazä
latura aceasta miraculoasa a epitomei nu trebuie sä vedern vreuna din tendinteie autorului de asiduu toate triumfurile, cu tot fastul ~i cu numarul 10r, ceea ce, prin extensie, ar
a bagateliza istoria, de a 0 transforma intr-un divertisemnt instructiv-educativ, ci faptul ca in reprezenta unul dintre eele mai tipiee elemente menippeiee: simpozionul, festinul,
starea de limitä creatä de marile aventuri ~i de marile probe se relev~ toatä esenta adeväruluio earnavalul propriu-zis prilejuit de victoriile de rasunet (numarul lor este atat de mare
Este aiei-punctul de vedere nou adus de menippee in reconsiderarea senzationalului. Ce Incat nu mai gasim oportun sä faeem trimiterile de rigoare). Autorul nu marturise~te
conseeinte formale ~i stilistice are 0 asemenea pozitie fata de materia tratatä? Mai intäi, este niei una dintre marile semnificatii ale earnavalului" dar se ~tie ca acesta stabilea 0
dezvoltatä sincnza (comparatia) sub forma antitezei dintre caracterele pozitive ~i negative, situatie soeiala noua intre indivizi; "el permitea laturilor ascunse ale firii omene~ti sä se
dintre vietorii ~i dezastre, dintre semne bune ~i semne rele, considerate drept "pozitii ultime" dezvaluie ~i sä se exprime intr~o forma ooneret senzoriala,>6&. Toate aeeste eategorii nu
ale adevarului in lurne. In al doilea ränd, apare pentru prima oara ceea ce s-ar putea numi un sunt idei abstraete niei pentru autor, niei pentru eititor, ci "idei" intrupate, angrenate
experiment moral-psihologic: zugrävirea stärilor moral-psihice neobi~l1Uite. anormale, ale Intr-un mare speetaool ritual al evolutiei romane, mareata de un mare numar de
inscaunari ~i detronari. Cilei actul insu~i al inooronarii ~i detronarii regelui are la bazä
viziunea eamavaleasca a lumii, patosul substituirilor ~i al schimbarilor, al mortii ~i al
predilectia publicului pentru menippee, materiallzatä in primeie secoie in opere ca cele ale lui Varro, reinnoirii69. ~i eum ideea de bazä a earnavalului este särbatorirea timpului care
Petronius ~i Apuleius; faptul cä Lucian din Samosata, unul din1re marii mae~tri ai menippeei, 11 nimiee~te ~i reinnoie~te totuI, Bretiaru/lui Eutropius este 0 atare viziune vie a l,umii.
precedä cu putin timp pe Eutropius, iar Iulianus, contemporanul säu, cultiva deja genul in cauzä. Mai
turnata in forme senzorial conerete: istoria romana insä~i retraita ~i jucata intr-un aet
muh, avem certa convingere cä abundenta aceasta de istorii prescurtate (de BreViaria), care
ritualie. Ineoronarea include implieit ideea viitoarei detronari. care este din Capul
caracterizeazä veacul IV, indicä 0 asimilare in genul menippeic a tuturor panoramelor istorice cu
intentii morallzatoare ~i didactice, explicändu-i-se deopotrivä succesul 0 anallzä a mecanismului loeului ambivalenta, dupa eum ambivalente sunt pana ~i ve~mintele: vesek~i serioase,
psihologic al menippeei a reallzat M.M. Bahtin in lucrarea sa, Problemeie poeticii tui Dostoievski, aidoma reeuzitei teatrale. Semnifieatia lor simboliea este biplana - pe de 0 parte ele
Bucure~ti, 1970. In cele ce urrneazä noi vom avea in vedere ~i vom tine seamll de obselVatiile criti~e sunt simboluri ale puterii, pe de aha, ele impliea perspeetiva mortii sau a inlaturarii
cu caracter general din capitolul IV al acestei lucräri, Particularitiip de gen, compozipe ii subiect. .. pp.
140-251, in care autorul face 0 sintezä a tuturor datelor privind originea ~i evolutia istoricä a genului
meniffeic. '
Dialogul socratic, gen serios-ilar, care a apärut, ca ~i menippeea, pe terenul popular al
camavalului. Gen initial aproape memorialistic, care rezumll discutiile reale conduse de Socrate, 66 1. Bayet, op. eil., p. 664.
incadrate intr-o scurtä povestire, dialogulsocratic s-a desprins 1reptat de memorialisticä ~i a devenit un 67 Cum se 1nt.iitq>1ä cu lcaromenipp,lS, Ja Lucian ~i Endimion Ja Varro; 0 linie pe care au continuat-o cu
instrument de comunicare prin care se inijloc~te ~i se comunicä adevärul In opera lui Eutropius, 1ID succes deosebitRabelais, Swift, Vohaire,Balzac ~i al(ii; cf M. Bahtin,op. cit.,p. 161.
dialogulsocratic mijloce~te apropierea unorepoci istorice diferite, unorpersonalitäti diferite care altfel 68 Idem, Ibläem, p. 170.
n-ar fi putut comunica. Aceste epoci se actuallzeazä in dialogul din1re istoric ~i Valens. 69 Cf Idem, Ibiäem, p. 172.
20 21